Gradinita cu program normal si prelungit

“NICHOLAS KINDERGARTEN”
Drumul Valea Cricovului nr. 41 -
47
Bucuresti,
Sector 6

Tel/Fax:021.778.69.15
Mobil: 0728.603.603
Mobil: 0737.504.977
www.nicholas.ro

________________________________________________________________________________

Invatarea activa in jocurile

si
activitatile cu prescolarii

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă.”

Schiller

Desi invatarea nu este un fenomen exclusiv uman , la nivelul oamenilor ea

suporta o modelare socio-culturala , devenind o trasatura definitorie pentru
fiintele umane.
In sens larg , invatarea poate fi definita ca : " un proces evolutiv , de
esenta formativ-informativ, constand in dobandirea ( receptionarea, stocarea si
valorificarea interna ) de catre fiinta vie, intr-o maniera activa , explorativa a
experientei proprii si, pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a
conduitei , in ameliorarea si perfectionarea controlata si continua sub influenta
actiunilor variabile ale mediului ambiant " .
Invatarea la varsta prescolara se deosebeste in mod distinct de invatarea
in cadrul activitatilor obligatorii .
Invatarea este o activitate complexa a omului in care sunt implicate si alte
procese cognitive. O contributie importanta in invatare o au procesele afective ,
vointa si motivatia ca si atentia si utilizarea numeroaselor deprinderi de toate
felurile.
Prescolaritatea este si stadiul in care se realizeaza o evidenta invatare
afectiva prin observarea conduitelor celorlalti , prin imitarea dar si prin
asimilarea unor cerinte si norme .
Invatarea reprezinta o activitate menita sa schimbe comportamentul
copilului , sa-i faciliteze asimilarea de informatii , sa ajute copilul sa se adapteze
la mediu . Ea presupune asimilarea de cunostinte si abilitati , formarea de
capacitati adaptative , prelucrare de informatii , aplicarea in practica si evaluare
a propriilor performante .
Intre trei si sase ani invatarea apare frecvent in impletirea cu jocul, iar la
cei mari , si ca activitate de sine statatoare atat in forme spontane cat si
organizate .
Jocul reprezinta un ansamblu de actiune si operatii care, paralel cu
destinderea, buna dispozitie si bucuria urmareste obiective de pregatire
intelectuala, tehnica, morala si fizica a copilului.
Prin joc, copilul:
- desfăşoară o activitate în sensul identităţii personale, urmează cerinţele şi
determinările de bază ale fiinţei sale;
- rezolvă probleme de viaţă din mediul înconjurător fizic şi social;
- experimentează posibilităţi de adaptare, de a deveni mai flexibil în gândire şi în
rezolvarea problemelor;
- creează soluţii diferite, exprimă experienţele lor în simboluri, ceea ce îl va
ajuta să gândească mai puţin abstractizat;
- comunică cu ceilalţi şi/sau cu sine, se exprimă plastic, învaţă semnele
nonverbale;
- folosesc obiectele din jurul lui în scopul pentru care sunt create (învaţă şi
devine creativ în ceea ce priveşte utilitatea obiectelor)
- se concentrează asupra acţiunii, devine atent şi interesat.

Jocul din grădiniţă are trei funcţii principale: de creaţie, mimetică,

de imaginaţie şi patru funcţii secundare: de divertisment, de relaxare, de
manifestare socială, de transmitere a ideilor, a obiceiurilor de la o generaţie la
alta.
Este ştiut faptul că prin joc copilul învaţă să adreseze întrebări, să
facă preziceri şi ipoteze, să evalueze şi să analizeze situaţii şi comportamente,
să-şi formeze şi să-şi fundamenteze opinii. Aşadar, jocul este modul în care copiii
încep să înţeleagă lumea în care trăiesc şi care presupune existenţa unui mediu
ce poate stimula şi dezvolta abilităţile de socializare empatică şi cele de gândire
critică.
 Jocul apelează la capacităţile copilului de a lucra cu simboluri,
semne ce sunt atribuite obiectelor, acţiunilor şi faptelor ce desemnează altceva
decât sunt acestea în realitate. El operează cu reprezentări în care investeşte
afectivitate şi raţiune, ceea ce face ca jocul să nu fie un simplu proces de
percepţie.

În grădiniţele din România

învăţarea se bazează pe joc. De aceea,
în orice sală de grădiniţă din
învăţământul de masă trebuie să existe
centrele de interes: Bibliotecă, Ştiinţă,
Arte, Construcţii, Joc de rol, Nisip şi
apă, unde copiii învaţă şi se joacă.

La Bibliotecă se urmăreşte construirea vocabularului pe baza experienţelor

vizual-auditive a copiilor. Conversaţiile simple, scurtele povestioare şi descrieri,
jocurile orale sunt modalităţi de atingere a obiectivelor propuse. Ascultând
poveşti, povestiri, basme, copilul reconstruieşte mental principalele momente ale
naratiunii. Copiii sunt mult mai mult motivaţi să vorbească atunci când cei din
jurul lor le oferă experienţe lingvistice. Cărţile pentru copii nu trebuie să
lipsească din mediul lor de zi cu zi, motiv pentru care se impune realizarea unei
Biblioteci a grupei.

La Ştiinţă copiii pot învăţa concepte importante relevante pentru vârsta lor.
Cei mici îşi însuşesc aceste aspecte prin intermediul experimentelor ştiinţifice cu
obiecte concrete, palpabile. O experienţă ştiinţifică ar trebui să cuprindă o
întrebare, o anchetă şi discuţii.

La Arte, unde copiii lucrează cu o gamă variată de instrumente şi materiale

specifice, ei primesc şansa de a fi creativi, o oportunitate de a folosi în mod
original materialele pregătite. Toate acestea se pot realiza pe muzică, deoarece
muzica contribuie la crearea unei atmosfere pozitive, relaxante, distractive. În
cazul dizabilităţilor de vorbire, mulţi logopezi folosesc fundal muzical tocmai
pentru că muzica insuflă sentimente pozitive prin ritmul şi mişcările implicate.

La Construcţii, când copiii încearcă să „ridice” blocuri, case sau castele, ei îşi
dezvoltă abilităţile motorii, conceptele matematice şi inteligenţa spaţială. La
începutul preşcolarităţii, jocurile de construcţie sunt integrate în simbolism
ludic, iar după 5-6 ani sunt dezvoltate pe baza jocului simbolic, constituind
adevărate adaptări sau rezolvări creative ale problemelor cotidiene.
 Centrul Joc de rol oferă celor mici posibilităţi de dezvoltare socială şi
emoţională, dar şi de dezvoltare a limbajului, deoarece în jocul de rol se pot
introduce şi abilităţi de scriere (lista de cumpărături, meniu, comandă, orar etc).
Ceea ce copiii desfăşoară în cadrul acestui Centru reprezintă felul lor propriu de
înţelegere a experienţelor lor, preluarea selectivă a realităţii în raport cu nevoile
şi posibilităţile proprii, modul în care ei îşi construiesc capacităţi de gândire
abstractă, relaţii afective şi emoţionale, stima de sine.
La Nisip şi apă copilul poate învăţa mult mai uşor despre mediul
înconjurător. Ei pot învăţa ştiinţă (turnare, măsurare, schimbări etc), dar şi
tehnici de cooperare. Se poate spune că la acest sector se propune o joacă
senzorială, o joacă care ajută copii să înveţe mai bine atunci când ating, văd,
miros, gustă. Fiind un mediul liniştitor, Nisip şi apă este un loc preferabil pentru
copiii cu deficit de atenţie sau pentru cei hiperactivi.

Jocul didactic a fost şi rămâne o metodă de învăţare activă, iar liderul

trebuie să ofere încurajare, sprijin, gândire pozitivă. Însă, pentru asigurarea
învăţării, în grădiniţe se utilizează şi metode de stimulare a învăţării, acele
metode interactive, instrumente didactice care favorizează interschimbul de
idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Metodele interactive stimulează creativitatea, comunicarea, activizează toţi
copiii şi formeză capacităţi: spiritul critic constructiv, independenţa în gândire şi
acţiune, găsirea unor idei originale, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de
învăţare.

Metoda predării - învăţării reciproce este o strategie de învăţare

prin studiu pe text sau imagine pentru dezvoltarea comunicării copil-copil şi
experimentarea rolului educatoarei. Desfăşurarea metodei presupune
organizarea colectivului grupei în patru echipe (Rezumatori, Întrebători,
Clarificatori, Prezicători) şi urmarea a patru paşi:
 Metoda Mozaic presupune învăţarea prin interdependenţa grupurilor şi
urmarea a cinci etape:
1. Stabilirea temei şi împărţirea în 4-5 subteme
2. Organizarea grupelor de ănvăţare
3. Constituirea grupelor de expert
4. Activităţi în echipa iniţială de învăţare
5. Evaluare
Tehnica Lotus oferă posibilitatea stabilirii de relaţii între noţiunile de
bază a unei teme principale din care derivă alte opt teme şi are ca obiectiv
stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ.
Schimbă perechea este o metodă care stimulează cooperarea în
echipă, ajutorul reciproc, înţelegerea şi toleranţa faţă de opinia celuilalt;
dezvoltă inteligenţa logico-matematică, inteligenţa interpersonală.
Metoda piramidei conduce la soluţionarea unei sarcini prin împletirea
activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor.
Această metodă ajută la dezvoltarea capacităţii de sintetizare a principalelor
probleme, informaţii, idei etc.
Orice metodă de stimulare a învăţării se aplică la grupă prin intermediul unui joc,
a unui exerciţiu care trebuie să fie mereu vesel, şi niciodată umilitor. Aceste
exerciţii ajută la cunoaşterea reciprocă, îndepărtează tensiunea, relaxează
atmosfera, ajută la exprimarea emoţiilor, dă posibilitate implicării, oferă
informaţii noi, dă încredere în sine, sunt atractive şi plăcute.
Hârtia de un minut (One Minute Paper) este un exerciţiu de învăţare
care determină preşcolarii să-şi concentreze atenţia pentru a rezolva o sarcină
de învăţare sau pentru a evoca anumite cunoştinţe învăţate anterior.
Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi este o tehnică care implică
un moment individual în care se caută răspunsuri la o problemă, un moment de
confruntare a ideilor proprii cu ideile unui partener, ceea ce implică comunicare
şi un moment în care se lucrează cu întregul grup. Partenerii dintr-o pereche pot
avea sarcini diferite.
Cutia misterelor este un exerciţiu incitant care propune copiilor să
ghicească ceea ce se află în cutie pe baza unor indicii minime oferite de lider. De
exemplu, în cutie se ascunde o pisică de jucărie, iar liderul spune: "Este un animal
de companie. De obicei, este blând, dar poate şi să zgârie.”
Ce lipseşte? este un exerciţiu utilizat pentru a reda elementul lipsă.
Colectivul grupei se organizează în două echipe. Se prezintă obiectele jocului,
aşezate pe o masă. Copiii le observă, după care un component al primei echipe
acoperă obiectele cu un prosop, prinde un obiect şi îl elimină din mulţime.
Detectivul este un alt exerciţiu de recunoaştere a obiectelor din
mediul apropiat, un exerciţiu simplu care nu cere o dotare specială din punct de
vedere material. Colectivul grupei se organizează în două echipe, iar liderul
devine Detectiv. El va „spiona” un obiect aflat în sala de grupă pentru fiecare
echipă în parte, urmând ca acestea să identifice obiectul urmărit.

În combinaţie sau nu cu jocul, învăţarea conduce la elaborarea unor

comportamente noi care satisfac mai bine necesităţile adaptative ale copilului.
De aceea este necesar ca preşcolarul să stabilească uşor contactele
interpersonale, să se acomodeze rapid la noile situaţii, să-şi coordoneze
eforturile cu ale celorlalţi, în vederea atingerii scopurilor fixate, să-şi aducă
aportul constructiv la desfăşurarea activităţii, să-i respecte pe alţii, să-şi inhibe
anumite comportamente agresive, să ţină seama de părerea altora, să convingă,
să-şi susţină şi să-şi argumenteze părerile.

BIBLIOGRAFIE:

Breben S., Goncea E. – Metode interactive de grup, Ed. Arves,

Craiova, 2009;
Fluieraş V. – Teoria şi practica învăţării prin
cooperare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005;

Referat realizat de Alina Florentina Pralea