 Depresia este o condiție care trece de foarte

multe ori nediagnosticată, iar cei care sunt

cuprinși de ea sunt deseori stigmatizați și făcuți
să creadă că nu este o problemă adevărată. De
fapt depresia poate afecta pe oricine, de la tânăr
la bătrân și este una dintre cele mai răspândite
boli în întreaga lume.
 Depresia persoanelor vârstnice este mai greu de
recunoscut, dar, în principal, putem puncta
comorbiditatilor somatice prezente la această
vârstă precum și idei greșite că în această
perioadă a vieții persoanele trebuie să fie triste
 Depresia la persoanele vârstnice are o prevalență de
15%, depresia severă de 2-3%, iar sindroamele
depresiv-anxioase de 4%. Știm că 40% dintre
depresiile prezente la persoanele vârstnice nu sunt
diagnosticate și doar o persoană vârstnică din șapte ,
cu simptomatologie depresivă, primește tratament
adecvat – ședințe cu un psihoterapeut și, după caz,
tratament medicamentos.
 S-a observat că persoanele vârstnice cu depresie
primesc mai degrabă tranchilizante, iar tratamentul
terapeutic este lăsat la urmă, sau complet ignorat din
cauze financiare sau lipsă de interes – persoana în
vârstă, și chiar familia ei, nu consideră necesar acest
tip de tratament.
 Tristețe, mâhnire
 Oboseală
 Abandonarea sau pierderea interesului pentru orice
activitate menită să le ridice moralul sau să îi mențină
ocupați, începând de la hobby-uri și până la tabieturile
zilnice pe care bătrânul le avea înainte
 Izolarea și lipsa interacțiunii cu cei din jur
 Pierderea în greutate sau lipsa apetitului
 Privarea de somn
 Pierderea încrederii în sine (atunci când apar discuțiile
legate de faptul că vor să devină o povară pentru cei din
jur, sau când apar sentimentele de inutilitate)
 Creșterea consumului de alcool
 Dorința de moarte – pentru că văd în asta, singura
scăpare.
 Odată cu trecerea timpului, cei în vârstă trec prin numeroase
schimbări majore care pot duce la depresie. Cauzele acestor
schimbări sunt:
 Izolarea de cei din jur (bătrânul rămas singur în locuință,
imobilizarea la pat din cauza unor probleme medicale,
incapacitatea de a se mai deplasa pe distanțe lungi, etc.)
 Pierderea încrederii în sine datorită pensionării, a limitării
activităților zilnice sau a neputinței.
 Frica. Fie că este vorba de frica de moarte, anxietate, frica de
singurătate, frica de a nu deveni o povară pentru cei din jur.
 Singurătatea. Atunci când bătrânii văd cum rămân din ce în
ce mai singuri, văd cum prietenii, soția/soțul trec în neființă.
 Problemele medicale (bolile bătrâneții sau cronice,
dizabilitățile, durerile mari, scăderea capacității cognitive,
repercursiunile asupra corpului după intervenții
chirurgicale.
Pierderea persoanelor apropiate, în special pierderea
partenerului de viață, aduce o suferință majoră. Singurătatea
și gândurile că nici tu nu mai ai mult, alături de doliu, pot
duce la complicații severe, cum ar fi depresia: episodul
depresiv apare în 30-60% din cazuri la o lună după pierderea
partenerului
pentru 15% poate să apară până la doi ani de la pierderea
suferită ,apar reacții depresive și la datele de aniversare a
doliului.
Impactul acestor pierderi depinde de resursele psihice ale
persoanei, de personalitatea sa și de susținerea pe care o are
din partea celor din jur.
 Există o corelație strânsă între depresie și
patologia somatică a vârstnicului. Afecțiunile
somatice și depresia se potențează reciproc și
ridică probleme legate de modalitățile de
tratament.
 Cei care își revin cel mai greu după un episod
depresiv major sunt cei care au și afecțiuni
somatice sau care au o stare somatică precară. Pe
de altă parte depresia se însoțește de o pierdere a
motivației de se vindeca de bolile somatice,
precum și o slabă aderență la tratament.
 Există medicamente care pot determina o
depresie secundară sau pot interfera cu
metabolismul antidepresivelor cum ar fi:
betablocante, antihipertensive sau corticoizi.
 Depresia secundară se datorează unor afecțiuni
somatice, iar dintre acestea trebuie reținute în
mod special 3 cauze:
 boala Parkinson
 dereglările tiroidiene
 alimentația dezechilibrată, care conduce la
carențe de vitamine
 Dintre bolile somatice care pot duce la apariția
unei depresii secundar, putem numi anemiile,
alimentația dezechilibrată (aceasta conducând la
carențele de vitamine) și bolile cardiovasculare:
infarctul de miocard și insuficiența cardiacă.
Dar, pot apărea și așa numitele boli ale vârstei
cum ar fi boala Parkinson, accidentele vasculare
cerebrale, demențele sau tumorile cerebrale.
Bolile neoplazice și cele endocrine, precum și
bolilele infecțioase cronice, au și ele o șansă de
apariție la vârstnici.
Doctorii prescriu substanțe și medicamente
pentru a trata sau a face viața la bătrânețe mai
ușoară. Dar, unele au ca reacții adverse
declanșarea depresiei:
•tranchilizantele și sedativele – mai frecvent
folosite benzodiazepinele
antiinflamatoare nesteroidiene
•corticoizii

•medicație cardio-vasculară

•antiparkinsoniene

•cimetidina
 Pierderea poziție sociale, lipsa suportului social și
singurătatea sunt printre cei mai frecvent
întâlniți factori. Pensionarea tinde să facă mai
puțin activi pe cei mai mulți dintre vârstnici – o
cauză o are și mentalitatea că în momentul în
care te pensionezi, trebuie să te odihnești, iar
prin odihnă se înțelege greșit că nu trebuie să
mai faci nimic.
 Iar cum este construită societatea în momentul
de față, la pensionare, multor persoane li se
micșorează veniturile și le apar problemele
financiare. Alții, sunt forțați să-și schimbe
domiciliul, fine din considerente economice, fie
motivația familială este la mijloc. Unii bătrâni nu
se mai pot îngriji de la o vârstă și este treabă
familiei să vină în ajutor – cea mai comună
soluție este ca vârstnicul să se mute în casa
copilului.
 Deficitele senzoriale
pot favoriza apariția
unei depresii. Auzul
sau văzul pot fi
afectate, acestea
ducând la izolarea
socială și pierderea
capacității de a
desfășura anumite
activități care îi fac
plăcere.
 Pacientul poate veni la psihoterapeut cu o
formă de depresie, se plânge de problemele
legate de memorie și de alte lucruri somatice.
Vârstnicul poate puncta lipsa de interes și de
concentrare, răspunzând deseori cu “nu știu”
în multe situații sociale.
 Fatigabilitatea, pierderea capacității de a
resimți plăcerea și tulburările de somn și de
apetit sunt alte semne clasice.
 Rata suicidului la persoanele în vârstă este
de 3 ori mai mare decât în populația
generală. La persoanele în vârstă, tentativa
de suicid este mai rar un strigăt de ajutor,
așa cum putem întâlni la persoanele mai
tinere. Deci, dorința de a muri este mai
frecventă la persoanele vârstnice cu
depresie
 Suicidul la persoanele
vârstnice:
 este mai violent
 rata suicidului reușit este
mult mai mare după 65 de
ani: la persoanele în
vârstă, din 10 tentative
doar una singură eșuează
 riscul devine mai crescut la
vârste între 70 și 80 de ani
 riscul este de 4 ori mai
mare la bărbați
 Putem întâlni
comportamente de risc la
vârstnicul cu depresie:
neglijează igiena
alimentară, refuză să ia
tratamentul sau întrerupe
un tratament important.
 Tratamentul antidepresiv, doar dacă este
recomandat de un medic specialist, poate
avea un impact pozitiv asupra calității vieții.
Ședințele cu un psihoterapeut, la orice vârstă,
sunt benefice – în cazul persoanei în vârstă,
care are probleme cu socializarea, pierderea
celor dragi și lipsa de activitate profesională,
poate fi un punct care diferențiază între cei
care încă au speranță că pot să se bucure de
viață și cei deprimați.
 Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse
depresiilor si au un grad
de suicid semnificativ.
Multi insa nu doresc tratament deoarece nu v
or sadevina o povara pentru familiile lor. „Un
a din cele mai dese intrebari ce vine
din partea familiilor este: Cum
pot sa ii ofer ajutor psihic unui batran care
nu il vrea?” . Iata in continuare cateva strategi
i ce va pot ajuta sa ameliorati problema.
 Daca parintele tau isi pierde
apetitul sau isi pierde interesul
pentru activitatile care ii faceau
placere, pentru mai mult de 2
saptamani, se poate lua in
considerare drept cauza o depresie.
 Daca tatal tau nu mai poate sa sofeze, nu il
vei menaja prea mult daca te oferi tu sa il
conduci sau sa ii platesti taxiul. Batranilor le
este mai greu sa faca fata schimbarilor si
pierderilor decat le este celor mai tineri.
Specialistii recomanda sa discuti cu parintii
si sa ii intrebi ce simt ei in legatura cu aceste
schimbari. Este important sa iti faci timp
pentru ei si sa le iei in serios sentimentele.
Faptul ca ii asculti este un sprijin si un
ajutor pentru ei.
 Batranii spun adesea „Nu sunt trist” sau „Nu
ma simt singur” chiar si daca nu este adevarat
pentru ca nu vor sa devina o povara pentru cei
dragi. In schimb, exista semne care arata ca
ceva este in neregula, isi misca mainile excesiv,
devin agitati sau iritabili, nu pot sta intr-un loc.
 „Cand cineva sustine ca nu are o depresie,
eu incep sa ascult mai atent sa vad ce s-a
schimbat in viata lui” spune Dr. Streim. El
sustine de asemenea ca nu foloseste
cuvinte ce pot speria precum: depresie,
medicatie, terapie, asta mai ales in cazul
unui adult care nu considera ca are nevoie
de ajutor. Ei trebuie mai intai sa ajunga
singuri la concluzia ca au nevoie de ajutor.
 Familia trebuie sa stie ca depresia este o
problema serioasa si nu e de neglijat.
Trebuie sa evite sa ii faca pe parinti sau
pe alte rude sa se simta vinovate de
situatia in care sunt si sa ii oblige sa iasa
mai mult pe afara. „Am vazut persoane
atat de depresive, ca nu se mai puteau
ridica din pat” spune Dr. Streim.

 Este indicat sa nu exagerezi si sa ii preiei
celui batran toate responsabilitatile. Nu
face tu ce el poate sa faca singur. Faptul ca
te implici mai mult decat e cazul, le
intareste parerea conform careia sunt
incapabili si neajutorati. Mai bine ajuta-i
sa imparta sarcinile in pasi mai mici si
incurajeaza-i la orice efort.
 Datorita legilor de confidentialitate,
psihiatrii de geriatrie nu pot sa
impartaseasca informatii membrilor
familiilor fara permisiunea pacientului.
Dr. Streim sustine ca adesea ei isi dau
acordul. Indiferent, este recomandat ca
membrii familiei sau cei din preajma
batranului sa aduca la cunostinta
doctorului schimbarile pe care le-au
depistat si alte anomalii ce ar putea
semnala ceva.
