Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cls a XI-a
Aparand ideea de
originalitate in literatura,
mentorul creatiei pasoptiste
dezvolta in acelasi timp si
spiritul critic, exercitand, in
acest fel, o influenta
hotaratoare asupra
fizionomiei culturii romanesti
de la mijlocul sec trecut.
Evolutia pasoptismului
Paşoptismul corespunde unui moment de răspântie în evoluţia istorică a ţărilor
române: trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independenţă, de la
fărâmiţarea în provincii la un stat unitar naţional.
Dar, privit într-un plan mai larg, epoca paşoptistă începe înaintea lui 1840,
continuând şi după data indicată mai sus. Cu alte cuvinte, putem distinge trei etape ale
literaturii paşoptiste:
• una, prepaşoptistă, anunţată de debutul lui V.Cârlova şi Al. Hrisoverghi, continuând
până la 1840, fiind dominată de figurile lui Gh. Asachi şi I. Heliade-Rădulescu şi de
activitatea primelor ziare naţionale: Albina românească şi Curierul românesc;
• cea de a doua, cuprinsă aproximativ între anii 1840-1860, marcată de apariţia Daciei
literare, a Propăşirii şi a României literare şi de activitatea celora care au colaborat la
aceste reviste;
• a treia, cea postpaşoptistă, ce va continua să evolueze pe linia ideologiei paşoptiste,
dominată de figurile lui B. P. Hasdeu, N. Filimon, A. Odobescu.
Aşadar, între debutul lui V. Cârlova, în Curierul românesc, şi debutul lui M.
Eminescu din 1866, în Familia lui Iosif Vulcan” , când va începe o nouă epocă literară –
cea a marilor clasici, se consuma pasoptismul. Abia odată cu apariţia, în 1867, a revistei
Convorbiri literare şi a constituirii societăţii Junimea, „se afirmă un nou mod de a gândi
literatura” . În sânul acestei perioade, cuprinsă între anii 1830-1867, Dacia literară
constituie o piatră de hotar şi inaugurează etapa maturizării artistice a literaturii.
De aceea, referindu-ne, în prezenta lucrare, la noţiunea de
„epocă paşoptistă”, vom subînţelege perioada cuprinsă aproximativ
între anii ̉30 şi sfârşitul anilor ̉60 ai secolului al XIX-lea.
Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului
european şi parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825-
1830, care abundă în adaptări după autorii străini, în special francezi, e
de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez
(Prefaţa la drama Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) şi articolul-
program Introducţie, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii
români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi
aplică principiile acestuia, cu particularităţile curentului naţional-
popular de la revista Dacia literară.
Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive
romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a
patriotismului ardent şi natura - coordonată a sufletului românesc, au
valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. Fantezia
creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi
contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.
si prin
situatia speciala in care se afla literatura noastra
dornica de
sincronizare cu ordinea rapida a unor etape, dar, in
egala masura,
obligata sa-si afirme identitatea nationala.
Aparut in conditii sociale si culturale foarte specifice,
romantismul romanesc va avea, natural, o fizionomie
proprie.
Preluand conceptele lui Fridrich Sengle si Virgil
Nemoianu, distingem:
un romantism (high romantism) care avea ca
trasaturi radicalism,
ideologie coerenta, vizionarism, simt cosmic,
integrarea
contrariilor, misticism si intensitate pasionala si urme
foarte slabe in realitatea literala a acestei perioade
un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca
trasaturi
inclinatia spre moralitate (de aici predilectia pt
poezia didactica),
valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile
temperate,
Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor
pasopstisti impletesc romantismul cu clasicismul,
iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o
mare varietate de specii literare: ode, elegii,meditatii,
epistole, satire, fabule, pasteluri, idile,sonete, balade.
Ideea nationala poate fi considerata nucleul
tematical poeziei pasoptiste, nuantata sub forma
atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si
ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi-,,La patrie”,
C.Bolliac - ,,O dimineata de Caraiman”, I.Heliade-
Radulescu, ,,Zburatorul”), a elogiului realizarilor
poporului (Gh. Asachi ,,La introducerea limbii
nationale in publica invatatura”, C.Bolliac ,,La cea
intai corabie romaneasca”), a prezentarii trecutului ca
model pentru prezent (Gr. Alexandrescu ,,Umbra lui
Mircea. La Cozia”, I.Heliade-Radulescu ,,O noapte pe
ruinele Targovistei”).
Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il
ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si
dramatice, poate cea mai complexa specie a
momentului, in care, sintetizand, patetismul cu
patriotismul si cu valorile morale, poetii devenind
cantareti ai trecutului glorios (D.Bolintineanu ,,Muma
lui Stefan cel Mare”, Gh. Asachi ,,Dochia si Traian”).
Un alt pilon tematic il reprezinta critica
societatii contemporane, sub forma
satirei ( Gh. Alexandrescu
,,Satira.Duhului meu”, Gh. Asachi
,,Sotie de moda”) si a fabulei (Gr.
Alexandrescu, ,,Cainele si catelul”, Gh.
Asachi ,,Musca si carul”, I.Heliade-
Radulescu ,,Cumatria cioarei, cand s-a
numit privighetoare”).
Iau avant lirica filosofica
( I.Heliade-Radulescu ,,Visul”,
D.Bolintineanu ,,Scopul omului”), cea
religioasa ( I.Heliade Radulescu
,,Cantarea diminetii”, Gr.
Alexandrescu ,,Candela”) si cea erotica
( Gh. Asachi ,,Dorul”, Gr.
Alexandrescu ,,Asteptarea”,
D.Bolintineanu ,,O fata tanara pe patul
mortii”).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al
constiintei colective, asa cum se
Programul Daciei literare, devenit programul
romantismului romanesc, demonstreaza cat se poate
de clar spiritul creator al pasoptismului,care are
revelatia “duhului national”,a specificitatii, ajungand
adica-prin filiera romantica-sa redescopere radacinile
culturii noastre si sa contribuie in mod esential la
constituirea literaturii romane originale,ale carei linii
de forta se organizeaza polarizat.
Articolul ,,Introductie”
Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de
programul teoretic Introductie, redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat
in primul numar al revistei, articolul-program reprezinta manifestul literar
al romantismului romanesc.
Cele patru puncte ale articolului-program sunt:
• Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul
estetic: ,,Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu
persoana."
• Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literarurii romane:
,,talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura
comuna pentru toti".
• Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: ,,Dorul imitatiei s-a
facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national.
Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. [...] Traductiile insa
nu fac o literatura."
• Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de
inspirafie in conformitate cu specificul national si cu estetica
romantica: ,,Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari
sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice
pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru
aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii."
Mihail Kogalniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d.
20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din
România.
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat şi
comprehensiv, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea
celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste.
În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele
Valahiei şi Moldaviei şi, în acelaşi an a pregătit apariţia unei
publicaţii de documentaţie istorică, intitulată „Arhiva
românească”. Publicaţia a apărut în 1841.
clasa 11F
PROFESOARA:Stancovici Luana