Tulburările instinctului de apărare.

Exagerarea instinctului de apărare se manifestă sub forma agresivităţii crescute ce reprezintă o

desfăşurare explozivă de acte psihomotorii cu un mare grad de periculozitate.

Există 2 tipuri de agresivitate:

a) Constituţională care este consecinţa unei structuri biopsihologice cu un plus nativ de violenţă şi
impulsivitate şi se întîlneşte la psihopaţi sau la epileptici. Tot aici este inclusă şi agresivitatea
paranoicilor, agresivitate exercitată lucid asupra diverselor persoane considerate inamice.

b) Cîştigată care se datorează unor factori nocivi care exacerbează cruzimea, violenţa şi
irascibilitatea: traumatisme craniu-cerebrale, alcoolism, intoxicaţii cronice, oligofrenie sau
schizofrenie. Diminuarea instinctului de apărare aduce cu sine creşterea indiferenţei faţă de
pericolele adevărate şi de situaţii primejdioase. Bolile psihice unde apare acesta, sunt: schizofrenia,
oligofrenia şi toxicomaniile cu substanţe halucinogene.

În melancolie, în prezenţa delirului de autoacuzare, se poate ajunge la automutilare ca expresie a

unei autosancţiuni pe care bolnavul şi-o aplică pentru o faptă pe care consideră că a comis-o în
trecut. În unele epilepsii sau stări confuzive, autotoniile apar ca impulsiuni realizate sub influenţa
halucinaţiilor imperative şi a tulburărilor de conştiinţă sau ca expresie a unor convingeri sectare

TULBURARILE INSTINCTULUI DE APARARE:

lEXAGERAREA = AGRESIVITATE * Constitutionala (Tulb. de personalitate, Epilepsie, Paranoia).

* Castigata ( traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, schizofrenie).

lDIMINUAREA ( Indiferenta crescuta fata de pericole). In schizofrenie,

demente. AUTOMUTILAREA (depresii severe, epilepsie, confuzii).

lABOLIREA = SUICID. Parasuicidul (Kreitmann 1977).