Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Că averea mea, vezi bine,
Îngerul sări deodată E doar Bunul Dumnezeu.
Iscodindu-l înadins:
– Casa ta-i dărăpănată, El îmi dă mereu putere,
Focu-n vatră ţi s-a stins. El mă iartă când greşesc,
El mi-alin’orice durere,
Ai copii prea mulţi, se pare, El m-ajută să trăiesc.
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mâncare, Cine are-aşa avere
Şi eşti fericit, socoţi? Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
– Eu nu te cunosc, străine, Şi e-n viaţă fericit!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine Am copii pe lângă casă,
Până mâine-n zori de zi. Am pământ să-l pot munci,
1„ Am nevastă credincioasă,
Iat-acum se face seară, Fericit de ce n-aş fi?
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară Îngerul să-i spună taina
Şi flămând vei fi oricum. Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Nu am bani, nu am avere, Dăruită de Hristos!
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mângâiere, Bucuros, el se întoarse
Că am sufletul curat. Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Casa mea dărăpănată, Un om care-i fericit.
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră, Cine are-nţelepciune
Om mânca ce s-o găsi. Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Şi cu toţii stând la masă Ci e doar în Dumnezeu!
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă Dac-am fi, din întâmplare,
Un noian de bucurii. Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare,
Să fii fericit în lume Ce-ar răspunde? Nu sau da?!
Dacă vrei, nu e prea greu,