Rolurile istoriei medicinei: integrativa, da repere, ofera modele de cariere medicale.

Si scop etic si cultural Aparitia si evolutia medicinei din comuna primitiva pana in epoca contemporana din 3 directii: practici medicale, teorii medicale, elemente de etica si deontologie medicala. Medicina populara: Folosirea in osteomalacie a cojii de oua cu otet: sursa utila de saruri de calciu In caz deconjunctivita: ceaiul de musetel (care are efect alergenic)

Istoria medicinei este un domeniu cu diverse interferente cu alte domenii: Arta (pictura, sculptura): Muzica: Victor Papilian, G Verdi, R. Shumann Arta fotografiei si cinematografiei: Nicolae Minovici (muzeul de arta populara)

Stiinte asociate cu medicina: fiziologia, sociologia, biologia, fizica, matematica, antropologia, informatica, etc Ramurile fundamentale/ preclinice: anatomie, embriologie, histologie, biochimie Medicina interna + medicina chirurgicala

ANATOMIA:
I. Comuna primitva primele notiuni in picture rupestre, statuette in ep. Glaciala, ex: Venus din Wilendof practicarea treponarilor craniene (zona parietala); la persoane decedate (triburi, traditii sau experienta), in hidrocefalie, hematom, traume, tumori reprezentari feminine care aveau trasaturi faciale foarte putin pronuntate ca si cand ar fi fost trasaturi schimbate in timp + obezitate (tip de femeie din neolitic, reprez ireale in scop ironic, simbol de feritilitate) II. Antichitate Azteci ritualuri de sacrificare a animalelor, oameni Babilonieni

- inceputurile nomenclaturii anatomice:

cunoasterea ficatului de oaie disectia: India antica tratatul Susruta Sambia indicatii de tehnica, descrieri de structuri anatomice: muschi, ligamente, oase, vase, stomac, duoden, colon, colecist, rinichi China antica

interzicerea disectieei cadavrelor, structura coprului uman dedusa din cosmologie, ex:nr oase = nr articulatii = nr zile dintr-un an = 360, nr orificii ale inimiii = nr astrelor carului mare = 7,

pe baza cunostinteleor cosmologice au alcatuit zonele de acupunctura, greseli: vezica urinara comunica cu intestine Egiptul antic

Surse de informare: papirusurile, alte scrieri, relatarile unor istoricieni antici Papirusul EBERS: sursa de informare pt medicina egipteana antica, descoperita de germanul egiptolog G. Ebers in ruinele orasului Teba, contine retete pt boli de ochi, date pt evisceratia din imbaslamarea mumiilor in mitologia egipteana, Anubis era zeul imbalsamarilor, reprezentat cu cap de sacal scoaterea creierului prin narine, spalarea corpului cu apa din Nil, eviscerare cu exceptia inimii, 40 de zile mumia este pastrata in sare, i nfasurarea cu bezni de 7 ori, amulete, sarcofag

Papirusul SMITH: scris in 1600 i Hr, descop de E Smith, contine descrieri ale unor operatii chirurgicale, diagnosticul si tratamentul ranilor, descrieri anatomice: creieri, inima, vase, plaman, colecist, stomac, uter, rinichi

Papirusul BRUGSCH: descop de egiptologul german E. Brugsch in 1090 in ruinele orasului Memfis, contine prescriptii pt diverse boli Grecia antica

Perioada prehipocratica (1200-1400 iH) ALCMEON DIN CROTONA - a desris primul tratat de anatomie din lume - a descris nervul optic, tuba faringiana, creierul - a efectuat primele disectii pe animale - a diferentiat in inima atriul de ventricul (premiera mondiala)

Perioada hipocratica HIPOCRATE

Lucrari de anatomie din CORPUSUL HIPOCRATIC nu a fost facut in timpul vietii lui editorii au scos numerose scrieri pretinzand ca sun ale lui H osteologie bine dezvoltata, bazata pe traumatologie, tratat despre articulatii descrieri: trahee, plamani, cordon ombilical, uretere anatomia si fiziologia = bazele medicinii nu se efectuau disectii nu se cunostea interrelatia dintre vene si artere nu se facea distinctie intre tendoane, nervi H nu s-a limitat la studii de anatomie Fondatorul examenului la patul bolnavului (dimineata) Creatorul observatiei evolutiei bolii A aratat ca boala este dezechilibrul organismului si ca febra este necesara Autorul teoriei umorilor: sange, flegma, bila neagra, bila galbena Intemeitorul primei doctrine medicale bazate pe: fapte de observatie, rationament riguros, teoria umorilor, integrarea organismului in mediul exterior, Umoarea alterata saun in exces trebuie eliminata (brusc prin criza, lent prin liza) Daca umoarea nu s-a eliminat se ajunge la cronicizarea bolii Toate bolile au cauze reale care pot fi cunoscute Interne: tulburari ale echilibrului celor 4 umori Externe: alimentatie gresita, schimbarea de mediu, impuritatea solului, etc Nu toate organismele reactioneaza la fel Au ramas pana azi: degetele lui H (unghii de culoare inchisa), faciesul hipocratic (pliu persistent, deshidratat) Bolile hipocratice: pneumonie, pleurezia

Perioada alexandrina (sec I iH sec I dH) - primele disectii pe cadavre, pe condamnati - deosebire intre tendoane, nervi, vase sangvien - anatomia nu are caracter stiintific HEROFIL - descrieri anatomice: nervi, diferentierea intre nervi cranieni si spinali, vascularizatia meningelui teascul (prescar) lui Herofil, ventriculii cerebrali ventriculul IV, plexul coroid, ochiul, pancreasul, duoden primul care a dat acest nume, unele glande ERASISTRATE DIN COS

- dinstinctia dintre principalele segmente ale encefalului - descrie valvele cardiale - descrie conexiunile dintre artere si vene SCOALA METODICA (sec I iH sec II dH) SORAN din EFES - descrieri ale dentitiei, ale organelor genitale feminine Medicina greco-romana Incepand din sec I dH, civilizatia, inclusiv medicina a trecut din Egipt in Grecia si Italia GALEN (129 201 dH) - medic grec - medicul gladiatorilor la Roma - autor a 43 de carti de medicina 2 de anatomie - contribuliile lui au fost foarte importante chiar si cele gresite (disectii pe aninale) - descrieri: oase lungi si scurte la care a mentionat toate reliefurile - a redesteptat interesul pt medicina hipocratica - a introdus noi termeni : apofiza, epifiza, condil - a sectionat maduva spinala la diferite nivele pt a observa distributia nervilor spinal - a descris: - originea spinala si distributia nervilor cranieni - sistemul nervos simpatic - organele de simt - muschi: buccinator, mic pectoral, poplieu - structurile anatomice ala arterelor si venelor - anastomozele arterio-venoase - descrieri de anatomie (prin disecti la animale): uter bicorn, vezica dubla - timp 1500 ani toate descrierile lui au fost considerate dogme (inclusiv descrierile incorecte)

CELSUS - medic roman din sec I dH - fondatorul plastiei cutanate prin alunecare - a protestat impotriva vivisectiilor - consecinta: completa abandonare a disectiei - a descris 4 semne ele inflamatiei: ruber, tumor, color, dolor

- consecintele abandonarii disectiilor: Anatomia din Europa oprita in evolutie pt cca 1500 ani., fiziologia nu s-a pututu constitui ca o stiinta, anatomia patologica a stagnat, Dezvoltarea cunsotintelor de anatomir a revenit arabilor. Anatomia araba moartea profetului si fondatorului Islamului MOHAMED(632 dH) arabii au inceput cucerirea lumii: Alexandria (642 dH), incendierea bibiliotecii lui BRUCCHION, e luni volumele = combustibil pt incalzirea bailor publice la scurt timp cuceritorii au devenit propagatorii stiintei fondarea Universitatii din Bagdad: contine o scoala de medicina, un spital medicina araba a acestei epoci nu a fost originala, ci teoretica si analitica traduceri in limba araba: lucrarile lui Hipocrate, Dioscoride, Galen si extinse tot in teritoriul cucerit: Asia Mica, sudul Mediteranei, Spania si NV Mediteranei medicica araba 3 perioade: febra traducerilor (sec VII, inceput sec VIII), a compilarii anticilor, a adaptarii medicinei grecesti si siriene la civilizatia Islamica din perioada de aur.

AVICENA 980-1037 printul medicinei arabe medic de tip hipocratic, scriitor complex, am de stat canonul medicinii- compilatie a medicini grecesti si arabe, cateva date anatomice: insertia m. globului ocular, considerate proprii aspura unor moduri de diagnostic si unor procedee operatorii

JESUS HALY (Bagdad , inceput sec X) ABULCASIS - nu a fost preocupat de anatomie - a descris tumorile maduvei spinale - maestrul chirurgiei arabe EV MEDIU - SEC XIV ANATHOMIA LUI MONDINO DEI LUZZ RENASTEREA SEC XV-XVI MICHELANGELO BUONARROTI - nu a fost medic ci pictor, arhitect, sculptor, poet, inginer - disectii in locuinta sa din Florenta Prima descriere completa al anatomiei ochiului, umori, nervi, muschi

ALBERT DURER - primul tratat de aantomie plastica pt pictori in care aa prezentat proprietatile corpului uman LEONARDO DaVINCI Desi nu a fost medic, ci pictor, sculptor, etc, totusi a avut un aport in dezvoltarea anatomiei A efectuat: 30 autopsii, 750 scite anatomice si peste 1500 de desene anatomice pe care le pregatea pentru un tratat de anatomie, pe care incepuse sa-l scrie in colaborare cu anatomistul Marc Antonio della Torre (deces) mulaje anatomice injectare de ceara in ventriculii cerebrali

ANDREAS VESAL - copil diseca iepuri si rate - intemeitorul anatomiei moderne - prof de anato la Padova - metoda sa = anatomie comparata - Tabulae anatomicae 1538 - De corpuris humani fabrica 7 volume, enumera 200 greseli ale lui Galen - prima descriere a aantomiei: venelor, inimii, urechii interne si externe, mezenteruluim mediastinului m fronixului, aritenoidelor - a descris sternul, componentele esului sacrum si corpii galbeni - a dat o noua explicatie curburii femurului, humerusului - organele interne putin studiate - greseli: cristalinul in centrul ochiului, vena cava se formeaza in ficat - conceptii: anatomia = rationala, ceorelarea structurii cu functia, intelepciunea fortei divine - cel mai vechi preparat anatomic din lume la univ. din Basel: scheletul condamnatului la moarte Kobkerer von gebweiler decapitat preparat de Vesal in 1543 (disectie publica) - acuzat de Biserica pt autopsia unui agonic consamnat laardere pe rug - pedeapsa comutata de rege la un pelerinaj la Sf Mormant - la reintoarcere in europa nafragiul pe insula Zenta, unde a murit de tifos - elevii lui Vesal: Realdo Colombo descrierea micii circulatii, plicaturile peritoneului, prof de anato la Roma; B. Eustachio descrieri: trompa urechi interne, suprarenala, nervii optici, dintii, prof de anato la Roma, a devenit adversarul lui Vesal, Gabriel Faloppio: a descris urechea interna, ramurile nervului trigemen, sfenoidul, org genitale

Denumirile anatomice din per Renasterii: - trompa Eustacchio si Faloppio - orificiul fetal interatrial Botal - canalul de comunicare intre vena ombilicala si cava inf a lui Arantius - valvulele venelor superficiale Bauhin - apeductul Sylvius - canalul gl. Submaxilar Wharton - canalul pancreatic Wirsung

MIGUEL SERVET - a (re)descoperit mica circulatie sangvina - acuzat de calvin pt erezie, a fost ars pe rug impreuna cu scrierile sale

WILLIAM HARVEY - precursori: Ibn al nafis, Vesal, Servet, Colombo, Cesalpino - A descris valvele venoase, circulatia sangelui 1628, miscarile inimii - Excitatia anatomica de motu cordis et sanguinis circulatione 1628 - Lucrare de embriologie - Precursor al fiziologiei si biofiz moderne - carte: exercitio Anatomica de Motu Cordis et songvinis in animali

REMBRANDT ven RYN - ora de anatomie a Prof. Tulpinius (anatomis chirug din Amsterdam) - pictor cu preocupari de anatomie

FRANCIS GLISSON - elev al lui Harvey - anatomist , fiziolog, clinician, discipol a lui Harvey - a descris capsula, structura si functiile ficatului, simptomele rahitismului

GASPARE ASELLI - a redescoperit limfaticele epiploice - prof de anatomie si chirugie din Pavia G. F. DACQUAPENDENTE

- intemeietorul primuli amfiteatru permanent de antomie de la univ din Padova - in mijl amfiteatrului se afla masa de disectie - ridicarea capacului ei permitea aducerea cadavrului care era transportat pe un canal de apa in acel loc

JEAN RIOLAN fiul - medicul regelui Louis al XIII - Galenus nu a gresit ci anatomia amului s-a schimbat de-a lungul celor 14 secole scurse - Osteologia si Antropologia

NATHANIEL HIGMORUS - Descrieri: sinusul maxilar superior, ingrosarea albuginarii testiculare (corpul lui Higmore)

RAYMOND VIEUSSENS - a descris gl parotida, ansa nervului simpatic din jurul arterei subclaviculare, limbul care delimiteaza fosa ovala de pe peretele intern al atriului deprt (inelui lui Vieussens)

THOMAS WHARTON A descris canalul gl submandibulare, care ulterior a fost denumit dupa el

THOMAS WILIIS: STENON (NEILS STEENSEN) La inceptu anatomist apoi calugar A fist adept a lui Harvey A descris canalul parotidei Anatomist, fiziolog, chirurg Adept al lui Harvey A descris poligionul vascular al encefalului

FIZIOLOGIA
Trasaturi caracteristice : dezvoltarea stiintelor in aceasta perioada, da un nou impuls fiziologiei se reia practica anticilor de disectie a cadavrelor umane si cea a vivisectiei pentru intelegerea functionarii lor

 fiziologia progreseaza indirect prin anatomie, dar ramane inca in epoca deductiv speculativa intrucat datele de anatomie sunt lacunare, iar experimentul fiziologic si cunostintele de fizica si chimie lipsesc. contemplarea intamplatoare, pe care se fundamenta filozofia naturii a anticilor, este inlocuita progresiv cu : -observatia sistematica -observatia controlata -experimentul Figuri reprezentative: Sec. al XV-lea Leonardo da Vinci (1452-1519)- contributiile aduse de acest uomo universale, metoda, modul de analiza si de interpretare a faptelor sunt pline de interes pentru evolutia fiziologiei. Cel mai stralucit reprezentant al conceptiei umaniste considera ca stiinta provine din observatie, nu din autoritate.A explicat zgomotul arterial cardiac prin inchiderea valvelor inimii ; miscarile plamanilor sunt pasive, urmand cele ale cutiei toracice, intretinute de contractia muschilor costali. Sunt suficiente aceste doua exemple pentru a observa indepartarea de conceptia teologica animista si orientarea spre intelegerea mecanicista, exigent rationala. Sec. al XVI-lea Paracelsus (1493-1541) numele cel mai lung din istoria medicinei PhillipusTheophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim- si-a luat numele de paracelsus dupa scriitorul roman Celsus, dorind sa arate ca este mai presus- se numara printre cei dintai medici ai renasterii care deschid lupta impotriva scolasticii si a dogmatismului galenic. Preconizeaza cercetarea libera a faptelor si experimentarea. Andreas Vesalius (1514-1564)- deschide calea fiziologiei moderne prin intemeierea unei metode de studiu anatomic in lucrarea monumentala De Humani corporis fabrica. Spre deosebire de descriptivismul antic si medieval, anatomia renasterii se straduieste sa discearna functia ce izvoraste dintr-o anumita structura, mai mult emite ipoteze fiziologice. Miguel Servet (1511-1553) descrie corect drumul sangelui in mica circulatie (ventricolul drept ->pulmon-> atriul stang) si insereaza chestiuni anatomofiziologice intr-un eseu teologic. Fabrizio dAquapendente ( 1537-1619) premergator al lui Harvey, i-a oferit acestuia un argument anatomic consistent pentru ideea de itinerar al sangelui intr-un circuit inchis, demonstrand imposibilitatea circulatiei sanguine in doua

sensuri prin acelasi vas. Jean Francois Fernel (1497-1558)- utilizeaza termenul de fiziologie pentru prima oara ca titlu al primei parti a tratatului sau Medicina, publicat la Paris (1542) in zece editii succesive. Epoca moderna (secXV-XX) Trasaturi caracteristice : in perioada de 200-250 de ani care a urmat Renasterii sunt puse bazele medicinei moderne, stiintifice apar o serie de premize favorabile : -inflorirea fara precedent a vietii universitare -aparitia tiparului -se infiinteaza academii si societati stiintifice -se naste presa stiintifica apare un nou mod de a interpreta fenomenele : se trece de la filozofia naturii la stiinta moderna dupa 1600, fiziologul invata sa citeasca functiile unui organ dupa legatura structura-functie daca pana in anii 1600 fiziologii se certau inca daca experimentul este necesar, dupa 1700, majoritatea nu mai concep lansarea unei teorii fara o temelie experimentala Sec. al XVII-lea - progresele gandirii stiintifice reprezentate in mod deosebit prin Galileo Galilei, Newton si Descartes genereaza in medicina doua importante curente : iatromecanicist si iatrochimist, doua aspecte al fiziologiei epocii, care incercau sa explice manifestarile vitale, functionalitatea normala si patologica a organismului cu ajutorul stiintelor pozitive, fie pe baze mecanice ( partea cea mai dezvoltata a fizicii la acea data) fie pe baze chimice. - Rene Descartes (1596-1650)- fondatorul rationalismului, explica functiile creierului si introduce in fiziologie teoria reflexului - William Harvery (1578-1657) reprezinta a treia mare directie de dezvoltare a gandirii stiintifice din epoca si cea mai importanta din punctul de vedere al fiziologiei. Aparitia lucrarii :Cercetare anatomica asupra miscarii inimii si sangelui la animale, care descrie circulatia mica, marcheaza in mod conventional inceputul erei morfologiei functionale in evolutia fiziologiei => in explicarea functionarii organismului animal si uman se pleaca de la descrierea structurilor macro si microscopice, trecandu-se apoi fie la interpolari functionale, fie la verificarea prin experiment.

- Van Helmont ( 1577-1644) este mentionat pentru rolul pe care l-a avut in dezvoltarea fiziologiei chimice, fiind cel care a depistat prezenta CO2 in sange. Fiziologia sa a fost animista - manifestarile vitale sunt determinate de doua forte : sufletul si viata. Deosebeste doua suflete : unul superior, nemuritor, derivat din divinitate, dirijor al functiilor intelectuale si unul senzitiv, pieritor. Forta numita de el viata va fi indentificata in sec. urmatoare cu forta vitala de catre adeptii vitalismului. - Gaspare Aselli (1581-1626)- descrie transportul de substante nutritive provenite din absorbtia intestinala. - Fr. de le Boe- Sylvius (1614-1672)- extinde explicatiile chimice la procesele legate de digestie. - Gian Alfonso Borelli (1608-1679) studiaza cauzele contractiilor musculare aratand rolul impulsului venit din creier pe calea nervilor si avanseaza in premiera idea rolului unor mediatori chimici - Thomas Bartholin (1616-1680)- elucideaza circulatia limfei. - Marcello Malphigi (1628-1694)- descrie capilarele pulmonare si se ocupa de fiziologia glandelor si tesuturilor, isi da seama de continuitatea cailor senzitive si motorii. - Francis Glisson (1597-1677)- intelege dependenta organelor fata de diferite excitatii si elaboreaza teoria iritabilitatii. - Thomas Willis (Willsius) (1621-1675)- enunta ideea moderna dupa care creierul controleaza toate procesele fiziologice din organism - Anthony Van Leeuwenhoeck ( 1632-1723) celebru slefuitor de lentile, creeaza microscopul rudimentar care marea de 100-200 ori. Sec. al XVIII-lea - secolul luminilor, se caracterizeaza prin ofensiva irezistibila a rationalismului promovat de mari scriitori, filozofi si personalitati stiintifice care au pus bazele stiintei moderne : Laplace, Lavoisier, Galvani, Lomonosov, Gauss - se stabilesc legaturi indispensabile intre medicina si alte stiinte - se intensifica procesul de scindare pe ramuri a medicinei si apar discipline noi. - fiziologia continua sa se dezvolte cu mult avant : * in stransa legatura cu anatomia, sub forma morfologiei functionale * sub forma anatomiei animata, in conceptia vitalista. - obiectul cercetarilor este de a stabili ce rol au organele si cum functioneaza, plecand de la forma si structura lor. Disectia, observatia microscopica si experimentul pe animale sunt combinate dupa modelul oferit de scoala engleza de fiziologie, in principal Harvey.

Reprezentanti ai morfologiei functionale : - Albrecht von Haller (1708-1777)- expliciteaza cateva din proprietatile fiziologice ale materiei vii, studiaza fiziologia sistemului nervos si a muschilor, precizand diferenta dintre excitabilitate ( proprietate a tesutului nervos) si sensibilitate ( proprietate a tesutului nervos) - Lazzaro Spallanzani (1729-1799)- extinde cercetarile de fiziologie, urmarind circulatia la embrion si mecanismul respiratiei. - G. Prochska (1749-1820)- promotor al conceptiei ca functia sistemului nervos central este de a coordona activitatea motorie - M.F.X. Bichat (1771-1802)- localizeaza centrul respirator in bulb - Fr. Magendie (1783- 1885)- stabileste functiile radacinilor nervilor spinali - Antoine Lavoisier (1743-1794)- lamureste una din problemele centrale ale fiziologiei, demonstrand ca formarea de caldura in organismul viu este rezultatul proceselor de oxidatie care constau in retinerea O2 si eliberarea CO2. Este creatorul orientarii bioenergetice care se va dezvolta in fiziologia secolului urmator. Sec. al XIX-lea Caracteristici generale : - fiziologia inceteaza de a fi o simpla anexa a antomiei, se contureaza tot mai mult ca o stiinta biologica independenta, devine o stiinta de sine statatoare - enciclopedismul este inlocuit cu aparitia specialistilor - locul anatomistului care face din cand fiziologie este luat de fiziologi specialisti - informatiile constand exclusiv in localizari functionale si transpuneri de la structura macroscopica si microscopica la functie nu mai satisfac - apar metode specifice acestei stiinte - incepe expansiunea rapida a cunostintelor moderne de fiziologie - se contureaza adevarate directii de cercetare, un nou tip de colaborare maestru- discipoli Pesonalitati ale secolului : - Charles Bell (1774-1842)- descopera radacinile functiilor maduvei - Francois Magendie ( 1783-1855) studiaza prin vivisectii fiziologia cordului, sangelui si a digestiei. - Johanes Muller (1801-1858)- ultimul mare fiziolog vitalist si creator al idealismului fiziologic, al conceptiei conform careia, senzatia

reprezinta eliberarea energiei specifice, intrinseci a aparatelor senzoriale. Cu toate acestea incurajeaza la elevii sai, cercetarile fiziologice pe baze fizice si chimice. Dupa aproximativ 1850 apare fiziologia cauzal-analitica - Ernst Brucke (1819-1892)- studiaza fiziologia nervilor, muschilor, aparatelor senzoriale si al circulatiei. - E. Du Bois Reymond (1818- 1896)- poate fi considerat intemeietorul biofizicii si unul din pionierii electrofiziologiei. - H. Helmholtz (1821-1894)- este creatorul fiziolofiei vederii si auzului pe baze fizice. - Claude Bernard (1813-1878)- reprezentantul cel mai stralucit al epocii, care dupa Bergson n-a fost un fiziolog ci fiziologia insasi, a adus contributii fundamentale la progresul fiziologiei : a demnostrat functia glicogenetica si glicogenolitica a ficatului cu posibilitatea influentarii acesteia pe cale nervoasa prin celebra inteparea bulbului piqure diabetique, descopera actiunile digestive principale ale sucului pancreatic, descrie nervii vasomotori si creeaza conceptul foarte util pentru fiziologie de mediu intern (produs de secretie al organelor cu compozitie constanta).Este nemuritor prin opera Introducere in studiul medicinei experimentale care fixeaza criteriile generale ale experimentarii in medicina si biologie. Medicul experimentator este medicul viitorului. Influenta sa este covarsitoare asupra fiziologiei deceniilor urmatoare : se dezvolta laboratoare de fiziologie experimentala in cadrul universitatilor apar institute de fiziologie cu atribute didactice si de cercetare se infiinteaza numeroase periodice de fiziologie, de circulatie internationala - Al. Vitzu (1853-1902)- este considerat fondatorul fiziologiei romanesti, organizatorul primului laborator de fiziologie la Universitatea din Bucuresti si organizatorul primului Institut de fiziologie in Romania-1892 - I.P. Pavlov (1849-1936)- in timpul cercetarilor asupra fiziologiei digestiei, instituie metoda reflexelor conditionate, pentru care primeste premiul Nobel (1904). Directii de cercetare : - B Fluger (1829-1910),L. Hermann (1838-1914), R. Heidenhain (1834- 1897), L. Bernstein (1839continua investigatiile electrofiziologice

- E. Marey (1830-1904), Otto Franck (1865-1944), E. Starling (1866-1927), E. Krogh (1874cercetarile asupra circulatiei sangelui - Raymond Cajal (1852-1934), G.Marinescu (1863fundamenteaza conceptia neuronala pe baza studiilor histofiziologice. -P. Botkin (1832-1889) si I.M.Secenov (1829cercetare a sistemului nervos dezvoltata ulterior de I.P. Pavlov (1849-1936) I. - Wundt (1832-1920), A. Binet (1857-1911), Ch. Richet (1850-1935), N. Vaschide (1874-1907) pun temelia prin cercetarile lor, la o noua stiinta de granita, psihofiziologia. Epoca contemporana (sec. XX) Trasaturi caracteristice : propulsata de aplicarea metodei experimentale-initiata in secolul trecut de C. Bernard, fiziologia sec. al XXlea prezinta o ametitoare complexitate se dezvolta fara precedent ramurile mai vechi ale medicinei si apar o serie de ramuri noi se intensifica osmoza dintre stiintele medicale si alte discipline stiintifice: evolutionism, chimia si fizica la nivel molecular, ethologia umana si animala ( stiinta comportamentului) apar si se dezvolta stiintele de frontiera: biofizica, cibernetica, statistica medicala, informatica medicala cercetarea stiintifica cunoaste un avant care depaseste toate secolele anterioare echipele uni-disciplinare din secolul al XIX-lea sunt inlocuite cu cele multidisciplinare caracterietica este si graba cu care imbatranesc scrierile stiintifice : pana in pragul secolului al XVIII-lea, operele clasicilor medicinii antice si medievale, precum Hipocrate, Galen si Avicena erau de uz curent, reprezentau carti de capatai, putini savanti indrazneau sa sustina superioritatea productiilor comtemporane ; pana si in prima parte a secolului al XX-lea, nu rareori se intampla ca un tratatt de medicina sa fie retiparit decenii de-a randul, doar cu sumare remanieir sau completari. La sfarsitul aceluiasi secol acest lucru este de neconceput. Cunostintele sunt depasite in ritm rapid. informatia stiintifica circula extrem de rapid, se tin sute de congrese, apar mii de carti fiecare descoperire isi gaseste imediat aplicabiliatea in diagnostic ori terapie Din considerente teoretice, epoca contemporana se imparte in :

-1950 Etapa cercetarii fiziologice clasice -1980 Etapa descoperirilor biochimice : AND, enzyme, receptori, hormoni etc - prezent Etapa biologiei celulare si moleculare - fiziologia are ambitia sa discearna cele mai intime secrete ale miscarii biologice ce se desfasoara in organism. - cercetarea functiilor nu se mai limiteaza doar la organism ci coboara la nivel celular si chiar molecular si atomic ( exemple : Studiul producerii si secretiei proteinelor la nivel ribozomal, transportul proteinelor de la ribozomi la complexul Golgi ) - pentru descoperirile lor referitoare la organizarea functionala a celulei Albert Claude (Begia- Univ. Louvain), Christian de Duve (Belgia- Univ Rockerfeller, NY) si Geroge E. Palade (Romania Yale Univ. New Haven USAnascut in Iasi in 1912) au Primit Premiul Nobel in Fiziologie si Medicina 1974 - prezent Transgenetica, clonare, knock-outs, xenotransplant, nanomedicina Knock-out = conectarea punctelelor de pe o harta moleculara cu punctele de pe o harta genetica pentru a localiza secventa cromozomiana mutanta cu scopul de a o elimina (knock-out strategy) Xenotransplant = transplantul celulelor, tesuturilor sau organelor de la o specie la alta (porc-> om) ; astfel de celule, Tesuturi, organe = xenograft-uri Epoca post moderna (sec XXI) inseamna cel putin pana in prezent : Informatica, Tehnologie, Comunicare in experimentele sale, fiziologia face apel la electronica medicala si biocibernetica se realizeaza programe de prelucrare automata cu ajutorul calculatorului a datelor provenite din masuratorile fiziologice se realizeaza nu doar studii experimentale ci si prin modelare computerizata in diseminarea cunostintelor de fiziologie, si nu numai,se utilizeaza gigantica tehnologie de comunicare numita Internet