Universitatea „1 Decembrie 1918„ Alba Iulia

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Specializarea Terapie Ocupațională

Lucrare de seminar

Terapia ocupațională la persoanele cu depresie

Pentru disciplina, T.O persoanelor cu boli cronice

Student: Orza Florentine

Prof. Coordonator: Dan Mihail

Alba Iulia
2022
 Din ce în ce mai mulți oameni suferă de depresie, în special în lumea de astăzi, care
se caracterizează prin șomaj ridicat.
Depresia este una dintre cele mai cunoscute boli psihiatrice. Este cu atât mai
important să îi scoți pe cei afectați din adâncurile lor.
Despre depresie se poate spune ca este o afecțiune medicala serioasa care poate
influenta in mod negativ starea, gândirea si comportamentul.
Depresia se poate manifesta prin diverse simptome, cele mai des întâlnite fiind un
sentiment profund de tristețe si pierderea marcanta a interesului fata de orice fel de activități.
Persoanele deprimate au un interes redus sau deloc pentru mediul lor. Văd totul în negru și
cred că nu vor mai găsi niciodată calea de ieșire din situația lor. Creierul se adaptează la ciclul
rumegărilor și temerilor și gândurile devin atât de fixe încât persoana în cauză nu mai este
capabilă să gândească pozitiv.
Terapia ocupațională în psihiatrie întrerupe acest ciclu, ajută pacientul să antreneze
noi modele de gândire și oferă din nou un sentiment de realizare pe care se poate baza
persoana în cauză.
Depresia sau tulburarea depresiva este o afecțiune psihica frecvent întâlnită. La nivel
global, peste 264 de milioane de persoane de toate vârstele suferă de depresie, aceasta
reprezentând principala cauza a dizabilității in întreaga lume.
„Depresia este o tulburare multifațetată, o varietate de simptome pot fi prezente, dar
nici unu dintre ele , inclusiv dispoziția depresivă, nu este esențială. În sistemul de clasificare
DSM-III (Asociația Psihiatrică Americană, 1980), diagnosticul depresiei majore necesită
prezența a cel puțin două săptămâni fie a dispoziției depresive, fie pierderea interesului sau
plăcerii în activități care de obicei erau „gustate„.
În plus, cel puțin cinci din simptomele următoare trebuie să fi fost prezente într-o
singură perioadă de timp de două săptămâni și să fie reprezentată o schimbare în raport cu
starea anterioară. Cel puțin unul dintre simptome este fie o stare depresivă fie o pierdere a
interesului sau a plăcerii.
1. Stare depresivă prezentă practic toată ziua, semnalată de subiect (de exemplu, se simte
trist și fără sens) ori observată de ceilalți (plânge, de exemplu). Eventual iritabilitate
la copil și la adolescent.
2. Diminuarea marcată a interesului sau a plăcerii pentru toate sau aproape toate
activitățile practic toată ziua, aproape tot timpul (semnalată de subiect ori observată de
ceilalți).

2
 3. Pierderea sau creșterea în greutate semnificativă în lipsa unui regim (de exemplu,
modificarea greutății corporale într-o lună peste 5%) ori diminuarea sau creșterea a
apetitului aproape în fiecare zi.
4. Insomnie sau somnolență aproape în fiecare zi.
5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (constatată de ceilalți, fără a fi
limitată la un sentiment subiectiv de febrilitate ori de diminuare a energiei interioare).
6. Oboseală sau pierderea de energie aproape în fiecare zi.
7. Sentiment de devalorizare sau de culpabilitate excesivă ori inadecvată (care poate fi
delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar faptul că se plânge sau se simte vinovat de a
fi bolnav).
8. Diminuarea aptitudini de a gândi sau de a se concentra ori nehotărâre aproape în
fiecare zi (semnalată de subiect sau observată de ceilalți).
9. Gânduri morbide recurente ( nu doar frică de moarte), idei sinucigașe recurente fără un
plan precis, tentativă de suicid sau plan precis de suicidere.

„Depresia reprezintă un fenomen foarte ciudat, nu numai că poate determina apariția unor
stări de spirit extrem de neplăcute, ne poate submina capacitatea de a ne îndeplini sarcinile
zilnice și de a lupta împotriva diferitelor infecții și altor tipuri de boli„.

Natura depresiei!
Depresia ne afectează pe diferite căi, iar simptomele sunt răspândite în diferite
domenii ale funcționării umane, printre care se numără:
- nivelul motivațional: apatie, lipsă de energie si interes. Lucrurile par lipsite de sens, iar
viitorul fără speranță.
- nivelul emoțional: capacitatea de a manifesta diferite tipuri de emoții pozitive este redusă,
iar o persoană cu o depresie moderată înspre severă poate fi anhedonică- ceea ce înseamnă că
îi lipsește capacitatea de a simți orice plăcere. Persoanele deprimate pot face afirmația că de
simt „golite„. Cu toate acestea, trăirile negative pot spori și se pot înregistra creșteri ale
sentimentelor de furie sau resentiment, anxietate, rușine, invidie și vină.
- nivelul cognitiv: funcția cognitivă se poate deteriora, iar persoana poate avea probleme
legate de menținerea atenției și a concentrării. Memoria poate fi de asemenea afectată, iar
uneori într-atât încât oameni ajung să își pună întrebarea dacă nu cumva au ajuns la stadiul de

3
demență. Conținutul cognitiv-direcția gândurilor și a uminațiilor-devine negativ: idei negative
despre sine, despre lume și despre viitor.
- nivelul comportamental: persoanele deprimate nu se implică în comportamente pe care în
trecut le considerau agreabile și plăcute. Ei se pot retrage din activități sociale, pot înceta să
iasă împreună cu prietenii sau să se întâlnească cu aceștia ori să caute ajutor din partea
celorlalți. Anumite persoane deprimate, pe de altă parte, pot deveni mai solicitante și se agață
de ceilalți căutând cu disperare pe cineva care să-i încurajeze. În situații mai severe, indivizi
pot suferi de agitație psihomotorie, de neliniște, de retard.
- nivelul biologic: persoanele deprimate pot avem probleme cu somnul: trezitul prea devreme
sau somnul prea ușor. Ele își pot pierde apetitul și interesul pentru sex. Intervin, în cazul
depresiei, multe schimbări fiziologice, îndeosebi în ce privește hormonii de stres (de exemplu
hidrocortizorul) și neurotransmițătorii importanți, precum serotonina și noradrenalina.
Simptomul principal al depresiei este anhedonismul. Anhedonia are diferite
semnificații. Se poate referi la pierderea interesului și a motivației sau poate indica faptul că
oamenii ar putea fi motivați/interesați să facă anumite lucruri , dar nu simt nici o plăcere. De
exemplu, ar vrea să se bucure de sex din nou și de gustul mâncării, însă atunci când se implică
în aceste bactivități nu regăsesc sentimente de bucurie. Se pot întâlni în mod obișnuit în mod
obișnuit în cazul unei depresii numeroase alte probleme de natură emoțională, îndeosebi cele
legate de anxietate sau de furie neexprimată. Pe de altă parte, cercetarea sugerează faptul că
atât emoțiile pozitive, cât și cele negative se pot atenua în cazul depresiei . Structura exactă și
patternurile emoționale variază de la o persoană la alta.

Tipuri de depresie
Tulburarea depresiva majora
Poți avea acest tip de depresie daca te simți trist in cea mai mare parte a timpului, zi
de zi. Aceasta tulburare poate conduce la diferite probleme din cauza ca afectează felul in care
gândești si te comporți cu cei din jurul tău.
Simptome – Tulburarea depresiva majora:
- lipsa de energie si oboseala;
- probleme de concentrare;
- lipsa de interes si entuziasm pentru orice activitate;
- insomnie sau stare de somnolenta in timpul zilei;
- agitație sau, dimpotrivă, moleșeala;

4
- ideație suicidară recurenta.

Tulburarea depresiva persistenta

Tulburarea depresiva persistenta este cunoscuta si sub numele de depresie cronica.

Nu atinge nivelul de intensitate prezent la tulburarea depresiva majora. Tulburarea depresiva
persistenta poate dura pana la 2 ani sau chiar mai mult timp si poate fi moderata sau severa.
Simptome – Tulburarea Depresiva Persistenta
- schimbări de apetit;
- probleme de concentrare si indecizie privind luarea unor hotărâri;
- probleme cu somnul: insomnie sau somnolenta;
- lipsa de energie.

Depresia bipolara

Afecțiunea denumita tulburarea bipolara se caracterizează prin variații bruște de

energie si de stări. Un episod maniacal este urmat de un episod de stare depresiva.
Un episod maniacal se caracterizează printr-o dispoziție crescuta, intensa:
- sentiment de grandoare;
- stare euforica;
- lipsa nevoii de somn;
- viteza mai mare de reacție;
- implicarea excesiva in activități ce ating cote maxime ale plăcerii, dar care au consecințe
negative: distracții costisitoare, asumare de riscuri;
Apoi, urmează episodul de stare depresiva, cu simptome la polul opus. Cu alte
cuvinte, dispoziția trece de la o extrema la alta. Însa intre episoade, dispoziția si
comportamentul revin la normal.

Depresia sezoniera
Depresia sezoniera sau tulburarea afectiva sezoniera apare in timpul sezonului rece,
in perioada toamna-iarna. Odată cu venirea toamnei, zilele se scurtează, ceea ce duce la
scăderea cantității de lumina. Acest fapt înseamnă o scădere a secreției de serotonina si o lipsa
a vitaminei D in corpul tău.

5
 Depresia sezoniera rezulta, astfel, din schimbările pe care le suferea corpul si poți
observa ca ai mai putina energie si vrei sa petreci mai mult timp închis in casa decât sa ieși si
sa te vezi cu prietenii.

Tulburarea disforică premenstruala

Tulburarea disforică premenstruala reprezintă o forma grava a sindromului premenstrual.

Simptomele se declanșează, de obicei, la scurt timp după ovulație si iau sfârșit atunci când
începe menstruația. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale sindromului premenstrual, dar
au un nivel mai mare de intensitate, printre care:
 iritabilitate;
 oboseala extrema;
 anxietate;
 nivel mare de stres;
 lipsa de concentrare;
 sentiment puternic de tristețe;
 schimbări bruște de dispoziție.

Depresia post-partum

Nașterea unui copil reprezintă un prilej de bucurie, dar poate aduce si o mare
problema ce va da peste cap bunăstarea întregii familii: depresia post-partum.
Aceasta este o tulburare care le afectează pe femeile din întreaga lume. Conform
unui studiu medical despre depresie, aproape 80% din mamele intervievate au răspuns ca
sufereau de simptome specifice depresiei. Acest tip de depresie nu are efecte negative numai
asupra proaspetei mămici, dar si asupra partenerului si a familiei.
De obicei, se declanșează imediat după naștere, doar poate apărea ori cand in primele
12 luni de la nașterea copilului.
Simptomele depresiei postpartum:
 anxietate;
 epuizare;
 furie;
 îngrijorare imensa in legătura cu sănătatea bebelușului;

6
  dificultatea in a avea grija de bebeluș;

Femeile care au avut un tip de depresie înainte de a rămâne însărcinate au un risc mai mare de
a dezvolta depresie după naștere, însa oricine poate trece prin aceasta provocare!

Depresia atipica

Depresia atipica prezintă un set de simptome specifice:

 exces de somn;
 apetit crescut si creștere in greutate;
 sensibilitate crescuta;
 senzație de slăbiciune in brațe si in picioare.
In cazul depresiei atipice, un eveniment fericit poate îmbunătăți starea de spirit, dar
numai pentru scurt timp.

Care sunt principalele efecte ale terapiei ocupaționale

 posibilitatea de a fi implicat în activităţi plăcute, care necesită atenţie, determinând scăderea
anxietăţii.
 contribuie la creşterea respectului de sine datorită achiziţiilor şi promovează plăcerea prin
activitatea simplă de „a face”.
Soluţiile care stau la îndemâna terapeutului ocupaţional, pentru stimularea
motivaţiei subiectului și diminuarea efectelor negative ale factorilor de stres constau, în
principal, în angajarea persoanelor în activităţi în care să se obțină succese, pentru a le reda
încrederea în forţele proprii.
De asemenea, pentru asigurarea unui optim motivaţional pentru activitate, este
important să se asigure cooperarea deplină a persoanei în cadrul procesului de recuperare.
În cadrul desfășurării activității de terapie ocupatională, terapeutul desfășoară o trecere
continuă de la aspectele formative la cele informative, cele dintâi deținând, însă, ponderea
cea mai importantă.

7
 Ce aspecte tratează terapeutul ocupațional
Terapeutul ocupaţional este preocupat de două aspecte fundamentale, şi anume:
 să realizeze însuşirea de către subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel scăzut de
funcţionare;
 să contribuie la învăţarea de noi deprinderi şi abilităţi de către subiect, menite să le
compenseze pe cele care au dispărut din diverse motive.
Pedalând pe îmbunătăţirea calitativă a existenţei persoanei încă din cele mai vechi
timpuri, terapia ocupaţională a rămas, până în prezent, o „ştiinţă” şi o „artă” fundamental
implicată în recuperarea şi adaptarea persoanelor aflate în dificultate, la societatea în care
trăiesc.
Terapia ocupațională și creativă a fost aplicată cu scopul detașării și distanțării
persoanelor depresive de frământările legate de variatele lor evenimente psiho-traumatizante.
Sarcina principală a terapiei ocupaționale în psihiatrie este reintegrarea pacientului în
societate. Pentru a face acest lucru, motivația și rezistența trebuie întărite. Este foarte
important să practici noi modele de gândire și să promovezi încrederea în sine. Cei afectați
sunt instruiți cum își pot organiza și structura rutina zilnică din nou independent, fără a cădea
înapoi în vechiul tipar de comportament. Abilitățile emoționale sunt promovate și pacientul
învață să-și exprime sentimentele.
Terapia depresiei la vârsta a treia prezintă o serie de particularități. Trebuie să ținem
cont de faptul că etapa psihofiziologică naturală este plină de întâmplări deprimante cum ar fi:
pierderea partenerului, al unor rude sau prieteni apropiați, diminuarea capacităților fizice și
psihice, fiind una din perioadele care solicită individul la noi reajustări, adaptări și
conformări. După cum se vede, vârstnicul se află în perioada ”marilor pierderi” , iar ca motive
de bază a instalării depresiilor putem enumera: diminuarea funcțiilor psiho-fizice, replierea,
singurătatea, izolarea de către cei din jur, scăderea valorilor sociale interumane, pierderea
persoanelor apropiate (”sindromul cuibului gol”).
Singurătatea duce la tulburări de dispoziție, nesiguranță, deranjări ale somnului,
plictiseală și depresie. Pensionarea prin întreruperea bruscă a activității și lipsa altor
preocupări determină trăirea unor sentimente penibile de inutilitate, de povară pentru familie,
și de autodevalorizare a propriei personalități, facilitând depresia și chiar suicidul.
Schimbarea domiciliului și a locuinței sau internarea vârstnicului într-un cămin de
bătrâni sunt de asemenea condiții depresogene. Pe lângă cele de mai sus, atenția sporită pe
care o acordă propriei persoane, dublate de boală și diminuarea forțelor fizice și psihice, pe

8
care unii le pot accepta, creează uneori un comportament de supraefort pentru a-și menține
vitalitatea și forțele anterioare, ceea ce poate duce la decompensări organice și psihice, mai
ales de tip depresiv.
Activarea intereselor persoanei deprimate, stimularea prin dans, muzică, desen duce
la activarea comportamentului, întreruperea izolării și la creșterea sentimentului de valoare.
Terapia cu mișcare este oferită sub formă de dansuri expresive, cu proceduri de relaxare sau, de
exemplu, cu cutii.
În clinicile de psihiatrie se practică metode de relaxare cu ajutorul unui terapeut
ocupațional. De asemenea terapia ocupațională poate da rezultate în tratamentul depresiei.
Multe persoane suferinde de depresie, manie sau altă tulburare psihică sunt talentate la desen,
grafică, pictură, producând adevărate opere de artă. Aceste producții manuale reprezintă
dovada valorii personale.
Totodată, în terapia ocupațională, materiale precum lemnul sau lutul sunt adesea folosite
pentru a oferi celor afectați posibilitatea de a-și exprima sentimentele și temerile într-un mod creativ.
Pictură, țesut de coșuri, ceramică - există multe opțiuni. Aceste activități sunt rezumate sub numele de
terapie creativă. Conținutul suplimentar de terapie a terapiei ocupaționale în psihoterapie este formarea
atenției și concentrării, de asemenea ca pregătire directă pentru reintrarea în viața profesională.
Stimularea bazală devine din ce în ce mai importantă, în special pentru persoanele cu
demență. Cu acest concept, sensibilitatea la atingere și simțul echilibrului sunt abordate prin
intermediul ritmului, al contactului corpului sau al vibrațiilor.

Evaluarea depresiei
Există mai multe căi de a evolua depresia și, după cum am văzut anterior, ea poate fi
împărțită în diferite tipuri. În afara de evaluarea simptomelor, aceasta se va axa adesea pe
zonele fundamentale enumerate mai jos.
1. Ce anume crede sau simte clientul despre el însuși/despre ea însăși? Foarte importante
sunt maniera de atribuire( tendința de autoînvinovățire), rușinea și comparația socială
(sentimentele de a fi mai puțin capabil sau mai puțin competent decât alți sau diferit
într-o anumită privință).
2. Ce crede sau simt clientul în legătură cu viitorul?
3. În ce măsură anumite tipuri de comportament, precum evitarea sau ruminațiile,
contribuie la depresie?
4. Care sunt circumstanțele vieții obișnuite ale clientului? Se simte înfrânat în privința
scopurilor în viață?

9
5. De cât timp este clientul deprimat?
6. Reprezintă depresia o schimbare în starea sa normală sau o accentuare a unei stări
negative cronice ?
7. Este vorba despre o pierderea a satisfacției în privința unor activități care anterior
aduce bucurie (de exemplu sex, întâlniri cu prietenii, ieșiri în oraș)?
8. Clientul își percepe depresia dintr-o perspectivă psihologică și/sau relațională sau este
încredințat că e vorba despre o boală fizică? Existența unor convingeri puternice legate
de o boală fizică poate face consilierea dificelă.
9. Cât de încătușat se simte clientul și ce consideră în această privință (evaluarea riscului
de a-și face singur rău)?
10. Cum își percep clienții resursele de adaptare ? Ce surse externe de ajutor există și cum
ar putea fi aceste utilizate în consiliere?

Evaluarea socială
1. Există evenimente majore în viață sau supărări care ar fi putut declanșa depresia,
accentuând-o sau menținând-o?
2. Care sunt percepțiile clienților asupra relațiilor sociale? Au existat pierderi
majore? Mediul familial este agresiv sau îl neglijează? Există conflicte cu membri
familieii- părinți, rude prin alianță, soți/parteneri sau copii? Are clientul
sentimentul de ostilitate față de ceilalți ( și pe care nu-l pot exprima sau rezolva),
de situație fără ieșire și/sau sentimente de dezamăgire?
3. Care sunt sursele sociale de sprijin, prieteni și relații de familie? Poate clientul să
le folosească dacă are nevoie sau a încetat treptat contactul social?
4. Are vreun rol mediul social nestimulativ și marginalizator din punct de vedere
social( de exemplu, tinerele mame care se luptă să facă față copiilor în lipsa unui
adult care să le împărtășească interesele)?
5. Există probleme majore care să necesite alte mijloace de sprijin (de exemplu,
asistența socială pentru probleme de acomodare sau sfaturi pentru probleme de
natură financiară ori pentru căutarea unui serviciu)? Problemele practice pot fi
trecute uneori cu vederea.
6. Problemele lor țin de serviciu ( de exemplu, lipsa locului de muncă sau hărțuirea la
locul de muncă)?

10
 Evaluarea biologică
1. Există tulburări ale somnului (treziri dimineața devreme, treziri după o perioadă
scurtă de somn și/sau dificultăți de a dormi)?
2. Există schimbări majore în privința poftei de mâncare și a greutății?
3. Cât de grave sunt oboseala și lipsa de energie?
4. Schimbările psihomotorii trebuie luate în calcul, îndeosebi agitația și retardul
psihomotor. Dacă un client prezintă retard psihomotor și îi este greu să se
concentreze, acest lucru poate stânjeni consilierea. Retardul psihomotor sever și
concentrarea scăzută pot fi un indicator simptomatic redus în anumite tipuri de
consiliere.
5. Poate administrarea de medicamente antidepresive să rupă un pattern depresiv?
Cele mai recente studii sugerează că antidepresivele nu influențează consilierea și
sunt indicate dacă depresia este severă. National Institute for Clinical Excellence
(2004) nu recomandă antidepresivele în cazul unei depresii ușoare.
Există numeroase cazuri de tulburări fizice, inclusiv tulburări tiroidiene și diabet
incipient, care pot genera stări de oboseală și de ușoară depresie. Iată de ce toate cazurile ar
trebui examinate din punct de vedere medical, îndeosebi dacă oboseala este un simptom
major. Se știe că tulburările de somn pot fi o problemă majoră in caz de depresie și sunt puse
în legătură cu oboseala și cu tendințele suicidare ( Cukrowicz et al.,2006).
În concluzie, scopurile de bază ale terapiei ocupaționale sunt dezvoltarea, menținerea
și îmbunătățirea funcțiilor psihologice de bază. Aceasta include independența, flexibilitatea și
comportamentul adecvat situației. Un obiectiv parțial poate fi reintegrarea persoanei afectate
în viața profesională. Terapia ocupațională în psihiatrie ajută să facă față crizelor de viață și să
iasă mai puternic din ele.
Un alt obiectiv important al terapiei ocupaționale în psihiatrie este îmbunătățirea
conștientizării propriului corp. Pacientul învață să-și recunoască și să-și exprime nevoile și
dorințele. Se urmărește o percepție de sine realistă, iar cei afectați învață să permită
apropierea și să definească limitele. Terapeutul prezintă exerciții pentru relaxare și reducerea
agresivității.
Promovarea abilităților cognitive este un alt obiectiv al terapiei ocupaționale în
psihiatrie. Abilitățile cognitive sunt memoria, concentrarea și atenția. Terapia ocupațională și
psihiatria ajută la restabilirea relației cu realitatea.

11
Biografie:

1. Depresie, psihoterapie și consiliere de Paul Gillbert

2. Depresie noi perspective de Radu Vraști și Martin Eliseman
3. Depresie și tentative de suicid la adolescenți de Daniel Marcelli și Elise Berthaut
4. Depresia de Henri Loo, Pierre Loo

12