1

CUPRINS

1. Locul şi rolul jocului didactic în cadrul activităţilor de

educare a limbajului……………………………………pag. 2

2. Aspecte metodologice ale jocului didactic…………… pag. 5

3. Criterii de clasificare a jocurilor didactice…………...pag. 8

4. Bibliografie…………………………………………….. pag. 13

5. Anexa: Proiect de activitate integrată ………………. pag. 14

 2

1. Locul şi rolul jocului didactic în cadrul activităţilor de educare a

limbajului.

Henri Walt spunea că „omul a început cu adevărat să cunoască lumea din clipa în care a
izbutit să se refere la un lucru numindu-l, nu arătându-l’’1. Dintre atributele definitorii ale
personalităţii umane, limbajul este cel mai important, datorită funcţiilor multiple pe care le
îndeplineşte şi prin care sunt condiţionate celelalte elemente ale personalităţii: conştiinţa,
capacitatea de muncă şi prin toate aceste apartenenţa la grup. Limbajul poate fi privit din două
puncte de vedere - pe de o parte ca mijloc de comunicare, şi pe de altă parte ca mijloc de
cunoaştere.

Limbajul se însuşeşte spontan, din primii ani de viaţă, în cadrul familial, apoi sistematic, în
cadrul social. Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie să constituie o preocupare
permanentă a părinţilor şi mai ales a educatoarelor. Învăţământul preşcolar şi clasele întâi şi a II-
a sunt considerate în curriculum-ul actual ciclul achiziţiilor fundamentale. Limbajul se dezvoltă
şi progresează ca un continuum la copil, iar educatoarelor, le revine sarcina de a organiza şi
planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.

Educarea limbajului este obiectivul prioritar in grădiniţă, pentru că el conduce la progres pe

toate nivelurile intelectuale. Aceasta se poate realiza in mod special prin formele de activitate
caracteristice educării limbajului şi anume: lectura după imagini, povestiri, repovestiri, povestiri
create de copii, lecturi ale educatoarei, poezii, convorbiri, jocuri didactice si jocuri exerciţii.

Din multiplele forme de activitate utilizate în grădiniţă pentru dezvoltarea vorbirii

preşcolarilor, o valoare deosebita o are jocul didactic – o formă de activitate atractivă, accesibilă,
prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv – educative.

Jocul didactic este o activitate care se deosebeşte prin structura sa specifică de celelalte
activitaţi cu conţinut asemănător.,, La vârsta preşcolară jocul satisface în cel mai înalt grad
nevoia de activitate a copilului, nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui

1
Walt, Henri, Limbaj şi gândire, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1973, pag. 104.
 3

nivel de dezvoltare psihologică.’’2 Unitatea deplină dintre sarcina didactică si acţiunea de joc,
forma distractivă pe care o îmbracă contribuie la antrenarea copiilor dezvoltându-le spiritul
colectiv, relaţiile interpersonale, simţul răspunderii, onestitatea şi solidaritatea.

Jocul didactic, ca formă de activitate, ocupă un loc important în programa instructiv –

educativă din grădiniţă (aproximativ 64% din timpul pe care copiii îl petrec în grădiniţă) şi
trebuie înţeles ca o modalitate modernă de educaţie.

Jocul didactic ocupă o mare pondere în contextual activităţilor de dezvoltare a vorbirii

pentru că este mijlocul cel mai eficient de instruire şi educare, este forma de învăţare ce asigură o
participare activă, atractivă, şi deconectantă a copiilor.

Se poate spune chiar că jocul didactic se situează pe primul loc în cadrul activităţilor de
dezvoltare a vorbirii, datorită structurii lui deosebite, reuşind mai bine decât orice alt gen de
activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative şi distractive. Locul si rolul jocului
didactic, în sistemul mijloacelor educative, a fost şi este recunoscut de marea majoritate a
pedagogilor lumii.

,,Strategia jocului este în esenţă o strategie euristică’’3, spune Ioan Cerghit, jocul fiind acela
care contribuie din plin la realizarea obiectivelor dezvoltării vorbirii, deoarece:

 acelaşi conţinut se poate repeta de mai multe ori, şi totuşi jocul să fie nou, datorită
sarcinilor didactice multiple şi gradat complicate, şi formei sale inedite , conturate de
îmbinările originale ale regulilor;

 forma de joc antrenează intens copilul şi îi stimulează vorbirea, i-o exersează în

direcţia propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conştientizeze acest efort;

 exersarea vorbirii este strict delimitată şi orientată pe anumite aspecte de la care nu se

poate abate nici un copil, dată fiind organizarea jocului reglementată de reguli precise
şi acceptate benevol;

 îndeplinirea sarcinilor asumate fiind îmbrăcate în harta mult doritului şi îndrăgitului

joc, nu apare ca ceva impus din afară, cu caracter de obligativitate, ci ca o strădanie
personală a fiecărui copil de a îndeplini cât mai bine regula jocului, de a obţine

2
Ezechil, Liliana şi Păişi Lăzărescu, Mihaela, Laborator preşcolar, ghid metodologic, ediţia a II-a revizuită, Editura
V&I Integral, Bucureşti, 2002
3
Cerghit, Ion, Metode de invăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 176.
 4

punctajul maxim, de a câştiga încrederea, etc. ,ceea ce contribuie din plin la atingerea
aspectului calitativ al obiectivelor propuse prin fiecare joc.

Prin natura lor, jocurile didactice de dezvoltare a vorbirii contribuie la:

 dezvoltarea auzului fonematic (prin jocuri de recunoaştere şi pronunţare corectă

a limbii române, de analiză şi sinteză practică – subiect, silabă, cuvânt,
propoziţie);

 dezvoltarea capacităţii de a sesiza semnificaţia cognitivă a cuvintelor şi

propoziţiilor;

 însuşirea practică a raporturilor gramaticale sub aspect morfologic şi sintactic;

 formarea exprimării logice, clare, corecte a ideilor;

 activitatea şi îmbogăţirea vocabularului, îmbunătăţirea pronunţiei, formarea unor

noţiuni, însuşirea unor construcţii gramaticale;

 dezvoltarea independenţei în vorbire;

 dezvoltarea fluenţei exprimării în vorbirea monologată şi dialogată;

 prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire.

În condiţiile jocului didactic copiii învaţă să raţioneze, să judece, dezvoltându-şi gândirea şi

calităţile ei, îşi perfecţionează si dezvoltă memoria, atenţia şi spiritul de observaţie, imaginaţia şi
conduita verbală creatoare.

În general, jocul didactic este o formă de activitate cu un rol mai mic în privinţa transmiterii
de cunoştinţe, dar cu o contribuţie mai mare în precizarea, consolidarea, adâncirea,
sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor.

Astfel, prin intermediul jocului didactic se fixează, precizează şi activează vocabularul

copiilor, se contribuie la îmbunătăţirea pronunţiei, la formarea unor noţiuni, la însuşirea unor
construcţii gramaticale.

Eficienţa jocurilor didactice privind îmbunătăţirea vocabularului, depinde în mare măsură de

modul în care educatoarea ştie să le selecţioneze, în raport cu situaţiile concrete existente la
grupa de copii.
 5

2. ASPECTE METODOLOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC

Jocul didactic se caracterizează prin crearea unor condiţii favorabile necesare aplicării
multilaterale a cunostinţelor şi pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor în cadrul unor
activităţi plăcute şi atractive.
,,El are o anumită structură, un anumit specific, în sensul că are un conţinut, o sarcină
didactică, reguli, elemente de joc şi ca aceste componente trebuie să fie coprezente şi în
echilibru. Neglijarea uneia dintre ele dăunează bunei sale desfăşurări.”4
Conţinutul jocului didactic îl constituie suma cunoştinţelor căpătate de copil prin
activităţile comune, cât şi prin experienţa sa nemijlocită de viaţă.
Sarcina didactică înseamnă de fapt problema de gândire dată copilului spre rezolvare ( a
cunoaşte, a denumi, a descrie, a reconstitui, a ghici etc) şi adecvarea comunicării la situaţiile de
învăţare create.
Regulile au rolul de a directiona jocul copilului, de a-i arăta cum să rezolve problema
respectivă. Ele sunt condiţionate de conţinutul şi sarcinile didactice ale fiecărui joc.
Acţiunea de joc (elementul de joc) este componenta jocului didactic care face ca rezolvarea
sarcinii didactice să placă şi să-i atragă pe copii (mânuirea materialului, inchiderea ochişorilor,
introducerea unui element surpriză, aplauzele etc).
Pregătirea educatoarei pentru o activitate atât de complexă ca aceea de joc didactic este o
sarcină majoră. Acesta este eficient dacă dacă se desfăşoară după o anumită metodologie
ştinţifică şi trebuie să se ia în prealabil următoarele măsuri:
A.Planificarea jocurilor didactice
Se face în funcţie de obiectivele operaţionale urmărite, în concordanţă cu obiectivele
generale formulate în curriculum preşcolar. Astfel, jocurile didactice ce au ca obiectiv predarea
unor cunoştinţe noi şi îmbogăţirea lexicului copiilor se planifică la începutul anului şcolar, în
funcţie de celelalte activităţi comune, astfel încât să se respecte transmiterea gradată a
cunoştinţelor.
Exemplu: Jocul didactic ,,Cu ce îmbrăcăm păpuşa”? se planifică după observarea
obiectelor de îmbrăcăminte ale copiilor în diferite anotimpuri, jocul urmărind verificarea şi
sistematizarea cunoştinţelor referitoare la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

4
Lovinescu, A.V., Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1979, pag. 164
 6

Jocul didactic care presupune completarea unor propoziţii eliptice de subiect vor fi
planificate inaintea color care presupun completarea unor propoziţii eliptice de predicat. De
exemplu, jocul didactic ,,Găseste cuvântul potrivit’’(grupa mare)
În planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie sa ţină seama de legătura lor directă
cu celelalte tipuri de activităţi şi de particularităţile specifice ale jocurilor la cele trei grupe.
B. Cunoasterea temeinică a jocului didactic
Educatoarea trebuie să studieze cu multă atenţie jocul de a fi executat cu copiii, pentru a
cunoaşte bine sarcina didactică urmarită, regulile şi elementele de joc, pentru că numai aşa
obiectivele operaţionale urmărite se vor realiza în totalitate.
C. Întocmirea proiectului didactic
Cunoaşterea temeinică a jocului didactic este urmata de elaborarea proiectului didactic.
Conform didacticii moderne trebuie acordată o atenţie deosebită formulării clare a obiectivelor
operaţionale , precizarea sarcinilor didactice, a regulilor si elementelor de joc.
De asemenea, educatoarea trebuie să stabilească corect strategiile didactice si mijloacele de
învăţământ necesare realizării obiectivelor propuse.
,,Scenariul desfăşurării activităţii cuprinde:
 Momentul organizatoric;
 Captarea atenţiei;
 Enunţarea obiectivelor;
 Reactualizarea cunoştinţelor;
 Prezentarea sarcinilor de învăţare/ Dirijarea învăţării;
 Obţinerea performanţei;
 Asigurarea feed-back-ului;
 Evaluarea rezultatelor;
 Asigurarea retenţiei şi transferului.”5
D. Procurarea sau confecţionarea materialului didactic necesar
Materialul didactic, numit şi mijloc de invăţământ, trebuie procurat sau confecţionat din timp,
selecţionat în funcţie de obiectivele urmarite în joc. În alegerea acestuia, educatoarea trebuie să
ţină cont de cerinţele pe care trebuie să le întrunească, şi anume:

5
Zlate, Ştefania, Metodica activităţilor de dezvoltare a limbajului şi contribuţia jocului didactic la îmbogăţirea
vocabularului, Bucureşti, Editura Bren, 2003, pag. 60.
 7

 Accesibilitatea;
 Calităţi estetice (să fie atrăgător);
 Să aibă dimensiuni adecvate.
E. Pregătirea copiilor în vederea desfăşurării jocului didactic
Pentru buna desfăşurare a jocului didactic, care presupune verificarea sau sistematizarea,
evaluarea unui volum de cunoştinţe,copiii trebuie pregătiţi în prealabil pentru a se obtine
performanţa dorită. Acestă pregatire se poate face prin diferite forme de activitate, în diferite
momente ale zilei, atât în etapa jocurilor si activităţilor alese, în alte activităti comune, cât şi în
programul distractiv.
Astfel, pentru a pregăti jocul didactic ‚,Oglinda fermecată’’ ce are ca sarcină didactică
recunoaşterea unei scene din poveşti şi reproducerea episodului respectiv, se pot pune la
dispoziţia copiilor în etapa activităţilor la alegere diferite imagini cu scene din poveşti şi jocuri
de masă( Basme-puzzle; Cuburi ilustrate pentru reconstituirea povestilor, etc)
Reuşita jocurilor didactice depinde şi de modul în care se organizează şi se asigură
condiţiile unei bune desfăşurări a jocului ( aranjarea mobilierului, aranjarea copiilor etc) şi nu în
ultimul rând de conducerea jocului.
Desfăşurarea jocului didactic
Înainte de a începe activitatea se foloseste, de obicei, o scurtă introducere cu caracter
pregătitor şi care are în acelaşi timp menirea de a capta atenţia copiilor, creând o atmosferă
prielnică jocului. În această introducere, în funcţie de tema jocului şi de vârsta copiilor, se pot
folosi : ghicitori, versuri, convorbiri, scurte povestiri, surpriza (sosirea unui personaj, vorbirea
şoptită, bătăi în usă, aducerea săculetului fermecat) ş.a.
,, Indiferent ce modalitate se alege pentru introducere, este important ca prin ea să se
prefigureze sarcina didactică pe care o implică jocul. Acest moment poate fi îmbinat cu
verificarea acelor cunoştinţe de care depinde jocul.”6 Conţinutul jocului se reprezintă scurt şi
concis şi poate sugera acţiunea de joc sau materialul folosit.
Explicarea şi demonstrarea jocului
Explicaţia şi demonstraţia se pot îmbina diferit după nivelul grupei şi complexitatea jocului.
Educatoarea arată, în acest moment, succesiunea jocului didactic, modul de utilizare a
materialului şi felul în care copiii trebuie să realizeze sarcina didactică, respectiv regulile cerute.

6
Cerghit, Ion, Metode de invăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 165.
 8

Pentru a verifica dacă jocul a fost înţeles de copii se foloseste Jocul de probă. Acesta
presupune o desfăşurare dirijată, completată cu explicaţii şi indicaţii cu un grad de independenţă
mai scăzut al acţiunii copiilor şi cu un ajutor mai mare din partea educatoarei.
Executarea jocului de către copii
Este etapa principală a activităţii, momentul de participare efectivă a copiilor la realizarea
celor propuse, ca şi verificare a modului daca jocul a fost înţeles şi acceptat de către copii. Când
aceştia încep să cunoască jocul, ei acţionează liber şi educatoarea trece la îndrumări indirecte,
educând copiii în direcţia relaţiilor de colaborare între ei şi de subordonare faţă de conducătorul
jocului.
Când jocul permite, se introduc variante noi( Complicarea jocului), iar în scopul evaluarii
se pot utiliza cu succes fişe de muncă independentă.
Încheierea jocului didactic
Este momentul de analiză a rezultatelor, de evaluare a lor, de evidenţiere a echipei
câştigătoare, a copiilor ce au răspuns corect şi frumos, care au înregistrat progrese, precum si
momentul de stângere a materialului folosit.
Procedeele utilizate frecvent în încheierea jocului didactic sunt: stabilirea câştigătorilor şi
aplaudarea lor,mişcări imitative, joc liber cu jucăriile folosite, reproducerea unor onomatopee,
folosirea unor ghicitori, a unei poezii, cantec(în cazul în care acestea nu au fost folosite in
introducere.

3. CRITERII DE CLASIFICARE A JOCURILOR DIDACTICE

Importanța deosebită a jocurilor pentru vârsta copilăriei este un adevăr incontestabil. Prin
joc, copilul învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care H. Wallon apreciază jocul ca o
activitate de învățare.
J. Chateau a făcut primele referiri la regulile jocului, în opinia sa regula exprimă tendința
copilului spre ordine și disciplină. Regula are rol important în joc în organizarea, planificarea și
dinamizarea conduitei copilului, apoi în inhibarea unor reacții. De asemenea, Chateau apreciază
că tipurile de reguli ale jocurilor depind de felurile acestora.
 9

În concluziile teoriei sale, Chateau afirma că a te juca înseamnă a-ți propune o sarcină de
îndeplinit, a te obosi, a face un efort pentru a îndeplini sarcinile jocului.
Jocurile cu reguli apar și în concepția lui J. Piaget. Pentru a utiliza jocul cu reguli, copilul
are nevoie de o anumită înțelegere a acțiunii ca atare, ceea ce Piaget a denumit intenție
artificială.
A.N. Leontiev apreciază că din jocurile colective cu relații sociale desfășurate se desprinde
categoria jocurilor cu reguli, în care copilul se subordonează unei anumite ordini fixe și unor
raporturi între participanții la joc.
O trăsătută distinctivă a jocurilor cu reguli constă în aceea că, după cum în jocul cu rol este
inclusă o anumită regulă, în orice joc cu reguli este inclusă o sarcină.
Leontiev încearcă să exprime sintetic marea valoare psihologică a acestor forme de joc
apreciind că jocurile cu reguli și sarcini au un mare rol în procesul structurării personalității
copilului.
,, În pedagogia științifică preșcolară s-a făcut următoarea clasificare a jocurilor:
 Jocuri de creație;
 Jocuri de mișcare;
 Jocuri didactice;”7
La rândul lor, jocurile didactice au fost clasificate după conținut astfel:
 Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;
 Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii;
 Jocuri didactice pentru formarea reprezentărilor matematice;
După materialul didactic utilizat, jocurile didactice au fost clasificate în:
 Jocuri cu material didactic (obiecte reale, jetoane, jocuri de masă);
 Jocuri fără material (jocuri cu ghicitori, cu alcătuirea de propoziții, cu compunere de
povești);
După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:
 jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;
 jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.
Dupa scopul educational urmarit pot fi:

7
Popescu, Eugenia, Curs de pedagogie și metodica învățământului preșcolar, București, 1976, pag. 64.
 10

 jocuri de mișcare (jocuri motrice) - care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și

deprinderilor motrice;
 jocuri ce vizează dezvoltarea psihică - acestea se pot clasifica la rândul lor în:
 jocuri senzoriale ce vizează dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite
pentru:
a. dezvoltarea sensibilității auditive;
b. dezvoltarea sensibilității tactile si kinestezice;
c. dezvoltarea sensibilității vizuale;
d. dezvoltarea sensibilității gustativ - olfactive.
 jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:
a. jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);
b. jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orala sau scrisa;
c. jocuri de exersare a pronunției corecte;
d. jocuri de atenție si orientare spațială;
e. jocuri de dezvoltare a memoriei, a gândirii;
f. jocuri de dezvoltare a perspicacității;
g. jocuri pentru dezvoltarea imaginației si creativității;
h. jocuri pentru stimularea inhibitiei voluntare si a capacitatii de autocontrol;
i. jocuri de expresie afectiva.
În Dicționarul de pedagogie se precizează că jocul didactic este specia de joc care îmbină
armonios elementul instructiv și exercițiul cu elementul distractiv, sau tip de joc prin care
educatorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbunătățește
sfera de cunoaștere.8
Varietatea mare a jocurilor didactice practicate în grădinița de copii a impus găsirea unor
criterii de clasificare a acestora.
Maria Taiban în metodica Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii
clasifică jocurile didactice după următoarele criterii: conținut, sarcină didactică, existența
materialului didactic.
După criteriul conținutului jocurilor:
 jocuri didactice cu referire la cunoștințe despre natura;

8
Anghel, Manole, Dicționar de pedagogie, Editura Didactică şiPedagogică, 1979, pag. 241.
 11

 jocuri didactice referitoare la mediul ambiant apropiat;

 jocuri didactice referitoare la cunoștințe despre om și activitatea sa;
 jocuri didactice pentru cunoașterea și precizarea însușirilor obiectelor lumii
înconjurătoare;
 jocuri didactice pentru însușirea reprezentărilor spațiale și de timp;
 jocuri didactice pentru exersarea vorbirii;
 jocuri didactice pentru educarea proceselor și calităților psihice;
Din punct de vedere al sarcinii didactice jocurile au fost clasificate în:
 jocuri didactice ce urmăresc fixarea cunoștințelor;
 jocuri didactice pentru verificarea sau sistematizarea cunoștințelor;
 jocuri didactice pentru predarea unor cunoștințe noi;
Tot sub coordonarea Mariei Taiban în Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, un grup
de pedagogi face o altă ,,clasificare a jocurilor didactice pe grupe de vârste și anume:
 jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii;
 jocuri didactice pentru dezvoltarea gândirii logice;
 jocuri didactice pentru însușirea normelor de comportare civilizată;”9
Tatiana Bădică și colaboratorii săi încearcă în lucrarea Jocuri didactice pentru cunoașterea
mediului și dezvoltarea vorbirii o altă clasificare a jocurilor didactice.
 jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător și îmbogățirea vocabularului;
 jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de exprimare corectă;
Jocurile didactice ce au drept conținut dezvoltarea vorbirii preșcolarilor pot fi clasificate după
obiectivele urmărite, după sarcina didactică și după existența materialului didactic în cadrul
jocului.
După obiectivele urmărite, jocurile didactice ce au drept conținut dezvoltarea vorbirii
preșcolarilor pot fi clasificate în:
 jocuri didactice pentru perfecționarea auzului fonetic și însușirea pronunțării corecte a
tuturor sunetelor, grupurilor de sunete și a cuvintelor în propoziție;

9
Taiban, Maria, Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, București, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1976, pag.
188.
 12

 jocuri didactice pentru perceperea și separarea cuvintelor în propoziție, a silabelor și

sunetelor în cuvinte;
 jocuri didactice pentru cultivarea deprinderilor de exprimare corectă prin însușirea unor
structuri gramaticale ale limbii;
 jocuri didactice pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului;
După sarcina didactică, jocurile pot urmări.
 predarea unor cunoștințe noi;
 fixarea cunoștințelor copiilor;
 verificarea sau sistematizarea cunoștințelor însușite de copii;
 evaluarea cunoștințelor copiilor;
Jocurile contribuie la dezvoltarea gândirii logice şi a disciplinei, ajută la formarea
percepţiilor şi uşurează înţelegerea unor noţiuni abstracte. Jocurile obişnuiesc copilul cu
activităţile de grup, stimulează spiritul de echipă şi încurajează cooperarea şi, în acelaşi timp,
cultivă încrederea în forţele proprii.
 13

BIBLIOGRAFIE

1. ANGHEL,Manole, „Dicţionar de pedagogie”; Bucureşti, E.D.P.;

2. CERGHIT, Ioan, “Metode de învăţământ’’,Bucureşti, E.D.P., 1979
3. DOTTRENS,Robert, ‚,A educa, a instrui’’,Bucureşti, E.D.P., 1970
4. EZECHIL,Liliana; PAIŞI LĂZĂRESCU,Mihaela; ‚,Laborator preşcolar, ghid
metodologic’’ ediţia a-II-a revizuită; Ed. V&I Integral; Bucureşti, 2002
5. LOVINESCU, A.V.; ”Jocuri –exerciţiu pentru preşcolari”, Bucureşti, E.D.P.,1979
6. POPESCU, Eugenia; “Curs de pedagogie şi metodica învăţământului preşcolar”,
Bucureşti, E.D.P., 1979
7. TAIBAN, Maria; “Jocuri didactice pentru grădiniţele de copii”; Bucureşti, E.D.P.,1976
8. WALT, Henri; “Limbaj şi gândire”, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1973
9. ZLATE, Stefania;”Metodica activităţilor de dezvoltare a limbajului şi contribuţia jocului
didactic la imbogăţirea vocabularului”, Ed. Bren, Bucureşti, 2003