SCHIZOFRENIE PARANOIDA

Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante,

halucinatii, dezorganizarea gândirii si retragere sociala.
Indivizii cu schizofrenie pot auzi voci pe care alti oameni nu le aud
sau pot crede ca altii le citesc gândurile, le controleaza mintea sau
comploteaza sa le faca rau. Aceste experiente sunt inspaimântatoare
si pot genera teama, retragere sau agitatie extrema.
Persoanele care sufera de schizofrenie pot sa umble fara tinta, sa
stea ore intregi fara sa se miste sau sa vorbeasca iar sarcinile zilnice
cum ar fi igiena personala pot deveni foarte greu de realizat sau pot
fi neglijate. 
Adesea schizofrenia interfereaza cu abilitatea de a gândi clar, de a
distinge realitatea de fantezie, de a-si organiza emotiile, de a lua
decizii si de a relationa cu altii. Tulburarea poate avea impact
asupra unor aspecte legate de munca, familie si viata sociala ale
persoanei afectate.
Schizofrenia este perceputa tot mai mult ca un grup de boli mai
degraba decât o singura tulburare, asa cum de exemplu “cancerul”
se refera la mai multe boli inrudite. Aceasta tulburare  poate sa
afecteze pe absolut oricine. Se manifesta in general la sfârsitul
adolescentei sau la inceputul vietii adulte.
Exista un numar de semne si simptome caracteristice schizofreniei,
dar manifestarea lor variaza foarte mult de la persoana la persoana
Niciunul dintre simptome nu este caracteristic tuturor oamenilor.
Prin urmare si tratamentul trebuie adaptat la experienta fiecarui
individ. Simptomele schizofreniei sunt de doua tipuri: simptome
pozitive si  simptome negative.

Schizofrenia paranoida cuprinde urmatoarea sistematizare:

 -schizofrenie paranoida cu fenomenologie deliranta polimorfa
cu halucinatii abundente plurisenzoriale adevarate sau sub forma
pseudohalucinatorie. In aceasta forma comportamentul delirant
imbraca aspecte foarte variable, bizare si asociaza adesea elemente
de tip catatonic sau hebephrenic (manierismul, bizarerii,
negativism, fenomene de baraj
 -schizofrenie paranoida cu sindromul de automatism mental
Kandinski – Clerambault. Fenomenologia deliranta cuprinde idei
de relatie si influenta, fenomene productive cu precadere
pseudohalucinatorii avand ca expresivitate clinica automatismul
ideovertebral, senzorial si/sau motor
- schizofrenie paranoida cu delir sistematizat
halucinator( forma parafrenica) se intalneste de obicei la distanta
de debutul bolii, ea realizand mai degraba o etapa a evolutiei
schizofreniei paranoide decat o forma distincta a schizofreniei
superpozabila conceputului de parafrenie.
- schizofrenia paranoida cu sindrom paranoic atipic( se
intalneste foarte rar) cand instalarea procesului disociativ survine la
o personalitate cu trasaturi stenice hipoparanoiac si cand in
declansarea bolii intervin diverse situatii traumatizante. Evolutia
este trenanta de obicei progresiva si pe masura cresterii
fenomenelor disociative, tabloul aluneca spre ruperea legaturii cu
realitatea si spre ermetismul autist.
- schizofrenia paranoida oneiroida reprezinta un sindrom
particular de modificare a luciditatii constiintei exprimat printr-o
patrundere a imaginarului in gandirea vigila sau mai bine zis printr-
o alunecare a reflectarii lumii reale catre o platforma de desfasurare
a unor scene de vis detasate de realitate dar alimentate de
experienta traita, care scapa controlului lucid si critic al constiintei.
Pacientul este de obicei perplex, dezorientat in timp si spatiu
procesele perceptive pot fi tulburate, halucinatii vizuale. Starile
oneiroide au in general durata scurta si survin in episoadele acute
ale schizofreniei.
-schizofrenie paranoida afectiva (recurenta); tulburari afective
(de tip maniacal sau depresiv), delir fantastic, tulburari de
constiinta de tip oneiroid, simptome catatonice si de automatism
psihic. Se disting printr-o mare frecventa a recidivelor.
- schizofrenie paranoida reziduala – este definita ca o forma
cronica de schizofrenie in care simtomatologia fazelor acute este
mult mai diminuata, cel putin ca intensitate. Tulburarile emotionale
, chiar si evidente ca si tulburarile de gandire nu impiedica
pacientul sa-si indeplineasca activitati uzuale.
- schizofrenia grefata apare pe fondul unei oligofrenii, cuprinde
tablouri clinice sarace, caracterizate prin lipsa sindroamelor
psihopatologice mai complexe. Debutul este lent si progresiv, iar
evolutia duce la o regresiune a intelectului si asa deficitar prin
nedezvoltarea globala pana la dementiere.
Tulburari ale activitatii si comportamentului:
cantitative
- agitatie psihomotorie in timpul episoadelor acute delirant-
halucinatorii sau agitatia catatonica;
 - scaderea marcata a activitatii, anergie, apatie care se intalneste
mai ales la cazurile institutionalizate sau stuporul catatonic in care
pacientul poate fi imobil timp indelungat.
calitative
- bizarerii de comportament (comportament igienic, social, sexual
neadecvat);
- manierisme - gesturi comportamentale pervertite care dau un
aspect caricatural, pueril ;
- grimase - miscari ale regiunii periorale ;
- stereotipii - miscari repetitive fara nici un scop, sau care au in
inteles special pentru bolnav ;
- posturi catatonice - pozitii bizare sau chiar incomode, rigide,
mentinute mult timp ;
- flexibilitatea ceroasa - membrul unui bolnav aflat in postura
catatonica poate fi mobilizat si apoi mentinut de bolnav in acea
pozitie ;
- ecopraxia - imitarea miscarilor unei alte persoane.

Simptomele pozitive se mai numesc si psihotice sau active. Ele

arata un exces al functionarii normale si includ urmatoarele:
 Ideile delirante. Ideile delirante sunt credinte personale false, care
nu sunt bazate pe fapte reale, dar sunt sustinute de catre individ cu
o convingere extraordinara in ciuda a ceea ce cred altii si a
evidentei dovezilor contrare. Continutul lor poate sa includa o
varietate de teme: persecutia, religia, grandoarea personala,
preocupari somatice, etc. De exemplu, o persoana care are idei
delirante poate crede ca este spionata, chinuita, urmarita sau
inselata (tematica de persecutie) sau poate sa creada ca anumite
gesturi, comentarii, fragmente din carti, pasaje de la televizor ii
sunt direct adresate (tematica de referinta). Ideile delirante pot fi
bizare (credinta ca gândurile ti-au fost furate de catre o forta
exterioara) sau realiste (credinta ca esti urmarit de politie). Ideile
delirante apar intr-una din fazele schizofreniei la 90% din oamenii
care sufera de aceasta tulburare.
 Halucinatiile. Halucinatiile pot sa apara in oricare dintre cele cinci
simturi, dar de cele mai multe ori sunt auditive. Acestea sunt de
obicei percepute ca voci distincte de gândurile persoanei. De
exemplu, persoana poate auzi voci care ii repeta sau imita
gândurile, se cearta sau ii comenteaza actiunile (adesea intr-o
 maniera critica) sau ii spun ce sa faca (halucinatii de comanda).
Halucinatiile de orice fel apar la peste 70% din oamenii care au
schizofrenie. Halucinatiile auditive apar la aproximativ 50% din
oamenii cu schizofrenie, pe când cele vizuale apar in 15% din
cazuri.
 Gândirea dezorganizata. Aceasta se manifesta de obicei prin
vorbire anormala. De exemplu, in conversatie persoana sare de la
un subiect la altul, inventeaza cuvinte noi, nu respecta structurile
gramaticale si vorbeste foarte repede sau foarte lent.
 Comportamentul dezorganizat. Comportamentul dezorganizat se
poate manifesta intr-o varietate de moduri. O persoana cu
schizofrenie poate sa umble fara tinta, sa se comporte prostesc si sa
devina imprevizibil de agitata.  Poate de asemenea sa aiba un
comportament neadecvat normelor sociale, cum ar fi sa poarte
haine groase intr-o zi foarte calda, sa spuna cuvinte fara sens, sa
vorbeasca tare sau sa injure in public. Comportamentul
dezorganizat poate ingreuna desfasurarea activitatilor zilnice,
organizarea meselor sau mentinerea igienei.
 Comportamentul catatonic. Acesta se refera la starea de rigiditate si
imobilitate musculara, sau din contra la starile de agitatie motorie
extrema. O persoana cu comportamente catatonice poate sa
reactioneze foarte putin la mediu, iar uneori sa fie  complet
inconstienta (stuporul catatonic), sa aiba o postura rigida si
rezistenta la eforturile de a fi mobilizata (negativism catatonic),
poate lua posturi inadecvate sau bizare (postura catatonica) sau sa
aiba activitate motorie excesiva, fara scop si fara stimul declansator
(excitatie catatonica).
Simptomele negative se mai numesc si simptome de deficit si
reflecta o pierdere sau un deficit in functionarea normala.
 Izolarea, pierderea motivatiei. Acestea pot implica lipsa de energie,
apatie si absenta interesului in ceea ce inainte erau activitati de
rutina. Persoanele pot sa nu mai dea atentie ingrijirii si igienei
personale, sa aiba dificultati de luare a deciziilor si sa le fie greu sa
faca fata scolii, slujbei sau sarcinilor gospodariei.
 Pierderea sentimentelor sau inabilitatea de a simti placere. Aceasta
se poate manifesta prin lipsa interesului in activitatile sociale si de
recreere sau prin esecul de a dezvolta relatii de durata. Poate sa
insemne ca lucruri simple, precum aprecierea unui apus, nu mai
reprezinta o bucurie.
 Saracia limbajului. Persoana vorbeste extrem de putin iar vorbirea
tinde sa fie vaga sau repetitiva. Persoanele care prezinta aceste
 simptome au nevoie de mult timp sa raspunda la intrebari sau nu
raspund deloc.
 Aplatizarea afectiva este indicata de expresii faciale imobile, lipsa
contactului vizual, limbaj corporal redus si putine miscari spontane.
Persoana poate sa priveasca in gol si sa vorbeasca pe un ton
inexpresiv. Afectul plat se refera la expresia exterioara a emotiilor
si nu la experienta interioara.
Unii indivizi cu schizofrenie manifesta simptome negative inainte
si dupa un episod acut al tulburarii. Simptomele negative sunt greu
de evaluat pentru ca pot fi cauzate de o varietate de alti factori, cum
ar fi medicamentele sau demoralizarea produsa de o tulburare
psihica. Este de asemenea posibil ca o persoana sa aiba schizofrenie
si nu aiba nici un simptom in cea mai mare parte a timpului. În
acest caz simptomele apar doar in episoadele acute.
Evolutie
Schizofrenia are o evolutie variabila, dar, in marea majoritate a
cazurilor aceasta este marcata de importante dizabilitati pe plan
psihic, social, profesional.
Tipuri de evolutii:
remisiune completa - este citata a fi posibila, insa in rare cazuri si
numai in conditiile unei terapii de intretinere bine conduse si strict
urmate de bolnav.
remisiune marcata de recaderi - se considera ca dupa a doua
recadere, creste riscul de deteriorare a personalitatii ce se
caracterizeaza prin scaderea ambitiei, a interesului, a energiei, a
emotivitatii cu tendinta la izolare sociala. De asemenea mai pot
exista simptome pozitive, dar fara a avea intensitatea celor din faza
activa si anumite actiuni comportamentale bizare. In plan social
trebuie sa se tina seama de aceste defectualitati ale bolnavului si, in
cazul in care este reintegrat in campul muncii trebuie sa se
incredinteze munci de rutina, fara responsabilitate, sa-i solicite mai
putin creativitatea si pe care poate sa le presteze oarecum
independent.
stadiul cronic- in aceasta situatie bolnavii prezinta neintrerupt
simptome ale fazei active, si, daca simptomele sunt severe este
recomandata institutionalizarea
stadiul deteriorativ terminal- bolnavul este incapabil de o minima
ingrijire, asocializat, deteriorat intelectual. In zilele noastre nu se
mai intalnesc asemenea cazuri.
AMARIOAREI BOGDAN MIHAI, MD, GR 1,
AN III