Candrea Ion CSEE An.I Gr.

TEME RECUPERARE PPATA

I. Sprijinirea dezvoltării psihosociale a elevului

Propuneti măsuri concrete pentru organizarea activităţii la clasă care să vizeze dezvoltarea
psihosocială a elevului.

Vârsta şcolară Stadiul de Măsuri educative propuse

Şcolar mijlociu (10/11-14
ani)
Şcolar mare (14-18/20 ani)
dezvoltare
psihosocială
-instruirea părinţilor privitor la lumea
Stadiul pubertăţii specifică a copiilor;
-promovarea sănătăţii şi şi a stării de
bine a elevului;
-protejarea adolescentului faţă de tot
ceea ce înseamnă agresivitate, limbaj
licentios sau indiferenta din partea
adultilor;
-daruirea de afecţiune;
-nevoia de întelegere, de compasiune;
-potenţarea dificultăţilor de
comunicare;
-formarea relaţiilor cu lumea, cu
procesul de cunoastere a sinelui.
-respectarea dreptului la opinie;
Stadiul -motivarea interesului faţă de
adolescenţei cunoaştere;
-implicarea în procesul instructiv-
educativ;
-crearea de sarcini individuale, dar şi
colective cunoscându-se mai bine
între ei;
-şansa de a colabora cu alte persoane
pentru a conştientiza importanţa
relaţiilor umane.

II. Exerciţiu– identificarea nivelului de dezvoltare cognitivă a elevilor

Caracterizaţi principalele vârste şcolare din punct de vedere al dezvoltării cognitive şi identificaţi
dificultăţile de învăţare care intervin în cadrul fiecărei etape.
şcolarul mijlociu (10/11- 14 ani)
şcolarul mare (14- 18/19 ani)

1
Răspuns:

şcolarul mijlociu (10/11- 14 ani)

Dezvoltarea cognitivă depinde de dezvoltarea şi exercitarea voluntară a atentiei şi memoriei. 
Perioada scolaritaţii mijlocii este marcată in mod special de transformările unice suferite in
perioada pubertăţii; aceste schimbari afectează comportamentul, precum si dezvoltarea cognitivă,
socială, emoţională şi intelectuală. Conform clasificarii lui Piaget, scolarul mijlociu se află
in stadiul formal operaţional al dezvoltării cognitive, caracterizat de achiziţionarea unor noi
"unelte" in manipulărea informaţiei – gandirea abstractă, deductia, formularea
ipotezelor, abordarea flexibila a problemelor, etc. 

• Gandirea - In primul rand, puberii devin capabili să perceapă dimensiunea ipotetică a lucrurilor,

incepand să se gandească şi la lucrurile posibile, nu doar la cele reale. O altă calitate pe care
gandirea o dobandeste la vârsta preadolescenţei este caracterul abstract - copiii inţeleg mai bine
metaforele, proverbele şi analogiile, ceea ce ii ajută să fie interesaţi de mai multe domenii:
politică, filosofie, religie, moralitate. In jurul varstei de 12 - 13 ani creste foarte mult
randamentul activităţii intelectuale. Există şi variaţii intre copii - unii reusesc să imbine gandirea
logică cu cea abstractă, in timp ce alţii sunt concentraţi incă pe aspectele logice. 

Ȋn perioada scolarităţii mijlocii copiii devin capabili să observe obiectiv şi să-şi analizeze
propriile procese mentale, fapt ce poate deveni riscant atunci cand scolarul devine preocupat in
exces de propria persoana. Alte caracteristici noi ale gandirii scolarului mijlociu
sunt multidimensionalitatea şi relativitatea cu care sunt privite lucrurile. Copiii işi dau seama că
există mai multe faţete ale unui lucru sau a unei realităţi. 

• Memoria - Școlarul mijlociu memorează logic şi selectiv, utilizand scheme şi asocieri. 

• Atenţia - Capacitatea de concentrare creste, insa atenţia este menţinută datorită motivaţiei şi

mai ales deprinderilor formate anterior, de menţinere a atenţiei. 

• Afectivitatea - Puberul trece printr-o gamă largă de emoţii, osciland intre extreme şi izbucnind
deseori in mod necontrolat. Creste neceşitatea anturajului, insă timiditatea poate impiedica
contactul cu alte persoane de aceeaşi varstă. 

• Imaginaţia - Acest aspect cognitiv este utilizat cu preponderenţă in relaţie cu sexul opus. 

• Limbajul - Scolarul incepe să inţeleagă şi să folosească cuvintele din argoul scolar, epitetele,
figurile de stil şi alte elemente de limbaj cu subanţeles. La fel ca şi comportamentul, limbajul
scolarului mijlociu este caracterizat de teribilism şi vulgaritate.

2
Dificultătile de învatare exista ca in orice etapa, este perioada in care se acumuleaza foarte multa
informatie si creste capacitatea de atentie si retinere.

şcolarul mare (14- 18/19 ani)

Activitatea cognitivă reflectă aviditatea pentru achiziţionarea de cunoştinţe şi disponibilitatea

pentru confruntarea de idei. Inteligenţa se maturizează, astfel încât la 16 – 18 ani atinge un nivel
maxim de operativitate. Cu toate că în această perioadă dezvoltarea cognitivă este evidentă,
adolescentul are dificultăţi în a gândi raţional în legătură cu experienţele lui imediate.

-Gândirea. În procesul dobândirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei. Elevul
trebuie sa învete sa sistematizeze, sa lege între ele diversele cunostinte,  sa-si însuseasca diverse
procedee de activitate mintala. Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a
unor moduri mai complicate  de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie între fenomene din
domenii relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice în
scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale
clasificarii. Dezvoltarea si întarirea proceselor gândirii logice se exprima în favoarea
deprinderilor de a gândi cauzal, logic, dialectic.
Pentru adolescenti, o mare însemnatate capata ideile si discutia de idei. Gândirea se straduieste sa
desprinda adevarul, în conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru
sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a câstigarii capacitatii
de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.
 Adolescenta este vârsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, vârsta în
care se învata arta gândirii si a discutiei, dezvoltându-se strategiile euristice.
Activitatea cognitiva reflecta aviditatea pentru achizitionarea de cunostinte si disponibilitatea
pentru confruntarea de idei.
Se evidentieaza gândirea discursiva si se constituie conceptia despre lume si viata. Inteligenta se
maturizeaza, astfel încât la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate. Operatiile formale
prezente în gândirea puberului spre 13-14 ani se dezvolta în continuare. Specifice acestei vârste
sunt jocurile de perspicacitate, de istetime, adolescentii cautând situatii care le stimuleaza
capacitatea cognitiva.
Adolescentul gândeste din ce în ce mai logic si mai sistematic, reusind astfel sa raspunda
solicitarilor scolare din ce în ce mai complexe. Performantele intelectuale sunt influentate de
potentialul cognitiv al adolescentului, dar si de talentele, preferintele lui, de atitudinea fata de
viata si învatatura.
Cu toate ca în aceasta perioada dezvoltarea cognitiva este evidenta, adolescentul are dificultati în
a gândi rational în legatura cu experientele lui imediate. Aceasta trasatura a cognitiei
adolescentine defineste egocentrismul specific vârstei (Elkind 1978). Adolescentii considera, de
exemplu, ca problemele prin care trec ei, sentimentele pe care le au, experientele pe care ei le
traverseaza sunt unice. Adolescentul, în acelasi context al gândirii egocentrice, îsi creeaza un
auditoriu imaginar (de exemplu îsi poate vorbi în oglinda ore în sir imaginându-si cum ar vorbi
ceilalti despre el). Tot de egocentrismul cognitiv tine si explicarea tendintei de a transforma
imposibilul în posibil (multi tineri îsi imagineaza ca sunt imuni fata de regulile morale ale
societatii si astfel pot sa îsi asume riscuri nebanuite). Tot în acest sens adolescentul îsi

3
imagineaza ca viata lui personala este una deosebita,  asemenea eroilor din cartile sau filmele
preferate.

- Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si

varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea
devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp îndelungat, facând
asociatii noi fata de cele cuprinse în textul model sau în tezele expuse de interlocutorul sau. La
aceasta vârsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un
mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc în solutionarea
diferitelor situatii (ca introduceri într-o conversatie, ca modalitati de încheiere a convorbirilor
etc.).
Și în privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat,
dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au
automatizat.Începând cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si
interesul pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparatii, personificari,
metafore. Datorita lecturii diversificate, adolescentii reusesc sa-si formeze un stil propriu de
vorbire orala si scrisa, afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca individualitati distincte. La
sfârsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita îmbogatirii
vocabularului, încep sa înteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese
psihice complexe.

III. DILEMA LUI HEINZ

"Undeva în Europa, o femeie este atinsă de o formă rară de cancer şi riscă să moară. Nu există
decât un singur medicament care o poate salva. Este o formă de radium pe care a descoperit-o un
farmacist, dar pe care o vinde de zece ori mai scump decât preţul real de fabricaţie.
Medicamentul face 200$, iar el cere 2000. Heinz, soţul femeii bolnave, a încercat să strângă
suma împrumutându-se de la prieteni, dar nu a obţinut decât 1000$. Îi cere farmacistului să-i dea
medicamentul la jumătate de preţ, pe loc – timpul fiind extrem de preţios pentru soţia sa –
urmând să-i achite restul ulterior. Farmacistul îl refuză. Disperat, Heinz intră în timpul nopţii în
farmacie prin efracţie şi fură edicamentul."
A făcut bine Heinz furând medicamentul?
Răspuns:
Suntem ȋn cazul unei dileme morale. Avem de ales ȋntre ,,a nu fura’’ şi ,,a salva o viaţă’’.
Circumstanţe: vânzătorul este speculant şi disperarea de a salva viaţa soţiei.
Fiind o problemă de viaţă şi moarte ȋn cadrul familiei consider că Heinz a făcut
,,bine’’(,,Lucrurile făcute din dragoste au loc întotdeauna dincolo de bine şi de rău’’).

Ce s-ar fi întâmplat dacă lui Heinz nu-i păsa de soţia sa?

Răspuns:
Nu am fi avut această dilemă morală, doar un final de mariaj.

Acest fapt ar fi schimbat ceva?

Răspuns:
Astfel fără iubire(,,dragostea ia totul pe seama ei şi-i dă dreptate în tot ce face” ,,dragostea poate
fi motiv pentru orice’’) soţia probabil moare şi actul de ,,a fura’’ nu mai are loc.

4
Dacă persoana în suferinţă i-ar fi fost străină, ar mai fi trebuit să fure medicamentul?
Răspuns:
Cred că nu, am fi ajuns la un simplu caz de comportament ,,justiţiar’’.

IV. La întrebarea anchetatorului - cum de nu a furat şi din standul de electrice - Dan (27 ani)
răspunde că i-a fost frică de mărimea pedepsei pe care ar fi putut să o primească dacă ar fi fost
prins.
Precizaţi stadiul în care se încadrează raţionamentul lui. Argumentaţi.
Răspuns:
Stadiul drepturilor individuale si al contractului social, deoarece Dan realizează consecinţele
faptelor sale.

Construiţi un alt răspuns posibil, pentru situaţia dată, care să corespundă stadiului al III-lea.
Argumentaţi.
Răspuns:
Un alt raspuns posibil al lui Dan ar putea fi „ nu aveam nevoie de nimic de la standul cu
electrice”.

V. Încadraţi copilul aflat în următorul dialog cu adultul în stadiul corespunzător:

Adult: Dacă te joci cu Dan, îi dai şi lui jucării?
Copil: I le dau pe alea 2 (din 5)
A: De ce astea două?
C: Pentru că eu vreau 3. Acestea sunt cele care îmi plac.
A: Dar dacă Dan vrea mai multe?
C: Dacă îmi ia una din ale mele, îi iau şi eu una.
A: De ce?
C: Pentru că eu vreau 3.
A: Şi ce-o să zică Dan?
C: Că este foarte bine … că lui îi plac alea 2.

Răspuns :
Stadiul preoperational- sincretism.(2-7 ani)

VI. Citiţi fragmentul autobiografic semnat de F. Kafka prin prisma stadialităţii psihosociale a lui
Erikson. Precizaţi stadiile pentru care găsiţi referinţe certe.

" […] aş fi avut nevoie de încurajare […] În calitate de tată erai prea puternic […] şi pentru aşa
ceva eu eram prea plăpând […] toată cugetarea mea se află sub pecetea grea a persoanei tale […]
Până şi aspectul tău fizic mă copleşea […] Eu eram slab, lipsit de vlagă, jigărit, tu - voinic, mare,

5
gras […] sentimentul că sunt un nimic […] îşi are originea în influenţa exercitată de tine […]
Când mă apucam de ceva ce nu-ţi era pe plac şi-mi prevesteai un eşec, respectul faţă de părerea
ta era aşa de mare încât […] eşecul părea de neînlăturat. În faţa ta îmi pierdusem încrederea în
mine şi în locul ei am
căpătat sentimentul unei neţărmurite culpabilităţi […] Neîncrederea faţă de […] lume, pe care
încercai să o provoci în mine […] s-a transformat în neîncredere faţă de mine însumi şi în
permanentă teamă faţă de restul lumii […] E drept că dragostea pe care mi-o arăta mama era
neţărmurită, dar, în mintea mea, dragostea ei era independentă de tine […] dragostea şi
devotamentul ei faţă de tine erau prea mari şi o împiedicau să fie o putere spirituală de sine
stătătoare şi durabilă în lupta pe care o ducea un copil."
(F. Kafka, Scrisoare către tata, Revista "Secolul 20", 1964).

Răspuns:
Autonomie versus ruşine.Noi abilităţi fizice duc la posibilitatea alegerilor; în practica educaţiei
sfincteriene copilul învaţă autocontrolul, dar poate resimţi ruşine dacă nu este supravegheat şi
ajutat în mod corespunzător.
Iniţiativă versus culpabilitate. Organizarea activităţilor sale în jurul unui scop; începerea
afirmării şi a exprimării agresivităţii; nerezolvarea complexului Oedip poate duce la
culpabilitate.

VII. Persoanele aflate la vârsta adultă de mijloc tind să filtreze problemele si situatiile prin
prisma experientei lor de viată, fapt care îi ajută de multe ori în rezolvarea mai rapidă si eficientă
de probleme. Pe de altă parte cum credeti că este implicată acest specific al gândirii adultului în
asa-numitul „conflict între generatii”?

Răspuns:
Experienţa de viaţă la nivelul gândirii adultului aduce prudenţă, responsabilitate şi echilibru.
.Referitor la ,,conflictul ȋntre generatii’’diferenţa cea mai mare e dată de acea ,,experienţă
socială” de care a avut parte generaţia mai în vârstă. Deci conflictul dintre generaţii apare
datorită faptului că prin natura firii tinerii sunt mai ,,antisociali” ( nonconformişti, dornici de a fi
independenţi), iar bătrânii sunt cei care vor să-i integreze în societate cu forţa (regulile si
modelele de educaţie se schimbă de la o generaţie la alta).

VIII. Identificati în anturajul dumneavoastră o persoană cu vârsta cuprinsă între 20 si 22 ani pe

care o considerati mai putin adaptată acestei etape de dezvoltare. Prezentati câteva argumente pe
baza cărora considerati că persoana respectivă este slab adaptată.

Răspuns:
Perioada cuprinsă între 20 si 40 de ani este considerată în literatura de specialitate ca etapa
adultă tânără, în care indivizii functionează optim atât din punct de vedere fizic, cât si cognitiv si
social. Această perioadă se subîmparte la rândul său în mai multe etape –tranzitia de la
adolescentă la vârsta adultă (20-22 de ani). Perioada 20-22 este o perioada de tranzitie in viata
fiecaruia. O persoana este slab adaptata, deoarece este perioada in care se separa de parinti,
pleaca la facultate, se desparte de grupul de prietenii. Am o prietenă care în momentul în care a

6
plecat la facultate, datorita separarii de parinti si prietenii nu a reusit sa se intergreze in noul oras,
in noul grup. Este foarte important să ne pregatim oarecum dinainte pentru ceea ce va urma, să
ne impacam cu gandul ca la un moment dat ne vom parasi parintii si vom fi nevoiti sa ne creem
propriul drum. Acesta perioadă reprezintă trecerea de la “copilărie” la maturitate.