Sunteți pe pagina 1din 5

CURS 5

ŞCOLARTATEA MICĂ

 Dezvoltarea psihică este sub influenţa învăţării şcolare,


 se formează şi se dezvoltă capacităţi de bază care apoi asigură accesul la cultură,
 Se accentuează caracterul conştient şi voluntar al diverselor structuri şi procese
psihice,
 Perspectiva asupra lumii este mai realistă şi asupra propriei persoane rezultând un
echilibru calitativ.

Percepţii şi reprezentări
 Tactile: avansuri în condiţiile verbalizării şi completării informaţiilor care lipsesc în
alte arii, mai mare fineţe,
 Vizuale: antrenate în activităţile de scris-citit
 Creşte câmpul vizual, mobilitatea oculară,
 Fină discriminare a formei,
 Permite o mai bună orientare în spaţiu,
 S-au stabilizat constantele şi tiparele perceptive,
 Diferenţiază bine culorile şi formele geometrice.
 Auditive:
 Auzul fonematic: cel mai mare salt,
 Are rol reglator în citire,
 Auzul muzical îşi extinde gama.
 Spaţiu şi timp:
 Însuşirea unor etaloane pentru greutate, mărime, volum,
 Cele ale timpului sunt în legătură cu activităţile ritmice care permit o bună
evaluare,
 Orientarea în timp e bună, dar dominant către prezent.
 Se dezvoltă simţul observaţional.

Reprezentarea
 Se formează categorii în afara celor legate de mediul ambiant (grafice, sonore, legate
de scris-citit, istorice, geografice)
 Însuşiri:
 Mai bogate, mai corecte, mai precise,
 Organizate în jurul conceptelor,
 Mare mobilitate.

Memoria
 La început este orientată către conţinuturi concrete, condiţionată de semnificaţia
afectivă, fragmentară, domină recunoaşterea,
 Se conservă memorarea voluntară,
 Se amplifică conţinuturile verbale ale memoriei,
 Creşte volumul.
 Încep să fie memorate aspecte semnificative, esenţiale pentru o temă.
 E sprijinită de procedeele mnezice învăţate în şcoală,
 Păstrarea e susţinută de organizarea sistematică a lecţiilor şi de evaluările şcolare,
 Copilul înţelege relaţia dintre performanţele lui în învăţare şi efortul de memorare.
 Către sfârşitul stadiului există o relaţie cu gândirea care permite organizarea celor
memorate după criterii logice.
 Activitatea şcolară amplifică reproducerea.

1
Imaginaţia
 Se diminuează egocentrismul şi creşte sensibilitatea faţă de criterii, cerinţe ale realului,
 Nivel mai scăzut la şcolarul mic,
 Are premise noi:
 Dezvoltarea inteligenţei
 Comunicarea verbală dezvoltată.
 Cea reproductivă e legată de însuşirea unor cunoştinţe de bază despre mediu, poate
cunoaşte şi distorsiuni, e angajată în susţinerea lecturilor,
 Cea creatoare: în realizarea unor desene după temă dată sau modele se constată o mai
mare reţinere în a folosi culoarea sau aplicarea conform realităţii,
 Tehnica de desen e mai bine pusă la punct, realizându-se apropierea de real.
 Se face conexiunea cu gândirea, astfel că ansamblurile sunt mai bine organizate.

Atenţia
 Trebuie susţinută de activitatea educativă.
 După primele luni de şcoală se produce o uşoară instalare a activităţii voluntare.
 Creşte volumul (la 2-3 elemente), stabilitatea (până la45 de minute)
 Are fluctuaţii în activitatea independentă, care duc la greşeli care nu ar trebui
penalizate,
 O uşoară distragere a atenţiei,
 Există 2 tipuri de neatenţie:
 Activă
 Pasivă,
 Cauzele pot fi organice sau educaţionale.

Gândirea
 Punct de vedere mai realist,
 Învaţă să gândească înainte să facă,
 Se intră în stadiul operaţional: operaţiile se desprind de un conţinut concret,
 Sunt uşor transferabile la noi conţinuturi,
 Se poate atinge reversibilitatea în gândire întâi ca posibilitate de a menţine în
plan mintal tablourile perceptive anterioare cu care sunt comparate apoi cele
noi, ceea ce permite cuplarea operaţiilor, gândirea devenind logică,
 Stadiul operaţiilor concrete ( nu se realizează operaţii abstracte şi generale),
 Începe să fie reglată logico-matematic.
 Funcţionează satisfăcător pe mai multe conţinuturi, la sfârşitul stadiului se ajunge la
schemele de raţionament ipotetico-deductiv,
 Reversibilitatea este numai parţială.
 Tipul de raţionament caracteristic: cel inductiv şi e susţinut în procesul de învăţare,
 Pe măsură ce se realizează degajarea schemelor de gândire începe să funcţioneze
raţionamentul deductiv (în general, gândirea dobândeşte raţionalitate: începe să caute
activităţi întemeiate prin fapte şi logic, să fie receptiv la legăturile logice dintre idei şi
sesizează anumite contradicţii),
 Se extind schemele de gândire (totuşi restrânse),
 Se trece de la noţiunile empirice la cele ştiinţifice (ca urmare a raţionamentului
inductiv). Noţiuni mai complexe de dezvoltare, transformare, evoluţie, adaptare,
 Se alcătuiesc grupuri noţionale pentru fiecare dintre disciplinele şcolare,
 Gândirea este cauzală, dar nu se poate baza pe capacităţi prea ridicate de abstractizare
şi generalizare.

Limbajul
 Vocabularul: creşte volumul,
 Semnificaţii mai precise, rigoare crescută în folosirea cuvintelor,

2
 Înţelege sensurile poetice, relaţiile între sinonime, antonime, omonime,
 Legat de învăţarea şcolară.
 Structuri verbale crescute.
 Copilul dialoghează cu uşurinţă, dar realizează distincţia între comunicarea formală şi
cea informală.
 Însuşirea scris-cititului: 3 etape:
 Preabecedară,
 Abecedară,
 Postabecedară,
 Se formează pattern-uri al cuvintelor care permit perceperea lor rapidă.
 Sunt antrenate memoria de scrută durată şi înţelegerea,

 Scrisul implică diferenţierea fonemelor şi rapida legătură cu grafemele, dar şi


dezvoltarea kinesteziei manuale fine.
 Scris-cititul îşi constituie stereotipuri.
 În ce priveşte pronunţia, toate dificultăţile sunt depăşite,
 Toţi copiii au dificultăţi de diferenţiere a sunetelor în cazul diftongilor şi triftongilor.

Afectivitatea
 Dezvoltarea cognitivă o eclipsează pe cea afectivă, se intră în stadiul de latenţă,
 Procesele afective se manifestă mai intim: intimitate şi calm (caracteristici generale),
 Sunt precedate de o perioadă agitată, cu rol adaptativ, specifică intrării în acest stadiu
(“înţărcarea afectivă”),
 Faţă de contextul nou al şcolii se manifestă reversibilitate afectivă prin alternanţa
dintre satisfacţie – insatisfacţie, subordonare - abatere de la cerinţe,
 Reprezintă un mecanism de maturizare,
 Se produce o îmbogăţire şi diversificare a emoţiilor, dispoziţiilor faţă de noul context
şcolar, uneori manifestate organic (caz care semnalează insuficienta pregătire a
copilului pentru şcoală),
 Se dezvoltă forme complexe ale trăirilor afective: sentimentele morale şi estetice,
 Şcolarul are încă nevoie de afecţiunea familiei, dar e mai discret manifestată,
 Se intensifică controlul asupra comportamentului expresiv,
 Devine capabil de empatie, simulare, dar se păstrează o anumită reactivitate afectivă
mai puţin controlată mai ales în raport cu co-vârstnicii.

Personalitatea
 Se remarcă evoluţia structurilor în contextul dezvoltării relaţiilor sociale cu diferite
caracteristici şi al rezonanţei pe care-l au cunoştinţele dobândite la nivelul
personalităţii proprii.
 Relaţiile de care copilul beneficiază în cadrul familiei îşi pun amprenta şi asupra celor
pe care le stabileşte la şcoală şi asupra conştiinţei de sine a acestuia. Dacă ele sunt
armonioase constituie sursă de echilibru şi satisfacţie în viaţa copilului şi un sprijin
important în depăşirea diferitelor evenimente mai dificile care pot apărea.
 Jocurile cu subiect şi roluri, de construcţie, de creaţie constituie sursă de satisfacţie şi
de exersare a propriilor aptitudini şi trăsături de personalitate.
 În contextul activităţilor şcolare, tulburările de comportament, precursorul tulburărilor
de personalitate în viaţa adultă, sunt evidente şi pot fi diagnosticate cu uşurinţă la o
evaluare completă a copilului.

3
PUBERTATEA
Şcolaritatea mijlocie
(10-11 ani până la 14-15 ani)

Dezvoltarea fizică
 Dată fiind amplitudinea modificărilor de la această vârstă se diferenţiază trei
subperioade:
 Prepubertară (10/11 -12 ani): intensificare a creşterii, mai ales în înălţime, şi
dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare (apariţia pilozităţii axilare şi
pubiene). La fete se instalează mai devreme, uneori chiar de la 9 ani, decât
la băieţi. Este însoţită de puseuri de iritabilitate, oboseală, agitaţie. Copilul
devine din ce în ce mai realist şi această perspectivă se extinde şi asupra
propriei persoane.
 Pubertatea propriu-zisă (12-14 ani). Se continuă procesele din subperioada
anterioară, creşterea fiind aritmică şi dând naştere la disproporţii.
Modificările biologice au un ecou afectiv intens. Se dezvoltă restul
caracteristicilor sexuale secundare. La fete se instalează ciclul menstrual, iar
la băieţi apar primele ejaculări spontane.
 Postpuberală (14-15 ani). Face trecerea spre adolescenţă. Se realizează o
creştere accelerată. Acneea şi secreţia sudoripară creează deseori dificultăţi.
Se remarcă o anumită impertinenţă cu substrat sexual şi agresivitatea
verbală.

Dezvoltarea psihică
 Se produce o erotizare a vieţii şi extinderea visării imaginative pe fondul
dezvoltării sexuale şi al expansiunii vitalităţii.
 Se erotizează şi funcţiile senzoriale.
 Evoluţia sensibilităţii vizuale se face pe direcţia dezvoltării câmpului
vizual, a pragurilor absolute şi diferenţiale şi a capacităţii de verbalizare a
senzaţiilor vizuale.
 Sensibilitatea auditivă: creşte capacitatea de discriminare pe plan verbal, se
dezvoltă auzul fonematic (plăcerea de a asculta muzică).
 Sensibilitatea cutanată se dezvoltă şi prin desfăşurarea de activităţi
artizanale.

Gândirea
 se dezvoltă structurile logicii formale şi se extinde volumul de concepte logice
utilizate.
 Creşte apetitul pentru comunicare şi reactualizare cunoştinţelor ca şi aspiraţia la
originalitate şi creativitate pentru depăşirea condiţiei de mediocritate şi anonimat.
 Se diversifică trăirile afective în contextul creşterii conştiinţei de sine, al
conştientizării propriului loc în lume şi al extinderii planului vieţii interioare.
Puberii încearcă să trăiască experienţe afective noi prin intermediul excursiilor,
noilor cunoştinţe, al lecturii sau muzicii, al ieşirilor cu prietenii sau al încercării
unor noi activităţi de loisir.

Personalitatea
 Se remarcă o anumită rigiditate atitudinală exprimată prin respingerea
compromisului, dar şi intoleranţa faţă de aspectele “de gri” ale vieţii (atitudine de
tipul “ori alb ori negru”).

4
 Puberul resimte mai intens influenţele sociale şi face eforturi să se adapteze la ele.
 Începe să devină conştient de statul său în societate şi să-şi asume conştient
anumite roluri.
 Încă este dependent de părinţi şi se raportează la ei pentru a-şi forma opţiunile
valorice (acceptarea sau respingerea lor).
 Este importantă asumarea corespunzătoare a identităţii sexuale cu influenţă asupra
modului în care va forma relaţii de cuplu în viitor.
 Problematica afectivă, devenită latentă în preajma intrării în şcoală, revine uneori
cu o intensitate mult mai mare, fiind amplificată şi de cercul social mai mare şi
antrenată de schimbările hormonale specifice.