REFERAT

ACTIVITATI MOTRICE ADAPTATE

PENTRU PERSOANE CU DEFICIENTA
MINTALA/ de INTELECT

BURCEA (PETRICA) IULIANA

MASTER ANUL I

Asociaia europeana definete activitile fizice adaptate ca fiind un domeniu

interdisciplinar, care caut identificarea i soluionarea diferenelor individuale n
activitatea fizic. Aceasta impune o acceptare a diferenelor individuale, militeaz
pentru creterea accesului la o via activ i sportiv i promoveaz inovarea i
cooperarea dintre serviciile care o asigur.
n cadrul activitilor fizice adaptate intr o serie de activiti majore a cror
perturbare pot s duc la dependen funcional. Aceste activiti sunt:
autongrijirea, perturbri n desfurarea unor activiti manuale, mersul, vzul, auzul,
vorbitul, respiraia, activiti lucrative. Activitile fizice adaptate se bazeaz pe
adaptarea exerciiilor, activitilor fizice la condiiile i posibilitile individului.
Pentru atingerea scopului final, de cretere a calitii vieii, prin activiti fizice
adaptate se urmrete: creterea capacitii fizice, creterea fitness-ului, creterea
ncrederii n sine, creterea plcerii pentru activitatea fizic.
Rolul aplicrii activitilor fizice adaptate vizeaz, fie implicarea n aciuni sociale
ct mai diversificate, fie acordarea de asisten grupurilor sociale, n vederea integrrii
celor cu dificulti de adaptare social.

Deficientele mintale se exprima prin reducerea semnificativa a capacitatii psihice

care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare ale
individului la conditiile in permanenta schimbare a mediului inconjurator(Ghergut,
2000, citat de Bonchis, E., 2004)
Trasatura distinctiva a deficientei mintale este functionarea intelectuala
inadecvata, exprimata in dificultati la nivelul proceselor gandirii, reducerea campului
perceptiv, limbaj slab dezvoltat, imaturitate socio-afectiva, dificultati in invatare,
tulburari de comportament etc.
Paunescu C. (1977) subliniaza ca structura psihica a deficientului mintal se dezvolta
sub limita atinsa de copilul normal de aceasi varsta. Inertia accentuata a proceselor
nervoase si a limbajului determina si o incompetenta sociala a deficientului mintal care
nu poate ajunge la rationamente abstracte, manifestandu-se altfel ceea ce B.Inhelder
numea vascozitate mintala adica gandire neterminata.

Etiologia specifica deficientei mintale

Etiologia deficintei mintale se aseamana in mare masura cu cea generala
responsabila de aparitia altor deficiente. Literatura de specialitate descrie numeroase
clasificari, dar cea mai frecventa imparte factorii in:
1.

Factorii endogeni, acestia pot fi:

- factori genetici nespecifici ce provoaca debilitatea endogena subculturala sau

familiala;
- factori genetici specifici ce determina aparitia sindroamelor Turner,
(mongolismul sau trisomia 21).
2.

Down

Factorii exogeni, acestia sunt:

- factorii prenatali, ce actioneaza asupra fatului in perioada intrauterina (factori

infectiosi si parazitari rubeola, sifilis, toxoplasma; factori umorali imcompatibilitatea
factorului Rh dintre mama si copil; factori toxici alcool, droguri, tutun, intoxicatii
alimentare).
- factorii perinatali care actioneaza in timpul nasterii: traumatisme, hemoragii,
apoxie, traumatisme obstetricale.
- factorii postnatali ce actioneaza dupa nastere: meningoencefalite, traumatisme
cerebrale, intoxicatii cu plumb, etc.
3.

Factorii psihosociali, acestia cuprind:

-

mediu familial nefavorabil;

carente afective si educative;

conditii socio-economice defavorabile;

tulburarile de comportament/deviante comportamentale.

Odata ce factorii de risc au fost depistati, se impune gasirea unor masuri de

contracararea a acestora astfel incat numarul de subiecti afectat sa fie cat mai mic.
Specialistii identifica urmatoarele strategii de prevenire:

eforturi de prevenire primara care se refera la viitorii parinti programe pentru

prevenirea abuzului de alcool, tutun, droguri pentru viitoarele mame;

eforturi de prevenire secundara ce vizeaza persoana care s-a nascut cu o

predispozitie pentru retardul mintal;
eforturi de prevenire tertiara directionate spre persoanele cu retard de intelect
si care urmaresc imbunatatirea nivelului functional al acestuia.

CLASIFICAREA DEFICIENTELOR DE INTELECT

Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificari a deficientei mintale,in functie
de coeficientul de inteligenta, cea mai raspandita fiind cea a lui Santrok, 2001, citat de
Bonchis, E., 2004, conform careia exista:
-

intelect de limita sau deficienta mintala usoara cu IQ cuprins intre

55-70;

deficienta mintala moderata include copiii cu un IQ in limitele 40-54 si care

fac obiectul unor interventii educative speciale;

deficienta mintala severa cuprinde copiii cu un IQ in limitele 25-39, partial

recuperabili, capabili sa asimileze un volum minim de cunostinte dar
insuficiente pentru asigurarea unei activitati total independente, sunt
instruibili pana la un anumit punct;

deficienta mintala profunda este forma cea mai grava referindu-se la o

persoana incapabila sa se autoconduca cu un IQ de sub 25. Numiti si idioti,
copiii din aceasta categorie au un nivel mintal inferior varstei de 2 ani,
structura psihomotrica este rudimentara, nu comunica prin limbaj cu ceilalti.

Particularitatile dezvoltarii motorii la deficientul mintal

Tulburarile prezente la nivelul psihomotricitatii sunt cu atat mai marcante cu cat
gradul de deficient este mai profund.
In deficienta mintala usoara se constata intarzieri la nivelul dezvoltarii
componentelor psihomotricitatii, in ansamblul se poate mentiona lipsa de viteza si
coordonare a miscarilor, debilitate a miscarilor.
In deficienta mintala severa se constata o motricitate mai buna decat in
categoria anterioara dar totusi insuficient dezvoltata. Motricitatea voluntara este
marcata de tremuraturi, miscari imprecise si lipsite de finete. Putem intalni aici si alte
tulburari ale motricitaii generale, de mers, echilibru, etc. Aceste tulburari de motricitate
se vor reflecta si in dificultatile pe care acesti subiecti le au in insusirea limbajului vorbit,
scris dar si a deprinderilor de autoservire.

Activitatea motorie este lipsita de coordonare si control, fara scop si precizie

(miscari stereotipe, balansarea trunchiului, ticuri, miscari foarte lente) in cazul
deficientei mintale profunde.
Studiile efectuate pana in prezent au reliefat faptul ca principalele probleme la
nivelul motricitatii sunt reprezentate de:

dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale ale membrelor,

segmentelor corpului, coordonarea oculo-motorie, auditiv-verbala;

calitati motrice VIRF(viteza, indemanarea, rezistenta, forta) cu un nivel scazut de

dezvoltare, fapt ce se va repercuta asupra calitatii miscarilor;

dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului;

greutati sau imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin

gesturi adecvate;

unii deficienti sunt supraponderali, fapt care afecteaza biomecanica miscarii si

echilibrul;

prezenta perturbarilor motorii ca urmare a alterarii tonusului muscular.

Obiectivele activitatilor motrice adaptate persoanelor cu dizabilitati

intelectuale
Adaptarea educatiei fizice si sportului la particularitatile de crestere si dezvoltare ale
copiilor cu deficienta mintala si asigurarea conditiilor educative speciale presupune
conceperea unui demers educational orientat catre realizarea urmatoarelor obiective
de referinta (dupa Gh. Carstea, Metodica educatiei fizice, Bucuresti):
1.

Educarea atitudinii corporale (globale si segmentare) corecte, indepartanduse starea de instabilitate a acesteia.

2.

Uniformizarea starii de tonicitate a musculaturii segmentelor corpului, pentru a

se preveni sincineziile, ticurile si alte gesturi motrice inutile.

3.

Educarea coordonarii actelor motrice habituale, a coordonarii simple

simetrice si asimetrice.

4.

Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii.

5.

Formarea corecta a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitaraplicative si a unora specifice sportului.

6.

Achizitia unor componente specifice (procedee tehnice, actiuni tactice), dar

si competente generale, posibil a fi aplicate in situatii variate de viata
cotidiana: igiena corporala, stimulare cognitiva, afectiva si sociala, etc.

Indicatii metodice privind organizarea si conducerea activitatilor motrice adaptate

(deficienti mintali cu retard mediu si usor):
-

puneti accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate, locomotie si

de manipulare;

lucrati fara rezerve pentru componentele fitness-ului intr-o maniera

sistematica si progresiva;

aratati/demonstrati mai mult si explicati mai putin;

transmiteti lent si clar indicatiile legate de executie;

puneti accent in executie doar pe 2-3 elemente;

reduceti indicatiile verbale pe cat posibil;

repetati demonstratia si refuzati anumite indicatii; metoda demonstratiei se

dovedeste a fi mult mai eficienta decat explicatia;

utilizati strategii de invatare multisenzoriala prin utilizarea conducerii

manuale prin miscare;

structurati atent continutul fiecarei lectii;

schimbati frecvent continutul instruirii in cadrul aceleiasi lectii (de exemplu,
5 minute alergare urmate de 5 minute de leapsa, exersare sub forma lucrului
pe ateliere; circuit pentru dezvoltarea fortei);

impuneti reguli simple in executia subiectilor;

reduceti deprinderile care se insusesc, ale miscari simple;

utilizati materialele intuitive: afise, ilustratii, in vederea facilitarii intelegerii

actiunilor motrice;

numiti intotdeauna miscarea care se invata pentru ca studentii sa-si

formeze un vocabular minimal de specialitate;

includeti multe structuri ritmice in cadrul lectiilor;

asigurati asistenta executiilor copiilor(daca este necesar);

lasati subiectii sa repete de mai multe ori actiunile reusite, asigurand astfel
dezvoltarea increderii in fortele proprii si a sentimentului de satisfactie;

intariti si incurajati permanent raspunsurile subiectilor, stabilind anumite

standarde de comportament, apreciind aspectele pozitive;

nu utilizati activitati care sa implice eliminarea sau izolarea subiectilor in

exersare.

Profesorul trebuie sa tina cont in programele de exercitii de faptul ca persoanele

cu deficienta mintala pot avea o atitudine diferita fata de exercitiile fizice, si anume:
-

unele persoane doresc sa participe la activitatile cu continut variat;

altele, dimpotriva, prefera schimbari putine ale exercitiilor, preferand
reluarea anumitor structuri motrice.

Activitati motrice adaptate persoanelor cu deficienta mintala

In selectarea activitatilor fizice pentru acesti subiecti, profesorul va trebui sa tina
seama de varsta, severitatea deficientei, optiuni si dotare materiala.
Participarea persoanelor cu deficienta mintala la activitatile de educatie fizica si
sport ofera acestora ocazia experimentarii unor situatii de viata inedite, obtinerea unui
grad sporit de autonomie, accesul la noi activitati culturale, ce favorizeaza integrarea
sociala. Efectele practicarii exercitiilor fizice de catre persoanele cu deficienta mintala
pot fi grupate in trei niveluri:
-

pe planul interactiunii sociale, prin beneficiile aduse de interactiunea cu

semenii;

pe planul imaginii de sine, prin cresterea increderii proprii;

pe planul conditiei fizice, prin ameliorarea factorilor biologici.

Astfel, persoanele cu deficienta mintala lejera pot intelege notiuni legate de

activitatea de educatie fizica si sport; reguli de desfasurare a actiunilor motrice, sensul
intrecerii, clasamentul, notiuni legate de atac si aparare, dozarea efortului. Ele pot

aparea in contextul relatiilor sociale de parteneriat, adversitate de respectare a

oficialilor, arbitrului.

Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul, voleiul, dansul

reprezinta optiuni importante ale acestor subiecti, desi conceptele de strategie, joc de
echipa, expresivitate, reguli, sunt mai greu de inteles.
In cazurile persoanelor cu deficienta mintala moderata, in functie de nivelul
competentelor acestora in plan psiho-social, se pot organiza:
-

activitati sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de recompense in

functie de rezultat si performanta;

activitati fizice adaptate, cu programe de exercitii din care se exclude

notiunea de sport, dar cu acordarea de recompense castigatorilor;

Pentru subiectii cu retard mintal sever, care nu sunt integrati in clase obisnuite, ci
in clase, scoli sau institutii speciale, este necesar un ajutor(asistenta) permanenta in
realizarea continutului instruirii. Nivelul mintal si motric redus face ca activitatea acestor
subiecti sa se caracterizeze printr-o slaba interrelatie de grup, comunicarea realizanduse doar intre profesor si elev. Aceste premise impun ca programele educationale sa se
centreze pe utilizarea deprinderilor senzoriomotorii, a deprinderilor de baza, a patternurilor fundamentale de miscare si pe dezvoltarea componentelor fitnes-ului propriu-zis si
motor. Programele senzoriomotorii stimuleaza simturile copilului in vederea dezvoltarii
canalelor senzoriale care faciliteaza receptionarea informatiilor din mediu. Pentru
copiii mici, aceste programe vor viza insusirea progresiva a pozitiilor de postura
corecta, tarare, apucare-eliberare de obiecte si de mentinere a pozitiilor asezat si
stand. Multi dintre subiectii cu limitari severe nu invata sa mearga mai devreme de 9 ani
iar unii nu reusesc niciodata. Prin urmare, chiar si cele mai rudimentare miscari trebuie
invatate cu rabdare.
Afectiunile persoanelor cu deficienta mintala severa determina manifestarea
unor polihandicapuri care in contextul activitatilor fizice adaptate pot fi abordate prin
sarcini motrice simple, individuale sau colective(mers sub forma de plimbari in aer liber)
sau prin participare la intreceri sportive(integrare fizica, ca spectator), aceste persoane
fiind sensibile la practici sociale de acest gen care reunesc un numar mare de
persoane. Scopul participarii lor vizeaza acceptarea sociala de catre persoanele
normale.

Din categoria deficientilor mintali fac parte si copii care prezinta sindromul
Down, cea mai reprezentativa afectiune genetica asociata retardului mintal. Din cele
peste 80 de caracteristici clinice asociate sindromului Down, aprecierile vor viza in
special caracteristicile fizice si motrice ale acestor subiecti:
-

statura mica;

tonusul muscular slab;

hipermobilitate articulara;

aspect mongoloid al fetei;

obezitate usoara pana la moderata;

sistem cardiovascular si respirator subdezvoltat;

membre superioare si inferioare scurte in raport cu trunchiul;

echilibru deficitar;

dificultati de perceptie;

risc crescut de afectiuni cardiace, leucemie, infectii respiratorii, imbatranire

rapida;
risc crescut de Alzheimer la subiectii de peste 35 ani.

Din punct de vedere al conceperii de programe de activitati fizice adaptate

pentru subiectii cu sindrom Down (care vor avea avizul medical) accentul va fi pus pe
reducerea deficientelor posturale si ortopedice, cum ar fi: lordoza, cifoza, instabilitatea
atlantoaxiala (la nivelul jonctiunii craniu-vertebra cervicala, picior plat si in pronatie,
luxatii congenitale de sold). Toate exercitiile utilizate vor viza cersterea tonusului
muscular si reducerea hipermobilitatii articulare, ca baza a reducerii deficientelor
posturale.

Activitati destinate imbunatatirii nivelului fitness-ului. Fitness-ul reuneste un

anbamblu de componente ce vizeaza un stil de viata activ, ce se traduce printr-o
buna stare de sanatate, capacitate de efort, eficienta profesionala si sportiva, risc
scazut de imbolnavire, etc.
Componentele fitness-ului sunt:

rezistenta cardio-vasculara, mobilitatea;

rezistenta musculara locala;

forta;

compozitia corporala.

In educatia fizica adaptata, obiectivele se stabilesc incepand cu atingerea unui

nivel de fitness necesar executarii deprinderilor motrice de baza si utilitar aplicative (
mentinerea pozitiei stand, tarare, deplasare spre o tinta, etc) pana la fitness-ul necesar
executiei unor deprinderi specifice (ramurilor de sport, activitatilor recreationale sau
profesionale). Prin urmare, programele de fitness vor fi strict personalizate. In acest
context, J. Winnick (1995) recomanda stabilirea:
-

obiectivului prioritar pentru fiecare subiect ;

componentelor fitness-ului asupra carora se va exercita influenta exersarii;

segmentelor corporale care vor fi antrenate;

testelor utilizate pentru a evalua nivelul fitness-ului si, eventual, a

standardelor de performanta.

Principalele mijloace care pot fi utilizate in dezvoltarea componentelor

fitness-ului sunt:
-

pentru mobilitate: (obiectivul principal vizeaza imbunatatirea functionala a

miscarilor). Exercitiile se executa din diferite pozitii (asezat, stand, pe
genunchi, culcat), vor pregati subiectul pentru eforturi sustinute si vor
angrena atat trenul inferior, cat si cel superior.

pentru forta: in conditiile in care inervatia musculara este intacta si nu exista

alte patologii, lucrul pentru forta se poate desfasura, in principiu, fara restrictii.
Profesorul va avea grija sa lucreze echilibrat atat muschii antagonisti cat si pe
cei agonisti, cu accent pe dezvoltarea muschilor extensori, abductori si
supinatori.

pentru rezistenta cardiovasculara si compozitie corporala: activitatile

recomandate sunt,oarecum, similare datorita efectelor care se exercita in
ambele zone. Obiectivele pot fi atinse daca se utilizeaza un program aerob,
continuu, de alergare/inot, ciclism, in general activitati care angreneaza in
miscarea intregului corp, fapt care favorizeaza consumuri calorice superioare

si imbunatatirea functiei cardiorespiratorii. Activitatile pot fi: plimbare sau

urcare pe munte, mers pe bicicleta stationara sau nestationara, joging, mers
pe stepper sau pe covor rulant, inot pe distante lungi, ski fond, dans aerobic,
etc.
Acrosport. Reprezinta o optiune care poate fi inclusa in continutul lectiilor de
educatie fizica, constand in realizarea unor legari de figuri acrobatice colective
combinate cu elemente individuale. Figurile pot fi executate in duo, trio, sau mai multi
participanti. Acrosportul presupune deci, o productie de forme statice, dinamice sau
combinate, caracterizate prin piramide. Prestatia poate fi insotita de
acompaniament muzical.
Activitati de expresie corporala urmaresc desfasurarea unei activitati artistice
prin descoperirea si reproducerea unor forme corporale in vederea unei evolutii
arbitrate.
Sporturile de iarna reprezinta o categorie de activitati sportive cu o arie restransa
in programa de educatie fizica sau sportiva. Aceasta omisiune este cu atat mai
inexplicabila cu cat acestea indeplinesc obiective variate: imbunatatirea nivelului
fitness-ului, relaxare recreere, senzatii speciale de miscare, crearea premiselor pentru
activitati independente in vacantele scolare. Dintre acestea putem aminti: schiul,
patinajul, sania.
Jocuri de miscare si jocuri sportive. Jocurile de echipa sunt la fel de populare si
in randul persoanelor cu nevoi speciale, care regasesc in cadrul acestora un mediu
favorabil de implicare motrica, afectiva, cognitiva. Pentru deficientii mintali severi se
recomanda ca jocurile sportive sa se desfasoare pe terenuri cu dimensiuni reduse si
reguli simplificate, deoarece capacitatea de concentrare si prelucrare a informatiilor
limitata impiedica invatarea si utilizarea unor strategii de joc care implica
secventializarea mai multor actiuni motrice dependente de mai multi factori.
In conditii de retard usor subiectii pot practica jocuri precum baschet, volei,
fotbal.

Jocul de baschet- adaptari ale regulamentului:

Regulamentul prevede anumite modificari in cadrul jocurilor desfasurate pentru
persoanele cu dizabilitati mintale, adaptari care pot fi adoptate integral sau partial,
acest lucru fiind la latitudinea organizatorilor:
un joc poate cuprinde 4 reprize, fiecare de cate 6 minute;
un jucator poate face doua pasiri peste ceea ce este permis. Daca jucatorul
isi creeaza un avantaj si trece de aparare ca urmare a pasilor in plus, comite o abatere
si acesta va fi sanctionat imediat prin pierderea posesiei mingii;
fiecare echipa are dreptul la 4 time-out-uri pe durata unui joc;

daca dupa expirarea timpului de joc scorul este egal, se desfasoara atatea
reprize de prelungiri cu durata de 3 minute pana se departajeaza o echipa. In cadrul
acestor reprize de prelungiri, antrenorii nu vor beneficia de time-out;
abaterea de 3 secunde se sanctioneaza atunci cand exista un control al
echipei in suprafata de joc a adversarilor (terenul de atac);
cel care executa aruncarea libera trebuie sa elibereze mingea in 10 secunde
din momentul in care i se indica locul de unde s-o faca de catre official;
o echipa este formata din 5 jucatori. Fiecare echipa mai are dreptul la 5
jucatori inlocuitori;

nu este regulamentar ca jucatorul sa dribleze de doua ori (se considera

incheierea unui dribling in momentul in care jucatorul are controlul mingii cu
ambele mainii).

Beneficiile fizice ale sportului adaptat

Beneficiile fizice ale sportului sunt n strns legtur cu posibilitile reale ale
beneficiarilor de a practica activitatea motric innd cont de caracteristicile
deficienei permanente sau temporare. Sportul poate ajuta ca deprinderile
enumerate mai jos sa se dezvolte mai repede:

For.
Coordonare.
Echilibru.
Gimnastic cardio-respiratorie.
Flexibilitate.
Dexteritate (buna funcionare a minilor).
Controlul greutii
Rezistent.

Beneficiile psihologice ale sportului adaptat

O persoan i va folosi la maximum potenialul doar daca se va implica n mod activ n
ceea ce face. Daca nevoile sale emoionale sunt ignorate, persoana va deveni
anxioas, retras i pasiv n apropierea sa fa de viaa. Beneficiile emoionale i
mentale ale sportului adaptat nu ar trebui s fie subestimate.

ncredere;

Motivaie;
Afirmare;
Respectul de sine;
Determinare;
Autodisciplin;
Eliberare de tensiune.

Beneficiile sociale ale sportului adaptat

Lucrul n grup poate avea beneficii suplimentare lucrului individual. De exemplu:

Lucrul cu alte persoane cu deferite abiliti i experiene permite tuturor s nvee

de la fiecare cate ceva;
Grupul poate mprti idei pentru rezolvarea unor probleme;
Avnd sprijinul celorlali, oamenii sunt ncurajai s-i asume noi provocri, care
poate nu le-ar fi luat n calcul nainte;
Independenta;
Reintegrare;
Abilitatea de a respecta reguli;
Prietenia;
Comunicarea.

Beneficiile vocaionale ale sportului adaptat

Sportul ajut la ctigarea forei fizice i emoionale, dar i la dezvoltarea deprinderilor
necesare pentru a se angaja sau pentru a se reantrena.

Lucrul n echip;
Luare de decizii;
Conducere;
Receptivitate la ordine;
Rezolvarea problemelor;
Stabilirea elurilor.

Bibliografie:
TEODORESCU S., AURA BOTA, MONICA STNESCU, Educaie fizic i sport
adaptat pentru persoane cu deficiene senzoriale, mintale i defavorizate social,
Bucureti, 2003;
V. Marcu, M. Dan, M. Milea, Sport pentru persoane cu handicap, 2001.
http://terapiedizabilitati.ro/publicatii/
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ACTIVITATI-MOTRICE-ADAPTATEPE51.php
http://terapiedizabilitati.ro/servicii/educatie-fizica-si-sport-adaptat/educatia-fizicaadaptata-copiilor-dizabilitati/
www.scribd.com