Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 3

Gradul și funcția în mediul militar

Structuri de autoritate în instituția militară


a) Statutul de grad
b) Statutul de funcție
c) Statutul de competență

Statutul de grad
Gradul
 expresia vizibilă și simbolică a statutului deținut în sistemul ierarhiei militare.
 “Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social
a calității de cadru militar” (Extras din Legea privind statutul cadrelor militare).
 Avansarea în grad se face, în principal, cu unele excepții, după principiul
seniorității.
 De aceea, gradul militar este nu numai expresia rangului ci, implicit, semnul
fidelității față instituția militară, fapt care conferă un credit personal, atribuit și
asumat în egală măsură.
 Acest aspect poate genera conflicte de autoritate în relațiile dintre subofițerii
(categorie subordonată) cu grad înalt (vechime mare) și ofițerii cu grad mic
(vechime mică).
Piramida gradelor
1. baza formată din militarii cu grade mici, direct angajați în acțiuni operative
2. urcarea spre vârful ierarhiei – creșterea nivelului gradelor concomitent cu o scădere
abruptă a numărului acestora.
În armatele moderne - schimbări semnificative în aspectul general al piramidei gradelor.
• creștere generală a nivelului acestora, concomitent cu sporirea ponderii gradelor de nivel
mediu și mediu-superior.
• diminuarea autorității prin distribuirea acesteia la un număr mai mare de indivizi?
- nu este un proces de diluare, ci cu unul de transformare a autorității.
- cooperari și coordonări orizontale, cu o reducere corespunzătoare a ponderii reglării
prin relații pe verticală, între eșaloane supraordonate (Janowitz, 1985).
 Competiția pentru autoritatea conferită de gradul militar este relativ redusă din două
motive:
1. promovarea în grad este, în general, nerestrictivă, cel putin pâna la un anumit nivel
(ofițeri inferiori);
2. evoluția este previzibilă și dependentă de un criteriu “obiectiv”, vechimea, la care se
adaugă și criterii de competență.
 Dacă aceste aspecte nu sunt respectate, competiția pentru accesul la grade superioare
devine acerbă.
 Eliminarea temporară a unor bariere restrictive, imediat după decembrie 1989, a oferit
spectacolul unor avansări de tip “inflaționist”, cu consecințe negative asupra relațiilor
interpersonale, dar și asupra credibilității “instituției” gradului militar.
Statutul de funcție
• Gradul
– marchează plasarea militarului pe scara absolută a ierarhiei militare
- exprimă puterea potențială
• Funcția
– exprimă poziția în organigrama funcțională a instituției
– exprimă puterea reală
Funcțiile militare sunt structurate ierarhic
 între cele două structuri de autoritate există o corelație strânsă.
 în mod obișnuit, fiecărei funcții îi este asociată o “plajă” de grade eligibile pentru
ocuparea ei.
 cu cât nivelul funcției este mai mare, cu atât și nivelul gradului ocupantului potențial
trebuie să fie mai mare.
Tensiuni între grad și funcție
 Gradul instituie o autoritate bazată preponderent pe un criteriu formal (vechimea)
 Funcția militară impune drept criteriu de bază competența.
 Chiar dacă experiența profesională rămâne un fundament și o premisă a competenței, ele
nu pot fi complet asimilate niciodată.
Consecințe asupra autorității de comandă:
 un grad inferior nivelului funcției reprezintă un stimulent motivațional
 un grad superior nivelului funcției reprezintă o sursă de frustrare și un semn de “parcare”
pe o line moartă în evoluția profesională, cu consecințe negative asupra eficienței
autorității.
Dezechilibrul dintre grad și funcție are efecte și asupra relațiilor interpersonale.
 așteptările fiecarui militar se aliniază în raport cu statutul cel mai ridicat
 dacă gradul reprezintă o sursă de recunoaștere lipsită de ambiguitate, funcția, cunoscută
numai în mediul profesional imediat, riscă să fie ignorată în afara acesteia.
 Instituția militară este interesată să reglementeze cu strictețe raporturile dintre statutul de
grad și cel de funcție.
 Acest fapt este rațional în sine, dar purtător al altor tensiuni potențiale, generate de
eventualul conflict al acestora cu statutul de competență.
Statutul de competență
 Funcția și gradul au un caracter “tradițional”
– au evoluat de-a lungul timpului, dar nu într-o măsură radicală.
– constanța lor, mai ales a gradului militar, este unul dintre pilonii continuității
organizației militare.
 Statutul de competență
– armatele “primitive”se bazau pe o “diviziune a muncii” relativ simplă, aveau un nivel
de specializare redus, iar formarea luptătorilor necesita un efort relativ mic de instruire
– armatele moderne sunt sub impactul evoluției tehnologice - aceasta a determinat
cresterea dramatică a specializării în instituția militară/
Efecte asupra raporturilor dintre structurile de autoritate
 specializarea a atins cu precădere pozițiile aflate la baza ierarhiei
 a modificat raporturile de autoritate în instituția militară
 pentru a pune în acord autoritatea, bazată pe o competență în continuă creștere, cu statutul
de grad, a aparut și tendința de creștere a ponderii gradelor de nivel mediu la baza
ierarhiei militare
 efectul specializării asupra relațiilor de autoritate nu este resimțit numai în armată, dar
aici a provocat mai multe dificultăți de adaptare
 mediul militar este mai “sensibil” la tot ceea ce aduce atingeri relației de autoritate
tradiționale.
 Exemplu: interdependențe (aviația militară)
 – inginerii șefi sunt prin tradiție cei cu specialitatea “motor”
 – specialiștii în aparatura de bord ocupă tot “prin tradiție”, poziții subordonate
 – la avioanele moderne avionica a devenit mai complexă decât celula sau motorul, dar
“tradiția”continuă să fie respectată, ceea ce generează frustrări.
 Dezechilibrul de prestigiu – rivalități:
 – între militarii aparținând aviației și marinei, de exemplu, arme puternic
tehnologizate și cei ai trupelor de uscat.
 – între cei cu studii de înaltă specializare (medici, ingineri) și cei cu studii
pur militare (academia de comandă) sau între piloți și personalul de sol, în aviație
 Nivelul de competență a marcat o creștere spectaculoasă în definirea poziției de
autoritate militară
 – aspect de natură să redefinească raporturile dintre structurile de autoritate la
nivelul instituției militare în ansamblu.