Intoleranta la gluten

Intoleranta la gluten Intoleranta la gluten, denumita si boala celiaca,

celiachie, enteropatie glutenica sau sprue celiac, este o afectiune auto-imuna,
intalnita la indivizii cu predispozitie genetica si reprezinta o sensibilitate la
ingestia de gluten.
Glutenul este un constituent al multor cereale precum grau, orz, secara
sau ovaz. Acesta reprezinta de fapt un amestec de proteine grupate in doua
categorii principale: prolamine si glutenine, dintre care rolul fundamental il are
gliadina, care intra in prima categorie.
Intestinul subtire reprezinta segmentul de tub digestiv cuprins intre
stomac (pilor) si valvula ileo-cecala (de unde se continua cu intestinul gros).

Din punct de vedere macroscopic, intestinul subtire prezinta un perete

circular si un lumen. Peretele este alcatuit din patru straturi concentrice, dispuse
in urmatoarea ordine de la interior la exterior: mucoasa, submucoasa, musculara
si seroasa. Cel mai mare procent din grosimea totala a peretelui intestinal il
detine mucoasa, care este alcatuita din epiteliu, lamina propria si musculara
mucoasei.
Structura mucoasei prezinta vilozitati intestinale si cripte Liberkuhn,
tapetate de epiteliu, care este alcatuit din enterocite, celule caliciforme, celule
nediferentiate, celule Paneth s.a.
La nivelul intestinului subtire exista o multitudine de enzime care au rolul
de a cataliza (a ajuta la procesul de prelucrare al proteilor) diverse reactii
biochimice. Dintre aceste enzime face parte si transglutaminaza care are rolul de
a actiona asupra gliadinei, dupa ce aceasta este absorbita la nivelul mucoasei
intestinale. In cadrul acestui proces localizat la nivel intestinal, glutamina se
inlocuieste cu acidul glutamic.
In cazul pacientilor care sufera de enteropatie glutenica, acest echilibru
este perturbat. Astfel, peptidele de gliadina (mici portiuni din componenta
acestei proteine) se leaga de niste molecule HLA care se gasesc la suprafata
unor CPA (celule prezentatoare de antigen), reactie care va stimula limfocitele T
helper (cu rol in imunitate), in acest mod declansandu-se un raspuns imun
exagerat, adica aparand o autoimunitate a organismului impotriva propriilor
celule, care se va solda cu distrugerea tesutului intestinului subtire. Aceasta
distrugere afecteaza tesutul prin atrofia vilozitatilor mucoasei intestinale, infiltrat
inflamator limfocitar, hipertrofia criptelor.
Materializarea acestor leziuni tisulare consta in scadere ponderala,
steatoree (grasime in materiile fecale) si avitaminoze (deficit sever de vitamine
in organism).
Ca o scurta concluzie a celor amintite anterior, responsabila de aparitia
acestei boli este predispozitia genetica, care prin modificarile aparute la nivel
molecular, determina aparitia de auto-anticorpi impotriva diverselor enzime
necesare absorbtiei glutenului sau impotriva structurilor de suport care
inconjoara fibrele musculare netede si striate precum endomisiumul (anticorpi
anti- transglutaminaza, anticorpi anti-endomisium, anticorpi anti- gliadina).
Manifestarile intolerantei la gluten se pot asocia in circa 10 % din cazuri cu
dermatita herpetiforma, afectiune cunoscuta si sub denumirea de maladie
Duhring, care se defineste prin existenta de depozite granulare in papilele
dermice ale pielii si uneori este asociata cu avorturi survenite in primul trimestru
de sarcina.

Care este prevalenta intolerantei la gluten?

Boala celiaca este o afectiune relativ frecvent intalnita, avand o prevalenta
de aproximativ 0,5 - 1%, ocupand primul loc in Europa intre bolile genetice ca
frecventa. Femeile sunt mai des afectate de aceasta afectiune comparativ cu
barbatii.
Intrucat predispozitia genetica este un factor foarte important in aceasta
afectiune, enteropatia glutenica apare adesea in familie.
Care sunt factorii implicati in aparitia intolerantei la gluten?
a) Stimulul din exterior: glutenul din alimente
b) Predispozitia genetica (antigene HLA)
c) Auto-antigenul (transglutaminaza tisulara).
Predispozitia fata de enteropatia glutenica este data de existenta unor
antigene HLA-DQ. Aproximativ 95% dintre pacientii cu intoleranta la gluten
prezinta HLA-DQ2 si 10% prezinta HLA-DQ8. Persoanele care prezinta aceste
gene prezinta un risc de 40 de ori mai mare decat cele care nu le au. De aici
deriva rolul important al determinarii acestora.
Este foarte important de stiut ca determinarea acestor alele nu reprezinta
un test diagnostic, ci un criteriu de excludere a bolii. Astfel, 30 % din populatia
generala este purtatoare a uneia dintre aceste gene dar numai 3% dintre indivizii
care prezinta una sau doua alele vor dezvolta boala.
In cazurile celor cu antecedente heredo-colaterale (au in familie cazuri de
boala celiaca), prevalenta este de 10%.
Care sunt grupele de risc in cazul intolerantei la gluten?
a) Pacientii care prezinta boli autoimune (tiroidita autoimuna Hashimoto, sindrom
Sjogren, ciroza biliara primitiva s.a.)
b) Pacienti care prezinta fectiuni genetice (sindrom Down, sindrom Turner s.a.)
c) Pacienti care prezinta simptome atipice (infertilitate, osteoporoza)
d) Rudele de gradul I ale pacientilor cu boala celiaca.
Care sunt manifestarile intolerantei la gluten?
Tabloul clinic este unul variabil si nespecific si cuprinde manifestari
intestinale si extra-intestinale. De asemenea exista forme blande, chiar
asimptomatice si forme severe. Simptomele pot aparea atat in copilarie cat si in
timpul perioadei adulte.
Simptome aparute la copii
- Flatulenta
- Scaune diareice
- Barborisme
- Dureri abdominale
- Oboseala cronica
- Scadere in greutate
- Anemie
- Retard staturo-ponderal
- Dureri osteo-articulare
- Rahitism
Simptome intalnite la pacienti cu debut la varsta adulta
- Sindrom de colon iritiabul
- Oboseala cronica
- Tulburari de tranzit intestinal
- Carenta de fier si folati
- Hipocalcemie
- Trombocitopenie
- Nivel crescut al transaminazelor hepatice
- Hipoplazie gingivala si a smaltului dentar
- Ulcere recurente ale cavitatii bucale
- Osteoporoza
- Artropatii
- Edeme
- Ataxie cerebeloasa
- Infertilitate
- Avorturi repetate

Care sunt complicatiile enteropatiei glutenice?

- Jejunita ulcerativa
- Limfom intestinal
- Hipofunctie splenica

Cum se pune diagnosticul de boala celiaca?

Conform Societatii de Gastroenterologie, Hepatologie si Nutritie,
diagnosticul enteropatiei glutenice se pune tinand cont de urmatoarele criterii:
- Semnele clinice de boala celiaca amintite anterior
- Detectarea anticorpilor serici anti-transglutaminaza, anti-endomisium, anti-
gliadin
- Biopsie de intestin subtire pozitiva
- Disparitia simptomelor si scaderea niveluluide anticorpi serici sub dieta fara
gluten.