Sunteți pe pagina 1din 4

Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea

Comunicarea interpersonala
in clasa de elevi

Student: NAGY ERIKA


Medicina Generala
Anul IV Grupa 1704
Managementul relatiilor interpersonale profesor-elev are ca obiect
aptitudinile manageriale in domeniul relatiilor interpersonale pe care
profesorul/conducatorul de grup le exercita in raport cu elevii perceputi ca
grup.

Lista comportamentelor observabile

Problematizarea ca solutie a problemelor disciplinare:

1. implicarea profesorului in problemele elevului


2. capacitatea profesorului de a stapani comportamentul elevului la un
moment dat
3. directionarea elevului catre auotevaluarea comportamentului
4. ajutorul acordat elevului pentru planificarea schimbarii comportamentului
5. obtinerea angajamentului de respectare a planului de schimbare a
comportamentului
6. refuzul profesorului de a accepta scuze pentru esecul planului de
remediere a comportamentului
7. profesorul nu trebuie sa pedepseasca elevul pentru intreruperea planului

Aplicatii/Exemple Problematizarea ca solutie a problemelor disciplinare:

1. Pentru a facilita rezolvarea problemelor disciplinare, profesorul se


poate implica in situatia elevului, poate sa-si exprime preocuparea pentru elev
in calitate de persoana, construind astfel o relatie cu elevul. In felul acesta,
profesorul poate sa-si ajute elevii sa reflecteze asupra propriilor dorinte si
planuri, incercand totodata sa inteleaga optiunile acestora. In cazul in care
elevul a facut o alegere iresponsabila, profesorul il poate intreba: „Ce doresti
de fapt?” „Ce iti trebuie?” „Cum ai vrea sa fie la scoala?”

2. Profesorul trebuie sa aiba capacitatea de a stapani comportamentul


elevului la un moment dat, fara sa-i reaminteasca greselile trecute. Profesorul
trebuie sa incurajeze onestitatea si ii poate ajuta pe elevi sa faca o alegere si
sa fie responsabili in raport cu propria optiune.
Exemplu: Profesorul observa ca Dan il imbranceste pe Paul si il pedepseste
pe primul, care protesteaza ca Paul a inceput. Dan trebuie sa afle ca reactia
lui este un raspuns la o provocare si ca este responsabil pentru alegerea
comportamentala facuta. De asemenea, Dan trebuie sa afle ca exista si alte
modalitati de a reactiona la comportamentul agresiv si ca trebuie sa fie
pregatit sa accepte consecintele care decurg din propriile lui alegeri
nepotrivite.

3. Profesorul trebuie sa ajute elevul sa emita singur o judecata de


valoare asupra propriului comportament: sa ofere reguli comportamentale
explicite si repetate consecvent; sa-i ajute pe elevi sa inteleaga implicatiile
sociale pe termen lung ale comportamentului lor, fara sa impuna un sistem de
valori unic.
Exemple: „Fapta ta incalca regulile?” „Esti multumit de ceea ce ai facut?” „I-ai
ajutat pe ceilalti in vreun fel cu fapta ta?”
4. Profesorul trebuie sa-i ajute pe elevi sa-si planifice schimbarea
comportamentului, adica sa transpuna problemele teoretice in practica, dand
astfel diverse sarcini elevilor; sa-i ajute sa identifice si sa aprecieze pertinenta
propriilor optiuni comportamentale. Planul trebuie extins dupa ce se
inregistreaza primele succese.
Exemple: „Cum ti-ai propus sa urmezi regulile noastre?” „Pot sa te ajut sa iti
duci la indeplinire planul?” „Cum ai sa te comporti cand vei avea simt de
raspundere?” „Iata cum s-au comportat altii in situatii similare. Crezi ca vreuna
din aceste solutii e valabila si in cazul tau?”

5. Profesorul trebuie sa obtina angajamentul elevului ca va urma planul


de schimbare a comportamentului: „Ai vreun plan potrivit?” „Vezi situatia in
perspectiva?” Angajamentul trebuie „pecetluit” dand mana cu elevul sau
punandu-l sa semneze un contract scris in acest sens. Odata ce
angajamentul a fost obtinut, elevul trebuie sa-l puna in practica imediat.
Profesorul poate verifica periodic eficienta acestuia.

6. Nu acceptati scuze pentru esecul planului de remediere a


comportamentului: „Sunt dezamagit, dar nu descurajat. Azi nu ai reusit sa-l
respecti. Ce parere ai, maine va merge?”

7. Nu pedepsiti si nu criticati elevul pentru intreruperea programului de


reabilitare comportamentala: pauza poate fi un mijloc eficient de
implementare a masurilor de management al clasei: „Nu putem accepta asa
ceva; hai sa-ti analizam comportamentul si sa facem alt plan de reabilitare in
cadrul regulilor noastre”.

Problematizarea de grup prin intermediul discutiilor:

• Tipuri de discutii de grup:

a. intalniri care au ca teme prietenia, cinstea, temerile, succesul,


handicapurile, sentimentul de apartenenta la grup, conformarea la un sistem
de reguli
b. discutii problematizante: relatia programei de studiu cu situatiile concrete
din existenta cotidiana, desi subiectele abordate pot depasi nivelul strict al
scolii
c. sedinte de diagnoza educationala, legate de programa de studiu si de
eficientizarea invatarii. Acestea au rolul de a promova parteneriatul dintre
elevi si profesori.

• Metode:

a. Toate problemele care privesc clasa ca grup sau elevul ca individ sunt
subiecte potrivite pentru discutii menite sa rezolve problemele existente, nu sa
invinovateasca sau sa pedepseasca. Profesorul nu trebuie sa se erijeze in
judecator.
b. Oricum, el poate evalua metodele aplicate la nivel de grup. Dispunerea in
cerc in spatiul destinat discutiei este adecvata pentru aceste intalniri de grup
care nu trebuie sa depaseasca 30-40 minute.
c. Elevilor trebuie sa li se ofere ocazia de a interveni in discutie, insa grupul
nu trebuie sa intrerupa pe cel care vorbeste pentru a corecta o idee sau a
pune sub semnul intrebarii o anume pozitie.