Tulburarea Bipolara

Motto:
„Este de datoria fiecăruia dintre noi să fie nu doar cât mai conştient posibil de propriile componente şi mai ales
de dominanta principală, ci să fie şi vigilent, atent la componentele şi la dominanta relaţională a celuilalt, mai
ales când avem de gând să construim o relaţie de lungă durată afectivă sau de colaborare". (Jacques Salome)

Personalitatea reprezinta totalitatea gandurilor, emotiilor, comportamentelor și motivatiei

noastre. Tulburarile de personalitate sunt acele structuri relativ inflexibile care afecteaza
abilitatea individului de a functiona. Viata persoanelor cu tulburari de personalitate arata ca un
scenariu neplacut, care se tot repeta. Cei care sufera de aceste tulburari, sunt mai predispusi, mai
vulnerabili la alte tulburari psihice.
Clasificarea formală a tulburărilor de personalitate a apărut odată cu descrierea personalităților
psihopate de către Kurt Schneider. Descrierea oferită de acesta arată că persoanele cu o tulburare
de personalitate nu reușesc să formeze și să mențină relații inter-personale satisfăcătoare.
Cerințele generale pentru diagnosticul unei tulburări de personalitate includ un tipar
comportamental dezadaptativ, care apare la vârsta adultă timpurie și rezultă în distres personal,
disfuncție socială sau ambele.
Descrierea unei tulburări anume include o parte de subiectivism. Pe baza unor criterii
operaționale s-a încercat definirea unui prototip al fiecărei tulburări. Această încercare nu a avut
succes din două motive. În primul rând, s-a plecat de la asumpția că tulburările de personalitate
pot fi distinse clar de variații normale, culturi diferite sau alte tulburări mentale. În al doilea rând,
s-a plecat de la asumpția că tipurile de personalitate propuse de Schneider sunt valide și
omogene.
Conform DSM IV TR, tulburarile de personalitate sunt caracterizate printr-un tipar stabil și
durabil de interactiune cu mediul care :
- Se abate semnificativ de la normele culturale din care face parte individul
- Este pervaziv si inflexibil
- Debuteaza in adolescenta sau precoce in viata de adult
- Este stabil in timp
- Duce la detresa sau deteriorare
- Tulburarilede personalitate sunt grupate in trei clustere : A, B si C.
Cluster A cuprinte tulburari de personalitate caracterizate prin comportamente bizare sau
excentrice. Din acest cluster fac parte: Tulburarea de personalitate paranoida, Tulburarea de
personalitate schizoida, Tulburarea de personalitate schizotipala.
Cluster B – teatral, emotional, extravagant: Tulburarea de personalitate antisociala, Tulburarea de
personalitate borderline, Tulburarea de personalitate histrionica, Tulburarea de personalitate
narcisistica
Cluster C – anxios, fricos: Tulburarea de personalitate de tip evitant, Tulburarea de personalitate
de tip dependenta, Tulburarea de personalitate de tip obsesiv-complusiv.
In DSM-5 s-a păstrat definiția anterioară a tulburării de personalitate, ca fiind „un model
persistent de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de la normele
specifice mediului cultural din care provine individul, este pervaziv (generalizat) și rigid,
debutează în adolescență sau la vârsta de adult tânăr, este stabil în timp și conduce la suferință
sau disfuncție" {American Psychiatric Association, 2016, p. 645)
Diagnosticarea unei tulburări de personalitate pare să fie una dintre cele mai dificle sarcini ale
clinicienilor. Diagnosticul trebuie să se refere la o durată de cel puțin câțiva ani, în care
elementul principal este perturbarea interacțiunilor cu ceilalți. Mai mult, nu există markeri
biologici care să ajute identificarea. În plus, multe persoane cu tulburări de personalitate nu sunt
conștienți de prezența lor.
Din aceste motive a apărut un conflict legat de modalitatea de clasificare a tulburărilor –
clasificare categorială sau clasificare dimensională. În clasificarea categorială, diagnosticul este
pus pe baza unei definiri clare a fiecărei tulburări. Clasificarea dimensională se bazează pe
trăsături de personalitate la care poate fi observată problema.
În ediția a cincea a DSM, tulburările de personalitate prezintă un model hibrid, care implică
evaluarea severității afecțiunii prin evaluarea afectării funcționării. De asemenea, a avut loc
reducerea numărului de categorii la șase și evaluarea a cinci domenii ale trăsăturilor de
personalitate.
Afectarea funcționării personalității include deficiențe în funcționare, precum auto-
conștientizarea și deficiențe în funcționarea interpersonală, precum empatia, intimitatea sau
înțelegerea mutuală. Modelul include și un framework de evaluare a sinelui și a efectelor
patologice interpersoanle, alături de un nou instrument.
Datorită noului model acesta a fost includ în secțiunea III, numită Modele și Măsurători
Emergente. Categoriile tulburărilor de personalitate este păstrată, singurele modificări fiind la
nivelul formulării textului. Acestea includ 10 categorii de tulburări, organizate în trei clustere A,
B și C. Clusterul A include categoriile paranoidă, schizoidă și schizotipală. Clusterul B include
categoriile narcisistă, antisocială, borderline și histrionică. În categoria C se încadrează
personalitatea dependentă, evitativă și obsesiv – compulsivă. Aceste clustere nu sunt susținute
empiric, dar sunt utilizate frecvent parțial datorită comorbidității.
Patru dimensiuni ale personalității sunt relevante pentru tulburările de personalitate –
instabilitatea emoțională, extraversia, antagonismul și constrângerea. Acestea se întâlnesc și la
populația fără tulburare.
Tulburarea bipolara
Cand o persoana isi schimba la cateva saptamani sau luni dispozitia si trece de la o stare de
hiperenergie la letargia specifica depresiei, este posibil sa aiba tulburare bipolara. Afectiunea este
o problema serioasa de sanatate mintala si nu trebuie tratata drept o trasatura negativa de
caracter. In majoritatea cazurilor de bipolaritate, persoanele din jurul pacientului sunt cele care
observa schimbarile bruste de dispozitie si pot semnala o problema. Afla ce este tulburarea
bipolara si cum se manifesta pentru a stii cand sa mergi la medicul psihiatru.

Ce este tulburarea bipolara?

Tulburarea bipolara nu este o afectiune rara, ci din contra, este una dintre cele mai prezente
afectiuni afective la nivel global. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, la nivel mondial
sunt diagnosticati cu bipolaritate aproximativ 60 de milioane de oameni. In Romania, prevalenta
cazurilor de bipolaritate era de 154.265 in 2017, conform site-ului Our World In Data.
Tulburarea afectiva bipolara, cunoscuta pentru mult timp sub denumirea de tulburare maniaco-
depresiva, este o afectiune in care creierul nu este capabil sa regleze starea de spirit sau
dispozitia. Datorita acestei tipologii, persoana diagnosticata cu bipolaritate poate avea stari
prelungi de tristete si lipsa de energie (episoade depresive sau depresie bipolara), urmate de
perioade intense de buna dispozitie, hiperenergie, euforie sau nervozitate (episoade maniacale).
In afara tiparelor nu este trecerea de la un spectru la celalalt al starilor afective, cat mai degraba
extremismul la care sunt traite. Schimbarea brusca si extrema de dispozitie poate afecta somnul,
energia, activitatea, comportamentul si capacitatea de a gandi logic a unei persoane.

Cum se produce tulburarea bipolara in creier?

Tulbularea bipolara este o afectiune rezultata in urma unui dezechilibru chimic din creier.
In creier, exista o zona care functioneaza ca un barometru al dispozitiei si care ne ajuta sa ne
pastram starile emotionale in limite constante, prin reglarea neurotransmitatorilor (noradrenalina,
serotonina si dopamina).
Persoanele afectate de bipolaritate, de cele mai multe ori, nu sunt constiente ca starile lor sunt
extreme si devin un factor destabilizant in viata de zi cu zi. Insa, acest lucru este usor de observat
de cei din jur, care pot fi primii care trag un semnal de alarma.
Tulburarea bipolara este diagnosticata de medicul psihiatru si este tinuta sub control cu un
tratament combinat de medicamente si terapie psihologica prescris de specialist.
Bipolaritate simptome
Tulburarea bipolara, cunoscuta si sub numele de tulburare afectiva bipolara, este o afectiune
psihica cronica care afecteaza modul in care o persoana se simte si functioneaza. Este
caracterizata de oscilatii extreme de dispozitie, denumite episoade maniacale si episoade
depresive. Exista mai multe tipuri de tulburare bipolara, inclusiv tulburarea bipolara de tip I,
tulburarea bipolara de tip II si ciclotimia.
Tipul I este definit de episoade maniacale care dureaza cel putin sapte zile (cea mai mare parte a
zilei, aproape in fiecare zi) sau cand simptomele maniacale sunt atat de severe incat este nevoie
de spitalizare. De asemenea, apar episoade depresive separate, care dureaza de obicei cel putin
doua saptamani. Pot aparea si episoade de tulburari de dispozitie cu caracteristici mixte.
Este caracterizata de prezenta episoadelor depresive, maniacale, dar si mixte.
Tipul II este definit printr-un model de episoade depresive si hipomanice, dar sunt mai putin
severe decat episoadele maniacale care apar in tulburarea bipolara I.
astfel, este caracterizata prin manifestarea episoadelor depresive si hipomaniacale si prin lipsa
celor maniacale.

Tulburarea ciclotimica (numita si ciclotimie) este definita prin simptome hipomanice si

depresive recurente care nu sunt la fel de intense sau de durata suficient de lungi pentru a se
califica ca episoade hipomanice sau depresive.
(Rapid Cycling - Este caracterizata de patru sau mai multe episoade de hipomanie, manie sau
depresie pe an.)

In tulburarea bipolara de tip I, persoanele experimenteaza atat episoade maniacale cat si episoade
depresive severe. In tulburarea bipolara de tip II, episoadele maniacale sunt mai putin severe si
se numesc episoade hipomaniacale, in timp ce episoadele depresive sunt similare cu cele din
tulburarea bipolara de tip I, dar mai putin grave. Ciclotimia este o forma mai usoara a tulburarii
bipolare, caracterizata prin schimbari ciclice ale dispozitiei, dar nu atinge severitatea episoadelor
maniacale sau depresive ale celorlalte tipuri de tulburare bipolara.
Simptomele tulburarii bipolare pot varia. O persoana cu tulburarea poate avea episoade
maniacale, depresive sau „mixte”. Un episod mixt prezinta simptome maniacale si depresive.
Aceste episoade de dispozitie sau modificari de dispozitie provoaca simptome care dureaza o
saptamana sau doua si uneori mai mult. In timpul acestor episoade, simptomele dureaza cea mai
mare parte a zilei, in fiecare zi. Sentimentele sunt intense si apar odata cu schimbarile de
comportament si de energie sau de activitate, lucru pe care il pot observa alti oameni. De obicei,
intre episoade, starea de spirit revine la o baza de baza sanatoasa. Dar, in multe cazuri, fara un
tratament adecvat, episoadele apar mai des pe masura ce trece timpul.
Unele persoane cu tulburari bipolare pot avea simptome mai blande decat altele. De exemplu,
episoadele hipomanice pot face ca o persoana sa se simta excelenta si productiva si este posibil
sa nu simtiti ca ceva nu este in regula. Cu toate acestea, familia si prietenii pot observa ca
schimbarile de dispozitie si nivelurile de activitate arata un comportament diferit decat de obicei,
iar episoadele hipomanice pot urma episoade depresive. Simptomele comune ale tulburarii
bipolare:
Simptomele tulburarii de bipolaritate sunt impartite in trei grupe, in functie de tipul de
bipolaritate cu care o persoana este diagnosticata:
1. Simptome depresive:
- Stare de tristete si sentimetul de a fi fara speranta
- Scaderea interesului pentru activitati si viata sociala
- Stare cronica de oboseala
- Scadere in greutate datorata lipsei poftei de mancare
- Tulburari de somn
- Dificultati de concentrare si de luare a deciziilor
- Ganduri de suicid
- Aparitia sentimentului de inutilitate, incapacitate si absurd
2. Simptome maniacale:
- Nivel ridicat de energie, manifestat fie prin realizarea mai multor activitati in paralel, fie
printr-o stare de agitatie continua
- Asumarea unor proiecte sau responsabilitati pentru care individul in cauza nu detine
expertiza si pe care nu le duce la bun sfarsit
- Atitudine de grandomanie sau afisarea unui nivel ridicat de stima de sine
- Logoree (vorbit excesiv, rapid si incoerent)
- Lipsa somnului, datorata senzatiei de neoboseala
- Trecerea rapida si fara legatura de la o idee la alta (fuga de idei)
- Distragerea constanta a atentiei de catre elemente din exterior
- Implicarea in activitati riscante (promiscuitate sexuala, jocuri de noroc, consum de alcool
sau substante halucinogene, cumparaturi sau investitii impulsive)
3. Simptomele hipomaniacale (o forma de bipolaritate maniacala mai redusa ca impulsuri) permit
pacientului sa fie functional atat in viata profesioanala, cat si in cea personala. Stadiul
hipomaniacal este asociat cu tipul II de bipolaritate.

Cauze
Cauzele exacte ale tulburarii bipolare nu sunt pe deplin intelese, dar se crede ca sunt implicate
multiple factori, inclusiv predispozitii genetice, dezechilibre chimice in creier si factori de
mediu. Tulburarea bipolara apare adesea in familii, iar cercetarile sugereaza ca aceasta se
datoreaza in principal faptului ca este mostenita. Cercetarile arata ca structura si functia
creierului la persoanele cu tulburari bipolare pot fi diferite de cele ale persoanelor care nu au
aceasta afectiune.

Diagnostic
Diagnosticul tulburarii bipolare implica evaluarea simptomelor si istoricul medical al unei
persoane de catre un profesionist in sanatatea mentala, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog.
Medicul va discuta cu persoana despre simptomele pe care le experimenteaza, inclusiv
episoadele maniacale, episoadele depresive si orice alte schimbari de dispozitie semnificative.
Este important sa descrieti in detaliu durata, severitatea si frecventa acestor episoade, precum si
impactul lor asupra vietii de zi cu zi.
Anumite tulburari psihice, cum ar fi tulburarea bipolara, pot avea o componenta genetica. De
asemenea, medicul va evalua daca simptomele pot fi explicabile prin alte conditii medicale sau
tulburari psihice. De exemplu, anumite afectiuni tiroidiene sau consumul de droguri pot cauza
simptome similare cu cele ale tulburarii bipolare.
Pentru a confirma diagnosticul de tulburare bipolara, medicul va evalua daca persoana a
experimentat episoade maniacale si/sau hipomaniacale, precum si episoade depresive majore. In
plus, se ia in considerare durata si frecventa acestor episoade. Uneori, medicul poate folosi
chestionare sau alte instrumente de evaluare standardizate pentru a evalua simptomele si
severitatea tulburarii bipolare.
Este important sa fiti sincer si deschis cu medicul in timpul procesului de diagnosticare pentru a
asigura un diagnostic precis. Tulburarea bipolara poate fi deseori dificil de diagnosticat, deoarece
simptomele pot varia si pot suprapune cu alte tulburari mentale. Diagnosticul tulburarii bipolare
este o etapa esentiala pentru a putea primi tratamentul adecvat. Daca aveti motive sa credeti ca
suferiti de tulburare bipolara, recomandarea este sa cautati ajutor de specialitate de la un
profesionist in sanatatea mentala.

Tratament pentru tulburare bipolara

Tratamentul pentru tulburarea bipolara implica de obicei o combinatie de medicamente, cum ar fi
stabilizatori de dispozitie si antipsihotice, si terapie psihologica, cum ar fi terapia cognitiv-
comportamentala sau terapia interpersonala. Scopul tratamentului este de a reduce frecventa si
severitatea episoadelor maniacale si depresive, de a mentine stabilitatea emotionala si de a
imbunatati calitatea vietii persoanei afectate.
Cele mai frecvente tipuri de medicamente pe care medicii le prescriu includ o categorie denumita
”stabilizatori de dispozitie” si antipsihotice atipice. Stabilizatorii de dispozitie, cum ar fi litiu sau
valproat, pot ajuta la prevenirea episoadelor de dispozitie sau la reducerea gravitatii acestora.
Litiul poate reduce si riscul de sinucidere. In timp ce depresia bipolara este adesea tratata cu
medicamente antidepresive, ar trebui sa se administreze si un stabilizator de dispozitie, deoarece
luarea unui singur antidepresiv poate declansa un episod maniacal sau cicluri rapide la o
persoana cu tulburare bipolara. Medicamentele pentru somn sau anxietate sunt uneori adaugate
ca parte a unui plan de tratament.
Majoritatea persoanelor cu hipomanie pot fi tratate și în ambulatoriu. Fără tratament, tulburarea
bipolară reapare în aproape toate cazurile. Tratamentul urmărește stabilizarea stării de spirit, prin
stabilizatori de dispoziție, cum ar fi litiu și unele anticonvulsivante (medicamente utilizate de
obicei pentru tratamentul crizelor epileptice); se folosesc, însă, și antipsihotice sau terapia cu
șocuri electrice când stabilizatorii de dispoziție nu au efect.

Tratamentul cu litiu

Litiul poate reduce simptomele de manie și depresie și ajută la prevenirea modificărilor de

dispoziție. Deoarece efectele administrării litiului pot dura între 4 până la 10 zile, ca tratament de
primă intenție se poate administra un anticonvulsivant sau un medicament antipsihotic.
Litiul poate avea efecte secundare importante precum somnolență, tremurături involuntare
(tremor), spasme musculare, greață, vărsături, diaree, sete, urinare excesivă, precum și creșterea
în greutate. De multe ori, poate agrava acneea sau psoriazisul.
Aceste reacții adverse sunt de obicei temporare și sunt adesea diminuate atunci când medicii
ajustează doza. Medicii monitorizează nivelul de litiu în sânge cu teste la intervale regulate,
deoarece în cazul în care nivelurile sunt prea mari, sunt mai probabile reacțiile adverse.
Utilizarea pe termen lung a litiului poate duce la un nivel scăzut de hormoni tiroidieni
(hipotiroidism) și, rareori, poate afecta funcția renală. Prin urmare, în terapia cu litiu trebuie
monitorizate tiroida și funcția renală.
Femeile care încearcă să rămână gravide trebuie să oprească administrarea de litiu, deoarece, în
cazuri rare, litiul poate provoca defecte cardiace fătului.

Tratamentul cu valproat

Pentru a trata mania și depresia atunci când apar împreună (în episodul bipolar mixt) se pot
utiliza valproatul și unele anticonvulsivante (precum carbamazepina). Spre deosebire de litiu,
aceste medicamente nu afectează rinichii. Valproatul și carbamazepina pot fi utile mai ales atunci
când pacienții cu tulburare bipolară nu au răspuns la alte tratamente.
Cu toate acestea, carbamazepina poate reduce foarte mult numărul de globule roșii și albe.
Valproatul, de asemenea, nu este prescris la femeile care-și doresc o sarcină, deoarece
medicamentul pare să crească riscul de malformații congenitale ale creierului și măduvei spinării
(defecte de tub neural) și posibilitatea ca fătul să dezvolte autism.

Tratamentul cu lamotrigină

Lamotrigina poate fi folosită pentru a stabiliza modificările stării de dispoziție, în special în

timpul episoadelor de depresie. Lamotrigina poate însă, provoca, o erupție cutanată gravă.
Tratamentul se începe cu o doză relativ scăzută, care crește foarte lent (pe o perioadă de câteva
săptămâni) până la doza de întreținere recomandată.

Tratamentul cu antipsihotice de generația a doua

În tulburarea bipolară uneori se impune și medicație antipsihotică de generația a doua, care

acționează rapid și riscul de reacții adverse grave este mai mic comparativ cu cel al altor
tratamente. Aceste medicamente includ aripiprazol, lurasidonă, olanzapină, quetiapină,
risperidonă și ziprasidonă.
Efectele pe termen lung alte antipsihoticelor pot include creșterea în greutate și sindromul
metabolic (excesul de grăsime la nivelul abdomenului, cu creșterea rezistenței la insulină,
hiperglicemie, niveluri anormale de colesterol și tensiune arterială ridicată). Riscul acestui
sindrom poate fi mai mic cu aripiprazol și ziprasidonă.
Psihoterapia antipsihotică este adesea recomandată pentru persoanele care iau medicamente
stabilizatoare pentru starea de spirit, mai ales pentru a le ajuta să își continue tratamentul
medicamentos.

Tratamentul cu antidepresive

Antidepresivele sunt uneori folosite pentru a trata depresia severă la persoanele cu tulburare
bipolară, dar utilizarea lor este controversată. Prin urmare, aceste medicamente sunt utilizate
doar pentru perioade scurte de timp și, de obicei, sunt date împreună cu un medicament de
stabilizare a stării de spirit.

Terapia psihologică

Terapia de grup ajută de multe ori pacienții cu tulburare bipolară, dar pot ajuta mai ales
partenerii sau rudele pacienților să înțeleagă afecțiunea și posibilitățile de psihoterapie.
Psihoterapia individuală oferă suport pacientului ca să învețe cum să facă față mai bine traiului și
problemelor de zi cu zi.
Una dintre problemele principale este că acești pacienți nu-și iau așa cum trebuie medicamentele
prescrise, pentru că au impresia că le fac mai mult rău decât bine, că le scad gradul de alertă și
creativitate. În realitate, creativitatea chiar nu este afectată de aceste medicamente, din contră,
stabilizatorii stării de dispoziție le permit, de obicei, acestor oameni să funcționeze mai bine la
locul de muncă, la școală sau în cadrul relațiilor.
Pacienții ar trebui să învețe cum să recunoască simptomele de îndată ce acestea încep, precum și
să deprindă modalități de a ajuta la prevenirea simptomelor - de exemplu, evitând stimulentele
(cum ar fi cofeina, nicotina și alcoolul) și căutând să obțină un somn odihnitor.
Doctorii și terapeuții le vor explica cu răbdare și insistență despre consecințele acțiunilor lor. De
exemplu, dacă oamenii sunt înclinați spre excese sexuale, ei vor insista asupra informațiilor cu
privire la modul în care acțiunile lor pot afecta relația de cuplu, familia, sănătatea sexuală. În
cazul în care pacienții tind să fie inconștienți din punct de vedere financiar, pot fi sfătuiți să
transfere finanțele asupra unor persoane de încredere din familie sau dintre prieteni.
Unele tipuri de psihoterapie pot fi tratamente eficiente pentru tulburarea bipolara atunci cand
sunt combinate cu medicamente. Terapia cognitiva comportamentala este un tratament important
pentru depresie si adaptat pentru tratamentul insomniei poate fi utila in tratamentului depresiei
bipolare. Este important ca persoanele cu tulburare bipolara sa primeasca un diagnostic corect si
sa beneficieze de tratament adecvat si suport emotional pe termen lung pentru a-si gestiona
eficient afectiunea.

Se poate preveni tulburarea bipolară?

Tulburarea bipolară este o afecțiune mentală complexă, iar cauza exactă a acesteia nu este
cunoscută pe deplin. Deoarece este influențată de o combinație de factori genetici, neurochimici
și de mediu, prevenirea completă a tulburării bipolare poate fi dificilă sau chiar imposibilă.
Dacă ai istoric familial de tulburare bipolară sau dacă te simți predispus la această afecțiune, este
important să fii conștient de simptomele și semnele tulburării bipolare. Cunoașterea prealabilă
poate ajuta la diagnosticul și tratamentul precoce, ceea ce poate îmbunătăți prognosticul.
Abuzul de alcool sau consumul de droguri poate crește riscul dezvoltării tulburării bipolare sau
poate agrava simptomele pentru cei care deja au această afecțiune. Evitarea sau limitarea
consumului de substanțe poate contribui la reducerea riscului.