Aspecte clinice ale sindroamelor de debut în schizofrenie

31 ianuarie 2021
București
 Aspecte clinice ale sindroamelor de debut în schizofrenie

1. Introducere
Din punct de vedere etimologic, cuvantul schizofrenie provine din skhizein = a despica, a rupe
+ phren = suflet, spirit. Schizofrenia este definită ca o „ tulburare mintală care durează cel puțin
șase luni și presupune pentru cel puțin o lună existența simptomelor fazei active (adică existența a
două sau mai multe simptome dintre următoarele : idei delirante, halucinații, dezorganizarea
vorbirii, comportament profund dezorganizat sau catatonic, simptome negative )”.
Schizofrenia este o boală complexă care nu are o singură trăsătură definitorie, ci multiple
simptome caracteristice din domenii multiple : cogniție, emoție, personalitate, activitate motorie.
Principala trăsătură clinică este aceea că psihicul pare rupt, fragmentat, disociat. Această disociere
apare între ambianță și ins care, cufundat în lumea gândurilor, se rupe de realitate și intrapsihic ,
între principalele funcții și procese psihice. Psihismul își pierde unitatea, iar diferitele aspecte ale
psihismului reflectă în mod individual aspectele realității.
Simptomele caracteristice ale schizofreniei sunt :
 Sărăcie emoținală, abulie, pierderea unității identității ( Kraepelin)
 Gândire fragmentată , inabilitatea de raportare la lumea externă ( Bleuler)
 Tipuri specifice de idei delirante și halucinații (Schneider)
Simptomele schizofreniei pot fi subdivizate în trei dimensiuni :
a) Dimensiunea psihotică : idei delirante, halucinații.
b) Dezorganizare : dezorganizarea vorbirii, a comportamentului, afect inadecvat
c) Negative : sărăcirea vorbirii
O altă metodă de a împărții simptomele schizofreniei este în grupuri de simptome polare :
 Pozitive : distorsiuni sau exagerări ale funcțiilor normale
 Negative : diminuarea funcțiilor normale
Importanța simptomelor negative constă în faptul că ele deteriorează capacitatea pacientului de
a funcționa zilnic : să aibă un serviciu, să frecventeze școala, să-și formeze prietenii , să aibă relații
intime familiale.
Formele clinice tradiționale cuprind pacienții în funcție de simptomele predominante. Ele sunt
utile pentru predicția prognosticului funcționalității sociale și ocupaționale și a răspunsului la
tratament.
 Schizofrenia dezorganizată :
- Apare în adolescență, la oamenii foarte tineri
- Pare a fi mai frecventă la bărbați
- Debutează în general brusc, printr-o schimbare frapantă a conduitei, cel în cauză
devenind dezorganizat în gânduri și comportament
După cum sugerează numele, această formă clinică (denumită în trecut schizofrenie
hebefrenică) se caracterizează printr-o dezorganizare ideativă și comportamentală masivă.

1
 Dezorganizarea ideativă se traduce prin incoerență masivă, severă. Pacientul trece brusc de la o
idee la alta, așa încât nu se înțelege ce vrea să spună. Această incoerență nu este prezentă doar la
nivelul ideilor, ci și al cuvintelor, spuse la întâmplare, fără legatură.
Dezorganizare comportamentală: pacientul este într-o continuă deplasare, în mișcare, parcă ar fi
într-un fel de investigare. Pacientul pare dispus, amuzat, absolut detașat, de o bună dispoziție
surprinzătoare, acontextuală, pe care clasicii o denumeau "euforie nătângă".
Rezumând, putem spune că indivizii care suferă de acest subtip de schizofrenie sunt frecvent
incoerenți, au o dispoziție neadecvată contextului situațional sau detașare afectivă. Prezintă
numeroase bizarerii de comportament (de exemplu, grimase neobișnuite). Vorbirea lor conține
numeroase neologisme, expresii bizare, idei delirante. Totuși, nu au un set sistematizat de idei
delirante, neexistând astfel o structură clară a tiparului simptomatic.
 Schizofrenia catatonică
Aceasta este o formă clinică ce se caracterizează prin tulburări psihomotorii. În modelul
clasic, pacientul este catatonic și prezintă flexibilitate ceroasă, ceea ce presupune că este ca o statuie
de ceară, în general prezintă mutism, iar atunci când este plasat într-o anumită poziție, va rămâne în
acea poziție pentru o lungă perioadă de timp. Extremele tulburărilor psihomotorii sunt, pe de o
parte, starea de stupor, în care pacientul este complet imobil, la celălalt pol situându-se raptusul
catatonic, reprezentând o formă maximă de agitație psihomotorie, o izbucnire a pacientului, care îl
face sa fie extrem de periculos. În această formă de schizofrenie se descriu negativisme active și
pasive.
 Schizofrenia paranoidă
Simptomele dominante ale acestei forme sunt ideile delirante de persecuție sau grandoare.
Frecvent apar iluzii și halucinații, cel mai adesea auditive, legate de cele mai multe ori de conținutul
temei delirante. Sub influența ideilor delirante, pacienții pot scrie memorii, denunțuri, pot trece la
măsuri de aparare față de presupusele amenințări, devenind astfel periculoși. Debutul schizofreniei
paranoide tinde să fie mai târziu decât al celorlalte forme, iar trăsăturile distinctive, mai stabile de-a
lungul timpului. Trăsăturile asociate ideilor delirante și halucinațiilor sunt: anxietatea, furia,
combativitatea sau, dimpotrivă, retragerea socială, ambivalentă sau inversiunea afectivă.
 Schizofrenia reziduală
Această formă presupune că a existat în trecut cel puțin un episod acut de schizofrenie, dar
tabloul clinic actual nu prezintă simptome psihotice pozitive notabile (de exemplu, idei delirante,
halucinații, dezorganizarea vorbirii). Apare o retragere socială marcată, aplatizarea afectului, abulie.
Pot fi prezente idei excentrice sau bizarerii de comportament, dar ele nu mai sunt marcate.
Halucinațiile și ideile delirante, atunci când apar, sunt puțin frecvente și vagi. Deși indivizii cu acest
tipar simptomatic sunt identificați ca având un subtip particular de schizofrenie, simptomatologia
reziduală pe care o prezintă face, de fapt, parte din evoluția acestei boli.
 Schizofrenia simplă
Această formă clinică de schizofrenie nu se distinge printr-un element clinic semnificativ, ci
printr-o gamă largă de simptome negative : o scădere ușoară a capacității voliționale . o scădere a
capacității de rezonanță afectivă , o scădere până la anulare a funcționalității profesionale și
sociale , o anumită detașare, o izolare, un comportament autist.

2
  Schizofrenia nediferențiată
Aceasta desemnează în general o categorie care cuprinde indivizii ce nu pot fi plasați în
niciuna din categoriile precedente sau care întrunesc criterii pentru mai mult de o singură formă
clinică.
Forma clinică cu prognosticul cel mai bun este cea paranoidă. Prognosticul cel mai prost se
întâlnește în schizofrenia nediferențiată.

2. Scopul lucrării
Lucrarea are drept scop clasificarea tipurilor de debut ale schizofreniei, prezentarea
particularităților specifice acestora și poate servi în calitate de ghid diagnostic atât pentru psihiatri,
cât și pentru medicii de profil general. Ne-am propus så identificåm câteva indicii „cheie“ care să
permită medicilor de familie o justă orientare și opțiune în față unui pacient care prezintă elemente
ale sindromului de debut în schizofrenie.

3. Subiecți
Lucrarea a fost efectuată în cadrul Spitalului Clinic Universitar de Psihiatrie „Socola“, Iași,
în baza a două loturi de pacienți. Primul lot de studiu a fost format din 100 de pacienți (50 bărbați și
50 femei) cu debutul schizofreniei sub 25 ani. Al doilea lot, martor, a fost format din alți 100 de
pacienți (50 bărbați și 50 femei) cu debutul schizofreniei între 26 și 40 de ani.

4. Metoda
Metodele de cercetare au fost clinice, anamnestice și statistice. A fost evidențiat rolul vârstei,
antecedentelor premorbide, factorilor interni (endogeni) și externi (exogeni) în declanșarea
schizofreniei.
Cazuri clinice :
Debutul lent cu stări pseudonevrotice a fost stabilit la un numår de 7% dintre cazurile
studiate în această lucrare. S-a constatat următoarea expresie psihopatologică: sindrom anxios-fobic,
anxios-hipocondriac, depresiv-fobic, dismorfofobic, tulburări de somatizare. Simptomatologia
pseudonevrotică nu este florentă, nu provoacă inadaptare socială și apare cu mult timp înainte de
declanșarea stării psihotice. La femei, ca și la bărbați, de altfel, debutul pseudonevrotic se manifestă
cu structurări dizarmonice de tip schizoid și anankast, evoluând lent. Pacientele acuzau cefalee,
vertij, fatigabilitate, anxietate, dispoziție diminuată, tremor general, simptome de depersonalizare.
La femei, delirul hipocondriac la etapa de debut este mai simplu și mai verosimil. Pe parcurs, aceste
trăiri se transformă în delir de influență, persecuție și otrăvire.
Debutul acut pseudopsihopatic a fost constatat la 6% dintre pacienți cu tip de personalitate
impulsiv. Spre deosebire de bărbați, femeile nu prezentau irascibilitate marcată, mai rar foloseau
băuturi alcoolice și aveau un comportament mai adecvat. Toate pacientele au avut în antecedente
traumatisme craniocerebrale, fapt care a contribuit probabil la fenomenul de hipersexualitate și

3
comportament impulsiv autolitic. Sindromul de „intoxicare metafizică“, a fost depistat doar în trei
cazuri, evolua lent, avea conținut hipocondriac sau religios sărac, rudimentar spre deosebire de
bărbați, care au prezentat acest sindrom mai frecvent, mai florent și mai bine sistematizat.
Debutul acut cu sindrom halucinator paranoid, cu sau fără sindrom KandinskiClerambault, s-
a constatat în 24% dintre cazuri, cu preponderență la pacientele cu structurare dizarmonică de tip
schizoid. Maladia s-a declanșat acut, cu disomnii, instabilitate a dispozi¡iei, cu predominare a stării
depresive, derealizare, anxietate, uneori agitație psihomotorie, irascibilitate, comportament bizar,
dificultăți de concentrare a atenției, mentism
Debutul paranoid s-a constatat în rândul a 6% dintre cazuri, acesta apărând, ca și la bărbați,
la vârsta de 17-25 ani, dar se dezvoltă mai acut. Pe un fundal depresiv sever se constată o stare de
anxietate pronunțată, insomnie, dificultăți de concentrare, senzația de „gol ideativ“, simptome de
depersonalizare.
Debutul cu simptomatologie depresivă a fost stabilit în 5% dintre cazuri. Ca regulă, boala
se declanșa acut după intervenția unor factori stresanți sau în perioada postpartum.

Fig. 1 Evoluția debutului în schizofrenie

5. Rezultate
Rezultatele obținute ne-au permis să comparăm între lotul de pacienți bărbați și lotul de
paciente de sex feminin a particularităților clinico-evolutive:
a) Conform rezultatelor obținute, debutul pseudonevrotic, pseudopsihopatic acut și cu
sindrom halucinator-paranoid se constată aproximativ în egală măsură pentru femei și pentru
bărbați.
b) Debutul cu simptomatologie depresivă este mai des întâlnit la femei, iar debutul cu
„intoxicare metafizică“ la bărbați.
c) În funcție de acuitatea debutului în lotul studiat, s-a stabilit debutul cu evoluție acută în
rândul a 23% dintre pacienți și debutul cu evoluție lentă în rândul a 27% dintre pacienți.
d) Debutul cu evolție acută este constatat mai frecvent la femei – 39% dintre paciente, iar
debutul cu evoluție lentă s-a depistat mai frecvent la bărbați – 40% dintre pacienți.

4
 Fig. 2 evoluția debutului în schizofrenie (femei și bărbați )

6. Concluzii :
Analizând datele obținute, am ajuns la concluzia că, în majoritatea cazurilor, declanșarea
shizofreniei paranoide la bărbați sub vârstă de 25 de ani are un debut predominant lent, cu
simptomatologie pseudonevrotică pseudopsihopatică, sindrom de „intoxicare metafizică“. Debutul
acut se constată mai rar și se manifestă cu simptomatologie halucinator-delirantă cu sau fără
sindrom Kandinski-Clerambault. Au fost depistate particularități în raportul tipul de debut – tip de
personalitate în ambele loturi. Pentru tipul impulsiv de personalitate, debutul schizofreniei se
manifestă cu simptome psihopatoide sau pseudonevrotice, „intoxicare metafizică“, simptomatologie
halucinator-paranoidă, inclusiv cu simptome parafrene. În cazul tipului schizoid au predominat
sindroamele paranoide, halucinator–paranoide, halucinator-paranoide cu simptome
pseudoparafrene, mai rar sindromul pseudonevrotic, depresiv și sindromul de „intoxicare
metafizică“.
a. În mod caracteristic, schizofrenia debutează cu simptomatologie depresivă la persoanele
de sex feminin, iar la bărbați cu „intoxicare metafizică”.
b. Debutul lent al bolii a predominat în lotul de studiu.
c. Etapa incipientă a schizofreniei paranoide la femeile tinere sub 25 de ani este asociată
adeseori cu structuri dizarmonice de tip anankast și diferă de manifestările preclinice la bărbați, care
prezintă cu preponderență trăsături de tip impulsiv și schizoid.
d. Debutul halucinator-paranoid și psihopatoid este tipic pentru persoanele tinere cu
particularități caracteriale de tip impulsiv.

7. Referințe bibliografice :
 Tomorug EP – Despre rolul factorului endocrin în schizofreniei și contribu¡ia școlii
Românești în această problemă. Unitatea societăților de științe medicale. Societatea de psihiatrie.
Conferința na¡ională de psihiatrie. București, 19-21 noiembrie, 1964: pag. 74-75.
 Șelaru M, Donciu D, Boișteanu P, Chiriță V – Studii de psihiatrie. Schizofrenia, Edit.
Dosoftei Iași, 1997.
 Parker S, Jews S – Identification of young people at risk of psychosis. Advances in
Psychiatria Treatment, 2006, vol. 12 : 249-255.
 Chiriță A, Arsene S – Tulburarea depresivă, marker al evoluției pe termen lung în
schizofrenie. Terapie și management în psihiatrie, Editura Medicală Universală Craiova, 2006: 41-
43

5
  Tudose Florin, Tudose Cătălina, Letiția Dobranici – Tratat de psihopatologie și psihiatrie
pentru psihilogi , Edit. Trei, București, 2011.