Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
contribuie la factorii de risc. Barbatii care consuma cantitati mari de grasimi in special carne rosie si alte surse de grasime animala au un risc mai mare de a dezvolta cancer prostatic. Aceasta afectiune este mult mai frecventa in tarile in care carnea si produsele lactate reprezinta baza alimentatiei decat in cele in care aceasta este reprezentata de orez, alimente de baza de soia si legume. Factorul ascuns care leaga dieta de cancerul prostatic este probabil hormonal. Grasimile stimuleaza o productie crescuta de testosteron si alti hormoni, iar testosteronul stimuleaza cresterea tumorii. Nivele crescute de testosteron pot stimula celulele canceroase dormande, acestea devenind astfel active. Unele studii sugereaza ca un nivel crescut de testosteron influenteaza, de asemeni, instalarea cancerului de prostata. Consumul de carne poate fi riscant si din alte motive: carnea pregatita la temperaturi mari produce substante cancerigene care afecteaza direct prostata. Au fost descoperiti si alti factori de risc. Fabricantii de baterii, lucratorii in industria cauciucului, si cei are sunt frecvent expusi la cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la cancerul de prostata. Cercetatorii stiu mai multe despre ce nu determina cancer de prostata decat ce il determina. Nu a putut fi stabilita o legatura intre cancerul de prostata si o viata activa din punct de vedere sexual, vasectomia, masturbarea, folosirea alcoolului si a tutunului, circumcizia, infertilitatea, infectiile prostatei sau afectiuni necancerioase ale prostatei, numite hiperplazie prostatica, care detemina o crestere in volum a glandei. Majoritatea varstnicilor au o prostata marita de volum.
Simtomele
Nu exista semne si simptome de avertizare pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Odata ce tumora maligna determina marirea semnificativa de volum a glandei, sau odata ce cancerul se raspandeste dincolo de prostata, pot apare urmatoarele simptome: - Nevoia frecventa de a urina, in special noaptea; - Dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar; - Un jet urinar slab sau intrerupt; - O senzatie dureroasa sau de arsura in timpul mictiunii sau al ejacularii; - Prezenta sangelui in urina sau sperma. Acestea nu sunt simptome ale cancerului in sine. In schimb, ele sunt simptome ale blocajului determinat de cresterea tumorii de la nivelul prostatei si al teasuturilor inconjuratoare. Simptomele cancerului de prostata avansat sunt: - durerea surda, continua, profunda sau amorteala la nivelul pelvisului, regiunii lombare, coastelor sau partea superioara a coapselor; durere artritica in oasele acestor zona; - Pierderea in greutate si a apetitului, oboseala, greata sau varsaturi.
Consultul medical
Este bine ca pacientul sa solicite un consult medical la medicul de familie sau la urolog daca prezinta: - Dificultati de mictionare sau daca mictionarea este dureroasa sau in alt mod anormala. Medicul va examina prostata pentru a determina daca este marita, inflamata datorita unei infectii sau daca este prezenta o tumora; - Dureri cronice de spate in regiunea lombara, pelvis, regiunea superioara a coapselor sau alte oase. Durerile permanente fara o explicatie medicala necesita atentia medicului. Durerea in aceste zone poate avea diferite cauze, dar poate fi determinata si de metastazele osoase ale cancerului de prostata; - Pierderea in greutate neexplicata.
Diagnosticul
Doua teste initiale sunt frecvent folosite pentru diagnosticarea cancerului de prostata in absenta simptomelor. Unul dintre ele este tuseul rectal, in care medicul palpeaza prostata prin rect pentru a afla daca este indurata sau prezinta denivelari cunoscute sub numele de noduli. Celalat test este un test de sange folosit pentru a detecta o substanta secretata de prostata numita antigen specific prostatei (PSA). Cand sunt folosite impreuna, aceste teste pot detecta anomalii care pot sugera prezenta unui cancer de prostata. Nici unul dintre aceste teste initiale pentru cancerul de prostata nu este perfect. Multi barbati cu o crestere usoara a PSA nu au cancer de prostata, iar pacienti cu cancer de prostata pot avea PSA in limite normale. De asemeni, tuseul rectal nu detecteaza toate cancerele de prostata. Diagnosticul poate fi confirmat doar prin examinarea microscopica a celulelor prostatei. Pentru acest lucru se realizeaza o biopsie la cabinetul de urologie. Un fragment mic de tesut este recoltat de la nivelul prostatei si examinat la microscop. Medicul va discuta despre istoricul medical cu pacientul. Medicul poate intreba despre un istoric de afectiuni genitale sau urinare in familie si despre eventualele modificari pe care pacientul le-a observat la mictionare.
Tratament
Stadiul precoce al cancerului se refera la limitarea tumorii doar la nivelul prostatei. Acesta nu este extins metastaziat nici la tesuturile din jur nici la alte organe la distanta, cum ar fi osul. Acest tip de cancer, pe care medicii il numesc cu risc scazut, are cele mai mari sanse de vindecare. Unul din doi barbati diagnosticati cu cancer de prostata au varsta de 72 de ani sau mai mult. Intrucat cancerul de prostata creste foarte incet, multi dintre acesti pacienti pot muri din alte cauze inainte de aparitia oricaror simptome semnificative. Cu alte cuvinte, multi barbati vor muri cu cancer de prostata dar nu de cancer de prostata.
Alt lucru care trebuie retinut este ca tratamentul cancerului de prostata poate avea efecte secundare semnificative si complicatii. Deci incercarea de vindecare ceea ce medicii numesc terapie definitiva poate sa nu fie cea mai buna alegere in toate cazurile. Exisa trei optiuni de baza de tratament pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Cele doua optiuni active de tratament chirurgia si radioterapia pot deseori duce la vindecare folosite singure. In cazul pacientilor cu boala cu risc intermediar si ridicat este de obicei nevoie de o combinatie de terapii pentru a atinge vindecarea sau controlul bolii. Exista trei optiuni de tratament pentru stadiul precoce al cancerului de prostata: - interventia chirurgicala; - radioterapia externa sau prin seminte radioactive implantate in tumora; - supravegherea activa, numita si management de asteptare. Ultima optiune nu este o forma de tratament. In schimb este o forma de supraveghere atenta a pacientului. Exista si o a patra optiune de tratament de baza: terapia homonala. Este de obicei rezervata pacientilor varstnici si pentru pacientii cu forme avansate de boala. Chimioterapia joaca un rol limitat in tratamentul cancerului de prostata. Este rezervat in special pentru tratamentul pacientilor cu forme avansate sau recurente de boala care nu raspund la terapie hormonala. Alegerea dintre cele trei forme de baza de tratament poate depinde de mai multi factori: - varsta si speranta de viata a pacientului; - alte probleme serioase de sanatate pe care le poate avea pacientul, cum ar fi afectiunile cardiace; - preferinta persoanala a pacientului, care informat de catre medic poate alege daca doreste sa inceapa tratamentul sau sa mai astepte; - preocuparile legate de efectele secundare ale tratamentului cancerului de prostata. Efectele secundare pot include lucruri care afecteaza stilul de viata. Spre exemplu, disfunctia erectila si incontinenta urinara sunt doua efecte secundare posibile.
Tratamentul chirurgical
Daca tumora este limitata la glanda prostatica, un chirurg experimentat poate indeparta intraga prostata. Procedura este cunoscuta sub numele de prostatectomie radicala. Prostatectomia poate fi o optiune de tratament buna pentru barbatii mai tineri, de 40, 50, 60 de ani, care au o stare buna de sanatate. Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cat barbatii mai tineri au risc mai mare de deces datorita cancerului de prostata decat au pacientii de 70, 80, 90 de ani. Inainte de realizarea prostatectomiei, medicii trebuie sa se asigure ca tumora se limiteaza la glanda prostatica. Este posibil ca boala sa se fi extins la nodulii limfatici zonali. In acest caz, acest lucru semnalizeaza ca boala este mai extinsa si exista sanse mici de vindecare prin interventie chirurgicala. Pentru a se asigura ca boala nu s-a extins, chirurgul relizeaza o limfadenectomie
pelvina. In aceasta procedura sunt indepartati nodulii limfatici din pelvis. Apoi ganglionii sunt examinati la microscop de un anatomopatolog pentru evidentierea celulelor canceroase. Daca anatomopatologul identifica celule canceroase, in general chirurgul nu va mai realiza prostatectomia radicala. In schimb poate oferi pacientului alte forme de tratament In cazul prostatectomiei radicale, prostata si veziculele seminale sunt indepartate complet. Veziculele seminale sunt niste glande mici care contribuie la formarea spermei. Chirurgii au mai multe alternative pentru abordul prostatei: - Prostatectomia retropubiana. Chirurgul realizeaza o incizie in peretele abdominal pentru a ajunge la prostata. In timpul operatiei, chirurgul poate indeparta si nodulii limfatici din zona. Acestea sunt masuri de precautie care pot ajuta la prevenirea extinderii bolii; - Prostatectomia perineala. Chirurgul realizeaza o incizie la nivelul perineului. Perineul este zona dintre scrot si anus. In cazul acestei interventii, este necesara si o incizie abdominala pentru inedpartarea nodulilor limfatici; - Prostatectomia laparoscopica. Chirurgul foloseste intrumente care sunt introduse prin cateva incizii mici. Aceasta optiune este in general asociata cu mai putine complicatii si cu o recuperare mai rapida. Dar este mai dificila din punct de vedere tehnic si nu este potrivita pentru toate tipurile de tumora; - Rezectia transuretrala de prostata. Acest tip de interventie este folosit si in cazul adenomului benign de prostata. Chirurgul insereaza un instrument chirurgical mic prin uretra. Apoi indeparteaza tesutul prostatic care determina problemele cum ar fi mictionarea dificila sau dureroasa. Prostata nu este indepartata in intregime. Interventia este uneori folosita pentru ameliorarea simptomelor cancerului de prostata la pacientii varstnici care nu sunt candidati potriviti pentru prostatectomia radicala. Unele spitale realizeaza si criochirurgie. Aceasta este o tehnica investigationala in care tesutul prostatic este distrus prin alternante de inghetare si dezghetare. Experienta pentru tratarea cancerului de prostata prin aceasta tehnica este limitata. Nu se stie clar daca aceasta tehnica ofera avantaje fata de tehnicile conventionale sau radioterapie.
avut o recuperare completa a functiei erectile dupa un an. Trei sferturi dintre pacienti recupereaza functia erectila dupa doi ani. Studiile au aratat ca medicamente precum Viagra, Cialis, Levitra pot ajuta barbatii cu disfunctii erectile dupa o interventie de salvare a nervilor. Dar aceste medicamente sunt semnificativ mai putin eficiente la pacientii care au suferit leziuni ale nervilor penieni. Alte complicatii frecvente ale prostatectomiei radicale includ incontinenta urinara scurgerea involuntara de urina din vezica si incontinenta fecala scurgerea involuntara de materii fecale din rect. Aceste complicatii se pot ameliora in timp. Pot chiar sa dispara. Doar unii dintre pacienti continua sa aiba probleme pe termen nedefinit. Aproximativ 25% dintre pacientii au incontinenta urinara dupa interventia chirurgicala si folosesc tampoane absorbante sau lenjerie absorbanta de unica folosinta pana la sase luni dupa operatie. Dar la doi ani dupa operatie, mai putin de 10% au inca nevoie de aceste tampoane absorbante. In cazurile severe, unii pacienti au nevoie de interventie chirurgicala pentru a sprijini muschii sfincterieni care controleaza eliberarea urinei.
Complicatiile si efectele secundare ale radioterapiei Cele mai frecvente complicatii ale radioterapiei includ disfunctia erectila si incontinenta urinara. Disfunctia erectila dupa radioterapie tinde sa se amelioreze mai incet decat cea aparuta dupa interventie chirurgicala. Dar noile tehnici de radioterapie au dus la scaderea riscului de disfunctie erectila pe termen lung. Alte complicatii pot fi infectii acute ale vezicii urinare si iritatia si disconfortul la mictionare. Deseori pacientilor care urmeaza radioterapie li se prescrie administrare pe termen scurt de alfa-blocante. Acestea sunt medicamente in mod normal prescrise pentru a trata problemele de evacuare determinate de adenomul benign de prostata. De asemeni radioterapia poate determina infectii ale mucoasei anale si infectii intestinale. Incidenta acestor complicatii totusi, este semnificativ mai mica la pacientii care primesc radioterapie prin tehnici care nu expun tesuturile sanatoase. Unii pacienti pot prezenta oboseala dupa mai multe sedinte de radioterapie. De obicei oboseala dispare in timp.
Medicii din Suedia au urmarit o populatie de pacienti cu cancer de prostata in stadiu precoce pe o perioada medie de 12,5 ani. Studiul a aratat ca pacientii cu tumori mici, limitate numai la prostata si neagresive au avut o rata de supravietuire excelenta. Aceste rezultate au fost valabile indiferent de varsta pacientului. Nici unul ditre barbatii din studiu nu au avut cancer diagnosticat prin testarea PSA. Testarea PSA este relativ recenta si controversata ca metoda pentru detectarea cancerului de prostata. Parte a controversei o reprezinta faptul ca testul poate detecta cancere in stadiul foarte precoce care altfel nu determina nici o problema. Intr-un alt studiu, acelasi grup de barbati au fost urmariti pe o durata si mai mare de timp. Dupa o urmarire medie de 21 de ani, 91% dintre subiecti erau decedati. 16% dintre decese au putut fi atribuite cancerului de prostata. Majoritatea cancerelor au crescut foarte lent in primii 10-15 ani ai studiului. Dar dupa 15 ani de asteptare activa, a existat o crestere substantiala in numarul barbatilor care au prezentat progresia cancerului. De asemeni, mai multi dintre pacienti au murit datorita cancerului de prostata decat in primii ani ai studiului. Cecetatorii au rezumat necesitatea tratamentului precoce pentru cancerul de prostata. Tratamentul precoce este in special benefic pentru barbatii care la momentul diagnosticarii au o speranta de viata de 15 ani sau mai mult.
tratament. Dar exista cateva tratamente care ofera control pe termen lung al cancerului. Multi barbati traiesc multi ani sau chiar zeci de ani si cu o calitate buna a vietii cu aceste tratamente. In plus, exista cateva terapii promitatoare pentru cancerul in stadiu avansat care se afla acum in studiu. Barbatii cu un cancer mai avansat sunt deseori tratati cu o combinatie de terapii. Acestea includ interventii chirurgicale, radioterapie, terapie hormonala si chimioterapie. Spre exemplu, unele studii arata ca barbatii cu cancer avansat local au o supravietuire mai buna in urma radioterapiei combinata cu terapie hormonala. Ei au de asemeni o supravietuire mai lunga fara simptome comparativ cu pacientii care urmeaza doar radioterapie. Varsta pacientului si starea sa generala de sanatate vor fi luate in consideratie cand se planifica strategia de tratament. Spre exemplu, pentru pacientii mai in varsta si cei care au si alte probleme de sanatate, riscul interventiei chirurgicale pentru cancerul in stadiul avansat poate fi mai mare decat beneficiul.
acest caz, eficienta radioterapiei depinde de starea nodulilor limfatici regionali. Daca ganglionii sunt indepartati si nu contin celule canceroase, sansele pentru o supravietuire mai lunga sunt mai mari decat in cazul in care acestea contin celule canceroase. Complicatiile si efectele secundare ale radioterapiei in stadiul avansat al bolii Complicatiile frecvente ale radioterpaiei includ disfunctia erectila si incontinenta urinara. Impotenta si problemele urinare pot apare la barbatii tratati prin radioterapie. Alte complicatii pot fi: - infecti acute ale vezicii urinare; - infectii ale mucoasei anale; - infectii intestinale; Unii barbati prezinta oboseala dupa serii repetate de radioterapie.
cu anti-androgeni. Alte efecte secundare ale terapiei hormonale includ: - disfunctie erectila; - pierderea libido-ului (a dorintei sexuale); - bufee; - oboseala; - pierderea densitatii osase osteoporoza; - pierderea masei musculare; - probleme de memorie; - anemie. Terapia hormonala poate fi eficienta in oprirea cresterii tumorilor prostatei si impiedicarea raspandirii bolii la alte organe pentru mai multe luni sau ani. Dar isi poate pierde eficacitatea odata cu inmultirea celulelor care nu au nevoie de testosteron pentru crestere. Aceasta conditie poarta numele de cancer rezistent la terapie hormonala.