Sunteți pe pagina 1din 5

Deprinderile motrice

A. Demeter defineste deprinderile motrice ca fiind “ reflexe conditionate cu un grad mai


redus de stabilitate bazate pe repetarea interactiunilor dintre reactiile chinestezice, vizuale,
auditive etc. care sosesc concomitent la nivelul zonelor corticale somatosenzitive, auditive,
vizuale “. Prin aceasta definitie subliniaza substratul fiziologic al deprinderilor de miscare.
M. Epuran subliniaza calitatea superioara a deprinderilor motrice ca mijloace de
comportament uman in raport cu diferite trebuinte sociometrice. Acesta considera ca “
deprinderile motrice sunt caracteristice sau componente ale actelor invatate care prin exersare
dobandesc indici superiori de executie ( coordonare, precizie, viteza, plasticitate, automatism)”.
O definire completa ar trebui sa cuprinda substratul fiziologic (reflexe conditionate, miscari
voluntare), substratul psihologic (motivarea in raport cu anumite trebuinte), pedagogic
(invatarea deprinderilor intr-un proces pedagogic) si cel metodic (dobandirea lor prin exersare
potrivit unui model elaborat pe baza necesitatilor sociomotrice). Subliniindu-se substratul
fiziologic, psihologic si metodic trebuie accentuat caracterul dobandirii lor prin invatare,
situatie in care deprinderile motrice de baza devin mijloace de comportament uman cu ajutorul
carora omul realizeaza econimic si cu randament crescut acele trebuinte sociale cu fond motric
care se repeta relativ constant, dar si sarcinile care nu au mai fost incercate pana atunci.

Particularitati

- unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, altele in cadrul procesului


instructiv educativ. Tot in acest proces se pot corecta unele deprinderi motrice insusite gresit si
se consolideaza cele insusite corect;
- se formeaza intr-un timp relativ lung prin repetare sistematica si cuntinua;
- sunt forme concrete de activitate motrica, carea au la baza stereotipuri dinamice,
realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Aceste legaturi sunt cu atat mai
sigure cu cat sunt repetate mai mult, iar varsta subiectilor este mai mica;
- exercitiul fizic repetat in mod sistematic si continuu este principalul excitant care
contribuie la formarea legaturilor temporale, a reflexelor conditionate. Pentru formarea
deprinderilor acest excitant trebuie sa transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu
aceeasi intensitate;
- prin exersare pot ajunge in faza de automatizare. In aceasta faza controlul scoartei
cerebrale asupra efectuarii deprinderilor motrice se pastreaza, dar atentia este indreptata asupra
modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor
motrice si nu asupra succesiunii lantului de miscari specifice deprinderii respective;
- in faza superioara de maiestrie motrica, pe baza interactiunii analizatorilor cu
gandirea se ajunge la formarea unor senzatii complexe specifice unor ramuri de sport ca:
“simtul mingii”, “simtul portii”, “simtul apei”, “simtul rachetei”, ‘simtul zapezii” etc.
- se perfectioneaza treptat si neuniform, adica progresele sunt din ce in ce mai mici
cu cat ne aflam intr-un stadiu mai avansat;

1
- sunt ireversibile si unice, adica miscarile se inlantuiesc intr-un singur sens.
Inversarea unor elemente componente, daca este posibil, duce la elaborarea unei noi deprinderi
motrice;
- se pierd treptat daca nu sunt fixate prin repetari multiple.

Tipuri de deprinderi motrice

Clasificarea deprinderilor motrice se poate face in functie de mai multe criterii :

1. in functie de aria de automatizare se clasifica in:


a. elementare, care sunt complet automatizate. Cuprind miscari cu caracter
fazic, care se repeta in aceeasi succesiune – cele cu caracter ciclic: mers, alergare, ciclism;
b. complexe, care sunt partial automatizate (aciclice). Sunt formate din cele
elementare si alte miscari neautomatizate sau incomplete automatizate.

2. in functie de finalitatea folosirii lor se clasifica in :


a. de baza si utilitar aplicative, folosite in viata cotidiana, dar si in sport
(mers, alergare, sarituri, aruncare-prindere, transport de greutati, catarare-escaladare, tarare);
b. specifice ramirilor si probelor sportive (elementele si procedeele
tehnice).

3. in functie de nivelul participarii sistemului nervos la formarea lor, se clasifica


in:
a. propriu-zise, care se obtin prin exersari stereotipe, cu numar mare de
repetari (gimnastica, patinaj, sarituri de la platforma etc.);
b. perceptiv-motrice, la care invatarea este influentata de ambienta (oina,
tir, tir cu talere, jocuri dinamice);
c. inteligent-motrice, unde apare adversarul (jocuri sportive, lupte, box,
scrima, judo etc) care le influenteaza la formare si mai ales la valorificare.

Caracterul deosebit si locul pe care-l ocupa deprinderile motrice de baza in sfera


deprinderilor motrice constau in faptul ca pot fi transferate si utilizate cu eficienta in toate
activitatile specific umane care contin si o componenta motrica. Pentru acest motiv
deprinderile motrice de baza formeaza nucleul sociomotricitatii umane si se constituie intr-un
obiectiv instructiv-educativ fundamental al educatiei fizice scolare, profesionale, educatiei
fizice a militarilor si intr-o componenta a procesului de instruire sportiva a copiilor si juniorilor
in cadrul pregatirii fizice multilaterale a acestora ca sportivi.
In stabilirea locului in lectie a formarii deprinderilor motrice de baza trebuie plecat de la
faptul ca ele reprezinta o componenta a procesului instructiv-educativ. Daca stadiul didactic
este de invatare sau consolidare, aceasta veriga se plaseaza dupa influentarea selectiva a
aparatului locomotor. Daca stadiul didactic este de perfectionare sau generalizare, veriga
respectiva se plaseaza mai spre sfarsitul lectiei. Deprinderile care solicita organismul in regim
de efort, de viteza-indemanare se plaseaza inaintea deprinderilor care solicita organismul in
regim de forta sau rezistenta.

2
Etapele formarii deprinderilor motrice

Fiziología prezinta 3 faze ale formarii deprinderilor motrice:


a. faza miscarilor inutile, grosolane, lipsite de coordonare, nediferentiate;
b. faza miscarilor contractiilor excesive prin contractii puternice, este etapa
miscarilor in concordanta cu scopul actiunii. Dispar miscarile inutile, inhibitia crescand ca
intensitate. Se realizeaza o coordonare mai buna intre cele 2 sisteme de semnalizare.
Comenzile sunt inca delimitate imprecis. Tonusul muscular este prea ridicat, iar contractiile
musculare au intensitate exagerata;
c. faza stabilizarii deprinderilor motrice (formarii propriu-zise). Se intareste
stereotipul dinamic, executia se concretizeaza precis in zonele interesate.
Psihologia prezinta 4 faze:
a. initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea. Se ia cunostinta de structura
actiunii, de mecanismul sau de baza, se intuiesc principalele elemente componente si se fac
primele executii;
b. insusirii fiecarui element al deprinderii, cu accent pe elemental “cheie”;
c. unificarii elementelor componente ale deprinderii in cadrul unei executii
integrale;
d. automatizarii- deprinderea se exerseaza in conditii variate.
Teoria si metodica distinge etapele:
a. etapa initierii in bazele tehnice de executie cu obiectivele:
- formarea unei reprezentari clare a deprinderii, prin explicatie si demonstratie in
special;
- formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderilor motrice respective;
- descompunerea deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a
acestora;
- preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.
In aceasta etapa predomina volumul efortului fizic.
b. etapa fixarii, consolidarii deprinderilor motrice cu obiectivele:
- formarea tehnicii de executie in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale
si dinamice optime;
- intarirea legaturilor temporale prin exersarea deprinderii in conditii standardizate,
relativ constante, prioritara fiind corectarea greselilor individuale de executie.
In aceasta etapa creste rolul intensitatii efortului fizic si al controlului sau autocontrolului
nivelului de executie a deprinderii respective.
c. etapa perfectinarii deprinderilor motrice cu obiectivele:
- sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea procedeelor
tehnice specifice;
- exersarea in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in practica, mai
ales in cea competitionala;
- includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si exersarea acestor
combinatii cu usurinta, cursivitate si eficienta.
In aceata etapa intervine si complexitatea efortului care are rol substantial si se face
trecerea de la deprinderi la priceperi motrice complexe.

3
Transferul si interferenta

In educatia fízica, la fel ca in celelalte stiinte, ceea ce se executa in lectia curenta trebuie sa
se sprijine pe elementele lectiei anterioare si sa pregateasca lectia viitoare. Deprinderile fixate
pot avea o influenta pozitiva sau negativa asupra celor ce se invata.
Atunci cand influenta este pozitiva este vorba de transfer, iar cand este negativa este vorba
de interferenta (transfer negativ). Se recomanda mare atentie in planificarea realizarii
deprinderilor motrice pentru a se evita situatiile posibile de interferenta.

Caracteristici :
- este indicat sa se invete actiunea care este caracteristica pentru toate. In cazul
celor a caror componenta motrica este relativ limitata, transferul pozitiv se face prin exercitii
pregatitoare;
- pe baza transferului se utilizeaza si anumite miscari de imitatie;
- pentru evitarea transferului negativ un trebuie sa se planifice formarea
concomitenta a deprinderilor concurente;
- exista si transfer unilateral atunci cand numai o deprindere o influenteaza pe
cealalta si in acest caz se recomanda formarea mai intai a deprinderii care se degradeaza sub
influenta celeilalte;
- viteza de formare a unei noi deprinderi depinde de experienta motrica anterioara a
subiectilor.
Timpul necesar pentru formarea deprinderilor motrice depinde de: capacitatea de
coordonare generala, experienta motrica anterioara, nivelul indicilor morfo-functionali ai
subiectilor, varsta lor, gradul de oboseala, continuitatea in exersare, nivelul indicilor calitatilor
motrice de baza, gradul de complexitate a deprinderii care se invata, motivatia celui care
exerseaza.

Priceperile motrice si relatia lor cu deprinderile motrice

Priceperea motrica este o forma de valorificare constienta , in conditii variabile, diferite,


neprevazute a sistemului de deprinderi motrice insusite anterior. Deprinderile motrice
cunoscute trebuie sa fie selectate de subiect si efectuate cursiv in raport de conditii, obtinandu-
se o eficiente maxima. Aceste priceperi se numesc “priceperi motrice complexe”, iar realizarea
priceperilor motrice este scopul procesului instructiv-educativ.
Stapanirea unui bogat sistem de deprinderi motrice nu este suficiente pentru un individ, ci
trebuie sa aiba capacitatea de a aplica acest bagaj motric in raport de necesitati si conditii( in
viata cotidiana, in competitii etc.).
Caracteristici:
- sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare umane deoarece
sunt dependente de conditii variabile, nestandardizate;

4
- sunt dependente de volumul de deprinderi motrice stapanite (experienta métrica
anterioara);
- nivelul lor exprima maiestria practica in situatii variabile, necunoscute, ceea ce
reprezinta scopul final al procesului instructiv-educativ;
- se consolideaza prin folosirea metodelor active de instruire, mai ales prin
problematizare;
- influenteaza pozitiv procesele cognitive (memoria, imaginatia, creativitatea etc.);
- nivelul insusirii lor este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale.
Priceperea motrica elementara este o pre-deprindere si se manifesta la un individ atunci
cand incepe sa efectueze primele incercari in invatarea unei miscari.
Priceperea reprezinta stadiul initial in formarea deprinderilor ce se realizeaza pe 3 cai:
a. observarea actiunilor altora, dupa care se incearca imitarea lor, ceea ce presupune
atentie si spirit de observatie;
b. prin explicatie (povestiri, sublinieri, accentuarea unor momente importante etc.);
c. incercari practice directe pe baza primelor 2 cai.
Se evidentiaza astfel caracterul constient al executiei subiectului, la baza ei stand imaginea
mentala care inseamna perceptia vizuala, auditiva si reactualizarea a ceea ce s-a perceput
anterior.
Deci, pentru a efectua prima oara o miscare, subiectul isi formeaza intai o imagine mentala,
care este o stocare a informatiei in memoria de lunga durata. Din acest motiv se apreciaza ca
persoanele care au o experienta motrica bogata sunt mai pricepute (invata mai rapid) decat cele
care au efectuat mai putine exercitii fizice.
Priceperile superioare apar ca post-deprinderi si reprezinta capacitatea de a combina acte si
actiuni motrice cunoscute pentru rezolvarea unor situatii noi. La baza lor stau modelele
operationale sau “schemele operationale” dupa V. Pavelcu, selectionate din mai multe variante
posibile.
Aceste activitati voluntare fac din pricepere mai mult decat o imbinare de cunostinte,
mijloace si deprinderi, motiv pentru care Brener considera ca accentul principal in educatie
trebuie pus pe priceperi.

IANOSI SORIN – GEORGE


ANUL III EFS