1. Definiți Psihopedagogia jocului.

 Îndrumarea copilului ținând cont de

psihicul fiecăruia.

 Reprezintă aplicarea principiilor

psihologice în practica educațională,
păstrând specificul întregii
dimensiuni psihologice și al
dimensiunii pedagogice în cadrul
acestei abordări.

 Este o categorie care are menirea

de a asigura integrarea acțiunilor
creative și metodologice ale
pedagogului, psihologului și
elevului, promovând un parteneriat
în procesul educațional.
2. Explicați rolul disciplinei Psihopedagogia jocului în pregătirea viitorului profesor.

Rolul jocului în îndrumarea copilului ținând cont de psihicul fiecăruia

3. Realizați un comentariu propriu al poeziei „Trei fețe” de Lucian Blaga.

Copilul râde: „Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”

Tânărul cântă: „Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea!”

Bătrânul tace: „Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”

Copilul, lipsit de experiența vieții, râde și începe să descopere înțelepciunea și iubirea

prin joc. Tânărul este entuziast, cântă, își descoperă înțelepciunea și se joacă, iubind.
Bătrânul, trecut prin ceea ce înseamnă viața, tace, știe ce înseamnă joc și iubire pentru
că a devenit înțelept. În viață ești copil, tânăr, bătrân, toate – ipostaze ale noastre, ale
aceluiași eu care trebuie să știe când să râdă, să cânte, să tacă, să știe când să se joace,
să iubească și să fie înțelept.
 3. Din punctul tău de vedere care este rolul cel mai important al jocului în educația
timpurie?

Eu consider că cel mai important rol al jocului în educația timpurie este că ei, copiii
învață să-și rezolve problemele, învață să-și ordoneze lucrurile, să-și construiască de
mici un stil de viață sănătos. Acest lucru este important ca o deprindere pentru toată
durata vieții. Un om descurcăreț are succes în viață.

4. Din punctul tău de vedere care este rolul cel mai important al jocului în ciclul primar?

Eu consider că cel mai important rol al jocului în ciclul primar este dezvoltarea
comportamentului social. Joaca le permite copiilor să comunice idei și să îi înțeleagă pe
ceilalți, prin intermediul interacțiunilor sociale pavând drumul către relații sociale
puternice. Acest lucru se întâmplă deoarece, de cele mai multe ori, joaca și jocurile sunt
interactive și îi învață pe copii să împartă jucăriile sau să se pună de acord cu privire la
rolurile pe care fiecare le deține în cadrul jocului. Astfel, ei ajung să se cunoască și să
dezvolte relații de prietenie mult mai ușor. În plus, în grup, totul este mai distractiv.

5. Menționați o teorie a jocului sau un teoretician cu care nu sunteți de acord.

Argumentați.

Marcus Quintilianus susținea faptul că învățarea sub formă de joc și întrecerile între copii
sunt recomandate în scopul dezvoltării personalității și capacității lor de cunoaștere.

Nu sunt de acord cu această teorie deoarece, copilul învață că unul trebuie să piardă ca
altul să câștige. Spiritul de întrecere îi dezvoltă copilului sentimentul că trebuie să facă
tot posibilul ca să ajungă mai departe ca celălalt copil cu care se întrece. Acest lucru îi
permite copilului să se bucure, pentru moment, de răul altuia.

6. Menționați o teorie a jocului sau un teoretician cu care sunteți de acord. Argumentați.

Platon afirmă că în primii ani de viață copilul trebuie să fie ocupat cu jocuri educative,
organizate și practicate sub supraveghere, deoarece jocurile pot fi îndreptate spre
deprinderea unei meserii viitoare.

Sunt de acord cu această teorie a lui Platon prin simplu fapt că jocul are menirea dea
dezvolta copilului deprinderea unei meserii viitoare. Jocul în sine are rolul de a pregăti
copilul pentru viață. Așa fac și animalele. Dacă analizăm jocul pisicuței vedem că ea se
joacă de a prinde șoricei. Copilul se joacă de-a brutarul că îi place foarte mult
activitatea de a frământa coca.

7. Cum credeți că ar trebui să fie implicarea adultului în jocul copiilor: directă sau
indirectă? Argumentați.

Poate fi DIRECTĂ, dar întotdeauna aceasta presupune respectarea termenilor situației

ludice impuși de copil și obținerea acordului micilor participanți la joc. Ei au nevoie de
intervenția și spijinul adultului. Este posibil ca cel care se joacă să nu aibă experiențe
anterioare de joc cu jucăria sau în mediu respectiv și, deci, să nu știe cum să se joace, să
aibă nevoie de asigurări privind faptul că el și acțiunile sale sunt aprobate, acceptate și
valorizate de educator sau părinte, să aibă nevoie de încurajări, să dorească să se simtă
în siguranță. Ca urmare, educatorul trebuie să decidă în ce măsură și în ce mod se va
implica în jocul copiilor.

8. Caracteristicile jocului în primul an de viață.

Prin joc se poate:

 asigura dezvoltarea optimă a potențialului biologic și psihic individual;

 dezvolta o relație autentică copil-adult;
 structura un mediu fizic favorabil interacțiunii cu realitatea și cu ceilalți;
9. Caracteristicile jocului în antepreșcolaritate.

Prin joc se poate

 Dezvolta simțurile și gusturile;

 învăța din toate comportamentele de interacțiune cu realitatea exterioară și cu
propriul corp;
 dezvolta creativitatea și se pot dezvolta cognitiv și emoțional.
10. Caracteristicile jocului în preșcolaritate.
Jocul în preșcolaritate are următoare beneficii din punct de vedere:
 Intelectual: construcția de semnificații și înțelegerea realității, gândire logică și
strategică, exersarea procesării informației prin operații de clasificare,
numărare, discriminare, ierarhizare, seriere, exersarea vocabularului,
antrenarea creativității;
  Social: în cadrul jocului de grup și al jocului de rol, preșcolarii exersează o
varietate de tipuri de relaționare; jocul reprezintă un spațiu de afirmare a sinelui
și de exersare a depășirii egocentrismului infantil prin asumarea de roluri și
perspective ale altora;

 Emoțional: provocările generate de situațiile ludice cu caracter cooperativ sau

competițional invită la exersarea autocontrolului, a amânării satisfacției, a
atribuirii corecte a succesului sau eșecului și permit experiența senzației de
putere și control, dar și de negociere și supunere în fața regulilor sau a convenției
de grup.

 Fizic și motric: în cadrul jocului care presupune mișcare, copilul își testează și își
forțează limitele și capacitățile fizice într-un context sigur, plăcut și motivant,
integrează mișcări simple și izolate în sarcini mai complexe, până la cele de tip
sportiv, dobândesc o schemă corporală funcțională, se orientează spațial și își
exersează sensibilitatea senzorială.

12. Caracteristicile jocului școlarului mic.

Jocul la vârsta copilăriei mari:

 Devine o recreere, o pauză de la rutina școlară.

 Devine un joc didactic, monitorizat de profesor;
 Le cultivă elevilor un sentiment de competiție
 Le oferă oportunitatea ca elevii să se prezinte ca individualități, manifestându-
și capabilitatea de care dă dovadă.
 Le cultivă implicarea deplină emoțională și cognitivă în situația de învățare
prin contextualizarea învățării în raport cu problemele vieții reale, cu un
scenariu narativ, dar oferindu-le elevilor libertatea să planifice, să orienteze și
să structureze activitatea conform înțelegerii proprii;
 Le oferă un mediu suportiv pentru desfășurarea activităților de învățare: în
ritmul propriu copiilor și cu anumite grade de libertate (asumarea unor
provocări), într-o atmosferă sigură, prietenoasă și non-etichetativă;
 Le asigură momente de reflecție și gândire (elevii pot fi inițiați să se
gândească la ce știau până în momentul acesta despre subiectul în discuție, la
 ei înșiși și la relația lor cu cei din jur, la activitatea care tocmai s-a desfășurat
și la felul în care s-au implicat în ea etc.).

13. Caracteristicile jocului didactic.

 Mijloc de instruire;
 Metodă eficientă în procesul pedagogic;
 Procedeu însoțind altă metodă de predare;
 Formă de organizare a activității și vieții copilului.
 Determină dezvoltarea psihică prin antrenarea psihomotorie, senzorială, intelectuală și
afectivă.

14. Cum se manifestă competiția la nivelul nevoilor prezentate în piramida lui Maslow?

 COMPETIȚII LA NIVELUL NEVOILOR FIZIOLOGICE- Acestui nivel îi

corespunde lupta pentru existență, prin încercarea de satisfacere a nevoilor primare,
importante pentru continuarea vieții: hrană, îmbrăcăminte, adăpost.
 COMPETIȚIA LA NIVELUL NEVOILOR DE SECURITATE, SIGURANȚĂ ȘI
CERTITUDINE - Orice om are nevoie să se simtă în siguranță. Orice om are nevoie
să se simtă în siguranță nu doar în ceea ce privește prezentul, prin hrană,
îmbrăcăminte și adăpost, cât și în ceea ce privește viitorul, prin evitarea oricărui
fenomen, eveniment, accident sau intervenție ce-i poate pune în pericol continuarea
vieții sau care afectează calitatea ei prin pierderea proprietăților, a integrității
corporale sau a sănătății. Formele neacceptate de competiție enunțate la nivelul
anterior (furtul, înșelătoria) pot avea repercursiuni negative și la acest nivel,
manifestându-se prin acte cu un grad de violență crescut, ce pot aduce grave prejudicii
materiale sau legate de integritatea psihică, socială și fizică.
 COMPETIȚIA LA NIVELUL NEVOILOR DE APARTENEN ȚĂ - La acest nivel,
competiția începe să fie mai mai greu de observat și analizat. Toți oamenii au nevoie
să aparțină unui grup în care să fie integrați și apreciați. Există grupuri în care este
necesar ca atașamentul liderului să fie distribuit aproximativ egal, pentru ca toți
indivizii să se simtă confortabil. De exemplu, în sala de clasă, toți elevii vor să fie
acceptați, înțeleși, apreciați. Cu toate acestea, din cauza particularităților mediului în
care au crescut sau a însușirilor moștenite, copiii pot manifesta uneori nevoia de a
monopoliza întreaga energie și afecțiune a profesorului. Aceștia se angajează într-o
luptă continuă pentru câștigarea atenției, intrând în competiție cu orice potențial rival.
 Dacă în acest cadru comportamentul este considerat neacceptat, când în discuție
intervine ideea de cuplu și familie, lupta pentru câștigarea monopolului emoțional
poate fi considerată acceptabilă, cu condiția să nu fie depășite granițele normalității.
 COMPETIȚIA LA NIVELUL NEVOILOR DE STIMĂ, RESPECT, ȘI REPUTAȚIE
- Oamenii simt nevoia de a fi respectați, de a li se recunoaște valoarea, de a ocupa un
loc important în spațiul comunității.
 COMPETIȚIA LA NIVELUL NEVOILOR DE AUTO-ÎMPLINIRE - Pentru o
categorie specială de oameni, auto-împlinirea personală, realizarea sensului, atingerea
unor ținte și idealuri atent planificate modelează un stil de viață special, care are ca
scop ultim găsirea fericirii, dezvoltarea și depășirea problemelor cotidiene, împlinirea
profesională. Competiția începe să-și piardă din componenta comparativă, deoarece
aici scopul ultim al individului este izolarea unicității, a diferențierii și mai ales a
individualizării și a împlinirii personale.
 Competiția la nivelul nevoilor cognitive - Acest tip de competiție este întâlnit în
clasele în care elevii sunt antrenați într-un stil concurențial individualist, unde doar
elitele sunt apreciate și recompensate. Acest spirit se prelungește în concursurile și
olimpiadele naționale și internaționale, concepute special pentru găsirea și
evidențierea elevilor capabili de performanțe unice.
 Competiția la nivelul nevoilor estetice - La acest nivel, competiția este destul de greu
de izolat. Evaluarea domeniului estetic a fost întotdeauna dificil de realizat din cauza
subiectivității și discrepanțelor înregistrate între reprezentările individuale ale
conceptului de frumusețe. În funcție de particularitățile fiecăruia, frumusețea poate
însemna: perfecțiune, simetrie, echilibru, extaz, grandoare sau evadare din
normalitate. Prin urmare, împlinirea nevoilor estetice poate însemna orice, de la
conformism față de imaginile de frumusețe acceptate de comunitate și până la
detașarea totală față de orice înseamnă obișnuit, cunoscut sau familiar. Competiția în
domeniul estetic poate îmbrăca atât formele conformismului cât și a luptei continue
pentru inedit, epatare și extravaganță.
 Competiția la nivelul nevoilor transcedentale - Puțini oameni ajung la nivelul în care
exprimarea sinelui înseamnă dăruire totală, unde oamenii sunt capabili să ofere tot ce
au, fiind gata chiar de sacrificiul suprem, dacă prin aceasta pot contribui la fericirea și
împlinirea semenilor. Competiția, în forma comună, nu își mai are locul aici. Omul
 este gata să își transfere întreaga zestre spirituală în slujba comunității. Din acest aluat
apar adevărații eroi naționali sau ai umanității.

15. Care sunt avantajele competiției între copii?

 Activizează clasa sau grupa de copii.

 Copiii sunt câștigați de ideea de întrecere și de posibilitatea obținerii unui câștig.

16. Care sunt dezavantajele competiției între copii?

 Creșterea nivelului de stres în mediul școlar;

 Frecvența mai mare a apariției etichetărilor în timpul concursurilor;
 Accentuarea rivalităților dintre indivizi sau grupe de indivizi;
 Accentuarea procesului de excludere totală din grup a persoanelor greu adaptabile;
 Accentuate tendinței spre superficialitate;
 Concentrarea pe cantitate în detrimentul calității;
 Concentrarea pe câștig și nu pe cultivarea relațiilor de calitate;
 Accentuarea complexelor de inferioritate la copiii care pierd;
 Riscul sporit de apariție a conflictului în caz de suspiciune de nerespectarea regulilor;
 Alterarea relațiilor între indivizii grupului.

17. Care credeți că sunt cele mai potrivite jucării pentru copii? Argumentați.

Figurinele. Figurinele pot fi confecționate din materiale textile și pot reprezenta

animale, personaje din povești sau desene animate etc. Astfel de jucări dezvoltă partea
socială a copiilor.

18. Care sunt avantajele folosirii ecranului sub orice formă (calculator, laptop, telefon, play
station etc.) de către copil ca jucărie?

 Relaxare
 Acces la enciclopedii, știri, la o baza larga de informații;
 Poate înmagazina o informație foarte vasta pe un spațiu foarte mic (de exemplu mai
multe cărți pe un singur CD );
 Vizitarea virtuala a muzeelor;
 Cursuri de limbi străine.
19. Care sunt dezavantajele folosirii ecranului sub orice formă (calculator, laptop, telefon,
play station etc.) de către copil ca jucărie?

 Dependența de virtual
 Dezvoltă o inhibare
 Forțează vederea, distrugând mucoasa oculară;
 Predispunere la diferite boli (obezitate, varice, boli cardiovasculare)
 Învață să devină sedentar.

20. Menționați jucăria sau jucăriile preferate din copilărie și rolul lor psihopedagogic.

Jucăria mea preferată era păpușa Barbie. Îmi plăcea să o folosesc ca rol de prietenă, să-i spun
ce planuri am, ce vise, ce nu îmi plăcea la cei din jur. Pentru mine păpușa mă provoca să-mi
folosesc imaginația, dar și mi-a încurajat interacțiunea socio-emoțională.

1. Alegeți un joc prin care să explicați funcția cognitivă a jocului.

Un joc didactic care să determine la copii achiziții de cunoaștere este jocul: Săculețul
fermecat. Acesta este un joc creativ ce le dezvolta îndemânarea și imaginația , ajutându-i
pe copii la formarea capacității de concentrare. Acest joc se joacă în felul următor: se
prezintă copiilor diverse materiale cu diferite texturi, care sunt puse în săculeț. Copii fac
cunoștință cu obiectele de lucru, le pipăie, le miros și astfel învață cuvinte noi, precum:
măr, kiwi, cremă, bilă, cheie, etc., după care copii vor afla unde și cum se folosesc astfel
de obiecte. Acest fel de joc are scopul de a lărgi orizontul cunoașterii la copii, de a le
forma anumite deprinderi.
 2. Alegeți un joc prin care să explicați funcția de stimulare, dezvoltare complexă a
personalității jucătorului.

Un joc potrivit pentru stimularea curiozității la copii, și trezirea interesului acestora, ca

exemplu se dă jocul La magazin. Aici copii își consolidează cunoștințele însușite anterior,
lărgindu-le, în același timp, sfera unor noțiuni, atribuindu-le rolul de vânzător unde își
exersează calculul. Acţionând conform rolului ei au denumit diferitele acţiuni, au purtat
dialoguri adecvate, folosind un vocabular specific, au manifestat interes şi curiozitate
pentru lucrurile noi, înţelegând cunoştinţele însuşite, aplicându-le prin exersarea unor
abilităţi, prin muncă independentă/cooperare în grup, experimentând, pe măsura
posibilităţilor proprii, aspectele care-i interesează în mod deosebit, exprimând liber,
creative, opinii şi stări sufleteşti.

3. Alegeți un joc prin care să explicați funcția adaptativă și formativ-educativă a jocului.

,, Puzzle matematic” are o structură specifică îmbinând în mod organizatoric partea

distractivă cu cea instructivă, menţinând însă specificul de activitate didactică prin structura
sa.

 Scopul:
 exersarea capacităţii de a reconstitui o imagine;
 dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor cognitive, de realaţionare, autoapreciere şi
autoevaluare;
 stimularea curiozităţii epistemice;
 consolidarea cunoştinţelor despre înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale.
 Sarcina didactică:- reconstituirea unei imagini din piese şi efectuarea operaţiilor de
înmulţire şi împărţire ce sunt scrise pe piesele puzzle-lui.
 Desfăşurarea jocului: Elevii sunt împărţiţi pe echipe. Fiecare grupă primeşte un plic
ce conţine piesele puzzle-lui şi planşa pe care se vor lipi piesele pentru a forma
imaginea iniţială. Ei vor trebui să calculeze exerciţii de înmulţire/ împărţire, să
suprapună şi să lipească piesele pe planşa pe care sunt scrise rezultatele pentru a
reconstitui imaginea iniţială. Imaginea reconstituită conţine teamatici cunoscute
copiilor, preferate de ei: poveşti, personaje din cărţi, filme, desene animate sau
tematică necunoscută pentru a stârni curiozitatea copiilor şi ritmul de reconstituire a
imaginii să fie mai rapid. Câştigătorii jocului sunt grupele care termină puzzle-ul
corect în timpul cel mai scurt. Ei vor fi recompensaţi cu diplome.
  Mijloace didactice: piese puzzle , planşă, lipici
4. Alegeți un joc prin care să explicați funcția cathartică, de echilibrare și tonifiere a
jocului.

Țara, tara vrem ostasi este un joc ideal de tonifiere. Pentru acest joc e nevoie de mai
multi copii, cel putin 10-12. Ei se impart in doua echipe si se aseaza fata in fata la distanta
de 6 metri, sau in functie de marimea terenului de joaca. Echipele se prind de maini si se
tin cat mai strans. Una dintre echipe striga “Tara, tara vrem ostasi!” iar cealalta echipa
raspunde “Pe cine?”. Cei care au strigat ca vor ostasi numesc numele unui copil din
echipa adversa. Cel ales trebuie sa fuga inspre echipa care il cheama si sa incerce sa
desfaca mainile dintre doi copii (sa rupa zidul de maini format de acestia). Daca a reusit
sa desfaca mainile, copilul alege un jucator din echipa adversa si il duce la echipa sa.
Daca nu a reusit sa desfaca mainile, acel copil ramane in echipa adversa. Castiga acea
echipa care are mai multi jucatori. Caracterul compensator al jocului este legat de
funcţiile cathartice şi proiective. Practicarea amplă a loisirului deschide o perspectivă
nouă acestei funcţii; viaţa tot mai zgomotoasă, încărcată, stresantă are nevoie de momente
de reechilibrare fizică şi psihică, de detaşări şi compensări, care se pot obţine prin
practicarea unor activităţi cu caracter ludic, recreativ, distractiv, de loisir;

5. Alegeți un joc prin care să explicați funcția terapeutică a jocului.

Apreciată de specialişti ca secundară, se exprimă pe seama „proprietăţii proiective a jocului,

cât şi pe cea de integrare în rol, prin transfigurarea trăsăturilor de personalitate individuală şi
comutarea lor în trăsăturile personajelor substituite în joc. S-a ales pentru această funcție
jocul INTERVIUL POZNAȘ Prin acest joc se poate descoperi mai multe aspecte despre
copiii. Pentru a-l ajuta să se cunoască, se poate lua un interviu. Acest joc ajută la descoperirea
faptului de a identifica ce imagine are copilul despre el însuși. Iată câteva întrebări pe care se
pot adresa copiilor: Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi? Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?
Dacă ai fi un fenomen al naturii, ce fenomen ai fi? Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?
Dacă ai putea avea o superputere, care ar fi aceea? Ce ai face cu acea superputere? Dacă ai
fi un personaj din desene animate sau un erou din cărți, cine ai vrea să fii? Dacă ai fi un
instrument muzical, ce instrument ai fi? Se poate, apoi să-l lași pe copil să-ți adreseze și el
câteva întrebări poznașe.

6. Alegeți un joc prin care să explicați funcția socială a jocului.

Aruncam mingea pentru a face cunoștință" Mai multi copii se vor aseza in cerc, stand in
picioare. Primul va arunca o minge (se va alege una dintr-un material moale) catre urmatorul
si va spune: "Buna, mă cheamă.... Pe tine cum te cheamă?". Acela va prinde mingea, iși va
spune numele si o va arunca mai departe. Jocul va continua pana când toți copiii își spun
numele. Este un joc foarte simplu, ce poate fi desfășurat atât cu preșcolarii, cat si cu cei ce
sunt deja la școala, fiind numai bun pentru a-i obișnui sa se prezinte. Chiar si cei mai timizi
vor putea prinde curaj datorita acestei activități distractive. Jocul are funcţie de socializare a
copilului, ceea ce se explică prin tendinţa mereu accentuată a copiilor de a se acomoda cu
ceilalţi, dar și de a asimila relaţiile cu cei din jur la eul său. Această funcţie este prezentă mai
ales în jocul cu reguli, care înseamnă acceptarea normelor exterioare lui, dar care, odată
asimilate, devin un bun câștigat de copil.

7. Realizați un joc didactic folosind structura jocului didactic.

Subiectul lecției: Joc didactic- recunoașterea vecinilor numerelor naturale de la 0-10

Scopul didactic: consolidarea deprinderii de a compara şi ordona numere naturale de la
0 la 100; cultivarea spiritului competitiv.
Sarcina didactică: să precizeze „vecinii” (succesorul şi predecesorul) numerelor date.
Regulile jocului:
1. Fiecare echipă lucrează independent;
2. Liderul predă fişa conducătorului de joc;
3. Evaluarea se face după expirarea timpului acordat;
4. Timp de lucru: 90 secunde (câte 10 secunde pentru fiecare jeton ridicat);
5. Fiecare număr scris corect va primi un punct; se va acorda, sau nu, un punct
pentru disciplină.
Elemente de joc: întrecerea pe echipe, recompensa (se oferă fiecărui membru câte un
balon), penalizarea (să scrie şirul numerelor naturale 0 - 10).
Materialul didactic: jetoane cu diferite desene, reprezentând numere naturale de la 0 la
10; foi albe.
Desfășurarea jocului: Elevii se împart în grupe de câte patru . Se desemnează liderii
echipei. Se anunţă titlul jocului şi sarcina didactică. Se explică regulile şi se face jocul de
probă pentru unu – două numere. Jocul propriu-zis începe prin ridicarea unui jeton, de
către învăţător. Elevii numără desenele, stabilesc numărul corespunzător şi pe foaie se
notează doar „vecinii”. Au la dispoziţie 10 secunde. După 10 secunde, învăţătorul ridică
un alt jeton şi elevii procedează la fel. După ce se folosesc 9 jetoane şi s-au scurs cele 90
de secunde, se strâng fişele, se verifică şi se stabileşte punctajul. Echipa cu cele mai
multe puncte este recompensată, iar echipa cu cele mai puţine puncte este penalizată.
Varianta de joc: Elevii primesc medalioane cu diferite numere de la 0 la 10. Se împart
elevii în 2 grupe. Se desemnează liderii. Se explică regulile jocului și se face jocul de
probă pentru unu – două numere. Jocul propriu-zis începe prin ridicarea unui jeton, de
către învăţător, unde elevii care poartă vecinii numărului de pe jetonul ridicat trebuie
săiasă în față cu 2 pași. Au la dispoziţie 10 secunde. După 10 secunde, învăţătorul ridică
un alt jeton şi elevii procedează la fel. După ce se folosesc 9 jetoane şi s-au scurs cele 90
de secunde, se strâng fişele, se verifică şi se stabileşte punctajul. Echipa cu cele mai
multe puncte este recompensată, iar echipa cu cele mai puţine puncte este penalizată.

8. Realizați un joc didactic folosind metodologia jocului didactic.

Conținut didactic

Pregătirea materialului didactic, aranjarea mobilierului pentru desfășurarea jocului

Activitate frontală
Se pun întrebări referitoare la vecini, de ex. clasa în care se predă are numărul 9, se întreabă care sunt
ghicitori despre numere: Cine-mi spune dintr-o dată Câte colţuri are-o roată? (zero)
Roaba care-o împingi întrunaCâte roţi ea are? (una)
Cartea ce-o păstrezi ca nouăCâte scoarţe are? (două)
Tricicleta lui Andrei Câte roţi învârte? (trei)
Fluturaşul cel plăpând Câte aripi o fi având?(patru)
Câte" câte mici picioare Harnica albină are? (şase)
Câte stele lucitoare Strălucesc în Carul Mare? (şapte)
Câte colţuri în total Are micul tău penar? (opt)
Numără pe îndelete Roţile a trei triciclete. (nouă)
Degetele, buni frăţâni Câte-s la-amândouă mâini? (zece)
- Se desenează pe tablă o axă de la 0 la 10, unde fiecare elev, care dorește să participe la exercițiu prin
axă crescător numărul următor.

Enunțarea obiectivelor urmărite se face prin următoarele întrebări:

- Casa în care locuiesc are numărul 7, vecinul din dreapta ce număr are la casă, dar cel din stânga?
- Dacă vecinul din dreapta ar avea numărul la casă 5, ce număr la casă aș avea eu, dar vecinul meu din
(pentru ajutarea răspunsurilor se poate desena pe tablă și scrie numerele pentru vizualizare)
Pentru enunțarea temei voi afirma:
Ei, dragi copii! Astăzi o să vorbim și o să ne jucăm cu vecinii numerelor de la 0 la 10.
Dragi copii! Voi veți fi împărțiți în două grupe unde veți primi o fișă unde veți scrie vecinul din stânga
dreapta, adică succesorul numărului dat de mine prin ridicarea unui jeton. Fiecare echipă are la dispoz
pentru a da răspunsul în scris pe foaia primită. Punctajul îl notăm pe tablă. Echipa care câștigă va
complicarea jocului.
Explicarea regulilor
- Când învățătoarea ridică un jeton cu un număr și spune vecinul din dreapta sau din stânga, numărul v
- Când învățătoarea ridică jetonul și pronunță stânga sau dreapta, din acel moment elevii trebuie să s
să scrie răspunsul pe fișă
Jocul de probă
 - Va fi realizat cu ajutorul învățătoarei.
Se joacă jocul de probă.
Executarea jocului
- După explicarea regulilor jocului și executarea jocului de probă se va juca jocul propriu-zis. Vor fi u
corectitudinea răspunsurilor.
Pentru complicarea jocului se joacă varianta de joc unde regulile sunt în felul următor: ( se păstrează aceelea
este prima care joacă) li se dau elevilor medalioane cu nemere de la 0-10, voi explica regulile variantei de
jeton cu un număr din șirul numerelor 0-10, vecinii acelui număr trebuie să iasă în față. Se punctează fieca
Pentru răspunsul dat se acordă 10 secunde.
După terminarea jocului se numără punctajul și se felicită grupa câștigătoare finală. Pentru fiecare elev care
un balon, iar pentru cei care au greșit se dă ca pedeapsă scrierea numerelor de la 0-10.

9. Realizați un joc didactic folosind structura și metodologia jocului didactic.

10. Realizați un proiect de lecție în care să corelați etapele lecției/activității cu etapele jocului
didactic.

11. Realizați un proiect de lecție/activitate în care jocul didactic să fie prezent într-o singură
etapă a lecției/activității.

12. Realizați un proiect de lecție/activitate în care jocul didactic să fie prezent la captarea
atenției.

13. Realizați un proiect de lecție/activitate în care jocul didactic să fie prezent la obținerea
performanței.

14. Realizați un proiect de lecție/ activitate în care jocul didactic să fie prezent la dirijarea
învățării.

15. Realizați un proiect de lecție/activitate în care jocul didactic să fie prezent la asigurarea
feedback-ului și a transferului.

16. Realizați un proiect de lecție/activitate pentru transmiterea și însușirea de noi cunoștințe

în care să folosiți jocul didactic.

17. Realizați un proiect de lecție/activitate pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor în

care să folosiți jocul didactic.
18. Realizați un proiect de lecție/activitate pentru formarea de priceperi și deprinderi în care
să folosiți jocul didactic.

19. Realizați un proiect de lecție/activitate pentru evaluarea și verificarea cunoștințelor în

care să folosiți jocul didactic.

20. Realizați un proiect de lecție/activitate mixtă în care să folosiți jocul didactic.