UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI

Lector univ. dr. Alina-Corina Costache

Disciplina: Comunicare educațională

Curs 7

Clasa de elevi ca formațiune psihosocială. Normativitatea socială în clasa de elevi

1. Probleme generale ale clasei de elevi

Delimitari conceptuale

Problema: este o situație confuză la care o persoană este expusă și care are nevoie de
explicații și studii pentru a o rezolva. Această situație decurge din existența unui decalaj mare
între ceea ce există și ceea ce ar trebui să fie.

Este o situație sau un fenomen format din mai multe elemente similare și suprapuse
caracterizate de ambiguitate și cu care se confruntă individul sau grupul. Rezolvarea ei necesită
analizarea acesteia și identificarea elementelor sale, cauzelor și circumstanțelor înconjurătoare
înainte de a lua deciziile adecvate cu privire la aceasta.

Problemele in clasa de elevi : Este un grup de probleme care afectează conformitatea și

adaptarea copiilor la standarde sociale specifice de comportament acceptabil, iar în consecință
vor fi afectate rezultatele lor academice și relațiile personale cu profesorii și colegii de clasă.
(Woodbury, 2003,p. 152).

Este un set de probleme care constituie un obstacol în continuarea unei comunicări

adecvate între profesor și elevi, ceea ce descurajează profesorul și elevii.

Probleme ale managementului clasei de elevi: sunt cauzate de comportamente

greșite/deranjante ale elevilor din cauza unor factori specifici (în funcție de mediul clasei) sau
de factori nespecificați în rândul elevilor.

Faptul că profesorii diferă între ei în ceea ce privește, ceea ce ei consideră a fi un

comportament neadecvat și ceea ce ei consideră a fi un comportament rău. Comportamentul
care pare acceptabil pentru unii profesori poate să nu fie acceptat de alți profesori.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Aceste probleme și dificultăți potențiale în managementul clasei pot fi legate de
numarul mare de elevi in clasa; resurse limitate sau creșterea diversității elevilor. Pe lângă
comportamentele zgomotoase și care distrag atenția şi condiţiile/ situatiile emoţionale ale
elevilor, aceste probleme au un impact clar și direct asupra percepțiilor și acțiunilor cadrelor
didactice pentru asigurarea managementului clasei. Prin urmare, se încearcă diferite strategii
de management al clasei pentru a depăși problemele care apar din diverse cauze/ motive. Ceea
ce îi ajută pe începători să depășească perioada de probleme de clasă care la începuturile
profesionale.

Există o mare diferență în managementul clasei între profesorii începători și cei cu

experiență.

Motivul numeroaselor concepții greșite și comportamentului greșit este că profesorii

începători, în special, se concentrează excesiv pe reacția elevilor, mai degrabă decât pe
strategiile de management al clasei, pe lângă lipsa de competențe și de experiențele necesar de
a face față cu diferitele culturi ale elevilor „diversitatea tot mai mare a elevilor", toți acești
factori creează o nevoie urgentă de organizare administrativă eficientă a clasei de elevi.

Brousseau (1997) a creat un termen numit „complexul educațional” pentru a se referi

la interactiunile din mediile academice. Din această perspectivă, strategiile managementului
clasei de elevi fac parte din „complexul educațional”. Astfel, în ceea ce privește abordarea
educațională, este esențial ca profesorii să mențină interacțiunea in activitatile educationale,în
special pentru disciplinele interactive, cum ar fi orele de limbi străine.

Studiul comparativ între profesorul novice și profesorul cu experiență din punct de

vedere al managementului educațional:

Profesorii începători dirijeaza clasa altfel decât profesorii experimentați, o bună

gestionare a clasei este adesea invizibilă. În timp ce unele perturbări sunt inevitabile pe tot
parcursul anului școlar, acestea pot fi minimizate prin utilizarea unor tehnici subtile care
funcționează în culise pentru a crea o cultură pozitivă în clasă.

De înțeles, există un decalaj uriaș între modul în care profesorii începători și cei experți
abordează gestionarea clasei – un decalaj care poate necesita ani de experiență și formare pentru
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
a umple, de exemplu cea mai mare problemă cu care se poate confrunta un profesor este
plictiseala elevilor.

Deși nu există nicio alternativă pentru eliminarea permanentă a plictiselii în clasă,

conștientizarea strategiilor potrivite și a mentalității corecte îi pot pune pe noi profesori pe calea
rapidă pentru adoptarea tacticilor eficiente, dar acestea pot părea ilogice sau riscante. Între
timp, profesorii mai experimentați pot beneficia de idei care îi pot ajuta să perfecționeze sau să
extindă bazele de lucru existente.

1.1.Identificarea imaginii de ansamblu

Profesorii începători și cei cu experiența se bazează pe strategii interactive pentru a aborda

comportamentul greșit al elevilor, dar procesul diferă în ceea ce privește aplicarea. De exemplu,
un profesor începător tinde să atragă atenția elevilor asupra unui comportament inadecvat, în
timp ce profesorii experți tind să folosească strategii proactive pentru a preveni
comportamentul inadecvat la elevi.

Profesorii noi tind să se uite îndeaproape la managementul clasei, să se ocupe de problemele

clasei în mod direct și superficial, fără a verifica cercetările de fond cu privire la motivele
apariției lor și se bazează pe pedeapsă ca strategie de management pentru a rezolva problema,
în timp ce profesorii cu experienta au o înțelegere mai cuprinzătoare de management al clasei
și să încerce să înțeleagă „Comportamentul inadecvat al elevilor, mai detaliat și consecvent”,
formând o imagine de ansamblu asupra elevilor lor.

1.2.Găsirea echilibrului potrivit între putere și independență

Stabilirea unui set de reguli și apoi solicitarea conformării nu funcționează, mai ales cu
elevii mai mari. În cele din urmă, profesorii experți văd sala de clasă ca un ecosistem care
include un echilibru delicat între autoritatea profesorului și autonomia elevului. „Un profesor
cu experiență privește comportamentul elevului în contextul comportamentului profesorului și
se gândește la cauze și soluții” mai degrabă decât să sublinieze „ordine și disciplină”.

Uneori, când elevii se comportă greșit, ei manifestă doar comportamente de dezvoltare

normale și sănătoase.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Pentru profesorii mai experimentați, o clasă sănătoasă este aceea în care elevilor li se
permite o marjă rezonabilă de manevrabilitate în comportamentul lor și sunt învățați cum să
gândească la ceilalți, să se organizeze și să cunoască limitele libertății lor personale.

Găsirea locului si tonului: Toți profesorii au făcut eforturi pentru a monitoriza sala, dar
profesorii experți au fost mai competenți, de multe ori pentru că aveau și o mai mare
conștientizare a poziției, asigurându-se că ocupă locații în care elevii – și munca elevilor – ar
fi în vedere. De exemplu, un profesor a remarcat că el „se plimbă frecvent prin rânduri și se
uită la ceea ce fac ei (elevii)” – o strategie comună pentru a se asigura că elevii sunt la îndemână
atunci când fac munca independentă.

Profesorii experți au fost, de asemenea, atenți la modul în care limbajul corpului,

expresiile faciale, prezența și capacitatea de a-și controla propriile emoții au afectat starea
emoțională a elevilor lor.

„Emoțiile sunt contagioase, iar atunci când un profesor este capabil să modeleze o
prezență calmă prin tonul, expresia facială și postura lor, elevii sunt mai puțin probabil să
reacționeze defensiv”, scrie Lori Desautels, profesor de educație la Universitatea Butler.
Lucrați pentru a proiecta entuziasm și încercați să vă păstrați calmul dacă este posibil.

Adaptarea: „Gestionarea de succes a clasei necesită aplicarea adaptivă a unui repertoriu de

strategii diferite”, explică cercetătorii. Dacă un elev se comportă pentru că are o zi proastă,
aceasta va necesita o abordare diferită decât dacă este frustrat de dificultatea unei lecții sau este
confuz de instrucțiuni - cercetătorii au descoperit că ultimele probleme reprezintă un procent
de 20% din comportamentul inadecvat la clasă, conform unui studiu separat din 2018.

Pe măsură ce profesorii devin mai experimentați, ei trec printr-o „schimbare de

perspectivă” de la „a vedea părți versus a vedea întregul”, raportează cercetătorii. În timp ce
profesorii începători se bazau mai mult pe rutine și consecințe, în esență urmând un scenariu
atunci când era vorba de gestionarea comportamentului elevilor, profesorii experți aveau
„expertiză adaptativă” care le permitea să se bazeze dintr-o varietate de strategii, în funcție de
context.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
1.3.Problemele comportamentale în clasa de elevi

Problemele comportamentale impiedica procesul educational și creează o atmosferă agitată

în sala de clasă. Aceste probleme îngreunează munca profesorului și întârzie învățarea,
deoarece elevii care prezintă probleme de comportament necesită invariabil o atenție
suplimentară, ceea ce pune presiune pe profesori și încetinește ritmul în care lecțiile sunt oferite
și finalizate.

1.3.1. Cele mai frecvente probleme de comportament pot fi identificate astfel:

a. Tulburare de procesare senzorială ADHD

Principalele simptome care definesc copiii cu ADHD sunt lipsa atenției, hiperactivitatea și
impulsivitatea. Acestis pot fi considerati ca fiind un factor perturbator în sala de clasă, deoarece
nu sunt capabili să țină pasul cu lecțiile zilnice. S-ar putea să se plimbe sau să vorbească la
momente nepotrivite, iar nevoile lor speciale distrag atenția profesorului de la programul
stabilit. Copiilor cu această tulburare le este greu să receptioneze și să înțeleagă informațiile pe
care creierul lor le primește de la lumea din jurul lor. Activitățile normale le pot părea confuze
și copleșitoare si reprezinta adesea probleme de învățare și de socializare (de exemplu,preferă
să nu se joace cu colegii de clasă în timpul pauzei).

Termenul ADHD se utilizează în general pentru urmatoarele tipuri:

- Tipul predominant neatent (care nu manifestă hiperactivitatea);

- Tipul predominant hiperactiv sau implusiv (în care se încadrează cei care nu manifestă
pregnant lipsa atenției);

- Tipul combinat (cel mai comun tip al acestui sindrom, care manifestă toate simptomele
care definesc ADHD: lipsa atenției și a puterii de concentrare, hiperactivitatea și
impulsivitatea).

Planuri de intervenție în clasă pentru elevii cu ADHD

Plan de intervenție în Profesorul :

clasă pentru impulsivitate
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
- Afirmă și reafirmă așteptări comportamentale clare
pentru clasă în general, și pentru fiecare
sarcină nouă în particular;
- Afiseaza așteptările comportamentale in clasa astfel
incat sa le fie elevilor vizibile;
- Stabilește rutine clare în clasă;
- Stabilește reguli sociale clare,ce țin de spațiu (ex: la
o lungime de braț );
- Planificare didactica conform managementul
timpului in asa fel sa nu apara timp liber pe perioada
activitatiilor didactice;
- Supravegherea și urmărirea continuă a elevilor, în
special a celor cu nevoi speciale;
- Profesorul se asigură că locul în care stă elevul să
fie aproape de locul în care se află în cea mai mare
parte a sesiunii, astfel încât să poată interveni direct
atunci când se întâmplă ceva;
- Oferă asistență elevului pentru a lucra la sarcinile
date, asigurându-se totodată că nu rămâne fără
sarcini pentru a reduce șansele de a avea orice
impulsivitate;
- Lucrează intens și individual cu elevul pentru a-l
învăța câteva strategii care îi prelungesc durata de
atenție (numărare, desen);
- Recunoaște și consolideaza comportamentele
dezirabile și acceptabile.
Plan de intervenție în - Asezarea elevului intr-un grup de elevi (colegi) care
clasă pentru hiperactivitate sunt pregatiti sa ofere sprijin si asistenta;
- Realizarea unor activități educationale de predare -
invatare care să permită elevului să participe activ
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
prin mai multa mișcare: ridicarea din banca, mersul
in clasa, scrisul pe tablă;
- sa i se permita elevului să se miște și să se ridice in
picioare frecvent în timpul activităților
educaționale;
- Organizarea perioadelor de pauze și de muncă într-
un mod care să permită elevului să participe la
activități în funcție de perioada în care este capabil
să rămână alert fără a simți nevoia de a se deplasa în
timpului de lucru;
- Încurajarea elevului să folosească unor obiecte care
îl ajută să-și consume energia, cum ar fi apăsarea
mingii de stres;
- Acordarea de intariri pozitive si concentrarea asupra
acestora fata de cele negative;
- Necesitatea abordarii din cand in cand pe copil
pentru a-l lauda cu limitele ca restul colegilor sai sa
nu fie deranjati.

Strategii de lucru cu copilul pentru a evita dezvoltarea reacțiilor sale negative

involuntare:

- Profesorul poate conveni cu elevul un semn care indică un comportament hiperkinetic

(un copil hiperactiv are o capacitate redusă de autopercepție) cu scopul de a-l alerta;

- Participarea elevului la elaborarea unui plan de urmărire a comportamentului bazat pe

autoevaluare, în mai multe etape primare la începutul anului și urmărirea pe parcursul
semestrului printr-un număr de formulare sau interviuri pentru a urmări obiectivul
convenit la începutul anului și în final la sfarsitul semestrului; Acest plan va oferi
profesorului informații utile și il va încuraja pe elev să atingă scopul și să încerce să-și
modifice comportamentul prin forța voinței.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Plan de intervenție în clasă pentru neatenție:

- Așează elevul într-un loc în clasă cu cei mai puțini stimuli externi (adesea acest loc
este în față, cu spatele la restul clasei);

- Așează elevul lângă modelele pozitive, cu o capacitate mare de atenție și de

concentrare. In cazul în care nu găsiți altă soluție așezați copilul singur în bancă;

- Limitează zgomotele care distrag atenția (picioarele băncilor, a scaunelor);

- Folosește o combinație de elemente audio, video, vizuale și tactile;

Atunci când oferi instrucțiuni, pune accent pe cuvintele cheie atât verbal, cât si vizual;

Mulţi dintre copiii cu ADHD reuşesc să îndeplinească mai bine sarcinile manuale sau
în scris, decât cele orale. Implicându-i în sarcini manuale, stima lor de sine creşte şi permite
consolidarea încrederii în sine.

➢ Fii sigur că elevul este atent la tine când oferi indicații sau trasezi sarcini.

➢ Formulează cerințe numai dacă ești sigur că le poți impune în situația respectivă;

➢ Formulează întotdeauna doar o singură cerință;

➢ Rugați copilul să vă repete cerința, dacă este posibil;

➢ Rămâneți în apropierea copilului pentru a vă asigura că acesta realizează ceea

ce ați cerut.

b. Elevii agresivi

Comportamentul agresiv este o problemă serioasă și perturbă un mediu de învățare

susținător și sigur. Agresiunea fizică poate fi violentă, chiar și între elevii mici, iar ambii elevi
ar putea fi răniți. Agresivitatea dintre elevi în sala de clasă sau locul de joacă perturbă toate
celelalte activități și afectează negativ profesorii și alți elevi/persoane. În afară de perturbarea
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
inițială, efectele secundare ale luptei fizice rămân la elevii sensibili și interferează cu ziua lor
de școală.

c. Limbajul neadecvat

Deși destul de obișnuit în clasă, limbajul inadecvat nu aparține școlii și este ofensator
pentru mulți elevi și profesori.

Elevii pot folosi un limbaj urât pentru a-și impresiona colegii de clasă sau pentru a
atrage atenția profesorului lor.

Unii elevi folosesc un limbaj nepotrivit pentru a-și exprima frustrarea sau furia, în timp
ce alții folosesc acest tip de limbaj care este normal în mediul lor de acasă.

În toate cazurile, profesorii ar trebui să descurajeze elevii să înjure fie în sala de clasă,
fie pe terenul de joacă.

d. Elevii neatenți
Elevii neatenți tind să rămână în urma colegilor lor, dacă nu sunt luate măsurile
adecvate. În anumite cazuri, elevii pot suferi de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție,
ceea ce ii face să aibă dificultăți în a-și controla comportamentul.

Acești elevi întâmpină dificultăți în organizarea activității școlare și în susținerea

atenției. Se luptă cu demararea proiectelor și chiar și sarcinile simple ale școlii îi pot copleși.

Acești copii necesită adesea o atenție suplimentară din partea profesorilor, așa că lecțiile
școlare normale durează mai mult, iar elevii fără probleme de învățare sau alte probleme de
comportament devin plictisiți și frustrați.

Strategii pentru controlul comportamentului perturbator în clasă

Copiii vin în clasă dintr-o varietate de medii și învățarea cum să gestioneze

comportamentul perturbator în sala de clasă poate face mediul mai propice pentru elevi ca să
învețe, oferindu-vă, în același timp, o experiență de predare mai plăcută.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Indiferent de motivul comportamentului deranjant al unui copil, a avea un arsenal de
strategii solide pentru a face față comportamentului poate ajuta sala de clasă să funcționeze mai
bine.

Comunicați procedurile de disciplină

➢ Indiferent dacă abia începi anul școlar sau ai început anul, nu este
niciodată prea târziu să stabilești așteptări pentru comportamentul elevilor și să
comunici progresul disciplinei pe care îl vei folosi dacă comportamentul perturbator
continuă.

➢ Postați o listă de comportamente inacceptabile, cum ar fi lovirea,

vorbitul disprețuitor, întreruperea, deplasarea în sala de clasă fără permisiune,
tachinarea și țipetele.

➢ Explicați-le elevilor că vă așteptați să vă asculte, să-și respecte colegii și

să participe la clasă.

➢ Instruiți-le elevilor că, dacă comportamentul perturbator continuă după

un avertisment verbal, puteți elimina elevul din zonă, puteți elimina privilegiile sălii de
clasă, puteți contacta părinții săi și implicați administrația școlii.

➢ Odată ce ați comunicat progresul disciplinei, urmăriți comportamentul

perturbator.

➢ Poate fi tentant să ignori comportamentul;

➢ Alți elevi vor observa dacă urmați politicile stabilite.

Recompensați comportamentul bun

Deși utilizarea unei progresii a tehnicilor de disciplină este adecvată în cazurile de

comportament perturbator continuu, s-ar putea să descoperiți că dezvoltarea unui sistem de
recompensă pentru un comportament bun este o modalitate eficientă de a vă gestiona sala de
clasă.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
➢ Evitați să folosiți bomboane sau alte dulciuri ca recompensă. Utilizați un sistem de
diagrame pentru copiii mici și acordați autocolante pentru un comportament bun. Când
se acumulează suficiente autocolante, recompensați întreaga clasă cu timp suplimentar
la locul de joacă sau privilegii speciale.

➢ Pe măsură ce elevii mai mari se comportă corespunzător în sala de clasă, oferă-le timp
de calculator, puncte de credit suplimentare, o excursie specială sau o noapte liberă de
la teme.

➢ Folosiți laude verbale și comunicați părinților și altor profesori satisfacția dvs. față de
comportamentul copiilor la clasă.

Tehnici de învățare active

Comportamentul perturbator în sala de clasă poate fi rezultatul unei clase cu prea puțină
structură sau prea mult timp liber.

➢ Examinați-vă programul de clasă pentru a determina dacă elevii dvs. tind să fie
perturbatori în anumite momente.

➢ Dacă predați școala elementară, umpleți acele intervale de timp cu activități care îi
implică pe copii fizic și psihic.

➢ Proiectele practice, jocurile de învățare și exercițiile provocatoare pot ajuta copiii

perturbatori să rămână implicați cu restul clasei.

➢ Pentru un grup de elevi mai mari, apelează la ajutorul copiilor care adesea provoacă
probleme pentru a-i ține aproape de tine și pentru a le crește stima de sine.

Bariere în calea comunicării în sala de clasă

Barierele de comunicare din sala de clasă fac dificil pentru elevi să profite la maximum de
educația lor. Unii profesori nu reușesc să creeze lecții captivante și se luptă să se conecteze cu
elevii lor în mod individual.

➢ Elevii cu dificultăți de limbaj sau de vorbire neabordate au adesea probleme în a

comunica cu profesorii și colegii lor.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
➢ Diferențele de personalitate și presiunea colegilor se adaugă la amestec, făcând unele
interacțiuni din clasă să se simtă incomode sau forțate.

Dificultăți de vorbire și limbaj

➢ Elevii cu dificultăți de învățare sau de vorbire neabordate se luptă adesea să comunice

în clasă.

➢ Unii ar putea avea dificultăți în a înțelege lecțiile și a-și organiza gândurile, iar alții s-
ar putea baza pe gesturi ale mâinii mai degrabă decât pe cuvinte, spune logopedul
Deanna Swallow de la North Shore Pediatric Therapy din Chicago.

➢ Elevii se închid adesea, izolându-se de frică sau jenă. Această barieră de comunicare
poate fi deseori depășită prin dezvoltarea de planuri individuale de educație pentru
elevii cu dificultăți și consultarea cu profesorii de educație specială, părinții și
consilierii.

Lecții plictisitoare la clasă

➢ Comunicarea la clasă se întrerupe atunci când elevii sunt plictisiți, nemotivați sau
dezinteresați de temele lor școlare.

➢ Elevii nu trebuie să fie distrați toată ziua, dar profesorii ar trebui să muncească din greu
pentru a dezvolta lecții captivante, cu activități interesante și relevante.

➢ Sarcinile care provoacă gândirea, prelegerile îmbunătățite de tehnologie și proiectele

creative stimulează comunicarea și interacțiunea în clasă.

➢ Sarcinile depășite, de rutină și munca aglomerată creează bariere de comunicare --

elevii nu vor să interacționeze cu profesorii lor și vor doar să se termine cursul.

➢ Profesorii care pun energie, entuziasm și creativitate în planurile lor de lecție nu trebuie
de obicei să se confrunte cu această barieră de comunicare.

Diferențele de personalitate
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Unele probleme de comunicare provin din diferențele de personalitate dintre elevi și
profesori. De exemplu, elevii care nu doresc să se conecteze la nivel personal cu profesorii lor
evită adesea să comunice cu ei, spune James McCroskey, autor și educator în cadrul
Departamentului de Studii ale Comunicării de la Universitatea din Alabama.

Această dinamică a personalității îi frustrează pe profesorii care încearcă să creeze o

legătură cu fiecare elev, doar pentru a găsi eforturile lor nereușite.

Elevii care tânjesc după apropiere și acceptare se străduiesc adesea să fie cât mai mult
în compania profesorului. Profesorii și colegii de clasă s-ar putea simți iritați de acest
comportament de a tânji după atenție.

Diferențele de personalitate duc la frustrare, nefericire și o lipsă de comunicare între

elevi și profesori.

Profesorii trebuie să recunoască și să înțeleagă aceste diferențe de personalitate și să se

străduiască să găsească un echilibru sănătos, fără a manifesta parțialitate sau favoritism.

Presiunea de la egal la egal

Presiunea colegilor creează probleme de comunicare în sala de clasă atunci când elevii
răspund profesorilor acționând amuzant, cool sau dezactivați.

Elevii ar putea refuza să construiască relații cu profesorii lor pentru a-și menține
reputația care nu este atât de interesată de școală.

Presiunea colegilor poate influența sălile de clasă încă din clasa întâi, spune Brett
Laursen, profesor de psihologie la Florida Atlantic University, potrivit Asociației Americane
de Psihologie.

Cea mai bună modalitate de a combate dificultățile de comunicare rezultate din

presiunea colegilor este de a recompensa comportamentul pozitiv. De exemplu, ați putea oferi
elevilor 10 minute în plus de timp liber după ce ați avut o discuție de succes în clasă. Sau, ați
putea încorpora cultura pop -- filme, muzică, emisiuni TV, celebrități, rețele sociale sau jocuri
video -- în curriculumul dvs. pentru a deschide ușile comunicării.

Proceduri şi strategii de intervenţie ale cadrului didactic

 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Deoarece diagnoza unei situaţii poate degenera în „criză”, trebuie însoţită de modalităţi
de rezolvare pertinente, ne vom opri în continuare la demersul resolutiv de tip managerial.

Instrumentarul tradiţional de intervenţie recomandă în asemenea cazuri focalizarea pe

utilizarea eficientă a raportului recompensă/sancţiune ca forme motivaţionale posesoare de
resurse educaţionale nelimitate.

Câteva constatări teoretice cu privire la aceste metode atât de controversate sunt

sintetizate de Oury în lucrarea "Spre o pedagogie instituţională".

În ceea ce priveşte pedeapsa au fost date două definiţii de lucru pentru aceasta:

a) o noţiune morală conexată ideii de conştiinţă, de vină şi de ispăşire, precum şi

b) o formă şi mijloc de dirijare, un fel de stimul cu trei conotaţii valorice: dezavantaj

(ca ispăşire), mijloc de dirijare acţionând pe baza neplăcerii (pedeapsa ca normă) şi
experienţă neplăcută (pedeapsa naturală).

Din punct de vedere pedagogic, introducerea pedepsei este utilă întrucât distanţarea faţă
de norma explicită solicită o anumită atitudine din partea cadrului didactic.

Nu trebuie să neglijăm faptul că, atunci când face apel la pedeapsă, cadrul didactic
trebuie să ţină cont şi de câteva constatări de ordin psihopedagogic:

Pedeapsa aplicată de un profesor care în mod obişnuit impune o anumită distanţă socio-
afectivă între el şi elevi, va înregistra efecte minore, posibil negative.

Nu acelaşi lucru se va observa în urma aplicării pedepsei de către un profesor cald,

implicat şi ataşat din punct de vedere socioafectiv: pedeapsa se poate finaliza cu efecte pozitive
imediate dar şi cu o constantă corectivă benefică pentru o perioadă mai lungă de timp.

Apelul la aceasta strategie intervenţionistă se poate face numai în cazul în care elevul
are o anumită maturitate psihoafectivă şi când a dobândit conştiinţa de sine. Aplicată în condiţii
de imaturitate psiho-afectivă, pedeapsa nu provoacă decât teamă, intimidare, anxietate şi
suferinţă, efecte nedorite pe termen scurt şi cu efecte malefice, pe termen lung.
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREȘTI
Lector univ. dr. Alina-Corina Costache
Cu valenţe multiple dar polare la utilizare, pedeapsa înregistrează în urma utilizării sale,
efecte vizibile atât în plan afectiv cât şi în plan cognitiv. Consecinţele sunt dependente de
maturizarea morală a copilului.

Investigaţiile moderne oferă spre selecţie cadrelor didactice o serie de strategii de

intervenţie dintre care cele mai reprezentative sunt strategia de dominare, negocierea,
fraternizarea, strategia bazată pe ritual şi rutină, terapia ocupaţională şi strategia de susţinere
morală.

Strategia de dominare se regăseşte în spaţiul de descriere alocat anterior pedepselor şi

pe care o vizează în plan practic. Susţinerea teoretică se face prin structuri relaţionale asimetrice
şi comportamente profesorale de prestigiu şi de autoritate.

Negocierea se prezintă ca o formă de întâlnire dintre cele două părţi -Noi şi Ceilalţi- în
scopul realizării unei înţelegeri.

În managementul clasei, negocierea, din perspectiva elevilor, îmbracă două forme:

explicită (consensual, deschisă) şi implicită (ascunsă, cu elevi care vor încerca să exploreze
limitele de toleranţă ale culturii normative explicite, determinându-l pe profesor să accepte
anumite lucruri care depăşesc normalitatea explicită a clasei).

Fraternizarea are în vedere neputinţa de dominare a cadrului didactic, convertită într-o

formă de "alint pedagogic": observându-şi neputinţa de intervenţie, cadrul didactic se aliază cu
elevii, dând naştere unui univers interacţional foarte ciudat.

Strategia bazată pe ritual şi rutină creează aşa-numitul "profesor predictibil”, care-şi

fundamentează intervenţiile pe standardizare şi uniformizare.

Terapia ocupaţională sporeşte dinamica clasei cu precădere la nivel fizic, cultivând

mişcarea ca formă supremă de tratament şi intervenţie în situaţii de abatere liniare, dar şi grave.

Strategia de susţinere morală pune pe prim plan funcţia moralizatoare a discuţiei directe
asociind reuşita şcolară a elevului cu reuşita sa socială.

Toate cele şase tehnici menţionate au cadre operaţionale specifice în funcţie de

caracteristicile situaţiei de intervenţie (situaţii de criză normativă).