Cuprins

1. Noțiuni teoretice despre caracteristicile generale ale vârstei școlare ................................. 2

................................................................................................................................................ 2

Școlarul mic............................................................................................................................ 2

1.1 Caracteristicile vârstei școlare mici.................................................................................. 2

1.2 Caracteristicile bio–psihice ale copilului de vârstă şcolară mică ..................................... 3

2.1 Dezvoltarea fizică ......................................................................................................... 3

2.2 Dezvoltarea psihic-cognitivă ........................................................................................ 3

3.1 Memoria ................................................................................................................... 3

3.2 Atenția ....................................................................................................................... 3

3.3 Afectivitatea .............................................................................................................. 4

3.4 Limbajul .................................................................................................................... 4

3.5 Gândirea .................................................................................................................... 4

3.6 Imaginația ................................................................................................................. 4

3.7 Personalitatea ........................................................................................................... 4

2. Date metodice privind disciplina limba și literatura română .............................................. 6

3. Prezentarea obiectivelor, metodelor și mijloacelor propuse în susținerea lecției/activității

și evidențierea rolului lor ........................................................................................................... 7

4. Concluzii (aprecieri finale despre atingerea obiectivelor propuse, desfășurarea lecției

conform metodicii disciplinei școlare, etc.) ............................................................................... 8

5. Bibliografie ......................................................................................................................... 8

1
 1. Noțiuni teoretice despre caracteristicile generale ale
vârstei școlare

Din momentul nașterii și până la maturitate, omul străbate o lungă cale de dezvoltare, pe
parcursul căreia au loc însemnate transformări fizice și psihice. Copilăria este tocmai perioada
acestor transformări. Copilul nu este un “adult în miniatură”. Activitatea psihică a omului nu este
gata formată și nu se prezintă în “proporții minimale” în momentul nașterii sale. Inițial, conduita
copilului este mai mult de natură instinctivă (reflex-necondiționată) și numai treptat, o dată cu
înaintarea în vârstă, i se formează și i se dezvoltă procesele psihice tot mai complexe, cum ar fi:
percepțiile (de formă, mărime, timp), reprezentările memoriei și ale imaginației, gândirea noțională,
limbajul vorbit și scris, conduita voluntară, trăsăturile de caracter. Toate aceste procese psihice,
fără a fi constituite la naștere, se dezvoltă necontenit, prezentând particularități specifice fiecărei
perioade de vârstă ale copilăriei.

Școlarul mic
1.1 Caracteristicile vârstei școlare mici

Odată cu intrarea copilului în şcoală încep să se manifeste cerinţe noi faţă de acesta, pe linia
complicării şi dezvoltării cunoaşterii, pe linia activităţilor corespunzătoare, formulându-se noi
cerinţe faţă de conduita de ansamblu, faţă de calitatea relaţiilor cu cei din jur. Activitatea de
bază a devenit procesul învăţării, al însuşirii cunoştinţelor noi. Spre deosebire de joc, care este
o activitate liber acceptată ce produce satisfacţii imediate, învăţarea este o activitate impusă din
afară, care se efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care
copilul nu le înţelege de la început; această activitate trebuie să se desfăşoare într-un anumit
sens, să fie ordonată, precisă, să corespundă cerinţelor şcolii. Activitatea micului şcolar începe
să fie apreciată obiectiv prin sistemul notării, iar acesta constituie un motiv de orientare şi
întărire în activitate.

Se modifică fundamental şi relaţiile copilului datorită faptului că situaţia de elev este

legată de o serie de obligaţii şi drepturi din perspectiva vieţii pe care o începe; solicitările devin
mult mai variate, determinând un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ în dinamica
vieţii psihice a elevului.

2
1.2 Caracteristicile bio–psihice ale copilului de vârstă şcolară mică

2.1 Dezvoltarea fizică

Ritmul creşterii este mai atenuat în această perioadă; încep să se accentueze unele
diferenţe de creştere: creşterea se accelerează la fete, ceea ce face ca la sfârşitul perioadei,
fetele să ajungă şi, chiar să întreacă băieţii.

Copilul creşte în greutate aproximativ 10 kg, iar în înalţime cu circa 20 cm. Corpul şi
extremităţile se lungesc, ceea ce provoacă o modificare a proporţiei dintre cap şi trup.
Sistemul muscular progresează, îndeosebi sub raportul masei sale. Creşte forţa musculară,
precizia şi viteza motrică a micului şcolar.

2.2 Dezvoltarea psihic-cognitivă

Perioada micii şcolarităţi se caracterizează printr-o remarcabilă dezvoltare a
sensibilităţii şi receptivităţii senzoriale. Copilul simte o "sete de impresii", manifestă o
"curiozitate senzorială", pe care bază, şcolarul mic strânge din ce în ce mai mult informaţii şi
percepe detalii ale realităţii. Ulterior, apare şi setea de a cunoaşte, ce va juca un semnificativ
rol motivaţional în conducerea elevului spre cunoştinţe generale, abstracte.

Achiziţionarea scris-cititului solicită complex întreaga paletă de senzaţii, percepţii,

reprezentări. Sub raport tactil, asistăm la o evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii prin scris,
desen, lucru manual.

Ameliorări multiple survin şi în planul percepţiei spaţiului şi a timpului. Cât priveşte

percepţia timpului, datorită implicării copilului în diverse activităţi şcolare, care presupun
respectarea unui orar, se dezvoltă capacitatea acestuia de a percepe şi aprecia corect durata de
desfăşurare a fenomenelor. Reprezentările sporesc în volum şi apar reprezentări noi: istorice,
geografice, topografice.

3.1 Memoria
 Predomină memoria mecanică, involuntară și cea de scurtă durată;

 Uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani (el uită frecvent tema de pregătit,
penarul, caietul etc.); La 9 ani şcolarul face eforturi voluntare de a-şi cultiva memoria
(repetiţii);
 Creşte volumul memoriei.

3.2 Atenția
 Regimul muncii şcolare, prin sarcinile multiple şi complexe ce le instituie, impune
micului şcolar o foarte mare disciplinare a conduitei generale şi o permanentă
solicitare a atenţiei.

 Dezvoltarea intereselor de cunoaştere şi a deprinderilor de muncă intelectuală vor

contribui la dezvoltarea, alături de atenţia involuntară, a atenţiei voluntare.

3
3.3 Afectivitatea
 Viaţa emoţională a micului şcolar devine mai echilibrată şi apare sentimentul datoriei;

 Imitaţia adultului, dorinţa de a demonstra că nu mai este mic, constituie o altă cale de
socializare afectivă (recurge la bravaj, acte de curaj - când se loveşte pozează că nu îl
doare; intră într-o încapere făra lumină chiar dacă îi este frică);

3.4 Limbajul
 Cel mai semnificativ fenomen în dezvoltarea limbajului şcolarului mic constă în
însuşirea limbajului scris.

 Prin dezvoltarea capacităţii de a citi, şcolarul mic începe să ia contact tot mai intens
cu limba literară care îi va îmbogăţi vocabularul, dar şi posibilitatea de a se exprima
frumos, artistic. În acelaşi timp, creşte volumul cuvintelor tehnice, specifice pentru
domeniile aritmeticii, geometriei, gramaticii, geografiei etc.

3.5 Gândirea
 Apare caracterul operatoriu al gândirii - posibilitatea de a manipula obiectele şi
fenomenele în plan mental, fără a le deforma, păstrându-le permanenţa;

 Operaţiile gândirii au un caracter concret. La 7-8 ani individul este capabil numai de
conservarea cantităţii (adică înţelege că îngustând o cantitate de plastilină, cantitatea
ei nu se modifică). Abia la 9-10 ani apare şi capacitatea de conservare a greutăţii;

3.6 Imaginația
 Imaginaţia reproductivă permite micului şcolar să înţeleagă timpul istoric, raportul
dintre evenimente şi fenomene, poate călători în trecut pentru a reconstitui fapte şi
evenimente petrecute.
 La acestă vârstă micul şcolar este mare amator de basme şi povestiri, trăindu-le cu
mare intensitate;
 În această perioadă se dezvoltă şi imaginaţia creatoare (joc, momente de fabulaţie
etc.). Copilul cochetează cu preocupările artistice (desen, compuneri literare etc.).
 Începe să se organizeze mijloacele tehnice de realizare a actului creator, apare şi se
dezvoltă "clişeul", prezent, îndeosebi în creaţia plastică.

3.7 Personalitatea
 Statutul de şcolar cu noile lui solicitări, cerinţe, sporeşte importanţa socială a ceea ce
întreprinde şi realizează copilul la această vârstă. Noile împrejurări lasă o amprentă

4
 puternică asupra personalităţii lui atât în ceea ce priveşte organizarea ei interioară cât
şi în ceea ce priveşte conduita sa externă.

 La această vârstă se pun bazele convingerilor morale fundametale;

 Datorită cerinţelor morale ale şcolii şi familiei asistăm la o întărire şi modelare a

trăsăturilor de caracter. În formarea trăsăturilor caracteriale contribuie carţile (prin
eroii săi pozitivi) şi mijloacele mass-media (tv, filme);

 Când şcolarul nu găseşte suficientă energie pentru a depăşi greutăţile generate de

şcoală, se pot profila o serie de trăsături negative de caracter (lene, superficialitate,
trişaj, minciună, dezordine);

 Apare procesul de diferenţiere a aptitudinilor; pe lângă aptitudinile generale (spirit de

observaţie, inteligenţă) se dezvoltă şi aptitudinile speciale (literatura, muzica etc.).

 Sursele cunoaşterii de sine şi autoaprecierii sunt comunicarea copilului cu adulţii şi

cu semenii, precum şi propria lui activitate.

Având în vedere toate acestea, este necesar de menţionat importanţa eforturilor comune
ale factorii implicaţi în educaţie (familia şi şcoala) în preîntâmpinarea problemelor legate de
performanţa şcolară (motivaţie scăzută, lipsa angajării în rezolvarea sarcinilor,) şi
dificultăţilor emoţionale şi sociale (depresie, furie, tulburări de conduită).

Este important ca părinţii să fie partenerii pedagologului, deoarece, acasă, ei sunt cei care
vor valoriza abilităţile dobândite la şcoală. Pentru a-i ajuta să-şi dezvolte un sentiment de
siguranţă, este important să se instaureze deprinderi stabilie acasă şi la şcoală, să fie fixate
reguli concrete şi securizante; este bine, de asemenea, să li se permită să-şi asume
consecinţele fireşti şi logice ale alegerilor lor.

Astfel, trebuie să accentuăm importanţa dezvoltării şi consolidării în permanenţă a

abilităţilor sociale/de comunicare şi emoţionale, astfel încât capacitatea cognitivă a copilului
să funcţioneze la cote maxime, pentru a-i asigura copilului un sentiment de securitate, pe care
va putea să-şi construiască motivaţia de a învăţa şi de a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.

La 10/11 ani constituirea bazelor personalităţii, conştiinţei de sine, dobândirea statutului

de şcolar alături de acela de membru al familiei creează copilului o deschidere largă spre
viaţa socială şi, astfel, premisele fundamentale ale maturizării.

5
 2. Date metodice privind disciplina limba și literatura
română

Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea

personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura
accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată
pe cunoaştere.

Pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând

competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de
activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba română, să asculte, să
înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. Fiind deopotrivă
o disciplină din curriculumul naţional şi limbă de şcolarizare, studierea limbii române asigură
formarea competenţelor de comunicare necesare în toate domeniile de cunoaştere şi de
activitate.

Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a
forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să
comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile
proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice
fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat
de om.

În acest sens, curriculumul de limba şi literatura română pentru clasa a III-a se bazează pe
modelul comunicativ-funcţional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicării
şi al textului literar, fiind adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci şi
modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor.

În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare, adică utilizarea corectă şi

adecvată a limbii române în producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise, se realizează
prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare, cu texte literare şi nonliterare
adecvate vârstei şcolare.

În sensul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba şi literatura română pentru
gimnaziu sunt:

- prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, descrisă în

termeni de cunoştinţe/ achiziţii, deprinderi/ abilităţi şi atitudini;

- dezvoltarea progresivă a competenţelor de comunicare în toate cele trei domenii ale

disciplinei: Lectură, Elemente de construcţie a comunicării şi Practica raţională şi funcţională
a limbii.

6
- echilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea
accentului pe producerea unor mesaje proprii;

- adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor.

3. Prezentarea obiectivelor, metodelor și mijloacelor

propuse în susținerea lecției/activității și
evidențierea rolului lor

La lecția „ Scrierea corectă a cuvintelor ia,iau/i-a,i-au ” din cadrul disciplinei „Limba și

literatura romănâ” voi urmări ca elevii să utilizeze corect cuvintele date. Abilitatea de a
repeta și de a înțelege scrierea corectă a ortogramelor îi va permite copilului să abordeze cu
încredere și pricepere subiecte mai complexe.

O bună cunoaștere a utilizării cuvintelor poate oferi copiilor un sentiment de

independență și îi poate învăța să gândească singuri, reducând dependența excesivă de
tehnologie. Poate fi considerată o formă de antrenament mental zilnic care poate îmbunătăți
considerabil funcțiile cognitive, sporind puterea creierului copilului pentru a-l ajuta să își
atingă obiectivele și să stimuleze încrederea în sine pe termen lung.

Pentru început, le voi explica școlarilor că astăzi ne pășesc pragul animăluțele pierdute de
la Zoo.Pentru a le ajuta să ajungă acasă,trebuie să parcurgem un traseu periculos.Obstacolele
constau în identificarea cuvintelor ia,iau/i-a,i-au în poezia ,,Intrare la Zoo”,iar ultima
provocare se află chiar la casa de bilete:înlocuirea corectă a cuvintelor în propozițiile
date.Crezând că misiunea animăluțelor s-a încheiat,îi anunț pe copilași că îi așteaptă o
surpriză:informarea cu privire la utilizarea corectă a cuvintelor ia,iau/i-a,i-au în contextele
date,iar ultima provocare constă în completarea spațiilor libere cu aceste cuvinte.Pentru a
demonstra performanța elevilor,le voi oferi o fișă de lucru pe care o vor rezolva
individual.Elevii vor primi stimulente și îi voi felicita pentru comportamentul lor în timpul
orei și modul în care au participat la oră.

7
 4. Concluzii (aprecieri finale despre atingerea
obiectivelor propuse, desfășurarea lecției conform
metodicii disciplinei școlare, etc.)

În această etapă consider că este important ca un cadru didactic să realizeze aprecierile

finale, de grup, cât și individuale, deoarece un copil când este apreciat îi crește stima de sine.

Copiii vor primi recompensa promisă (stickere), chiar de la animăluțele jucăușe de la

Zoo.Le mulțumesc pentru efortul depus, dar îi felicit și pentru performanțele pe care le-au
obținut în urma acestei ore.

Consider că prin activitățile propuse pentru această lecție mi-am atins toate obiectivele : să
citească corect , coerent și în ritm propriu poeziile ; să formuleze întrebări și răspunsuri pe baza
poeziilor date ; să explice folosirea corectă a cuvintelor ia,i-a/iau,i-au în contexte variate ; să
utilizeze corect cuvintele ia,i-a/iau,i-au în contextele date ; să formuleze enunțuri în care se
găsesc cuvintele enumerate.Sprijinirea copilului prin educație, folosind încurajarea și laudele,
îi permite să se simtă încrezători în călătoria lor educațională, ajutându-l să exceleze în materie.
Calitatea laudelor este fundamentală atunci când motivezi elevul să învețe un lucru nou.

5. Bibliografie
 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5003 /02.12.2014
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE Programa şcolară pentru disciplina
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ CLASELE a III-a – a IVa , București , 2014

 E. Mândru, L. Borbeli, D. Filip, M. Gall, A. Niculae, M. Nemţoc, D. Todoruţ, F.

Topoliceanu, ,,Strategii didactice interactive”, Ed. DPH

 Vasile Molan, ,,Didactica disciplinei Limba şi literatura română în învăţământul

primar”, Ed. Miniped, Bucureşti, 2010