UNIVERSITATEA BUCURETI

FACULTATEA DE ADMINISTRAIE I AFACERI

ADMINISTRAIE PUBLICA

RELAIA PROFESOR-ELEV I ROLUL EI N

EDUCAIA ELEVILOR

Student:
Ciucanu Ioana Cristiana

BUCURETI
2017
Relaia profesor-elev

Relaia profesor-elev a constituit un obiect de reflecie pentru teoreticienii tuturor

timpurilor. Ea reprezint o ,,sintez a relaiilor interpersonale pe fundalul crora se nasc i se
dezvolt att virtuile i viciile. Faptele bune se ivesc i depind de destinatar, sunt generate de
acesta; ,,Ceea ce fac ncerc s fac pe placul semenului meu. Dac el ar gndi cel puin la fel
nelegerea ar deveni plenar, ar putea s apar tolerana reciproc. n contextul favorabil
situaiilor, apar i se dezvolt viciile cotidiene. Ele sunt generate de natura relaiilor interumane i
amplific dac nu sunt sesizate i corectate la timp prin educaie. ,,Omul este rodul educaiei pe
care o primete (Helveius).
Copilul, preadolescentul, adolescentul i tnrul au avut i au nevoie de cnd este
lumea de educaie. Aceasta este o trebuin ce se impune a fi satisfcut n raport cu vrsta i
particularitile fizice i psihice ale elevului (educatului), rolul de educator revenind
profesorului n general i dirigintelui n mod special. Um om educat este i un om disciplinat,
disciplina fiind o condiie de baza a muncii colare. Marele pedagog Comenius spunea c
,,coala fr disciplin este ca o moar fr ap, disciplina se formeaz prin educaia n
ceea ce privete ordinea, punctualitatea, pregtirea zilnic a leciilor, respectarea
regulamentului colar i a dispoziiilor colare.
Fiind un act ce ine de sfera relaiilor interpersonale, actul educativ , eficiena sa , se
decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor i elev . n problema relaiei
profesor-elev , pe lng o bogat experien pozitiv ce s-a acumulat n decursul anilor, se
constat c uneori predomin arbitrariul, practici nvechite i prejudeci pe care o atitudine
conservatoare le menine. Pentru perfecionarea relaiei profesor-elev este necesar s se ia n
considerare , pe de o parte , obiectivele educaiei , iar pe de alt parte psihologia tineretului
contemporan, actul educativ fiind un proces de continu invenie social.
O mare influen asupra elevilor o are exemplul pe care l d educatorul. inuta,
corectitudinea, dreptatea i ataamentul fa de copii determin disciplina lor. Totui, uneori au
loc abateri de la disciplina colar, devieri de la comportament. n aceste cazuri trebuie
cunoscute mai nti cauzele acestora. Acestea pot fi cauze de natur organic, familial sau
colar. Dirigintele este acela care trebuie s cunoasc situaia i s treac la remedieri
psiho-pedagogice. Ca i medicul, un profesor-diriginte bun vindec ,,rul pornind de la
tratarea cauzei care l-a produs. Aadar, primul pas al educatorului este cunoaterea elevilor, a
temperamentului, caracterului i personalitii lor. Acestea se pot realiza printr-o bun
pregtire psihopedagogic i cu mult tact.
Tactul pedagogic se relev pe fondul interaciunii profesor-elev i reprezint, dup opinia
unor autori, contactul dintre educator i universul luntric al copilului i adolescentului,
apropierea sincer fa de acesta. Este arta de a ptrunde i deslui contiina individual, de a
prevedea reacia posibil a celui pe care l educm, respectnd n acelai timp simul msurii.
Naturaleea comportrii profesorului, prietenia neexagerat, seriozitatea fr a genera ncordare,
faptul de a se impune fr a se enerva, axigena fr a cdea n pedanterie, sunt doar cteva
trsturi definitorii ale tactului pedagogic. Educatorul trebuie s aib o conduit echilibrat, nici
prea indiferent, nici prea agasant.
Relaiile dintre profesor i clas se polarizeaz, n general n sentimente de simpatie,
ncredere reciproc, sau, dimpotriv, de antipatie, nencredere i chiar ostilitate de cele mai multe
ori. Sunt i cazuri cnd contactul spiritual dintre profesor i elev nu trece de zona indiferenei:
clasa nu exist pentru profesor i nici profesorul pentru clas . Iniiativa trebuie s aparin ns
profesorului, care innd seama de legea esenial a relaiilor afective interumane potrivit creia
simpatia i bunvoina nasc simpatie i bunvoin, antipatia i ostilitatea trezesc sentimente de
aceiai calitate, trebuie s conduc, s dirijeze aceste relaii i s le structureze pe colaborare i
cooperare reciproc.
n urma studiilor efectuate, s-a constatat c o parte din profesori nu reacioneaz adecvat
nici n cazul rspunsurilor bune (corecte) ale elevilor i nici n cazul rspunsurilor greite (nule)
ale acestora. Acest lucru poate face ca elevii s nu mai fie interesai de materiile predate, s nu le
mai fac plcere s nvee i s se duc la coal fr ca informaia de acolo s treac prin filtrul
sufletului i cogniiei. Ministerul, coala, profesorii promoveaz astfel de aciuni deoarece este
mult mai uor de a manipula masele de o aceeai cultur, dect s fie una diversificat i plin de
personaliti foarte bune n orice domeniu.
Deosebit interes psihologic prezint reacia acelor profesori care, dup opinia elevilor, nu se
bucur cnd acetia dau rspunsuri corecte, ci dimpotriv , le pare ru , se arata surprini, se mir
c rspund bine, stau la ndoial dac s le pun nota 10 pentru c nu le convine deoarece las s
ias la iveal propriile frustrri sau probleme, i ironizeaz etc. De aici se poate trage concluzia
c n aceste cazuri nu se respect un principiu fundamental al educaieincurajarea printr-o
judicioas folosire a laudei i a dojanei. Un profesor care folosete pedeapsa mai mult dect
recompensa sau nu spune nimic atunci cnd ar trebui s spun, nu poate forma sau schimba
comportamentul elevului. De aici poate porni o relaie defectuoas de ambele pri.
Sursa de nemulumire a elevilor i are originea n comportamentul unor cadre didactice, n
imaginea deformat pe care unii elevi o au despre profesori i profesorii despre ei, etichetarea
fiind de ambele pri la fel de duntoare. Utilizarea noilor tehnologii didactice, cum ar fi
instruirea programat, duc n cele din urm tocmai la selecionarea i ntrirea comportamentelor
adecvate, la realizarea n condiii optime a conexiunii inverse, la aprecierea performanelor
colare ale elevilor pe baze tiinifice i n condiiile unei obiectiviti tiute. Rezultatul este n
majoritatea cazurilor catastrofal, nemulumirile fiind att din partea profesorilor ct i din partea
elevilor. Toate acestea duc la eecul nvrii sau la nvarea defectuoas.
Sunt cunoscute trei tipuri de profesori: tipul autoritar, tipul democratic i tipul indiferent, liberal.
Tipul autoritar i impune voina i prerile ignornd personalitatea elevului, favoriznd
reacii de mascare afectiv, de ezitare, ovial, instabilitate, introvertire, emotivitate spontan,
team, lips de iniiativ i nencredere. Copii reacioneaz agresiv la acest tip. Este un tip
negativ.
Tipul democratic, dimpotriv, ea msuri mpreun cu elevii pe baza ncrederii reciproce.
Nu se exclude exigena. Este un tip pozitiv.
Tipul indiferent. Liberal las lucrurile s curg, s mearg de la sine, manifest apatie.
,,i-a greit cariera
Tipurile de profesori determin tipurile de relaii:
Relaiile de tip autocratic. Profesorul dispune, elevul se supune. Educaia are un caracter
dogmatic.
Relaia de tip liber. Educaia se desfoar conform naturii copilului, care conine n sine
tendina de a se dezvolta spre bine. Profesorul creaz condiii pentru dezvoltarea liber a
personalitii elevului.
Relaia non-directiv se caracterizeaz prin atitudinea de acceptare a profesorului. Profesorul
se abine de la orice blocare, intervenie, pentru ca elevul s se poat autodescoperi, s-i
cunoasc interesele, motivele, aspiraiile.
Relaia democratic este o relaie de colaborare, de cooperare. Elevul este ndrumat, ajutat.
Aceast relaie se bazeaz pe principiul responsabilitii.
Strns legat de relaia profesor-elev este conceptul de stil educaional. S-au stabilit trei
tipuri de profesori din punct de vedere al stilului educaional:
1. Profesori impulsivi, spontani, concentrai pe natura ideii, nu pe relaie,
2. Pofesori autocontrolai, sistematici. Obin rezultate bune cu toate tipurile de elevi,
inclusiv cu ostilii,
3. Profesori cu sentimentul de nesiguran.
Stilul de lucru al profesorului, natura relaiilor, atitudinea i comportamentul elevilor genereaz
un climat sau altul n clasa de elevi: clmatul anarhic, climatul rebel sau climatul competitiv i de
cooperare.
Climatul anarhic. Unii elevi, care dispun de for i de un temperament impulsiv,
creaz n clas o atmosfer de teroare. Acest tip de climat apare atunci cnd profesorul nu
fixeaz mpreun cu elevii anumite norme de munc, le acord prea mare ncredere, nu-i
sprijin i nu-i controleaz n activitile zilnice. Stilul de conducere nu inspir ncredere.
Climatul reprimant apare atunci cnd profesorul este autoritar. Nu permite nici un fel
de sugestie. Elevii lucreaz de fric i sunt disciplinai numai cnd sunt sub supraveghere. Ei
i pierd iniiativa i ateapt numai ordine de la conductori.
Climatul rebel se instaleaz atunci cnd profesorul sau dirigintele genereaz, printr-o
manier nepedagogic, opoziie din partea elevilor. Membrii grupului simt repulsie pentru
profesor i caut cu orice pre s-l pun n situaii dificile. De exemplu, n timpul lectiei unii
elevi tuesc ostentativ, fac diferite zgomote determinnd profesorul fr experien s adreseze
expresii jignitoare care s provoace rsul, s ntrerup lecia i s nceap ancheta pentru
descoperirea vinovailor. Deseori ancheta se soldeaz cu eec, clasa fiind solidar n a nu-i
deconspira pe cei vinovai. Profesorul nu are altceva mai bun de fcut dect s amenine cu
pedepse care nu-i impresioneaz pe elevi. Autoritatea este pierdut i foarte greu se rectig.
Reprimarea ca metod de meninere a disciplinei are drept rezultat ntrirea spiritului de
rezisten al clasei. Recurgerea la pedeaps, la critic, la ridiculizare, la lucrri de penalizare
poate duce la eec. Educaia nu este pur corectiv.
Comunicarea este aptitudinea care nu trebuie s lipseasc unui educator: comunicarea verbal,
nonverbal i afectiv, capacitatea de a ,,citi conduita neverbal a elevilor ine de ceea ce se
numete ,,empatie, definit ca aptitudine specific didactic de a te transpune n psihologia
copilului, de a desprinde intuitiv atitudinile i gesturile sale. O asemenea capacitate se
dobndete o dat cu experiena contactelor interumane. n cazul profesorului, ca n cazul
oricrei alte persoane, comunicativitatea este influienat de fire. Particularitile i diferenierile
comunicrii la intravertit fa de extravertit sunt cunoscute. Se inpune, deci, un exerciiu foarte
intens de mascare i compensare a particularitilor generate de fire. Lipsa unei educaii adecvate
bazate pe aceste exerciii reduce considerabil calitatea repertoriului de comunicare al
profesorului. Fondul repertoriului de comunicare este determinat n mare msur i de o sum de
trsturi personale cum sunt: aptitudinea verbal, spiritul de observaie, tonusul de activitate,
expresivitatea mimicii i a gesticii, dinamismul i agilitatea, spontaneitatea i simul umorului.
Calitatea comunicrii verbale a profesorului este de cea mai mare importan pentru
transmiterea corect, clar, cursiv, inteligibil i sugestiv a informaiei i a mesajului educativ.
Ea este condiionat de bogaia vocabularului profesorului, de calitatea exprimrii, de ritmul i
cursivitatea vorbirii dar i de timbrul i tonul vocii. Plasticitatea comunicrii verbale i aduce
profesorului avantajul de a se face mai uor neles i de a captiva cu mai mult uurin i n mai
mare msur atenia i interesul elevilor. nlocuirea plasticitii comunicrii cu ,,pitorescul
vocabularului risc s reduc mesajul educativ. Rolul aptitudinii verbale n acest tip de
comunicare este hotrtor. Valoarea ei este amplificat de existena unor caliti cum cunt:
subtilitatea i rafinamentul exprimrii, capacitatea de persuasiune verbal i gradul ct mai nalt
al limbajului elevat. Lipsa aptitudinii verbale d loc vorbirii inexpresive, forate, trgnate, sau,
dimpotriv, prea rapide, n ritmuri inegale care obosete pe elevi. De fapt, profesorului i se cere
s fie un mnuitor abil al cuvntului rostit, al dialogului. O imagine a acestei cerine o d modul
n care el este n msur s foloseasc simplul cuvnd DA, prin care poate s exprime nu numai
afirmaia, ci i interogaia, ndoiala, constatarea, ndemnul, ncurajarea, satisfacia, regretul chiar
nemulumirea, ironia, n funcie de intonaia pe care este capabil s i-o dea, de nsoirea lui cu
elemente de mimic i priceperea de a-l plasa n contextul de comunicare.
Srcia repertoriului de comunicare verbal mpieteaz asupra calitii i eficienei
actului instructiv-educativ i este demascat de srcia vocabularului, de agramatisme, de
stereotipii, de ticuri verbale, sintagme i cuvinte parazite (deci, neles, mrog, nu-i aa, bun, etc)
care fie c fac deliciul elevilor botezndu-i pe profesori cu ele, fie c le determin dezagrearea i
sila.
Comunicarea verbal este completat de comunicarea nonverbal: mimica, privirea,
zmbetul, gesturile, poziia corpului, care aduc un plus de expresivitate comportamentului
comunicativ al profesorului. Dar i comunicarea nonverbal este ameninat uneori de repetare,
stereotipie, ticuri gesticulare, care perturb actul cominicrii.
Cominicarea afectiv include exteriorizarea strilor i tririlor afective ale profesorului n
relaie cu ceea ce comunic i n relaie cu manifestarea elevilor. Comunicarea afectiv nu
nseamn cderea n familiarism i lips de exigen, ,,coborrea la nivelul elevului, ci
meninerea unei detari n msur s asigure detaarea necesar. Aceasta se poate face corect
numai dac intervine autocenzura profesorului. Autocenzura afectiv mai este necesar i pentru
mascarea, stpnirea i chiar depirea strilor afective ale profesorului cauzate de factori
personali, exteriori colii, astfel ca ele s nu influeneze negativ relaiile cu elevii, s nu produc
team, reinere i ndeprtarea acestora de profesorul indispus, suprat, nemulumit.
Cat de importanta este relatia profesor-elev si cum il influenteaza aceasta pe elev?

nvatatorul din clasele primare, apoi dirigintele, insa si alti profesori joaca un rol important in
viata copilului. Rol care nu se limiteaza la orele din clasa si la materiile scolare. Influenta unui
invatator sau a unui profesor depaseste activitatile scolare.

La orice varsta, fiecare dintre noi inca purtam amintirea a unora dintre profesorii nostri, profesori
care ne-au fost dragi, care ne-au inspirat sau care, dimpotriva, ne-au descurajat si ne-au facut
viata grea. Influenta profesorilor in viata copilului poate fi una majora, intr-un mod pozitiv sau
nu.

Cat de importanta este relatia profesor-elev ?

Profesorii sunt persoane importante in viata elevului, oferindu-i atat educatie, disciplina,
ghidare, motivatie si fiind deseori modele pentru acesta. Relatia profesor-copil (si bineinteles,
invatator-copil) este una importanta, copilul petrecand odata cu varsta scolara o mare parte a
timpului in mediul scolar. Prima parte a vietii sale, copilul invata totul de la parintii sai, cei
semnificativi care ii ofera dragoste, ocrotire, primele cunostinte despre lume. Apoi, intra in
ecuatie si alte persoane de referinta ce vor avea un impact major asupra vietii copilului,
profesorii fiind printre cei mai importanti copilul nu invata de la invatatorii si profesorii sai
doar informatii si abilitati, ci si moduri de interactiune, valori, perspective asupra lumii. Desi
parintii vor ramane modelele prime si importante ale unui copil, nu se poate trece cu vederea
influenta importanta a profesorilor.

Relatia profesor-copil este importanta si poate avea o influenta majora asupra sa:
indeosebi deoarece copilul petrece atat de mult timp la scoala si deoarece profesorii sunt
figuri respectate, acestia devin modele pentru copil. Parintii pot deveni chiar putin gelosi pe
influenta profesorilor: ati fost vreodata pusi in situatia in care sa ii dati copilului un sfat oarecare,
iar el sa va raspunda: mai bine fac cum a zis domnul profesor? Este evidenta influenta unora
dintre profesori asupra copilului daca luam in considerare emotiile puternice pe care relatia
profesor-copil le poate naste la acesta din urma: copilul are o mare admiratie si respect pentru
unii dintre profesorii sai, chiar si o mare afectiune (preponderent in clasele primare si de
gimnaziu); alteori, copilul isi uraste cu adevarat unii dintre profesori, ceea ce arata, la fel,
puternica influenta pe care o pot avea acestia asupra sa.
Cum il influenteaza pe copil profesorii:

Profesorii influenteaza imaginea de sine si stima de sine a copilului. Prima data, invatatorul,
apoi profesorii au un rol important in formarea imaginii de sine si a stimei de sine a copilului;
mai exact, pot incuraja copilul si ii pot crea o imagine de sine pozitiva si o stima de sine
puternica sau pot critica des copilul, formandu-i o imagine de sine negativa si afectandu-i serios
stima de sine. In special copilul sensibil sau care porneste cu o imagine de sine negativa este
influentat major de opiniile si atitudinea profesorilor fata de el. Din pacate, este comun ca un
invatator sau profesor sa isi formeze o anumita imagine despre elevii sai, etichetandu-
i (uneori, injust, pe baza unor note sau a unor comportamente singulare) ca fiind elevi buni, elevi
prosti, elevi mediocri, elevi obraznici, elevi cuminti etc.. Apoi, profesorii se vor purta conform
acelei etichete cu elevii lor, incurajandu-i si stimulandu-i pe cei considerati buni,
ignorandu-i des pe cei medicorii, care nu ies in evidenta si criticandu-i si pedepsindu-i mai
des pe cei considerati rai sau prosti. Iar modul in care se comporta si vorbeste un profesor cu el
afecteaza mult imaginea si stima de sine a copilului. Mai departe, o stima de sine scazuta
cauzeaza reale probleme copilului, atat in activitatea scolara (el nu se crede suficient de bun,
pentru ca ceilalti nu il cred suficient de bun), cat si in viitor. Un individ cu o stima de sine
scazuta nu are o viata satisfacatoare.

Performantele scolare

Profesorii influenteaza performantele scolare ale copilului nu numai prin modul de predare,
explicare si evaluare (care si el conteaza foarte mult, un stil de predare rigid si inchis putand duce
la lipsa de interes si la dificultati de invatare). Insa ceea ce este extrem de interesant este o
descoperire a psihologilor care ne arata ca asteptarile profesorilor de la elevii lor influenteaza
direct performantele scolare ale acestora. Mai clar, daca un profesor isi face asteptari pozitive
de la un elev pe care el il considera bun si cu potential, acel elev este incurajat sa incerce, sa isi
dea straduinta, sa se ridice la nivelul asteptarilor profesorului; si mai important, cand profesorul
considera ca un elev este bun si are potential, se va purta mai atent cu acel elev, dandu-i mai
multe explicatii, punandu-i mai multe intrebari, incurajandu-l si oferindu-i sfaturi, iertandu-i
micile scapari (si fiind mai deschis fata de elevii considerati buni, profesorii se comporta mai
amical, aproband, facand contact ochi-in-ochi, zambind). Invers, atunci cand un profesor are
asteptari negative de la un elev pe care l-a etichetat ca fiind prost, obraznic , cu probleme,
dificil, acel elev nu va fi in nici un fel stimulat sa aiba performante scolare, va fi chiar blocat
de critici si de lipsa de incredere in sine.

Profesorii sunt modele de comportament pentru copil. Nu rar se intampla ca un copil, in

special la varste mai mici, sa imite figurile de autoritate profesorii fiind printre primele. Copilul
poate adopta mimici, gesturi, expresii si chiar modul general de a comunica al unui profesor,
admirand aceasta persoana si dorindu-si sa fie asemeni ei. Stilul unui profesor constituie un
model fie ca este vorba de un stil autoritar, unul empatic, unul agresiv.

Relatia profesor-copil influenteaza modul de integrare a acestuia in mediul scolar. Copilul

care se adapteaza la scoala, care se descurca cu sarcinile scolare, care este motivat sa participe la
activitatile scolare, care se simte integrat in mediul scolar este copilul care se bucura de o relatie
buna cu profesorii. O relatie buna cu profesorii asigura implicarea copilului in educatia sa,
respectarea regulilor scolare, satisfactia si motivatia copilului de a avea rezultate
bune (invers, relatii deficiente il lipsesc de orice satisfactie si motivatie si il fac sa nu aiba
respect mare pentru mediul scolar); nu mai trebuie adaugat faptul ca satisfactia si motivatia sunt
esentiale pentru performantele scolare. Nu numai etichetele puse de catre profesori elevilor lor
(buni, rai, mediocri etc.) pot face relatia buna sau rea, ci si implicarea parintilor, statutul social al
familiei copilului, etnia, chiar si sexul copilului (profesorii sunt simpli oameni si pot avea
propriile prejudecati, care ii pot determina sa favorizeze sau defavorizeze copii de un anumit sex,
o anumita rasa, dintr-o familie cu probleme). Copilul care are o relatie buna cu profesorii va fi
motivat sa invete, va accepta sfaturile, insa si criticile profesorului mai usor, va respecta regulile
si va simti satisfactie in urma rezultatelor scolare bune.

Profesorii pot naste interesul pentru invatare la copil sau dimpotriva, pot face educatia sa i
se para o obligatie dificila si plictisitoare. Toul depinde de felul in care profesorul interactioneaza
cu elevii sai si de cum le prezinta informatia. Profesorii care pot explica pe intelesul copilului,
care pot prezenta informatia intr-un stil mai putin rigid, care nu evalueaza bazandu-se doar pe
memorare pot face un copil sa fie mai stimulat sa invete, chiar sa aiba interesul de a invata (si nu
sa urasca invatarea). Si aspiratiile copilului in legatura cu performantele sale scolare sunt
influentate in principal de catre profesor (stie acesta sa incurajeze, sa aprecieze rezultatele si sa
critice elevii intr-un mod constructiv, fara a le afecta increderea?).
Profesorii pot forma aspiratiile profesionale ale copilului. Exista profesori ce inteleg copilul
si care sunt iubiti si admirati de catre acesta; acesti profesori pot avea o majora influenta in
alegerile si aspiratiile profesionale de viitor ale copilului, in domeniul de activitate preferat (cati
nu am ales un domeniu care era cel al unui profesor iubit sau urmand sfatul acestuia?).

Profesorii sunt uneori un sprijin pentru copil. Influenta profesorilor asupra copilului nu se
limiteaza la educatie si performante scolare. Ei sunt uneori un ghid si sprijin pentru copil, care le
poate cere sfaturi acestora. Copilul poate alege sa mearga mai degraba la un profesor cu care are
o relatie buna decat la parintii sai (ii este uneori jena de parinti sau se poate gandi ca acestia nu l-
ar putea ajuta). Des, un copil va apela la sfaturile si ajutorul profesorului cand are probleme cu
alti elevi in scoala (profesorii cunosc deseori multe despre relatiile intre elevi), dar si cand are
probleme acasa.