Schizophrenia

Schizofrenia este boala mintala cronica, grava, care se caracterizeaza prin slabirea si
destramarea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului cu realitatea.
Ca etimologie termenul de schizofrenie inseamna schimbarea sau disocierea mintii. Termenul
vine din limba greaca : schizein = a despica, a desparti, a scinda, phren = minte, suflet. Ea este
o boala din categoria psihozelor endogene si are ca si caracteristica aparitia unor manifestari
psihopatologice majore cum sunt: halucinatiile, deliruri, tulburari formale de gandire, tulburari
afective, tulburari de comportament, dezorganizarea personalitatii.
Schizofrenia este una din cele mai severe afectiuni psihiatrice, cu repercursiuni grave atat
pentru bolnav cat si pentru apartinatori, mai ales ca nu se poate niciodata prevedea care va fi
evolutia bolii, in ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind
incadrarea sociala a bolnavului. Este cunoscuta in general ca o afectiune psihica cu evolutie
indelungata, continua, intermitenta sau remitenta a carei expresivitate clinica complexa si
polimorfa are drept caracteristica esentiala, disocierea autista a personalitatii.
In medicina moderna, diversele manifestari clinice ale acestei maladii au fost cunoscute fiind
descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele: catatonie, hebefrenie, paranoie acuta.
Psihiatrul german Emil Kraeplin reuneste in 1896 simptomele caracteristice sub notiunea de
Dementia praecox (Dementia precoce), dorind sa sublinieze evolutia nefavorabila a bolii pana
la modificarea grava a personalitatii desi in realitate nu este vorba de dementa in sensul strict al
cuvantului.
Eugen Bleuler, in 1911, introduce denumirea de Schizofrenie (scindare, disociere a mintii), prin
aceasta accentuand caracterul disociativ particular al tulburarilor psihopatologice. Opera sa este
importanta prin formularea primei teorii asupra formarii simptomelor clasificate in:
-simptome primare : tulburari de asociere a ideilor, fenomene confuzionale, stari maniacale si
depresive, stereotipii, halucinatii, semne somatice.
-simptome secundare : disociatia gandirii, autismul, ambivalent tulburarile de memorie si
orientare, delirul si halucinatiile.

Schizofrenia este o psihoza endogena majora, cronica, procesuala, caracterizata prin

disocierea personalitatii. Elementele esentiale ale schizofreniei sunt reprezentate de semne si
simptome caracteristice, att pozitive, ct si negative, prezente o durata semnificativa de timp.
Sunt afectate n totalitate functiile psihice, sunt slabite relatiile interpersonale, sentimentul
coexistentei, ajungndu-se la o pierdere a realitatii psihologice, ca urmare a pierderii unitatii
persoanei, a constiintei de sine.
Delirul este caracterizat printr-o perturbate a constiintei si o modificare in cunoastere. Este
deteriorata capacitatea de a focaliza sau deplasa atentia si apare dezorientarea in timp si spatiu
si e usor de distras de catre stimuli irelevanti. Apar perturbari perceptive care pot include
interpretari eronate, iluzii sau halucinatii. Aceste perturbari sunt de cele mai multe ori vizuale dar
pot fi si auditive, tactile, gustative si olfactive, iar individul prezinta si raspunsuri emotionale si
comportamentale in concordanta cu continutul acestora. Poate fi acompaniat de un
comportament psihomotor perturbat, neliniste sau hiperactivitate, lentoare si letargie, aceasta
trecand de la o extrema la alta. In timpul in care este hiperactiv, poate prezenta halucinatii, idei
delirante si agitatie, iar in timpul starilor de hipoactivitate e putin probabil sa le prezinte. Mai pot
sa apara perturbari de natura emotionala , anxietate, frica, depresii, iritabilitate, furie, euforie si
apatie cu treceri rapide si imprevizibile de la o stare emotionala la alta.
Epidemiologie
Schizofrenia apare cu o frecventa de 1% din populatie, distributia fiind aproximativ egala pe cele
doua sexe. Debutul bolii are loc n principal ntre ultima parte a adolescentei si pna la 30 de
ani. Rareori debutul este prezent naintea adolescentei sau n perioada de involutie, n aceste
cazuri punndu-se probleme de diagnostic.La barbati debutul este mai precoce, boala aparnd
ntre 18 si 25 de ani, fata de femei, la care aceasta apare ntre 25 si 30 de ani, uneori si peste
aceasta vrsta. Femeile prezinta n special o simptomatologie mai afectiva, idei delirante si
halucinatii, pe cnd la barbati apar mai ales simptome negative: afect plat, avolitie, retragere
sociala. mbolnavirile cu debut dupa vrsta de 30 de ani mbraca mai frecvent forma paranoida.
Rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu schizofrenie prezinta risc de mbolnavire de circa
10 ori mai mare dect cel al populatiei generale. De asemenea, se constata o incidenta
crescuta la gemenii monozigoti (50%), comparativ cu gemenii dizigoti (14%).
O serie de studii au demonstrat existenta unor diferente ntre sexe referitor la transmisia
genetica a schizofreniei, procentul de schizofrenie la membrii de familie ai femeilor cu
schizofrenie fiind mai mare dect cel al membrilor de familie ai barbatilor prezentnd aceasta
boala. Rudele barbatilor prezinta o incidenta mai mare a tulburarilor de personalitate schizoida
si schizotipala.
Se constata existenta unor factori de risc pentru schizofrenie:
- bagajul genetic;
- tulburarea de personalitate schizoida sau schizotipala;
- statutul socio-economic scazut;
- evenimente psihotraumatizante.
Etiologie
Studiile efectuate considera ca schizofrenia este o boala ce apare la interactiunea dintre
vulnerabilitatea genetica si cea de mediu. Daca asupra unei persoane predispuse genetic la
schizofrenie actioneaza factori de mediu defavorizanti, reprezentati de stresuri interne (diverse
afectiuni somatice) sau externe (traume psihice), se declanseaza boala.
Etiologia genetica considera aparitia bolii ca fiind datorata unei dispozitii specifice poligenice,
bazndu-se pe constatarea ca frecventa este mai mare la rudele schizofrenilor.
Natura biologica a schizofreniei a fost sustinuta de numerosi cercetatori:
- Kraetschmer (1920) descrie tipul de personalitate leptosom displastic, caracterizat ca fiind
calm, ciudat, inafectiv, considerat din punct de vedere psihologic schizotim sau schizoid.
- Manfred Bleuler descrie la 34% dintre bolnavii studiati o personalitate premorbida schizoida.
- Alti cercetatori au facut legatura dintre aparitia bolii si anumite modificari endocrine (pubertate,
postpartum, climax).
- Carlsson si Lindquist (1963) sustin ipoteza originii monoaminice (dopaminergice) a
schizofreniei.
- Tamingo (1999) si Charney (1999)[8] introduc ipoteza disfunctionalitatii interactiunilor dintre
diferitele tipuri de neurotransmitatori.
- Din punct de vedere psihanalitic, schizofrenia reprezinta o distructie a Ego-ului, invadat de un
tip anarhic, dezorganizat, infantil, fixat pregenital.
- Ipoteza psihogenetica considera schizofrenia ca nefiind o boala genetica, constitutionala,
observatiile corporale, metabolice fiind un efect al unui model familial schizofrenogen si al
internarilor azilare prelungite. Familia schizofrenului nu este de tip nuclear, relatiile ntre soti
fiind rigide, fara suport reciproc, o familie dezordonata, rolurile fiind neprecizate. Atmosfera este
irationala, paranoida, aparnd uneori o izolare socio-culturala a acestor familii. Comunicarea n
familie este vaga, fragmentata, contine doua mesaje contradictorii si duce la confuzia copilului
care recepteaza mesajul. Se constata o slaba preocupare a parintilor din punct de vedere
sexual, copilul ajungnd sa aiba carente de identificare sexuala.
Psihopatologie
n schizofrenie se produce o scadere, o insuficienta a activitatii psihice. Gndirea psihiatrica
actuala considera ca tulburarea primara n schizofrenie este depersonalizarea, ca o slabire
globala a personalitatii, subiectul simtind-o ca pe o slabire progresiva a libertatii interioare, ca pe
o imposibilitate de a dispune de propriile functii, care devin treptat automate. Schizofrenul si
considera psihicul ca fiind independent, ceva care l comanda. Depersonalizarea se manifesta
n plan intelectual ca o schimbare a raporturilor subiectului cu lumea nconjuratoare. n
schizofrenie se produce o schimbare a legaturii simbolice dintre subiect si obiect, semnificatia
lumii se schimba. Primul stadiu al schizofreniei este de dispozitie deliranta, bolnavul traind n
plan afectiv o stare difuza, vaga, nelinisti deosebite si nentelese, aparnd astfel o tensiune
interioara (o tensiune deliranta). Mediul nconjurator este perceput ca rece, dusmanos, bolnavul
aparnd ca nevrotic, reactiv. Aceasta faza reprezinta trecerea de la lumea noastra simbolica la
o alta lume, proprie, acum aparnd primele forme de simptomatologie neta de boala,
Cu toate progresele realizate n ultimii ani n descifrarea mecanismelor etiopatogenice i
terapeutice, schizofrenia rmne n continuare cea mai enigmatic i dramatic boal cu care
se confrunt psihiatria. Rezultatele cercetrilor realizate prin dezvoltarea tehnicilor imagisticii
cerebrale, extinderea studiilor clinice i epidemiologice, aprofundarea cunoaterii factorilor
biologici i psihosociali, ca i introducerea noilor ageni terapeutici reprezentai de
antipsihoticele atipice au contribuit n mare msur la cunoaterea, nelegerea i abordarea
terapeutic a bolii. Din punct de vedere clinic i evolutiv, schizofrenia rmne marcat de
debutul la vrste tinere i evoluia prelungit care afecteaz calitatea vieii pacienilor, precum i
de costurile imense, att pentru pacienii i familiile acestora, ct i pentru societate.
Definirea conceptului. Formularea unei definiii a schizofreniei este dificil. Aceasta deoarece i
la ora actual exist divergene ntre psihiatri, ideile contradictorii ncepnd cu noiunea de
tulburare sau grup de tulburri i continund cu criteriile de diagnosticare, etiopatogenia i
posibilitile evolutive. Majoritatea autorilor, n concordan cu sistemele de clasificare
nosologic operate n prezent, prefer ideea unui grup de afeciuni de tip schizofren. Conform
Marelui Dicionar al Psihologiei Larousee, schizofrenia poate fi definit astfel: psihoz grav,
cronic de obicei, care survine la adultul tnr, caracterizat clinic prin semne de disociere
mental, de discordan afectiv i de activitate delirant incoerent i care duce n general la
pierderea contactului cu lumea exterioar i la o nchidere autist.
Schizofrenia reunete toate strile mintale patologice cu caracter evolutiv, care grupeaz un
ansamblu de simptome asociate, dominate de discordan ideo-afectiv, incoerena proceselor
de gndire, ambivalen, autism, halucinaii, idei delirante, cu evoluie spre disociaie psihic, cu
o grav dezorganizare a personalitii i deficit de integrare n ambian (M.Lzrescu, 1993).
Date epidemiologice. Frecvena se estimeaz la 1,5-4/10 000 sub 12 ani (W. Green, 1989), iar
la aduli de 0,7-7,1/ 1 000 (0,80% n medie). Se apreciaz c n lume exist peste 10 milioane
de bolnavi schizofreni, n fiecare an aprnd aproximativ cte 2 milioane de cazuri noi.
Incidena medie anual a schizofreniei n Romnia este de 15,4 la o sut de mii de locuitori
(anul 1997), prevalena bolii fiind de 0,27%.
Etiologie. Exist un consens printre cercettori conform cruia schizofrenia este o boal
multifactorial. Este o problematic multipl, neelucidat complet, cu o heterogenitate
simptomatic i prognostic.
Modelul diatez-stress presupune existena unei vulnerabiliti biologice pe care intervine
stressul, acesta putnd fi genetic, biologic, psihologic sau social. Indivizii pot prezenta o
predispoziie genetic, dar aceast vulnerabilitate nu este exprimat fr intervenia altor factori.
Cu toate c aceti factori sunt majoritatea ambientali, n sensul c nu sunt codificai n structura
AND-ului, cei mai muli sunt biologici i nu psihologici, ca de exemplu, traumatismele la natere
sau factorii nutriionali. Studiile actuale analizeaz o multitudine de factori posibil implicai:
genetici, anatomici, circuite neuro-funcionale, electrofiziologici, neurochimici, imunologici i
neurofarmacologici, endocrinologici, factorii de dezvoltare neuronal, factorii socio-familiali i de
dezvoltare individual, etc. La ora actual, cert este c grupul schizofreniilor cuprinde un grup
de tulburri psihice relativ omogene sub aspectul exprimrii lor clinice, dar a cror etiologie
cuprinde o palet extrem de larg de factori endo-exogeni aflai ntr-o intercondiionare
dinamic. Aceste etiologii deosebit de diverse explic, de altfel, unicitatea i irepetabilitatea
tabloului clinic la fiecare bolnav n parte, dar i trsturile comune, definitorii, valabile pentru
ntreaga grup de schizofrenii.
Schizofrenia are probabil puternice rdcini biologice, dar stresul mediului poate mpinge
persoanele care sunt vulnerabile la schizofrenie spre forme mai grave ale tulburrii i noi
episoade de psihoz.
Perspectiva biologic. Studiile realizate n cadrul familiilor arat c exist o predispoziie
ereditar la schizofrenie. Rudele persoanelor cu schizofrenie sunt mai predispuse s dezvolte
tulburarea dect persoanele din familii n care nu exist schizofrenie (Cardno, ODonovan i
Owen, 2000; Lichtermann, Karbe i Maier, 2000). Un frate geamn monozigot al unui schizofren
este de trei ori mai predispus s dezvolte schizofrenie dect un frate geamn dizigot i de patru
zeci i ase de ori mai predispus dect o persoan nenrudit. Cu toate acestea, mai puin de
jumtate dintre gemenii monozigoi ai persoanelor cu schizofrenie dezvolt schizofrenia ei
nii, chiar i atunci cnd au aceleai gene. Acest fapt demonstreaz importana variabilelor
nongenetice.
Cum afecteaz anomaliile genetice care predispun un individ la schizofrenie creierul acestuia?
Cercetrile actuale se concentreaz pe dou zone: structura creierului i biochimia.
Au fost constatate dou tipuri de deficite structurale n creierul persoanelor cu schizofrenie. n
primul rnd, cortexul prefontal este mai mic i prezint o activitate mai redus la unele persoane
cu schizofrenie dect la persoanele fr aceast tulburare (Andreansen, 2001; Buchsbaum,
Haier, Potkin i Nuechterlein, 1992; Vance .a., 2000).
Semne si simptome
Sus
Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva
unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente
sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in
viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,
simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat,
de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala
sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are
pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru
activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o
stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura
diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative

Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive

Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot
include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este
o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte
pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca
televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din
vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de
salata de cuvinte
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie
intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.
Cauze
Sus
Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori
genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale
anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia
schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele
reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.
Factori de risc
Sus
Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu
schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati, simptomele
schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa
20 de ani sau dupa 30 de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par
sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.
Consult de specialitate
Sus
Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale
schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza
fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au
sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau scoala pot fi primii
care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il poate

ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a avea o
viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca acesta sa
incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent daca e
vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are
incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes.

Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie

Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii
sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu schizofrenie
nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale. Nimeni nu
poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta
spre a gasi un medic calificat.
Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie
sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie. In

cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul sa:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.
Diagnostic
Sus
Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o
evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte
afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente
complicatii.

Aceste examene si teste generale cuprind:

- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum
ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea
abdomenului
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul
de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si
a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de
psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de
autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu
acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre
simptomele pacientului.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie

Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii din
manualul de diagnostic.

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:

- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata,
comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative
- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile
zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii
se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a
invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.
Complicatii
Sus
Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament
si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului.
Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.
Tratament
Sus
Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si
terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un
participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu
simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta
sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea
acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social,
asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista,
de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament
si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta
medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua.
Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un
tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea
poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori
cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod

traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele
parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care
este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai

noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu

varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum
sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la
introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu
cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile,
medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau
ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara
sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste brusc
administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia
antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de
sevraj.
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc
pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie
a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate
determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme
serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie
monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia
antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie
despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul,
inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale.

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale
sunt de asemeni importante.

Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a
continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga
cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata
stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala,
pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu
abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si
familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite
abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu
schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente.

Probleme ale tratamentului

Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a
duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme
care interfera cu tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei
pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca
nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce
priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma injectabila.
Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de
actiune in caz ca acest lucru se intampla.

Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie
de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele, scazandu-le din
efect.
In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa se
agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un
beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si
abuzul de alcool si droguri.
Preventie
Sus
Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la
controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la
imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la
prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand
mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai
devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea
folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului
antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la
prevenirea ca acestea sa se agraveze.
Stilul de viata si remedii la domiciliu
Sus
Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva
lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa
reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil,
simptomele schizofreniei vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care
duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient
sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti cum sa
actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa orice
modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si
prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele
schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea
medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta,
sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante.
Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.
Sprijinul psihologic
Sus
A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot
avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care
necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa
opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in
a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca
oameni care se confrunta cu aceleasi probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces
continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi
de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum
sunt meditatia, yoga sau tai-chi
- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel
poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.