JOCUL CA MODALITATE DE EVALUARE LA COPIII CU C.E.S. 1.Jocul definitie,clasificare 2.Evaluarea-definitie,forme,functii 3.

Importanta jocului in procesul de evaluare Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul.In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune,de miscare a copilului-o modalitate de a-si consuma energia-sau de a se distra,un mod placut de a utilize timpul liber si nu numai. Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala,tehnica ,morala,fizica a copilului.Incorporat in activitatea didactica,elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator,aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala,de veselie si bucurie,de destindere,ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii,a oboselii. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care invatatorul consolideaza,precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor,le imbunatateste sfera de cunostinte,pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora. Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant,el dobandeste functii psihopedagogice semnificative,asigurand participarea activa a elevului la lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica stimulata.Aceasta actiune valorifica la nivelul instructiei finaliatile adaptive de tip recreativ proprii activitatii umane,in general,in anumite momente ale evolutiei sale ontogenice,in mod special. Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare,orientare astfel: -de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase; -de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile; -de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect; -de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica; -de la reflecatrea vietii personale si a ambiantei apropiate,la reflectarea evenimentelor vietii sociala(Elkonin) Aceasta activiatate dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordinate scopului activitatii de predare invatare,dar si de evaluare.Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice: -dupa obiective prioritare:jocuri senzoriale(auditive,vizuale,tactile),jocuri de observare,de dezvoltare a limbajului,de stimulare a cunoasterii interactive; -dupa forma de exprimare:jocuri simbolice,de orientare,de sensibilizare,conceptuale,jocuri ghicitori,jocuri de cuvinte incrucisate; -dupa continutul instruirii:jocuri matematice,musicale,sportive, literare/lingvistice; -dupa resursele folosite:jocuri materiale,orale,pe baza de intrebari,pe baza de fise individuale,pe calculator; -dupa regulile instituite:jocuri cu reguli transmise prin traditiei,cu reguli inventate,spontane si protocolare; 1

-dupa competentele psihologice stimulate:jocuri de miscare,de observatie,de imaginatie,de atentie,de memorie, de gandire,de limbaj si de creatie. Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu intrega clasa aduce variatie in procesul de instruire a copiilor cu C.E.S. facandu-l mai atractiv. Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive: continuturi,sarcina didactica,regulile jocului,actiune de joc. Prima latura-continuturi-este constituita din cunostintele anterioare ale copiilor insusite in cadrul lectiilor anterioare cu intreaga clasa. Cea de-a doua componenta a jocului -sarcina didactica -poate sa apara sub forma unei probleme de gandire ,de recunoas-tere,denumire,ghicire,comparatie. A treia latura- regulile jocului-decurge din insasi denumirea ei.Regulile sunt menite sa arate copiilor cum sa se joace ,cum sa rezolve problema respective. Ultima latura-actiunea de joc-cuprinde momente de asteptare,surprise,ghicire,intrecere si fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru elevi. Elementele de joc:ghicirea,miscarea,intrecerea,surpriza etc.creeaza stari emotinale care intretin interesul si dau colorit viu lectiei. Relevand legatura dintre joc si munca copilui,Jean Piagette a pus in evidenta aportul jocului la dezvoltarea intelectuala a scolarului.De aceea,el sustine ca toate metodele active de educare a copiilor mici sa furnizeze acestora un material corespunzator pentru ca jucandu-se,ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care,fara aceasta,raman exterioare inteligentei copilului. Prin joc,copiii cu C.E.S.pot ajunge la descoperiri de adevaruri,isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ,pentru ca stratgiile jocului sunt in fond strategii euristice,in care se manifesta istetimea,spontaneitatea,inventivitatea,rabdarea, indrazneala. Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicate de logica cunoasterii si a invataturii. In acest caz ,intentia principala a jocului nu este divertismentul,rezultat din incercarea puterilor,ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata.Pentru a atinge aceste scopuri,jocurile trebuie sa fie instructive,sa le evalueze cunostintele. 2.Evaluarea prin joc conditioneaza in asa maniera dinamica clasei,incat putem spune ca nu exista invatare eficienta fara evaluare.Ea nu poate si nu trebuie sa fie redusa la simplul act al notarii.Principala functie a evaluarii este aceea de a determina masura in care diferitele obiective pedagogice au fost atinse..In acelasi timp incearca sa explice randamentul nesatisfacator. In cadrul procesului de invatare,evaluare isi exercita: -functia diagnostica(realizata prin teste de cunostinte tip diagnostic) -functia prognostic(realizata prin teste de aptitudini,teste pedagogice de tip criterial sau de tip normative) -functia de selectie care intervine atunci cand intervine ierarhizarea elevilor in clasa. Experienta pedagogica a permis conturarea a trei forme de evaluare,din modul de integrare a lor in procesul didactic: -evaluarea initiala(care se realizeaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca nivelul de pregatire a elevilor in acest moment) -evaluare continua(formativa),constituie un process ce se intrepatrunde multiform si functional cu actiunile de instruire si cu activitatea de invatare.

-evaluare cumulativa(sumativa),este realizata prin verificari partiale pe parcursul programului si o estimare globala de bilant,a rezultatelor pe perioade lungi,in general corespuzatoare semestrelor scolare,anului scolar sau ciclului de invatamant. Datele furnizate in urma evaluarii sunt utile pentru luarea unor decizii administrative,cum ar fi repartizarea materiei de studiu pe clase si secventierea optima a acesteia. Orice program de evaluare judicios se ntemeiaz pe o evaluare periodic destul de frecvent (nainte, n timpul i la sfritul anului colar), aducnd la cunotin elevilor rezultatele difereniat i nu global. Aprecierea colar este o form clasic de ntrire de ctre invatator a achiziiilor dobndite n procesul nvrii. Prin ntrire se nelege sistemul de recompense i de penalizare menit s asigure selecia i fixarea rspunsului sau reaciei adecvate(Radu, 1974). Recompensa constituie ntrirea pozitiv, n timp ce pedeapsa este o ntrire negativ. Este de ateptat ca elevii sistematic recompensai s-i formeze cu timpul o atitudine pozitiv fa de invatator i de coal, n timp ce elevii care sunt n mod frecvent dezaprobai, ironizai i sancionai s devin nemulumii de viaa colar, deoarece reuita colar i satisfacia n munc merg mn n mn. Succesul d natere unor triri afective pozitive ce dinamizeaz, susin i directiveaz conduita elevului spre obinerea unor performae mai nalte. Aprecierea invatatorului devine pentru elev un reper de autoapreciere. Ea influeneaz asupra dezvoltrii intelectuale, contribuind la contientizarea nivelului pe care l are elevul, iar pe de alt parte influeneaz sfera volitiv-afectiv, prin intermediul tririi nemijlocite a succesului i eecului. Dezvoltarea capacitii de autoapreciere i a spiritului critic n estimarea rezultatelor colare proprii se poate realiza cu succes prin organizarea unor aciuni de autoapreciere i interapreciere care duc la maturizarea i obiectivizarea atitudinii elevului fa de aprecierea colar. Aprecierea pedagogic se rsfrnge n sfera relaiilor interpersonale. Elevul ca personalitate se definete prin raportarea lui la membrii grupului colar din care face parte, grupul constituind spaiul de comparaie n care se contureaz imaginea de sine. Sentimentele de respect i stim de sine sunt n funcie de atitudinea colegilor i mai ales de cea a invatatorului, care i definesc locul social n grup. Scopul educaiei este acela de a forma anumite deprinderi, strategii cognitive, atitudini i comportamente ; acestea se nva numai dac l punem pe elev s acioneze efectiv, att n plan verbal, ct i pe plan motric. n acest sens, Skinner(1971) noteaz: Nu ntrim pronunia corect a elevului pedepsindu-l pentru c a greit, nici micrile abile pedepsindu-l pentru nendemnare.Nu-l facem pe elev harnic pedepsindu-l pentru lene, curajos pedepsindu-l pentru indiferen. Nu-l nvm s studieze repede pedepsindu-l pentru ncetineal, nici s in minte pedepsindu-l pentru c uit, nici s judece corect pedepsindu-l pentru lips de logic. n aceste condiii i se va ntmpla poate uneori s descopere singur cum s fie atent, muncitor, curajos, cum s in minte i s judece. Instruirea nu va avea nici o contribuie aici, fiind inexistent. Indiferent de vrst, elevul are sentimentul demnitii personale ; orice ncercare de a-l umili, mai ales n prezena colegilor si, va avea un rezultat nedorit: copilul cu C.E.S fie c se retrage n sine, refuznd s mai comunice, fie c reacioneaz violent la frustrare. Jena, ruinea, umilirea repetate tind s dezorganizeze personaliatatea copilului, duc al apariia unor stri psihice negative ca nesigurana, ezitarea, apoi pierderea respectului i ncrederii fa de invatator. n cazuri extreme elevul poate deveni chiar agresiv. Se ntmpl adesea ca elevul frustrat s fie i izolat n grupul de elevi, deoarece reactivitatea lui exagerat din cauza frustrrilor repetate se manifest printr-un comportament inadaptat , elevul fiind vzut de colegi ca un tip dificil.De aceea jocul poate fi folosit pentru a diagnostica conflicte psihologice,fiind binecunoscut capacitatea jocului de a deveni simbol al tendinelor, dorinelor sau 3

conflictelor copilului. 3. Formele de joc au menirea s intercepteze tulburrile de comportament ce pot fi declanate de inhibarea instinctelor, cerut de societate. Cu alte cuvinte, cine i descarc, pe terenul de fotbal, micrile instinctuale asupra dumanului su, nu o va transfera asupra unui membru al familiei sale i este probabil c va avea un comportament acceptabil n acest mediu social. Terapia prin joc are la baz efectul su armonizator. Din aceast cauz, jocul terapeutic afost numit o pace ncheiat cu sine i cu ceilali. Armonizarea realizat cu ajutorul jocului se manifest sub forma unei concordane subiective ntre dorin i putin. Datorit acesteia, copilul gsete n joc un rspuns pozitiv la ncercrile sale mascate de a fi neles i o confirmare a sentimentului propriei valori.Jocul constituie un sprijin necesar n organizarea evaluarii, avnd n vedere faptul c monotonia produs de formele stereotipe ale exerciiilor produce rapid plictiseala. Aceasta are ca efect secundar scderea dorinei de a nva, a interesului i ateniei elevilor. Jocul ca modalitate de evaluare are un rol in ceea ce-I priveste pe copiii cu C.E.S. Prin joc evaluarea este mai eficienta si totodata antrenanta. De exemplu la abecedary(clasa I si II),cand copilul cu C.E.S. invata alfabetul,jocurile de evaluare pot ajuta atat la fixare,dar si la etalarea cunostintelor dobandite pana la un moment dat.Exemple de jocuri de evaluare:Trenul literelor,Trenul silabelor,Jocul silabelor dubleetc. La matematica jocul are un rol bine definit.Jucandu-ne cu cifrele copilul cu C.E.S.reactioneaza si participa vioi la cerintele spuse.Exemple de jocuri de evaluare:Uneste cifrele si spune ce obtii!(dovedeste insusuirea corecta a numeratiei,cat si cunoasterea cifrelor).Alte jocuri de evaluare:Calculam si coloram!,Cel mai bun matematician,Traistuta fermecataetc. Rebusul la clasa III si IV este un instrument de evaluare folosit pentru fixarea si etalarea cunostintelor;prin raspunsuri corecte date la afirmatii simple,vor descoperi un cuvant cheie,esenta cunostintelor lor.Rebusul poate fi folosit la majoritatea obiectelor. Jocul in procesul de evaluare este o activitate prin care sunt colectate,ansamblate si interpretate informatii despre starea,functionarea sau evolutia viitoare a copilului cu C.E.S. Acordarea calificativelor la sfarsitul unui joc,fie el in echipe sau individual,reprezinta clasarea elevului cu C.E.S.pe o anumita scara.Calificativele acordate fac din elevul cu C.E.S.un analizator,realizand singur treapta pe care o ocupa in scaraclasei. Jocul ca modaliate de evaluare nu urmareste in principal evidentierea deficientei si a blocajelor copilului.O asemenea abordare exclude definitiv teza caracterului irecuperabil al copilului cu C.E.S.Elementele de joc ncorporate n procesul de evaluare pot motiva i stimula puternic acest proces in toate formele lui. Bibliografie: Constantin Cuco Pedagogie, Editura Polirom, Iai, 2000; Ion Radu(coord.) Psihologia educaiei i dezvoltrii, Editura Academiei, Bucureti, 1983; Ion Radu Psihologia colar, Editura tiinific, Bucureti, 1974 Alois Ghergut-Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale,Editura Polirom2006 Gheorghe Tomas-Psihopedagogia prescolara si scolara,Bucuresti 2005 Psihopedagogia pentru examenele de definitivare si grade didactice,Editura Polirom,Bucuresti,2006 Alois Ghergut,Sinteze de psihopedagogie speciala,Editura Polirom,Bucuresti,2006