Deprinderile motrice

Deprinderile motrice sunt componente ce se invata in procesul instructiv-educativ prin exersare voluntara
devenind total automatizate sau partial automatizate, definite in literature de specialitate ca fiind componente
automatizate ale activitatii voluntare". In esenta sunt modalitati diferite de miscare, ale omului, in scopul
realizarii obiectivelor educatiei fizice si sportului. Pot fi considerate ca actiuni motrice care au ajuns prin
exersare la un inalt grad de stabilitate, precizie si eficienta. Se invata in ontogeneza si reprezinta consecinta
formarii pe scoarta cerebrala, in zona motorica a unor reprezentari privind modalitatea de miscare. lnca de la
nastere, incepe procesul de formare a deprinderilor motrice. In prima faza, formarea lor este realizata sub
supravegherea parintilor care nu au in totalitate o viziune clara, exacta si corecta a acestora, ceea ce duce, de cele
mai multe ori, la o insusire incorecta. Profesorului de educatie fizica ii revine sarcina sa corecteze deprinderile
motrice insusite anterior, dar si sa mareasca bagajul motric al elevilor/studen til or prin deprinderi motrice noi.
Deprinderile motrice reprezinta modalitati diferite de miscare ce se formeaza prin:
activitatea de exersare voluntara si constienta a elevului/studentului;
activitatea de exersare repetata realizata in mod intamplator sau organizata si dirijata in mod special;

repetarea stereotipului dinamic al misearii;

repetarea deprinderilor motrice realizate in conditii aproape identice, ce asigura insusirea acestora si executia
lor cu precizie, coordonare, usurinta, rapiditate si un consum mic de energie.
Formarea deprinderilor motrice depinde de modalitatca de percepere a informatiilor, fiind rezultatul cumulat al
actiunilor organelor de simt, a activitatii scoartei cerebrale, a musculaturii corpului, oaselor, ligamentelor,
articulatiilor, si a celorlalte organe interne.
Exersarea multipla a deprinderilor motrice intr-un context asemanator duce la insusirea lor intr-o forma
superioara ceea ce se manilesta intr-o perceptie deosebit de fina denumita in literatura de speeialitate ca "simtul
portii", "simtul pragului", "simtul slachetei", "simtul zapezii", "simtul echilibrului" etc.
Deprinderile motrice se formeaza atat in practica vietii de zi cu zi cat si in procesul de instruire special organizat.
Deprinderile de miscare, numite si deprinderi motrice de baza, formate in practica vietii sunt: mersul, alergarea,
aruncarea, saritura etc. In procesul de instruire specific educatiei fizice are loc: o perfectionare a deprinderilor
motrice de baza, se invata deprinderile motrice utilitar-aplicative ca: escaladarile, catararile, mersul in echilibru
si se insusesc deprinderi motrice specifice ciiferitelor, discipline, ramuri si probe sportive.
Caracteristicile deprinderilor motrice

Deprinderile motrice sunt considerate a fi actiuni automatizate, ceea ce inseamna ca in timpul efectuarii acestora
scoarta cerebrala este eliberata in totalitate sau partial de supravegherea clestasurari lor. Subconstienlui
supravegheaza totusi realizarea deprinderilor motrice, iar atunci cand apar situatii neprevazute interventia
constientului este rapicia.
Caracteristica principala a deprinderilor motrice este posibilitatea permanenta de perfectionare prin indici ce
caracterizeaza miscarea (rilni, directie, amplitudine, forta, rezistenta, viteza), ceea ce inseamna ca au o anumita
mobilitate. Ele nu sunt innascute, se dobandesc in practica vietii si in procesul cie instruire special organizat, au
la baza activitatea voluntara a individului. In invatarea deprinderilor motrice, constiinta indeplineste rol
coordonator asupra actiunilor si operatiilor care urmeaza sa se automatizeze prin exersare
Deprinderile motrice sunt actiuni motrice automatizate, automatizarea lor necesita ropetarea multipla, in conditii
asemanatoare la intervale de timp constante, ceea ce permite formarea unui stereotip dinamic. Formarea
deprinderilor motrice este un proces complex ce presupune actiunea cumulata a profesorului care transmite
cunostinte, dirijeaza si organizeaza exersarca miscarii, si cea a elevului care percepe, analizeaza si efectueaza
deprinderile (exercitiile). lnvatarea deprinderilor motrice este rezultatul cumulat al acestora si presupune
participarea: sistemului perceptiv, nervos, muscular, osos si ligamentar si al aparatelor si organelor interne.
Tipuri de deprinderi motrice

Deprinderile motrice se clasifica in functie:

a) de aria de automatizare in:
elementare, care sunt complet automatizate, ele sunt formate dintr-un lant de miscari cu caracter fazic, care
se repeta in aceeasi inlantuire (deprinderile cu caracter ciclie: mersul, alergarea, inotul, ciclismul etc.);

complexe, care sunt partial automatizate, sunt deprinderile motrice specifice sporturilor sau probe!or
aciclice: gimnastica, sarituri, box, lupte si incieosebi jocurile sportive;
b) de finalitatea folosirii lor in:
de baza si utilitar aplicative folosite cu precadere in viata cotidiana, dar si in practicarea ramurilor sportive
(mersul, alergarea, saritura, aruncarea, prinderea, escaladarea, transportul de greutati etc.);

 specifice ramurilor si probelor sportive - elementele ssi procedeele tehnice din diferite sporturi.
Tinand cont de nivelul participarii sistemului nervos la formarea si valorificarea lor, deprinderile motrice se
clasifica in:
propriu-zise - cand se obtin prin repetari stereotipe, electuate de un
numar foarte mare de ori, este ca/ul deprinderilor din gimnastica, patinaj, sarituri de la platforma etc.;
perceptiv-mo trice - cand invatarea este influentata de ambianta (oina, tir cu talere, jocuri de eopii);

intcligent-motrice - cand a pa re titlvcrsanil care este apozitiv si intentional, este vorba de deprinderile din
jocurile sportive, Iuple, box, scrima, judo.
Mecanismul formarii deprinderilor motrice

Procesul de formare a deprinderilor motrice presupune patru operatii ce se succed si sunt intr-un raport de
dependenta totala:

perceptia sau cunoasterea senzoriala a actiunii ce urmeaza sa fie executata. Perceptia este stimulata de
cadrul didactic, ce urmareste modalitatea de observare a elevilor;
intelegerea deprinderii ce urmeaza a ti executata, exersata. Intelegerea presupune analiza, judecata, analogic
sinteza;

memorarea datelor necesare realizarii deprinderilor motrice, a exercitiilor. Memorarea presupune stocarca
datelor pe un termen mai scurt sau mai lung. Este deosebit de importanta pentru a patra faza ce presupune
exersarea.

aplicarea in practica a cunostintelor sau exersarea reprezinta operatia finala in care se concretizeaza
primele trei.
Modalitatea de formare a deprinderilor motrice poate J"i analizata din mai multe puncte de vedere, in functie
speciticul stiintei care supune analizei acestui mecanism.
Din punct de vedere fiziologic, formarea deprinderilor mtitrice se realizeaza in trei etape:
Etapa I reprezinta etapa in care predomina miscarile inutile, iar capacitatea de a coordona actiunile este slaba. In
aceasta etapa, procesele nervoase sunt neechilibrate, predomina excitatia si lipsesle inhibitia;
Etapa a ll-a este etapa in care miscarile sunt dominate de contractu excesive si necontrolate in totalitate. In
aceasta etapa apare insa inhibitia, dar se realizeaza si formarea si stabilizarea deprinderilor motrice.
Etapa a IIl-a in care se realizeaza intarirea stereotipului diiiamic motric prin delimitarea precisa a iradierii
proceselor de excitable si inhibitie. Excitatia si inhibitia ca si mecanismele de iradiere, concentrare si inductie se
succed rational si adecvat scopului urmarit.
Din punct de vedere psihologic etapele formarii deprinderilor rnotrice sunt:

etapa initiala (etapa orientarii si iamiliarizarii cu actiunea) in care se urmareste insusirea mecanismului de
baza al actiunii prin realizarea primelor exersari;
etapa insusirii (studierii) fiecarui element component ai actiunii;
etapa imificdrii elementelor componente ale actiunii (actiunea se executa integral);

etapa aiitoniatizarii, cand actiunea se perfeetioneaza treptat, miscarilc care o compun devin elemente
automatizate. In aceasta etapa se are in vedere sj exersarea in conditii cat mai variate, insa lara a modifica
structura de baza.
In timpul formarii deprinderilor motrice, proceseie nervoase se repeta in conditii neschimbate, permitand, pe
baza intarii puternice a reflexelor conditionate, organizarea unui stereotip dinamic motor, aceasta constituind
forma superioara a functiei de sistematizare a scoartei. El se elaboreaza pe baza unui lant de reflexe conditionate
declan^ate intr-o anumita ordine si la intervale constante. Intarirea acestor reflexe se realizeaza ca efect al
utilizarii, in aeeeasj succesiune, a unui stereotip constant de stimuli, determinand, in final, ca urmare a
numeroase repetari, ritmul si intensitatea optima in activitatea proceselor nervoase Este bine sa precizam ca nu
trebuie confundate etapele sau fazele formarii deprinderilor rnotrice din punct de vedere fiziologic sau
psihologic, cu etapele insusirii deprinderilor rnotrice din punct de vedere metodic, care sunt considerate stadii
ale procesului didactic sj pe care metodica ni le prezinta astfel:
A) etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor rnotrice, cu urmatoarele obiective principale:
formarea unci reprezentari clare asupra deprinderii respective;
formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderii;
descompunerea deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a acestora;
preintampinarea sau eliminarea greselilor tipice de executie.
B) etapa fixarii, consolidarii deprinderilor motriee cu urmatoarele obiective principale:
formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale sj dinamice
optime;


intarirea legaturilor temporale prin exersarea in conditii relaliv constante, standardizate a deprinderilor
motriee, fiind create premisele pentru executarea acesteia in conditii variate.
C) etapa perfectionarii deprinderilor motriee cu urmatoarele obiective:
largirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, prin desavarsirea executiei mai multor procedee tehnice;
exersarea - cu precadere - a deprinderii in conditii cat mai variate si mai apropiate de cele intalnite in practica
includerea deprinderilor intr-o inlantuire de alte deprinderi si executarea acestor combinatii cu usurinta,
cursivitate sj elicienta.
Formarea deprinderilor motrice este direct influentata de o serie de factori (variabile) cum ar fi:
experienta motrica anterioara;
nivelul de dezvoltare al aptitudinilor psihomotrice;
e
gradul de complexitate a deprindeii ce urmeaza a fi invatata;
motivatia subiectului;
nivelul indicilor morfo-functionali.
Valoarea procesului de invatare a deprinderilor poate fi apreciata prin:
corectitudinea miscarilor realizate in momentul aprecierii;
eficienta vizibila a efortului psihologic;
nivelul inalt de coordonare a actiunilor;
executia cu mare precizie si viteza a exercitiilor;
calitatea sj cantitatea de miseare exeeutata;
rezultatele de nivel inalt apreciate cantitativ sj calitativ.
Invatarea deprinderilor este un proces ce angreneaza:
sistemul nervos;
organele perceptiv-motrice;
sistemul muscular, osos si ligamentar;
aparatele si organele interne si functionalitatea organismului.
Transferul deprinderilor motrice

Prin transferul deprinderilor motrice se intelege totalitalea influentelor ce le exercita deprinderile vechi - insusite
asupra deprinderilor noi care urmeaza a fi insusite. Atunci cand o deprindere veche inlluenteaza favorabil
formarea unei noi deprinderi este socotit un transfer pozitiv, iar cand o deprindere veche inlluenteaza negativ
forniarea unci noi deprinderi, transferul socotit ca fiind negativ sau interferenta. Transferul de la o deprindere
motrica veche la o deprindere motrica in curs de formare se produce in masura in care cele doua deprinderi au
elemente comune (asemanatoare).
Slabirea si stingerea deprinderilor motrice

Deprinderile motrice, fiind reflexe conditionate cu un grad mai redus de stabilitate, sunt predispuse uitarii data
din timp in timp nu se mai fat intariri prin repetarea deprinderilor (exertitiilor fizice). Nerepetarea la anumite
intervale de timp dute treptat la slabirea deprintierii, pierderea preciziei si a usurintei in executie, pana la
pierderea totala a deprintierii. Fenomenul se datoreaza inhibitiei tare attioneaza in seusul stingerii legaturilor
temporare. Totusi pe scoarta cerebrala, raman urme si, desi se piertie taratterul tie automatizare, la reluare
deprinderile se pot execufa cu relativa usurinta si precizie.