Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Copiii trebuie să fie capabili de a-şi exprima trebuinţele,
gândurile şi sentimentele, să fie capabili să comunice între
ei şi cu adulţii.
Toate acestea se regăsesc în principiile educației, care sunt
implementate și în învățământul preșcolar prin diferite
activități de dezvoltare a limbajului, comportamentelor și
atitudinilor, cele mai des folosite fiind activitățile liber
alese unde se observă cel mai bine principiul
individualizării care va fi discutat pe parcursul acestei
lucrări.
Acesta este motivul care m-a determinat ca pentru lucrarea
metodico-științifică de obținere a gradului I tema
Modalități de implementare a principiului individualizării
in grădinița prin activități liber alese.
Lucrarea este structurată în trei capitole .
Primul capitol intitulat Principiile educației preșcolare
prezintă principiile pe care se sprijină educația preșcolară.
În al doilea capitol Modalități de implementare a
principiului individualizării în grădiniță prin activități
liber alese se descriu activitățile liber alese în grădiniță și
modalitățile de implementare a principiului
individualizării prin acestea.
Al treilea capitol Cercetare psihopedagogică a
individualizării a preșcolarilor grupei în activitățile liber
alese. prezintă o microcercetare psihopedagogică în care
sunt implicați preșcolarii și unde la sfârșitul acesteia se
observă progresul făcut de aceștia datorită activităților
liber alese.
La sfârșit se vor scrie câteva concluzii în care se va
rezuma ideile principale ale prezentei lucrări cât și
bibliografia folosită și anexele.
2
CAPITOLUL I: PRINCIPIILE EDUCAȚIEI
PREȘCOLARE
5
proceselor de cunoaştere, la schimbarea atitudinii faţă de
mediul înconjurător.
,, Jocul este activitatea fundamentală a copilului preşcolar;
jucându-se, copilul învaţă concepte, îşi dezvoltă abilităţi
sociale şi fizice, învaţă să înţeleagă situaţii concrete de
viaţă şi să-şi dezvolte capacitatea de comunicare prin
limbaj sau paralimbaj.”(Golu,2009,p.86)
Dacă antepreşcolaritatea a fost perioada expansiunii
subiective, preşcolaritatea este vârsta descoperirii
realităţii, a realităţii fizice, umane şi, mai ales, a
autodescoperirii. Dacă în perioada anterioară trăia într -un
univers instabil, modificat, după dorinţe adeseori, acum
copilul descoperă că există o realitate externă care nu
depinde de el şi de care trebuie să ţină cont dacă vrea să
obtină ceea ce doreşte. Copilul este introdus treptat întru-
un grup, grupă, sau clasă.
Profesorul Ovidiu Pâinișoară remarcă: ,,Într-un grup
alcătuit în scop didactic este, poate, utilă reponderarea
acestor interacţiuni prin introducerea unui moderator care
să definească problemele (la nevoie, să le redefmească), să
contureze posibilele zone de conflict prin
apariţia ,,disidenţelor” şi să poată oferi o distribuţie
corespunzătoare, echilibrată şi sistemică (chiar şi in cazul
unor incompatibilităţi puternice între un membru şi restul
grupului).”(Pâinișoară,2008,p.236)
Astăzi educaţia a devenit mai importantă ca oricând.
Teoria educaţiei formulează o serie de norme, menite să
orienteze şi sa ghideze activităţiile de predare, învăţare şi
evaluare desfăşurate in cadrul procesului de invăţământ.
Toate aceste propoziţii de sinteză poartă numele de
principii pedagogice.
Teoretizată din ce în ce mai frecvent ca un segment
important al educaţiei permanente a individului, educaţia
6
copiilor de vârstă preşcolară recunoaşte şi aplică nuanţat
acest ansamblu de principii pedagogice şi didactice în
proiectarea şi desfăşurarea activităţilor instructiv-
formative din grădiniţă. În spiritul reformei învăţământului
românesc, noile reglementări legislative privind
organizarea şi funcţionarea învăţământului preprimar
descriu câteva principii generale ce trebuie avute
permanent în vedere în procesul de educare a copiilor
preşcolari şi care reprezintă esenţializări ale normativităţii
pedagogice pentru nivelul de învăţământ preprimar:
principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul
asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul
asigurării serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în situaţii
speciale, principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea
locală, principiul asigurării respectului faţă de copil.
Aceste principii pot fi împărţite în:
1. Principii referitoare la specificul predării în
învățâmântul preșcolar și primar:
- Principiul diferenţierii şi individualizării,
- Principiul medierii invăţarii
- Principiul predării interdisciplinare a conţinuturilor
educaţiei preşcolare
2. Principii privind perspective de abordare a copilului
cuprins în programe de educație timpurie și în programul
învățământului primar cum ar fi:
-Principiul considerării copilului ca intreg
-Principiul respectării depline a drepturilor copilului.
Aceste principii din urmă sunt determinate de orientările şi
politicile educaţionale la nivel internaţional.
Dferenţierea presupune adaptarea activităţii de predare-
invaţare-evaluare, sub raportul continutului, al formelor de
organizare şi al strategiilor didactice la particularităţile
copiilor şi la tipurile de individualităţi.
7
Individualizarea presupune adaptarea activităţii didactice
la potenţele/particularităţile individuale ale copilului.
Principiul accesibilităţii (cunoştinţelor, sarcinilor de
învăţare), cunoscut şi sub numele principiul respectării
particularităţilor de vârstă şi individuale are la bază teoria
psihogenezei, a stadialităţii dezvoltării psihicului uman,
iniţiată de către psihologul elveţian Jean Piaget
În acest context, evocăm aici caracteristicile dezvoltării
psihice:
Dezvoltarea psihică este complexă, determinată şi cu o
mulțime de factori. Ea este determinată de caracteristicile
speciei (conform filogenezei), de caracteristicile
psihoindividuale (conform ontogenezei) şi de
caracteristicile psihosociale (determinate de interacţiunea
dintre individ şi mediu).
Dezvoltarea psihică nu este liniară, uniformă, continuă, ci
polimorfă şi discontinuă.
Fiind dependentă de variabila timp, dezvoltarea psihică
presupune o etapizare, o stadialitate. Identificarea stadiilor
dezvoltării psihice este deosebit de importantă pentru un
cadru didactic, ca şi cunoaşterea caracteristicilor de vârstă
ale copiilor.
Dezvoltarea psihică nu este identică pentru persoane
aparţinând aceleiaşi etape de vârstă, având caracter
individual, specific fiecărui individ.
Diferenţierea ţine de:
- ritm (accelerat sau lent);
- viteză ( mare sau mică);
- conţinut (bogat, simplu, diversificat sau sărăcăcios şi
limitat);
- consum energetic (raţional, echilibrat sau dezechilibrat,
economic sau nu);
- rezonanţă (puternică sau slabă);
8
- sens (ascendent sau sincopat);
- durată (normală, întârziată);
- efecte (pozitive sau negative).
,, A dansa, a cânta de bucurie reprezintă conduite simbolic
aproximative, incantaţii.”(Sartre,J.P.,1997,p.69)
Cunoaşterea caracteristicilor psihoindividuale ale copiilor
de către cadrul didactic determină tratarea diferenţiată a
acestora în procesul didactic, ajungându-se până la
individualizarea instruirii.
,, Psihologia individuală ne învaţă că dacă un astfel de
copil are impresia unui deficit de afecţiune faţă de el,
atunci într-însul se dezvoltă un puternic sentiment de
inferioritate, cu toate consecinţele care decurg de aici în
direcţia insuficientei pregătiri pentru viaţa
socială.”( Adler,1995,p.90)
De aceea, școala, începând cu grădinița trebuie să fie
mediul în care copilul începe să se individualizeze, să-și
consolideze personalitatea, să se facă cunoscut prin limbaj,
comunicare, empatie, comportament.
,, Oricât de naturală ar fi o astfel de tendinţă, nu este
întotdeauna de încredere pentru a lua decizii, nici pentru
copiii luaţi individual, nici pentru copii în
general.”(Schaffer,2007,p.10)
Instruirea diferenţiată este cunoscută drept o aplicaţie a
teoriei inteligenţelor multiple, elaborată de Howard
Gardner (1985), şi care conduce la noi abordări în teoria şi
practica instruirii, având premise precum:
• diferenţierea indivizilor este benefică evoluţiei speciei;
• fiecare individ este posesorul unuia sau mai multor tipuri
de inteligenţă (din cele opt existente), aflate într-o
combinaţie unică, inedită;
• sarcina cadrului didactic este de a găsi modalităţi de
dezvoltare corespunzătoare tipurilor de inteligenţă proprii
9
fiecăruia, precum şi căi de stimulare a interacţiunii dintre
ele;
• diferenţierea instruirii poate fi realizată în planul
conţinuturilor(lecturi suplimentare, studii complementare),
al organizării grupului şcolar (grupe omogene sau
eterogene, teme independente etc.), al strategiilor didactice
utilizate, al sistemului de recompense propus, etc.
Conform acestui principiu, activităţile didactice
desfăşurate (fie la nivelul grădiniţei, fie la nivelul școlii, ca
instituţie care face instrucţie şi educaţie), trebuie să fie în
deplină concordanţă atât cu vârsta cât şi cu individualitatea
beneficiarilor.
De exemplu, jocul se constituie ca activitate fundamentală
la vârsta preșcolară. De aceea, utilizarea jocurilor de
manipulare, de imitaţie şi de creaţie este necesară în
organizarea activităţilor instructiv-educative din grădiniţa
de copii, într-o manieră diferenţiată, de la o grupă la alta
De asemenea, diferitele tipuri de activităţi trebuie
concepute în spiritul jocului, iar în cadrul aceleiaşi vârste,
educatoarea să ţină cont de stadiul real de dezvoltare, atins
de către fiecare copil în parte, din punct de vedere
cognitiv, afectiv, volitiv, etc. Astfel, în activităţile la
alegere organizate de către educatoare la grupa mică,
aceasta trebuie să conştientizeze faptul că, nu toţi copiii de
această vârstă se află în stadiul simplei manipulări a
obiectelor şi fenomenelor.
Cunoscându-le caracteristicile individuale, educatoarea îşi
va putea trata diferenţiat copiii cu care lucrează.
Cunoscând aceste aspecte, cadrului didactic îi revine
misiunea de a stabili sarcini didactice pentru fiecare copil
sau elev, în concordanţă cu aspiraţiile şi posibilităţile
10
intelectuale ale acestuia. În caz contrar, efectele pot fi de
genul stres-ului, apariţia neîncrederii în sine, lipsa
motivaţiei pentru activitatea de învăţare.
Se cunoaște faptul că, fiinţele umane nu se nasc egal
inzestrate ca posibilităţi psiho-fizice şi că nu au condiţii
identice de dezvoltare şi manifestare. Fiecare fiinţă umană
se naşte şi se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele
particularităţi psiho-fizice relativ comune, dar şi anume
particularităţi psiho-fizice, mai ales psihice, deosebite,
particulare care alcătuiesc individualitatea umană a
fiecăruia. Inegalitatea psiho-fizică nu duce la inegalitatea
de şanse de dezvoltare, iar tratarea diferenţiată şi
individuală corespunzătoarei fiinţei umane poate să aducă
contribuţii benefice în dezvoltarea personalităţii şi
profesionalităţii.
Pedagogia umană contemporană admite existenţa unor
particularităţi psiho-fizice individuale şi existenţa unor
particularităţi individuale relativ comune unor grupuri de
persoane. Din această perspectivă a apărut principiul
tratării individuale şi diferenţiate a elevilor.
1.1.Principiul tratării diferenţiate şi individuale a
elevilor urmăreşte să asigure unitatea dintre particular şi
general în educaţie, dintre obiect şi subiect, dintre
strategiile de educaţie de grup cu cele de educaţie
individuală.
Diferenţierea şi individualizarea trebuie să constituie o
preocupare permanentă a cadrelor didactice, pe parcursul
întregului proces de învăţămînt, manifestată prin maniera
particulară de proiectare, organizare şi desfăşurare a
activităţilor de învăţare.
,,Diferenţierea şi individualizarea curriculară presupune,
din această perspectivă, un ansamblu de acţiuni organizate
şi sistematice ale cadrului didactic, ce au ca scop
11
identificarea nevoilor educaţionale individuale sau ale
unor subgrupuri din grup şi crearea unui context
educaţional care să vină în întîmpinarea acestor
nevoi.”(Unicef,2007)
În acest sens, diferenţierea curriculară vizează adaptări ale
conţinuturilor educaţiei, ale proceselor didactice (strategii
de lucru), mediului psihologic şi fizic de învăţare (resurse,
sprijin din partea adultului etc.), produselor aşteptate de
la copii (în termeni de Cunoştinţe, Abilităţi, Atitudini,
Comportamente) în urma parcurgerii activităţilor de
învăţare.
Diferenţierea şi individualizarea nu se limitează la
subordonarea influenţelor educative la particularităţile
individuale
sau de grup ale copiilor, ci, dimpotrivă, îşi propune
activarea şi valorificarea la maximum a potenţialităţilor
reale ale co piilor, accelerînd astfel dezvoltarea acestora.
Aceasta înseamnă că activităţile didactice diferenţiate
trebuie să ţintească „zona proximei dezvoltări” ( Glava,
2002,p.83) la care copilul este capabil să ajungă cu
sprijinul adecvat. Acceptînd ideea că metodele didactice
adecvate permit accelerarea într-o anumită măsură a
dezvoltării ( Glava, 2002,p.84) , se concluzionează că
diferenţierea şi individualizarea curriculară reprezintă
mobiluri ale acestei dezvoltări, de care trebuie să
beneficieze toţi copiii.
Individualizarea învăţării exprimă necesitatea de a
valorifica cât mai bine posibilităţile şi eforturile
individuale, atât în ceea ce priveşte persoanele înzestrate
cat şi pe cele mai puţin înzestrate. In contextul tratării
diferenţiate sunt folosite strategii de individualizare a
învăţării precum: fişe de lucru individualizate (de
recuperare, de dezvoltare, de exerciţiu, e autoinstruire),
12
fişe de evaluare pentru asigurarea conexiunii inverse,
pregătire individuală sub formă de meditaţii, consultaţii,
discuţii şi autoinstruire.
Tratarea diferenţiată rămâne o necesitate de necontestat
care de leagă in mare parte de particularităţile individuale
ale elevilor, de care nu putem să nu ţinem cont, dar şi de
mediul socio-familial din care provin elevii. Fiecare copil
este unic în felul lui, este minune irepetabilă şi ar fi păcat
ca acţiunea noastră sa uniformizeze aceste individualităţi.
Prin urmare, tratarea diferenţiată a elevilor trebuie să
capete o accepţie mai generoasă, ea devenind o calitate a
managementului educaţional, o abilitate a învăţătorului în
dezvoltarea personalităţii fiecărui copil.
Diferenţierea şi individualizarea în educaţia preşcolară
presupun o deosebită atenţie din partea instituţiei şcolare şi
a cadrelor didactice, astfel ele implică acţiuni ale acestora
precum : dentificarea timpurie a copiilor cu cerinţe
educative speciale şi cu risc de eşec şcolar ;
-derularea unor programe de diferenţiere şi individualizare
curriculară care să permită evitarea apariţiei problemelor
asociate sau efectelor secundare unei rămâneri în urmă în
dezvoltare sau unor aptitudini speciale ;
- promovarea unor acţiuni complexe de asistenţă
psihopedagogică, medicală, socială care să dezvolte
intervenţia educaţională diferenţiată ;
asigurarea intervenţiei educaţionale precoce pentru
depaşirea dificultăţilor respectiv potenţarea aptitudinilor
speciale într-un mediu tolerant şi flexibil, specific
grădiniţei ;
asigurarea şanselor egale de dezvoltare ca individualităţi
a copiilor şi de pregătire pentru integrarea socială şi
şcolară.
13
Diferenţele dintre copii sunt considerate fireşti, iar
instituţiile şcolare trebuie sa dispună de servicii adecvate
care să acţioneze continuu pentru a întâmpina cerinţele
educaţionale speciale. Cu acest scop se urmăresc şi se
utilizează acţiunile enumerate mai sus.
Intr-o clasă de elevi/preşcolari, diferenţierea curriculară
presupune două perspective : perspectiva diferenţierii
relizate de cadrul didactic şi perspectiva elevului în
aspectele diferenţierii experienţei de învăţăre. Prima
perspectivă presupune diferenţierea pe conţinuturi, metode
de predare, mediul psihologic de învăţare, standarde de
performanţă şi evaluare.
Ce-a de a doua perspectivă presupune exensiunea
cunoştinţelor, profunzimea înţelegerii, ritmul de lucru şi
învăţare, stilul de învăţare.
Intre cadrul didactic şi clasa sa există mai multe relaţii
care acţionează sincronic şi integrat :
-
Relaţii de comunicare cu elevii/preşcolarii – acestea
presupun folosirea diferitelor canale şi limbaje ce
conduc la cunoaşterea acestora ;
- Relaţii de educaţie–prin care institutorul solicită
preşcolarului în mod activ pentru propria dezvoltare,
cultivându-i încrederea în sine ;
- Relații de responsabilitate – în contextul cărora cadrul
didactic răspunde pentru deciziile sale ;
- Relaţii de putere -prin care înţelegem „puterea” de a
influenţa comportamentulunui grup, al unui individ, pentru
ca acesta să realizeze ceva.
Privind tratarea diferenţiată din acest unghi al
management-ului educţional, interrelaţiile din grupul
clasei vor favoriza evoluţia fiecărui copil după puterea lui.
Inteligența emoțională este o temă psihologică și
filosofică care este mult discutată în epoca contemporană.
14
Pentru ca omul să posede o minimă inteligență emoțională
trebuie să aibă și o creativitate. Creativitatea nu înseamnă
asimilarea și receptarea a ceva nou,nevăzut până atunci ci
și realizarea noului. Orice individ poate fi creativ în
domeniul în care activează,în mediul în care conviețuiește.
Prin aceasta el se eliberează de stres, monotonie etc.
Creativitatea se observă încă de la vârstele mici când
copilul încearcă să-și exprime sentimentele prin a realiza
anumite desene, figurini din plastelină, etc mai întâi
stângaci, timid apoi din ceea în ce mai perfecte. Apoi în
perioadele școlare primar, gimnazial și liceal se
cristalizează mult mai puternic capacitatea creativă într-un
anumit domeniu pe care îl va urma după finalizarea anilor
de studiu.
,,A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viață, a
cauza, a genera, a produce, a fi primul care înterpretează
rolul și dă viață unui personaj, a compune repede o poezie,
a zămisli etc. Creativ este cel ce se caracterizează prin
originalitate și expresivitate, este imaginativ, deschizător
de drumuri, generativ, inventiv, inovativ,etc.”( Roco, 2001,
p.138)
Pentru a stimula creativitatea trebuie intervenit mereu în
activitatea didactică în grădiniță cu noi jocuri și jucării.
Jocurile tematice bazate pe jucării-figuri sunt extrem de
prețioase pentru copii de vârsta preșcolară. Ele lărgesc
experiența de viață a copiilor. Celor mici trebuie să li se
ofere, în primul rând, diferite figurine de animale
( exemple: ursulețul, iepurașul, căsuța păpușii s.a). Copilul
va asimila îndelung fiecare din aceste jucării, se va juca cu
ele, de obicei, fără să le unească într-un complex. De
aceea, trebuie încurajată tendința copilului de a folosi în
joc și alte materiale: cuburi, bețisoare etc.În jocurile în
care se utilizează jucăriile tematice trebuie să existe și
15
asemenea materiale suplimentare, iar copilului să i se
permită să le folosească cât timp îi atrage atenția și îi
stimulează inteligența. Educatoarea trebuie să urmarească
desfășurarea jocului, să-i surprindă conținutul și
orientarea, atragând atenția copilului sau întregii grupe
spre materialele auxiliare. În acest fel, ea le va sugera
copiilor să îmbogățească conținutul jocului, să folosească
jucăriile în colectiv.
Jucăriile noi trebuie prezentate grupei înainte de
începerea jocului, dând copiilor posibilitatea să le
examineze, să puna mâna pe ele, să le pipăie. În cazul
copiilor mici, este foarte important să nu li se ofere un
singur exemplar din aceaeși jucărie, ci mai multe
exemplare, pentru că fiecare va dori să se joace cu jucăria
nouă. Alegerea sortimentului nou de jucării trebuie
întemeiată pe principiul omogenității materialului. De
exemplu, poate fi prezentată o serie de diferite animale,
într-o ocazie următoare,o serie de tipuri de motoare ,apoi o
serie de oameni. Un astfel sistem de prezentare a jucariei
va instaura in jocul copiilor spiritul de organizare, o
atmosferă de calm și apariția inteligenței emoționale.
Jeanne Segal a pus în evidență patru componente ale
inteligenței emoționale și anume : conștiința emoțională,
acceptarea, conștiința emoțională activă și empatia.(Segal,
2000)
Prima componentă vizează trăirea în mod autentic a
tuturor emoțiilor care ne încearcă, lăsând deoparte
deprinderile intelectuale prin intermediul cărora avem
tendința să gândim emoțiile. Pentru a dezvolta
autocontrolul emoțiilor, autoarea recomandă exerciții
specifice de conștientizare a senzațiilor corporale și a
emoțiilor.
16
Cea de-a doua componentă presupune acceptarea emoțiilor
conștientizate, adică asumarea responsabilității propriilor
trăiri afective. Acestea nu înseamnă resemnare și
pasivitate față de emoții, ci deschidere atât față de cele
plăcute, cât și față de cele neplăcute.
Conștientizarea emoțională activă înseamnă să trăiești
experiența prezentă și nu ceea ce ai simțit în trecut.
Această componentă presupune conștientizarea a tot ceea
ce simți, a cauzelor emoției, a realității și a situației în care
te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gândi limpede și a nu
fi influențat de emoțiile trecute.
,, O atitudine psihopedagogică adecvată presupune
încurajarea copilului, condiționarea pozitivă,evidențierea
aptitudinilor copilului în fața întregii
clase.”(Ținică,2007,p.15)
În ceea ce privește cea de-a patra componentă, și anume
empatia, aceasta se referă la abilitatea de a ne raporta la
sentimentele și la nevoile celorlalți, fără a renunța la
propria experiență emoțională. Empatia presupune
înțelegerea celuilalt, participarea la problemele sale
emoționale, fără a te implica în rezolvarea acestora.
17
CAPITOLUL II : MODALITĂȚI DE
IMPLEMENTARE A PRINCIPIULUI
INDIVIDUALIZĂRII ÎN GRĂDINIȚĂ PRIN
ACTIVITĂȚI LIBER ALESE
18
La vârstele mici, individualizarea constituie un mijloc de
stimulare a dezvoltării individuale şi sociale. Folosind
metodologia didactică în favoarea dezvoltării
particularităţilor individuale si promovând un sistem de
relaţii interindividuale, individualizarea sprijină afirmarea
personalităţii copilului şi stimulează cooperarea şi
colaborarea în grup.
,,Deosebirile dintre copii pot fi calitative, relevând natura
şi caracteristicile unor dispoziţii ale acestora, ori
cantitative, exprimând gradul de dezvoltare a unor
trăsături sau capacităţi.”(Vrășmaș, 2014, p.48)
Principiul pe care se întemeiază acest model este acela
potrivit căruia elevii nutrebuie grupaţi după un anumit
coeficient intelectual ci după comportamentul fiecăruia în
cadrul unui domeniu de activitate.
O dată cu diferenţierea structurilor, se diferenţiază şi
tehnologiile de lucru cu fiecare grupă. Astfel , în grupele
mai slabe se desfăşoară o activitate directă a educatoarei
cu copiii mai intensă, pentru sprijinirea acestora.
Pedagogia adaptată ficăruia dintre copii nu trebuie să se
limiteze la o simplă recuperare a cunoştinţelor, ci la
intensificarea eforturilor copiilor de a le parcurge mai
rapid şi cu aceleaşi metode cu ale colegilor.
Este necesar ca ,,luându-se cunoştinţă de caracteristica
fiecărei grupe de nivel, să se stabilească conţinuturile,
metodele, procedeele şî ritmul acţiunii pedagogice
susceptibile de a modifica aceste caracteristici iniţiale”.
(UNICEF,2007)
Toate aceste activităţi urmăresc cu precădere dezvoltarea
intelectuală, cognitivă, afectivă, emoţională şi de
relaţionare a copilului. Preşcolarul este implicat în actul
didactic, participând efectiv la tot ceea ce se numeşte
19
activitate didactică și dezvoltându-și un comportament
individualizat.
E.Stan consideră că ,,Orice comportament este făcut
numai dacă este urmat de consecinţe pozitive (stări,
emoţii, beneficii materiale, aprecieri etc. care urmează
comportamentului): obţinerea unor efecte pozitive sau
evitarea unor consecinţe negative.”(Stan,2006, p.40)
Activitatea didactică în grădiniță se bazează în principal pe
comunicare.
,, Comunicarea e un element esenţial al vieţii sociale. Ea
nu este însă un dat, ci un produs al vieţii
sociale.”(Sălăvăstru, 2014,p.183)
Dar ,comunicarea este deseori întreruptă de ascultare.
Educatoarea intervine în conumicare, iar preșcolarii sunt
obligați să o asculte pentru a putea continua comunicarea
și sarcinile de lucru expuse.
,, Ascultarea se desăvârșește într-o renunțare la
interacțiunea simetrică, ceea ce de altfel nu implică faptul
că enunțurile ar cădea în vid, că ele ar rămâne fără
ecou.”(Abric, 2002,p 62)
Un alt element primordial în activitatea didactică în
grădiniță este jocul.
Jocul, şi mai ales cel desfăşurat în grădiniţă, dezvoltă
personalitatea copilului, pune în valoare eul propriu al
acestuia şi îl pregăteşte pentru viaţă. Prin joc, copilul
înţelege ce trebuie să facă şi cum trebuie să facă un anumit
lucru, prin joc învaţă cu cine şi când să pornească la drum
şi tot prin joc copilul percepe ce trebuie să facă în anumite
situaţii, ca totul să fie favorabil lui.
Noul curriculum prevede foarte clar că „activitatea din
grădiniţă este centrată pe copil şi pe nevoile
acestuia”(Educație timpurie,2002).
20
Jocul liber ales din gradiniţă oferă educatoarei
posibilitatea de a analiza foarte bine copilul, de a-l
cunoaşte şi a-i dirija cu succes acţiunile.
După cum este prevăzut în curriculum pentru învăţământul
preşcolar , aceste activităţi pot fi desfăşurate după cum îşi
planifică educatoarea, neexistând un timp anume pentru
desfăşurarea lor, de aceea sunt întâlnite cazuri în care
activităţile liber alese se desfăşoară atât în prima parte a
zilei, cât şi în mijlocul activităţilor sau la finalul
programului.
În general ele sunt desfăşurate în prima parte a zilei şi sunt
împărţite pe sectoare de activitate, în funcţie de nivelul de
dezvoltare al copiilor: Biblioteca, Artă, Joc de rol,
Construcţii, Nisip şi apă, Ştiinţe, Jocuri de masă.
ALA (activităţile liber alese) sunt cele mai iubite de
copii, pentru că ele oferă copilului posibilitatea de a
selecta sectorul de activitate la care vrea să se joace. În
acelaşi timp trebuie remarcat faptul că un copil nu este
constrâns să participe la toate sectoarele deschise într-o zi,
dacă un sector nu este favoritul lui, poate să nu-l parcurgă.
Aceste activităţi au drept rol socializarea copiilor, dând
posibilitatea micuţilor de a interacţiona, de a se juca fără a
exista bariere emoţionale , de sex, religie etc. În timpul
jocurilor liber alese fiecare copil optând pentru un sector
preferat deschis în acea zi. Oferă copiilor posibilitatea de
a-şi alege coechipierii, de a avea prioritate amiciţia,
prietenia.
Aceste activităţi dezvoltă intelectual copiii, punându-i în
situaţii inedite, oferindu-le posibilitatea să exploreze, să
găsească soluţii, să dea răspunsuri. Le dezvoltă capacitatea
de reţinere, de reactualizare, de cominare , ceea ce ne face
să credem că totul este făcut conştient, logic şi cu
implicare cognitivă. Tot în cadrul ALA copiii îşi dezvoltă
21
maniera de comunicare, limbajul fiind cel mai des întâlnit
în cadrul activităţilor ALA, fie ca este verbal, nonverbal,
gestual. Copiii preşcolari prin jocuri desfăşurate în cadrul
sectorului Bibliotecă , îşi pun în valoare deprinderile de
limbaj, prin jocurile de rol, de creaţie, prin lecturile după
imagini, povestiri şi repovestiri, prin jocuri didactice şi
concursurile de ghicitori, de recitare,etc.
La sectorul Ştiinţe, comunică informaţii despre
anotimpuri, fiinţe, lucruri ,schimbări climatice, reacţii în
urma unor experimente. Mereu puşi în situaţia de a da
răspunsuri la întrebări de tipul ,,De ce se intâmplă?,,Cine
aduce ploaia?,,De unde vin păsările călătoare?,,Ce se
întâmplă dacă punem seminţe întrun vas cu pământ? ,,De
ce au nevoie plantele să crească?.” Pentru a oferi
răspunsuri adecvate, copiii explorează , experimentează,
caută răspunsuri şi în cele din urmă comunică concluziile
lor.
Prin tot ceea ce fac în cadrul ALA , preşcolarii contribuie
la formarea lor intelectuală, fiind nişte copii bine pregătiţi
pentru etapa următoare a vieţii lor, şcoala. Jocurile de
construcţie le dezvoltă personalitate copiilor, făcându-i
mai întreprinzători, cu multă imaginaţie şi creativitate de
pus în valoare.Copiilor li se oferă posibilitatea să-şi aleagă
materialele de construcţii: piese lego, piese din lemn,
figuri geometrice, piese din diverse tipuri de materiale,
care să fie uşor de manipulat, îmbinat şi care să nu pună
în pericol sănătatea şi securitatea copilului în timpul
acţionării asupra lor.
Jocurile de masă în general îi pun în situaţii problematice,
ducând spre o dezvoltare a atenţiei , memoriei vizuale,
agilităţii şi mai cu a seama a gândirii. Prin jocul cu
mozaicul copiii, pot găsi poziţiile corespunzătoare fiecărei
piese, în funcţie de culoare, formă geometrică, poziţie
22
spaţială. Copilul cu plăcere, plasează fiecare piesă
corespunzător, obţinând astfel imaginea dorită. Dezvoltă
copiilor spiritul de echipă, ei fiind încâtaţi de munca în
echipă, iar produsul obţinut este mereu unul impecabil.
Tot în cadrul jocurilor de masă se folosește metoda
jocului dominoului, prin intermediul căruia copiii
selectează piesa corespunzătoare şirului, fie că este una
iconică , oferind o imagine, fie că este una deductivă ,
oferind copiilor grupe de buline, petale,etc.
Dezvoltă şi acest joc siritul de echipă, de comperiţie,
munca în perechi şi mai cu seamă atenţia situativă.
În cadrul sectorului Artă, îşi pun în valoare spiritul
artistic, creativitate şi ingeniozitatea. Din plastilina
frământată cu grijă modelează cuiburi cu păsărele, casa
căţelului, pădurea toamna, fântâna, etc . Cu pensula crează
un spaţiu plastic nou, ce spune ceva despre copil, cât de
intovertit sau dezinvolt este, cât de cooperant sau cât de
limitat este, cât de iubitor sau egoist este. Prin tot ceea ce
facem în cadrul ALA , conducem preşcolarul pe treptele
superioare ale dezvoltării lui, făcându-l competitiv, dornic
de cunoaştere, curios şi mai cu seamă creativ.
Jocurile liber alese se pot desfăşura atât individual cât şi în
grupuri mici, trebuie avută în vedere tema săptămânii,
schimbate sectoarele în fiecare zi în funcţie de tema de
studiu şi să fie mereu îtrun echilibru perfect cu domeniile
experienţiale, de aceea n-o să ne propunem niciodata
sectorul Biblioteca, atât timp cât în acea zi vom avea DLC
, nu vom planifica niciodata sectorul Ştiinţe , în ziua în
care vom desfăşura DŞ-Cunoaşterea mediului, etc.
,, Un simbol al clasei, o melodie preferata, un joc preferat,
o poveste reprezentativă pentru clasă, câteva seturi de
fotografii cu membrii clasei, constituie tot atâtea ocazii de
configurare indusa unei culturi expresive şi mai târziu
23
instrumentale la nivelul clasei de elevi, prin intermediul
unor pârghii, de construcţie şi de reglare, de tip
managerial.”(Iucu, 2006,p.27)
Există multe metode prin care copiii pot învăţa ori exersa
concepte sau deprinderi. Printre ele se numără şi folosirea
imaginilor şi a altor mijloace vizuale care sprijină şi
înlesnesc contactul copilului cu realitatea.
De aceea, tot ce se constituie în mediu educaţional activ în
sala de grupă (imagistic vorbind) trebuie trecut printr-un
filtru sever al specialistului, în acest caz educatoarea. În
concluzie, educatoarea va acorda o atenţie deosebită:
modului în care decorează sala de grupă,
urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită
ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a
face predicţii înlegătură cu o temă de interes. O
aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de
interesul de moment al copilului, va crea disconfort şi
agitaţie în sufletul lui şi osituaţie conflictuală în clasă,
între copii sau chiar între copii şi educatoare
dotării bibliotecii şi a altor zone din clasă cu
materiale adecvate vârstei şi obiectivelor propuse. Cărţile,
ziarele, revistele, jocurile cu imagini şi imaginile pe care
copiii le vor găsi aici îi vor ajuta să descopere diferenţele
de detaliu dintre anumite obiecte şi să selecteze
caracteristicile acestora. Acest lucru le va stimula
comunicarea orală şi le va deschide calea spre
diferenţierile pe care le vor face mai târziu între litere şi
cuvinte.
caracteristicilor estetice şi metodice ale
mijloacelor vizuale expuse sau prezentate copiilor.
Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi
obiectivului propus; culorile, forma şi realizarea artistică
se vor armoniza, oferind copilului încântarea pe care o
24
provoacă orice lucru despre care se poate spune că este
frumos.
Frumosul modelează sufletul şi mintea copilului, îi dă
linişte interioară de care are nevoie pentru a evolua.
regulile de folosire a materialelor puse la
dispoziţia copiilor în zonele sau colţurile clasei, îndeosebi
a cărţilor, jocurilor, imaginilor pe care aceştia le mânuiesc
mai des. Respectul pentru carte, pentru munca altora este o
formă a respectului de sine.
Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit,
cu activităţi care să-i implice, să le ofere posibilitatea de a
se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare.
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate
sau arii de stimulare (aşa cum au fost denumite în timp şi
în funcţie de specificul grupei) sala de grupă devine un
cadru adecvat situaţiilor de învăţare şi obţinerii
experienţei. Prin felul în care este amenajată, ea oferă
copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui,
stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin
descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte
copilului prin ceea ce oferă ca posibilitate de acţiune şi
experienţă. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul
este invitat să aleagă ceea ce i se potriveşte, să decidă.
Învăţământul individualizat sau personalizat constă în
îndeplinirea unor sarcini de lucru de către fiecare copil în
mod independent.
Ca strategie didactică, individualizarea este acea orientare
a procesului educativ şi instructiv în direcţia identificării
caracteristicilor şi cerinţelor celui ce învaţă şi stimulării şi
srijinirii acestora.
,,Individualizarea înseamnă respectul individului în
procesul de predare şî învăţare” (Vrășmaș, 1999,p.48)
25
Ea presupune adaptarea metodelor şi procedeelor didactice
la particularităţile învăţării copilului şi grupului mic, prin
stimularea şi corelarea relaţiilor dintre copii şi încurajarea
învăţării prin experienţă.
Învăţământul individualizat prezintă multiple avantaje,
dintre care pot fi menţionate următoarele:
- îl ajută pe copil să-şi însuşească deprinderi de muncă
intelectuală;
- îl obişnuieşte pe copil cu diferite responsabilităţi,
oferindu-i o mare autonomie în comportare;
- îl ajută la eliminarea lacunelor;
- respectă particularităţile de vârstă;
-conduce la aprecierea cât mai exactă a capacităţilor
fiecărui copil tratat separat.
Pe lângă aceste avantaje, învăţământul individualizat
prezintă unele limite, de care trebuie să se ţină seama:
- copilul se poate izola de colectiv, dacă activitatea nu este
dirijată atent şi nu este îmbinată cu activităţi frontale;
- răpeşte mult timp şî prezintă dificultăţi, deoarece
preşcolarii nu ştiu să-şi organizeze munca independentă;
- educatoarea trebuie să stăpânească foarte bine această
strategie pentru a putea desfăşura o activitate eficientă.
Din punct de vedere metodic, această formă de organizare
pe grupe prezintă unele dificultăţi, dar este avantajoasă
pentru că:
- poate cuprinde mai multe arii de stimulare, în funcţie de
particularităţile individuale;
- preşcolarii îşi însuşesc unele căi de investigare, căutare;
- se dezvoltă atenţia şi spiritul critic, copiii se implică activ
în soluţionarea sarcinilor propuse;
-se dezvoltă spiritul de competiţie între copii;
- se accentuează colaborarea şi întrajutorarea copiilor din
aceeaşi grupă;
26
- copiii se pot informa reciproc cu sarcinile ambelor grupe.
Individualizarea este obţinută prin respectarea etapei
prezente de dezvoltare a copilului şi planificarea unei serii
de activităţi care să asigure o experienţă de succes pentru
fiecare copil. Abilitatea de a individualiza implică
cunoştinţe referitoare la stadiile de dezvoltare a copilului
şi legate de sănătatea, creşterea fizică, emoţională şi
cognitivă a acestuia.
Copilul va avea timp să-şi selecteze activităţile, iar acest
lucru îl ajută să înveţe să facă alegeri şi să-şi dezvolte
propriile interese şi aptitudini. În astfel de clase se
încurajează posibilitatea de a opta, de a rezolva probleme,
de a comunica cu alte persoane din acelaşi mediu şi de a
urmări obiective individuale.
Reuşita individualizării îşi are punctul de plecare în
activitatea pe sectoare.
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii
să exploreze, să aibă iniţiative şi să creeze . Aranjarea sălii
de clasă va fi făcută astfel încât să-i încurajeze pe copii
să opteze cu privire la activităţile pe care le vor desfăşura.
Fiecare sală de clasă va avea mai multe centre de activitate
care conţin materiale diferite pe care copiii le vor explora
şi cu care se vor juca.
Individualizarea corelează stadiul de dezvoltare,
capacităţile şi necesităţile fiecărui copil cu obiectivele
principale ale echipei de educatori. Planul zilnic include o
varietate de activităţi pentru copil: în grupuri mici de
lucru, sarcini individuale sub supravegherea educatoarei
sau fără supraveghere.
Copilul învaţă prin jocuri şi activități liber alese:
Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor;
Să fie responsabil pentru decizia luată;
Să aibă încredere şi curaj;
27
Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea
jocului, alegerea relaţiilor sociale cu egali şi cu
educatoarea;
Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii;
Să se cunoască
2.1.Metode activ participative în activitatea de învățare
și individualizare în grădiniță
În activitatea instructiv-educativă din grădiniţă,
diferenţierea se realizează la nivelul metodelor şi
procedeelor de învăţare.
Diferenţierea învăţării înseamnă adaptarea activităţii de
învăţare la particularităţile copiilor, la toate tipurile de
individualităţi.
Individualizarea învăţării înseamnă adaptarea activităţii
didactice la particularităţile individuale ale copiilor.
Printre metodele active de predare-învăţare diferenţiată, în
învăţământul preprimar se numără : conversaţia euristică,
problematizarea, jocul didactic, exerciţiul, descoperirea ,
fişele de lucru.
Conversaţia – este o metodă verbală de învăţare , cu
ajutorul întrebărilor şi răspunsurilor. Este o metodă de
cunoaştere imediată, deoarece se bazează pe cuvânt.
Conversaţia euristică este o formă de conversaţie care îl
conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra
altor cunoştinţe dobândite anterior.
Se porneşte de la o situaţie problematică insuficient
înţeleasă de către copil. Soluţionarea nu poate fi sesizată
dintr-o dată de către copil, rolul educatoarei fiind acela de
a-l conduce pe copil prin întrebări, de a-i atrage atenţia
asupra unor elemente importante pentru înţelegere. Astfel,
copilul este ajutat să sesizeze noi relaţii, să contureze
probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifică
explicaţia integrală.
28
Conversaţia preșcolarului este marcată de particularităţile
limbajului său, şi ale gândirii sale: sărăcia vocabularului,
insuficienţa structurii gramaticale, egocentrismul
Conversaţia dintre copii poate fi stimulată prin crearea de
condiţii care să permită reunirea liberă a copiilor în
grupuri. Pentru aceasta, educatoarea trebuie să pună la
îndemâna copiilor materiale adecvate, care să trezească
interesul copiilor pentru activitate.
Convorbirile dintre educatoare şi copil pot fi facute cu un
singur copil, cu un grup mic sau cu întreaga grupă, dar aici
riscurile de îndepărtare de interesele copiilor, de
formalism şi neparticipare sunt mari.
În conversaţia euristică, o importanţă mare trebuie
atribuită modului de formare al întrebărilor. Acestea vor
viza ,,mai multe cauze, asociaţii variate, fiind deci
prioritare obiectivelor de înţelegere analiză,
aplicare,evaluare” .
Metoda conversaţiei euristice presupune folosirea
întrebărilor divergente,activizarea copiilor depinzând de
natura acestor întrebări, de obiective, de acţiunile urmărite
şi nu numai de cunoştinţele vehiculate.
Metoda problematizării – poate fi considerată ca o
variantă a conversaţiei euristice prin care sunt propuse
copiilor probleme de gândire, pe care ei le pot rezolva pe
baza cunoştinţelor însuşite anterior.
Problematizarea constă în crearea unor situaţii
conflictuale în gândirea copilului, numite situaţii
problematice. Aceste situaţii problematice apar atunci
când copilul observă un dezacord între vechile lui
cunoştinţe şi ceea ce trebuie rezolvat atunci când copilul
este pus să aleagă din cunoştinţele pe care le posedă numai
pe cele care-l vor ajuta în rezolvarea problemei sau când
29
există contradicţii între modul de rezolvare teoretică şi cel
de rezolvare practică a unei probleme.
Întrebările problematice se deosebesc de întrebările
euristice prin faptul că au ,, caracter sintetic”, ele fac apel
mai intens la flexibilitatea gândirii. La o întrebare
problematică sunt posibile mai multe soluţii.
Situaţiile problematice pot fi rezolvate fie pe grupe, fie
individual. Atunci când se lucrează pe grupe trebuie
activizaţi şi copii mai slabi, să participe şi ei la găsirea
soluţiilor, să emită ipoteze să aibă atitudine critică faţă de
afirmaţiile copiilor buni care tind să devină conducători ai
discuţiilor.
Majoritatea pedagogilor consideră că este bine ca
preşcolarii să răspundă singuri la asemenea întrebări
folosind fie mifloace de informare verbale, fie mijloace
intuitive.
Problematizarea are o mare valoare formativă , deoarece
contribuuie la consolidarea structurilor cognitive, ,, se
stimulează spiritul de explorare, se formează un stil activ
de muncă, se cultivă autonomia şi curajul în afişarea unor
poziţii proprii.
Exerciţiul solicită din partea copiilor o acţiune directă,
efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni mentale sau
motrice, în vederea realizării unor scopuri variate.
Varietatea exerciţiilor din punct de vedere al formei şi al
conţinutului ţine de creativitatea cadrului didactic care le
concepe, le gradează şi le dozează corec astfel încât să
formeze la copii priceperile şi deprinderile necesare, sa-şi
consolideze cunoştinţele şi sa-şi dezvolte unele capacităţi
şi aptitudini.
Această metodă se foloseşte atât frontal cât şi individual.
Descoperirea – este definită ca o tehnică de lucru prin
care copilul este antrenatşi se angajează în activitatea
30
didactică, cu scopul aflării adevărului. Activitatea de
descoperire este dirijată de educator cu mult tact. De aceea
se afirmă că în învăţământ predomină ,, descoperirea
dirijată”, căci preşcolarii descoperă adevăruri pe care
adulţii le cunosc de multă vreme.
Învăţarea prin descoperire poate fi de tip inductiv,deductiv
sau analogic.
Pentru stimularea spiritului de observaţie, a gândirii şi
deducţiei logice, se foloseşte metoda descoperirii chiar şi
în desfăşurarea unor jocuri didactice.
Activitatea pe bază de fişe
Utilizarea fişelor matematice stimulează interesul copiilor
pentru matematică şi activează întregul colectiv. Lucrând
cu fişele, copiii au senzaţia că se joacă cu desenele, cu
figurile. În relitate, ei observă, sesizează anumite relaţii,
compară, clasifică, gândesc. Activitatea pe bază de fişe
stabileşte legătura între activitatea independentă şi cea
frontală , accentul punându-se pe aspectul formativ
propriu –zis şi mai puţin pe aspectele informative. Se
urmăreşte operativitatea, flexibilitatea, şi perspicacitatea în
gândire,stimulând , în forme noi, activityatea intelectuală a
copiilor.
În învăţământul preşcolar, fişele de lucru se folosesc la
sfârşitul activităţilor, în scopul verificării gradului de
însuşire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
31
CAPITOLUL III: CERCETARE
PSIHOPEDAGOGICĂ A INDIVIDUALIZĂRII
PREȘCOLARILOR PRIN ACTIVITĂȚI LIBER-
ALESE
33
- încurajarea autonomiei copilului în condițiile echilibrului
între acivitățile independente și de muncă în grup;
3.5.Coordonatele majore ale cercetării.
Cercetarea pedagogică intitulată Individualizarea
preșcolarilor prin activități liber alese (ALA) s-a
desfășurat pe parcursul anului școlar...
Locul de desfășurare a cercetării: Grădinița...
Perioada de cercetare....
Eșantion de participanți: 22 de copii și educatoarea
-eșantion experimental: grupa mică
-eșantion de control: grupa mică
Eșantion de conținut: 22 de copii
Grupa: mică
Proiect tematic:
Subtema:
Tema activității:
Forma de realizare: activitate integrată
Ca metode și tehnici de lucru utilizate în cadrul cercetării
au fost utilizate:
a) Observarea;
b) Testele de evaluare;
c) Metoda analizei produselor copiilor;
d) Experimentul pedagogic.
a) Observarea curentă, sistematică reprezintă ”o
metodă de cunoaștere a personalității umane, care constă
în consemnarea metodică, fidelă și intenționată a
diferitelor manifestări de comportament individual sau
obiectiv, așa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de
manifestăti.
Datele observate se notează imediat în fișă sau în caietul
de observație.
b) Metoda testelor de evaluare
34
Considerăm textul ca fiind o probă standardizată, văzând
determinarea cât mai exactă a gradului de dezvoltarea a
unei însușiri psihice sau fizice.
Testul trebuie să îndeplinească anumite condiții:
• Standardizarea – crearea acelorași condiții pentru toți
subiecții supuși testări, fără a-i favoriza pe unii și
defavoriza pe alții
• Etalonarea (unitatea de măsură) – stabilirea unui etalon
la care se raportează rezultatele obținute
• Fidelitatea - se referă la însușirea testelor de a permite
obținerea unor performanțe relativ asemănătoare la o nouă
aplicare
• Validitatea – testul să măsoare exact ceea ce își propune.
În conceperea testelor s-a avut în vedere principiul
accesibilității și al trecerii de la simplu la complex. Au fost
aplicate copiilor teste în două etape: inițială și finală.
Testele de evaluare inițială au urmărit determinarea
nivelului de cunoștințe pe care le aveau la început de an
școlar și au vizat aspectele:
• Pronunțarea sunetelor și a cuvintelor
• Bogăția vocabularului
• Structura gramaticală
c)Metoda analizei produselor activității, chiar prin
denumirea ei permite să se constate particularitățile
imaginației în crearea produselor în bogăția de idei,
originalitatea, ca și gradul de desăvârșire a deprinderilor
necesare produsului dat.
Metoda se aplică atât produselor finite cât și procesului
de creare a produsului. Astfel se observă modul de
organizare, gradul de mobilizare a indivizilor, stiluri
personale de muncă, ușurința de a executa un model,
prezența unor deprinderi independente, efortul de revenire
35
asupra operațiilor de lucru, gradul de exigență al
subiecților, perseverența în activitate.
În cadrul cercetării pedagogice desfășurate s-au analizat
fișele de educarea limbajului utilizate în cadrul jocului
didactic și s-au constatat unele posibilități ale copiilor ce
nu pot fi sesizate prin simplă observație.
Avantajele metodei apar mai ales la copii mai rezervați și
retrași care din această cauză se dezvăluie în mai mică
măsură observației. Datele obținute au servit ca mijloc de
control asupra datelor culese prin celelalte metode.
CONCLUZII
36
În prezenta lucrare s-a încercat descrierea principiului
individualizării în activitatea din grădiniță și modalitățile
de implementare a acestuia prin activitățile liber alese.
Pe parcursul grădiniței, preșcolarii își dezvoltă limbajul,
comunicarea, individualitatea prin contactul direct cu
educatoarea și colegii de grupă și prin desfășurarea
diferitelor activități ce îi captivează și le solicită atenția și
creativitatea.
Ei devin receptivi și dornici de a crea ei însiși conversații,
povești, descrieri după imagini, jocuri cu diferite jucării și
obiecte redându-le grafic apoi cu ajutorul desenului și a
picturii.
Ceea ce este de observat,este faptul că ei prin joc,exercițiu,
modelaj, etc învață să se adapteze treptat la viața de școlar
de mai târziu.
Prin microcercetarea pedagogică s-a regăsit un model de
proiect tematic desfășurat pe o anumită perioadă de timp
în cadrul căruia s-a observat dezvoltarea progresivă a
preșcolarilor atât din punct de vedere fizic,dar mai ales
psihic, emoțional și comportamental.
BIBLIOGRAFIE
37
*** (2002). Educația timpurie în România. UNICEF,
IOMC, CEDP, București: Editura Vanemonde.
*** (2008). Repere fundamentale în învățarea și
dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani.
UNICEF.
*** (2006). Convenția Națiunilor Unite a Drepturilor
Copilului. UNICEF.
*** (2011). Legea 1/2011. Legea educaţiei naţionale
2011. Legea învățământului 2011, publicată in Monitorul
Oficial 18/201.
Abric, J-C. (2002). Psihologia comunicării. Teorii și
metode. Iași: Polirom.
Adler, A. (1995). Psihologia şcolarului greu educabil.
Bucureşti: Editura IRI.
Bacus, A. (2009). Cum să aveți autoritate în fața
copilului. București: Editura Teora.
Chelcea, S. (2007). Cum să redactăm o lucrare de licență,
o teză de doctorat, un articol științific în domeniul
științelor socio – umane. București: Comunicare. ro.
Cynthia D’Amour. (2003). Crearea relațiilor – o
deprindere pe care școlile au uitat să ne învețe. București:
Business Tech International Press.
Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. București: Editura
Polirom.
Cury, A. (2007). Părinți străluciți, profesori fascinanți.
București: Editura For You.
Dumitrescu, M. și Dumitrescu, S. (2005). Educația pentru
sănătatea mentală și emoțională – ghid metodologic
pentru pregătirea cadrelor didactice. București: Editura
Arves.
Florea, N-A. și Surlea, C-F. (2005). Educaţia pentru
prevenirea factorilor de risc. București: Editura Arves,
Colecţia Stiinţele Educaţiei.
38
Florea, N-A. și Surlea, C-F. (2005). Procesul instructiv-
educativ în şcoala modernă. București: Editura Arves,
Colecţia Stiinţele Educaţiei.
Gardner, H. (2007). Mintea umană: cinci ipostaze pentru
viitor. București: Editura Sigma.
Gardner, H. (2006). Inteligențe multiple. Noi orizonturi.
București: Editura Sigma.
Gardner, H., Csikszentmihalyi, M., Damon, W. (2005).
Munca bine făcută. Când excelența și etica își dau mâna.
București: Editura Sigma.
Glava, Adina, Glava, Cătălin. (2002). Introducere în
pedagogia preşcolară, Cluj-Napoca: Dacia
Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului
pentru școală. Iași: Polirom.
Labar, A. V., Popa, N. L. și Antonesei, L. (coord). (2009).
Ghid pentru cercetarea educației. București: Editura
Polirom.
Iucu, R. B. (2007). Formarea cadrelor didactice –
sisteme, politici, strategii. București: Humanitas
educațional.
Iucu, R. B. (2006). Managementul clasei de elevi –
aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză
educațională. Iași: Polirom.
Mag, A. (2016). Educație timpurie. Curs universitar.
Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Muntean, A. (2009). Psihologia dezvoltării umane.
București: Editura Polirom.
Neamţu, C. (2003). Devianţa şcolară - Ghid de intervenţie
în cazul problemelor de comportament ale elevilor.
București: Editura Polirom.
Nicola,Ioan.(1994).Pedagogie. București: Didactică și
Pedagogică
39
Pânișoară, I. O. (2008). Comunicarea eficientă. Ediția a III
a. Iași: Polirom.
Pânișoară, I. O. (2009). Profesorul de succes – 59 de
principii de pedagogie practică. Iași: Polirom.
Robu, M. (2008). Empatia în educație. Necesități
pedagogice moderne. Ghid pentru cadrele didactice din
învățământul preuniversitar. București: Didactica
Publishing House.
Roco, M. (2004). Creativitate și inteligență emoțională.
Iași: Editura Polirom.
Sarni, C. (1999). The Development of Emotional
Competence. New York: Guilford Press.
Sartre, J-P. (1997). Psihologia emoției. București: Editura
IRI.
Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educaţiei. Iași: Editura
Polirom.
Schaffer H. R. (2007). Introducere în psihologia copilului.
Cluj – Napoca: Editura Asociația de Științe Cognitive din
România.
Segal, J. (1999). Dezvoltarea inteligenței emoționale.
București: Editura Teora.
Stan, E. (2006). Managementul clasei. București: Editura
Aramis.
Stan, E. (1999). Profesorul între autoritate şi putere.
București: Editura Teora.
Străchinariu, I. (1969). Devierile de conduită la copii.
București: Editura Didactică şi Pedagogică.
Stahl, H. H. (1974). Teoria și practica investigațiilor
sociale. Metode și tehnici. București: Editura Științifică.
Truţă, E. și Mardar, S. (2005). Relaţia profesor-elevi:
blocaje şi deblocaje. București: Editura Aramis.
Turcu, F. și Turcu, A. (1999). Fundamente ale psihologiei
școlare. București: Editura All.
40
Ținică, S. (2007). Repere în abordarea copilului „dificil”
– instrument de lucru pentru cadre didactice și consilieri.
Cluj-Napoca: Editura Eikon.
Verza, E. și Verza, F. E. (1994). Psihologia vârstelor.
București: Editura Pro Humanitate.
Vrăsmaș, Ecaterina. (2014). Educație timpurie. București:
Editura Arlequin.
Vrășmaș, Ecaterina. (1999).Educația copilului preșcolar,
Bucuresti:Editura ProHumanitate
WEBOGRAFIE
ANEXA1:
FIŞE DE EVALUARE INIŢIALĂ-GRUPA MICĂ
41
2.ÎNCERCUIEŞTE MINGEA CEA ROȘIE(3P)
42
43
ANEXA 2
Data:
Nume:
44
45
ANEXA 3
CÂND, CUM ȘI DE CE SE
ÎNTÂMPLĂ?
PROIECT TEMATIC
„ZVON DE TOAMNĂ”
„Miros de toamnă”
„De vorbă cu Fructișor
„Prietenul Legumixt”
„Fâș, poc, pic”
GRUPA MICA
AN ŞCOLAR 2022-2023
47
acestora în planul relațiilor sociale, în contextefamiliare;
B.4 Autocontrol și expresivitate emoțională
4.1 Recunoaște și exprimă emoții de bază, produse de
piese muzicale, texte literare, obiecte de artăetc.
C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE
C.1 Curiozitate,interes și inițiativă în învățare
1.1 Manifestă curiozitate şi interes pentru experimentarea
și învăţarea în situațiinoi;
C.2 Finalizarea sarcinilor și a acțiunilor (persistență în
activități)
2.2.Integrează ajutorul primit, pentru realizarea sarcinilor
de lucru la care întâmplină dificultăți.
C.3 Activare și manifestare a potențialului creati
3.3.Demonstrează simț muzical ritmic, armonic prin
cântec, joc cu text și cânt, dans etc.
D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A
COMUNICĂRII ȘI A PREMISELOR CITIRII ȘI
SCRIERII
a)
D.1 Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
1.1.Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj,
în vederea înțelegerii și receptării lui (comunicare
receptivă);
D.2 Mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
2.1.Demonstrează capacitate de comunicare clară a unor
idei, nevoi,
curiozități, acțiuni, emoții proprii (comunicare expresivă);
D.3 Premise ale citirii și scrierii, în contexte de
comunicare cunoscute
3.1 Participă la experiențe de lucru cu cartea, pentru
cunoașterea și apreciereacărții.
b)
D.1 Ascultarea activă a mesajului pentru înțelegerea și
48
receptarea lui (comunicare receptivă)
1.3.Participă la activitățile de grup și la activitățile de joc
în calitate de auditor;
D.2 Exprimarea orală a mesajului, a emoțiilor etc.
(comunicare expresivă)
2.2.Participă la activitățile de grup și la activitățile de joc,
în situații uzuale, în calitate de vorbitor;
D.3 Manifestarea unei atitudini pozitive faţă de limba
română
3.1.Participă, cu interes și cu plăcere, la activitățile în
limba română.
E. DEZVOLTARE COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTERE E
LUMII
E.1 Relații, operații și deducții logice în mediul
apropiat
1.1.Identifică elementele caracterisice ale unor
fenomene/relaţii din mediul apropiat;
1.4.Identifică posibile răspunsuri/soluţii la întrebări,
situaţii - problemă şi provocări din viaţa proprie şi a
grupului de colegi;
E.2 Cunoștințe și deprinderi elementare matematice
pentru rezolvarea de probleme și cunoașterea mediului
apropiat
2.3.Identifică şi numește formele obiectelor din mediul
înconjurător;
E.3 Caracteristici structurale și funcționale ale lumii
înconjurătoare
3.1 Evidenţiează caracteristicile unor obiecte localizate în
spaţiul înconjurător;
3.3 Descrie unele caracteristici ale lumii vii ale
Pământului şi Spaţiului.
Resurse:
49
Materiale/bibliografice
• Calculator, CD-uri, imagini şi PPT-uri de pe internet;
• Cărţi ilustrate, albume, pliante, planşe/reviste cu peisaje de toamnă, cu fructe, cu legume, cu munci
specifice sezonului, cu fenomene caracteristice toamnei, cu vietăţi care se pregătesc de iernat, atlase bota
zoologice;
• Jetoane, postere, fişe de muncă individuală;
• Materiale din natură: semințe, fructe, legume, flori, frunze, crenguțe;
• Fişe, creioane colorate şi grafice, plastilină, planșete, acuarele, pensule, lipici, hârtie colorată, cartoane
colorate
ștampile, hârtie creponată
Umane:copii,părinți,educatoare
De timp:4 săptămâni
50
proiectului, urmărind aspectele principale ale
conţinuturilor care vor fi abordate.
Având în vedere obiectivele propuse, am planificat şi
organizat activităţile, am pregătit diverse materiale
didactice pentru centrele de interes, am solicitat şi
implicarea părinţilor, printr-o Scrisoare deschisă.
Inventar de probleme:
52
8,00 - 8,30 ADP – R. Primirea copiilor(deprinderi specifice primirii copiilor);
ALA – Joc liber;
53
9,00 - ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Fructele preferate sunt…”;prezenţă,
11,00 calendarul naturii, noutatea zilei;
T.„Dansul frunzelor” (euritmie);
ALA – BIBLIOTECĂ:„Sunetul R” (exerciții de pronunție);
JOC DE ROL: „De-a bucătarii”;
54
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Bună dimineața, Fructișor!”; calendarul naturii,
noutatea zilei;
T. „Lanțul” (recitativ ritmic);
ALA – CONSTRUCȚII: „Lădițe pentru fructe”;
ARTĂ:„Mere proaspete” (dactilopictură);
ADE – Activitate integrată „În lumea lui Fructișor” (Artă+DȘ)
Cunoașterea mediului: „Mărul” (observare)
11,00-12,30 ALA – „În livadă, în grădină” (joc de mișcare);
ADP – T. „Lanțul” (recitativ ritmic);
Activitate extracurriculară: Ed. rutieră: „Așa da, așa nu!” (joc didactic);
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,00 - 8,30 ADP – R. Primirea copiilor (deprinderi specifice primirii copiilor);
ALA – Joc liber;
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
ALA – CONSTRUCȚII:„Livada”;
ARTĂ: „Ștampilare cu jumătăți de fructe!”;
JOC DE MASĂ: „Jumătate, întreg” (fișa 12);
55
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „La ce fruct ne-am gândit?”; prezenţă,
calendarul naturii, noutatea zilei;
T. „Haideți cu scaune cu tot, să ne așezăm la loc!”;
21.10.2022
VINERI
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
56
8,00 - 8,30 ADP - R. Primirea copiilor (deprinderi specifice primirii copiilor);
ALA - Joc liber;
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Bună dimineața,Legumixt! ”; prezenţă, salut,
calendarul naturii, noutatea zilei;
T. „Câte unul pe cărare”;
ALA – ȘTIINȚĂ: „Numără și lipește”- fișă 14;
31.10.2022
LUNI
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
T. „Legume pe cărare”;
ALA – ARTĂ: „Morcoveii cu codiță” (modelaj);
ŞTIINŢĂ: „Supa de legume”-fișa 15;
ADE–DLC „Morcovelul cu codiță”-memorizare
11,00-12,30 ALA –„Cursa fetițelor și a băieților” (ștafetă);
Jocuri în curtea grădiniței
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
57
9,00-11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „ Aș mânca un morcov, tu ai mânca…”
(joc în cerc); prezenţă, salut, calendarul naturii, noutatea zilei;
T.,,Mergi ca mine! Faceți toți ce fac și eu!”;
ALA – CONSTRUCȚII: „Straturi de legume”;
JOC DE MASĂ: „Ce nu se potrivește”-fișa 15;
ARTĂ: „Ștampilare cu jumătăți de legume” ;
ADE –DȘ-Activitate matematică „Sortăm legumele”- perceperea și observarea dier
câte două obiecte de aceeași formă, dar mărimi diferite (obiecte mari și mici)
DPM: „Alergare pe loc”; Joc „Căluțul în frâu”
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Legumele preferate sunt…” prezenţă, salut,
calendarul naturii, noutatea zilei;
03.11.2022
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
04.11.2022
58
11,00-12,30 ALA – „Deschide urechea bine!” (joc distractiv);
ADP – T.„Grupa mica-i cu lipici”;
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Îmi place toamna pentru că…”;
calendarul naturii, noutatea zilei;
08.11.2022
MARȚI
59
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
9,00 -11,00 ADP– R.Întâlnirea de dimineață: „Toamna, văd în parc…” prezenţă, salut,
calendarul naturii, noutatea zilei;
10.11.2022
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
8,30 - 9,00 ADP –R. Micul dejun (deprinderi specifice servicii mesei);
11.11.2022
12,30-13,00 ADP –R. Prânzul (deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale);
61