PSIHOPATOLOGIE 1

REFERAT

Tulburarea de personalitate obsesiv-

compulsiva

PROFESOR:

Tulburari de personalitate

Definitie. Tulburarile specifice de personalitate reprezinta pattern-uri

(modele) de comportament adanc inradacinate si durabile, care se manifesta
ca raspunsuri inflexibile la o gama larga de situatii personale si sociale. Ele
reprezinta deviatii extreme sau semnificative de la modul in care gandeste,
simte si (in special) relationeaza cu altii un individ mediu dintr-o cultura
data. Astfel de pattern-uri (modele) comportamentale tind sa fie stabile si sa
cuprinda multiple domenii ale functionarii psihologice si comportamentale.
Ele sunt asociate frecvent (dar nu intotdeauna) cu grade variate de suferinta
subiectiva si probleme in functionarea si performanta sociala.

Date generale. Sub aceasta denumire sunt incluse o varietate de stari

si pattern-uri comportamentale cu semnificatie clinica, care tind sa devina
persistente si sa capete expresia unui stil de viata caracteristic al individului,
al modului sau de relationare cu sine si cu altii.  Tulburarile de personalitate
difera fata de modificarea (schimbarea) personalitatii prin perioada si modul
de aparitie: ele sunt stari ale dezvoltarii care apar in copilarie sau
adolescenta si se continua in viata adulta. Nu sunt secundare vreunei
tulburari mentale sau vreunei boli cerebrale, desi pot preceda sau pot
coexista cu vreuna din acestea.

Istoricul conceptiilor privind personalitatea anormala. Conceptul

de personalitate anormala in psihiatrie poate fi gasit inca de la inceputul  sec.
XIX, cand psihiatrul francez Pinel a descris 'manie sans delire'. Pinel a
aplicat termenul acesta pacientilor care erau inclinati spre izbucniri
nemotivate de furie si violenta, dar fara a fi deliranti (in perioada aceea
delirurile erau considerate ca esenta bolilor mintale). Probabil ca acest grup
de pacienti includea nu numai pe aceia care ar putea fi considerati acum ca
avand personalitate antisociala, ci si pacienti cu boli mintale care nu erau
deliranti, de exemplu unii pacienti cu manie (Kavka,1949).

Variatiile culturale sau regionale in manifestarile starilor personalitatii

sunt importante, dar cunostiintele specifice in acest domeniu sunt inca
sarace. Tulburarile personalitatii care par a fi frecvent recunoscute intr-o
parte a lumii dar nu corespund nici unui subtip din cele specificate mai jos
pot fi clasificate ca ‘’alte tulburari ale personalitatii” si identificate folosind
un al 5-lea caracter al codului, ca o adaptare a acestei clasificari pentru acea
tara sau regiune. De asemenea, variatii locale in manifestarea unei tulburari a
personalitatii pot fi reflectate in setul de indreptare diagnostice pentru astfel
de stari.
 Indreptar diagnostic. Situatiile care nu pot fi direct atribuite unor
distrugeri cerebrale masive sau unei boli cerebrale sau unei alte tulburari
psihiatrice, si care indeplinesc urmatoarele criterii:

a       Atitudini si comportament marcat dizarmonice, implicand de obicei

mai multe arii de functionare, de ex. afectivitatea, agitatia, controlul
impulsurilor, modurile de percepere si gandire si stilul de relationare cu
ceilalti;

b       Patternul (modelul) de comportament anormal este durabil, constand in

episoade prelungite si nelimitate de boala psihica;

c       Cornportarnentul anorrnal este irnplicat in mod clar intr-o larga gama

de situatii personale si sociale;

d       Manifestarile rnai sus rnentionate apar in copilarie sau adolescenta, si

continua in viata adulta;

e       Tulburarea duce la un disconfort subiectiv, dar acest lucru poate deveni

evident nurnai tarziu in cursul evolutiei;

f        Tulburarea este de obicei (dar nu intotdeauna) asociata cu probleme

sernnificative in performanta profesionala si sociala.

Trasaturile clinice ale personalitatilor anormale

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva

Acesta este termenul preferat pentru aceasta tulburare de personalitate

celui de anancast, descris de Kahn (1928). Singurul avantaj al acestui termen
este acela ca evita implicarea eronata a unei legaturi inevitabile intre acest
tip de personalitate si tulburarile obsesive. (Persoanele cu acest tip de
personalitate sunt pasibile, de asemenea, de a dezvolta boli anxioase si
depresive).

Inainte de descrierea tulburarii de personalitate de tip obsesiv-compulsiv este

bine sa revedem manifestarea trasaturilor obsesionale la o personalitate
normala. O astfel de persoana este de incredere, precisa si punctuaIa. Isi
fixeaza standarde inalte si respecta normele sociale. Este hotarata si persista
in indatoririle sale in ciuda dificuItatilor. Stabilitatea dispozitiei sale inspira
incredere. Totusi, chiar in cadruI personalitatii normale, aceste calitati au si
o alta fateta; uneori, fermitatea poate face loc incapatanarii, precizia,
preocuparii pentru detalii fara importanta si standardele morale inalte,
comportamentului conservator. Mai mult chiar, calitatile care determina
stabilitatea dispozitiei se pot exprima intr-un mod de viata din care lipseste
umorul.

In tulburarea personalitatii de tip obsesiv-compulsiv, aceste trasaturi

merg spre extreme. Una din cele mai izbitoare este lipsa de adaptare la
situatii noi. Persoana este rigida in parerile sale si inflexibila in modul de
abordare a problemelor. Schimbarea o nelinisteste si prefera o rutina sigura
fara risc, pe care o cunoaste. Unei astfel de persoane ii lipseste imaginatia si
nu stie sa profite de imprejurarile favorabile. Calitatile care, in cadrul
personalitatii normale, o fac demna de incredere, intr-o tulburare a
personalitatii de tip obsesiv-compulsiv, se exprima printr-un  perfectionism
inhibant ce transforma munca obisnuita intr-o povara si o sufoca in detalii
nesemnificative. Standardele morale inalte sunt exagerate pana la a deveni o
preocupare dureroasa si culpabilizanta de a nu gresi, care inabusa bucuria.
Ea se manifesta prin atitudine critica excesiva, moralizatoare, lipsita de
umor, chiar prin stanjeneala in fata veseliei celorlalti. Persoana in cauza
este adesea meschina pana la avaritie si deloc bucuroasa sa daruiasca,
sau sa primeasca un dar.

Indecizia este o alta trasatura proeminenta a unor astfel de oameni.

Pentru ei este dificil sa cantareasca avantajele si dezavantajele situatiilor
noi. Amana deciziile si adesea cer din ce in ce mai multe sfaturi. Ei se tem
sa nu faca greseli si, dupa ce iau o decizie, sunt nelinistiti ca nu cumva
alegerea sa fie incorecta.

Sensibilitatea la critica este o alta trasatura cunoscuta a unor astfel

de personalitati. Sunt preocupati in mod exagerat de opiniile celorlalti si
asteapta sa fie judecati la fel de aspru precum ei insisi se judeca. Adesea nu
exteriorizeaza emotiile. Totusi, ei sunt facuti pentru a arde mocnit cu
sentimente neexprimate de manie si ostilitate, provocate adesea de alte
persoane care au interferat cu viata lor rutiniera. Astfel de stari de suparare
pot fi acompaniate de ganduri obsesive si reprezentari cu caracter agresiv,
chiar la cei care nu dezvolta intregul sindrom al unei tulburari obsesive.

Evoluţie şi prognostic
La mulţi pacienţi debutul simptomatologiei are loc după o situaţie stresantă.
Evoluţia tulburării este variabilă, cel mai frecvent cronică. Ea poate fi
episodică cu perioade de remisiune completă sau incompletă între acestea,
constantă sau progresivă. Pacienţii cu TOC sunt predispuşi frecvent spre
depresie sau anxietate. O problemă frecvent discutată este cea a interferenţei
dintre schizofrenie şi patologia obsesiv-compulsivă, obsesiile şi compulsiile
putând să preexiste, să apară spontan în cursul psihozei sau să fie precipitate
sau exacerbate de medicaţia antipsihotică. Prognosticul negativ este indicat
de debutul la vârstă tânără, sexul masculin, critică deficitară a bolii,
severitatea iniţială a tulburării, cedarea la compulsii, prezenţa ticurilor şi a
compulsiilor de simetrie/aranjare, răspunsul slab la tratamentul iniţial,
coexistenţa depresiei sau a tulburărilor de personalitate (în special cea
schizoidă).

Tratament

Managementul acestei afecţiuni presupune o abordare biologică

(farmacologic şi non-farmacologic) şi psihologică.

Farmacologic

Principalul tratament medicamentos cu rezultate pozitive este cel care

stimulează transmiterea serotoninergică. Primul tratament cu rezultate
pozitive a fost cel cu antidepresivul triciclic Clomipramina (Anafranil),
recomandat în doze de 75-250 mg/zi. În cazul acesteia trebuie ţinut seama
însă de efectele secundare importante.

Se mai recomandă şi anxioliticele, dintre acestea eficacitate demonstrând

clonazepamul, însă în cazul acestora se ridică problema dependenţei,
tratamentul trebuind să fie de lungă durată. Efecte benefice s-au observat de
asemenea prin asocierea de antipsihotice la medicaţia antidepresivă
serotoninergică. Acestea intervin pe neurotransimisia dopaminergică.
Pacienţii cu TOC trebuie menţinuţi pe medicaţie pe o perioadă lungă de
timp, cel puţin 1 an înainte de a încerca o reducere treptată a acesteia cu
întreruperea sa apoi.

Biologic non-farmacologic
 Psihochirurgia implică proceduri ce întrerup legătura dintre cortexul
prefrontal şi ganglionii bazali. De asemenea se mai practică cingulotomia, ce
poate ajuta unii pacienţi nonresponsivi, însă deşi pe termen scurt rezultatele
sunt extraordinare, pe termen lung prognosticul este rezervat.

Psihoterapeutic

1.  Psihoterapie de sprijin cu inspirarea sentimentului de încredere, pot

ajuta pacienţii să-şi îmbunătăţească funcţionarea şi adaptabilitatea.
2.  Psihoterapia cognitiv-comportamentală, ce este o terapie individuală
în cazul TOC, cu durată variabilă şi şedinţe regulate. Decurge la modul
interactiv, constând din antrenarea pacientului de către psihoterapeut în
provocarea activă a obsesiei (şi/sau compulsiei) şi rezistenţa voluntară
pentru un timp, faţă de aceasta (cu amânarea sau modelarea trăirilor sau
comportamentului respectiv). Ca tehnici se mai folosesc oprirea gândurilor,
antrenamentul de habituare, descoperirea ghidată condiţionarea adversă
Repetarea de mai multe ori pe zi, timp de săptămâni sau luni (în prezenţa
terapeutului sau în grup), conduce la diminuarea progresivă şi importantă a
tulburării. Evaluarea progresului se poate face cu scale psihometrice
adaptate, precum scala Y-BOCS.
3.  Alte abordări mai includ psihoterapia psihodinamică şi terapia
familială, însă rezultatele acestora au fost neconcludente.
Cele mai bune rezultate terapeutice s-au obţinut prin asocierea
tratamentului medicamentos cu tehnici psihoterapeutice.

In concluzie: tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva

(anankasta), este caracterizata prin:

1.   Sentimente de indoiala si prudenta excesive;

2.   Preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, sau programe;

3.   Perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor;

4.   Constinciozitate, scrupulozitate excesiva si preocupari nenecesare

privind eficienta, pana la excluderea placerii si a relatiilor interpersonale;

5.   Pedanterie excesiva si aderenta la conventii sociale;

6.   Rigiditate si incapatanare;

7.   Insistenta nerezonabila din partea pacientului ca ceilalti sa respecte exact

modul sau de a actiona, sau rezistenta nerezonabila a pacientului de a
permite celorlalti sa faca ceva;

8.   Intruziunea unor ganduri sau impulsuri insistente si suparatoare.

Compulsii

1. Spălarea sau curățenia. Se poate întâmpla ca o persoană să nu se

poată opri din spălarea mâinilor, deși acestea deja sângerează. Există
multe tipuri de comportamente de spălare, inclusiv:
2. Îngrijire / ritualuri de periere a dinților (perierea fiecărui dinte într-o
anumită ordine);
3. Ritualuri în duș (spălarea fiecărei părți a corpului de un anumit număr
de ori sau într-o anumită ordine);
4. Soluții de curățare (ritualuri și reguli pentru spălarea rufelor, curățarea
băii, a bucătăriei, etc.);
5. Verificarea excesivă. Aceste tipuri de constrângeri pot implica
verificarea ușilor, încuietorilor sau a rucsacului, pentru siguranța
bunurilor personale și a propriei persoane. Unii copii și adolescenți
simt nevoia excesivă de a se asigura că toate persoanele din jurul lor
sunt în siguranță.
6. Numărarea sau atingerea obiectelor. Obsesiile pot implica
numărarea sau atingerea obiectelor într-un anumit mod. Unii copii și
adolescenți au numere „norocoase” implicate în ritualurile lor. Un
exemplu ar fi necesitatea de a atinge o ușă de x ori înainte de a părăsi
o cameră sau de face doi pași la dreapta și doi lastânga la intrarea în
baie.
7. Ritualuri mentale. Nu toți copiii și adolescenții cu tulburare obsesiv-
compulsivă au constrângeri vizibile. Unii au ritualuri mentale, cum ar
fi rugăciunile sau încercarea de a înlocui o imagine sau un gând „rău”
cu o imagine sau un gând „bun”.

Este obligatoriu de menționat că nu orice ritual sau formă de comportament

repetitiv reprezintă o compulsie. Comportamentele repetitive normale ce
apar în viața de zi cu zi pot include rutine de culcare, practici religioase sau
învățarea unor noi abilități.
 Tipul de
Trăsături esențiale Trăsături asociate Complicații
personalitate

 înaltă valorizare a
reglementărilor,
regulilor,ordinelor,
conservatorism
 performeri ai analizei
și detaliului
 perfecționism extrem
 militanți ai lucrului  înaltă
bine făcut valorizare a
 voluntari ai conduitelor
sacrificiului pentru raționale
muncă și devotament  comunicare
 conștiinciozitate concretă,
 scrupulozitate necesară, reală
 schizofrenie
 rigiditate  incapacitate de
 depresie majoră
 intoleranță față de exprimare a
 dezvoltări
indiferență, compromis, sentimentelor
Obsesiv- delirante de tipul
corupție tandre
compulsivă delirului de relație
 militanți ai  reducerea
standardelor înalte nuanțării  dezvoltări
autoimpuse emoționale hipocondriace
 exigență față de  relații
ceilalți, tendința sa interpersonale
impuna propriile reduse
standarde, rigori, stil de  indecizie
viață
 incapacitate de a  dificultăți de
delega autoritatea deliberare
 teama de schimbare a
activității cotidiene,
locului de muncă,
locuinței

 adepți fanatici ai
stabilității,