Jocul de miscare mijloc principal al procesului instructiveducativ Caracteristici

Jocul de miscare sportiva reprezinta o varianta a activitatii ludice in care rolul miscarilor este foarte important. Prezentam in continuare particularitatile specifice jocurilor de miscare : Jocurile de miscare au un caracter complex ce permite perfectionarea simultana a capacitatilor motrice. Jocurile de miscare favorizeaza dezvoltarea simultana a deprinderilor motrice de baza sau specifice a calitatilor motrice, precum si a insusirilor si deprinderilor moral volitive. In cadrul lor se formeaza si se consolideaza deprinderile motrice utilitare si de baza, fiind favorizate, in acelasi timp si dezvoltarea unor calitati motrice ca: viteza in multiplele sale forme de manifestare, rezistenta, forta si indemanarea, concomitent cu perfectionarea simtului echilibrului si a activitatii senzorio motrice. Priceperile si deprinderile motrice se perfectioneaza in timpul jocului ca urmare a legaturilor noi si complexe care se stabilesc intre ele si datorita relatiilor de conditionare ce pot favoriza transferul pozitiv intre cunostinte, priceperi, deprinderi si calitati motrice. Jocului ii este specifica activitatea in colectiv, ce presupune valoare, cooperare cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, a motivelor, a actiunilior si eforturilor personale cu cele ale colectivului, incadrarea in colectiv, asumarea unor responsabilitati, etc. In joc apar relatii de grup, coeziunea, unitatea in actiune si efortul conjugat al tuturor componentilor echipei conditioneaza reusita. Jocurile de miscare permit manifestarea initiativei si independentei in actiune. Aceasta este posibila numai in cazul in care sportivii stapanesc un bagaj larg de deprinderi, au calitati motrice dezvoltate corespunzator si au fost instruiti sa actioneze in limitele unor reguli precise. Pentru ca participantii sunt obligati sa aplice ceea ce cunosc in situatii mereu noi ei reactioneaza rapid si gasesc solutii potrivite. Se dezvolta astfel gandirea, creativitatea, initiativa, capacitatea de anticipare si decizie . Jocurile au ca element caracteristic de desfasurare: intrecerea, competitivitatea care necesita un bagaj de deprinderi si calitati motrice temeinic consolidate. Intrecerea sporeste interesul elevilor pentru activitate, le mobilizeaza fortele si ii stimuleaza. Jocurile nu permit o dozare precisa a efortului si nici o reglementare stricta a exercitiilor tehnice. Participarea elevilor este inegala datorita nivelului diferit de pregatire si datorita insusirilor temperamentale. In cadrul activitatii instructiv-educative , jocurile de miscare au urmatoare le sarcini : - dezvoltarea fizica generala si intarirea sanatatii; - perfectionarea capacitatii motrice (dezvoltarea deprinderilor si calitatilor motrice);
1

- formarea unor cunostinte utile , prin largirea sferei reprezentarilor despre lume; - formarea unor cunostinte despre tehnica si tactica specifica anumitor ramuri de sport; - dezvoltarea spiritului de prietenie si a calitatilor moral volitive, Jocul de miscare este un exponent al jocurilor didactice aplicate in domeniul EFS. El are o structura preponderent motrica ce desfasurata sub forma de intrecere provoaca buna dispozitie tuturor participantilor care se angajeaza cu toata plenitudinea fortelor pentru obtinerea succesului. Se desfasoara intotdeauna dupa reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spatii limitate, cu sau fara obiect, constituind principalul mijloc de activizare a participantilor pentru indeplinirea unor obiective instructionale cu caracter motric. Continutul jocurilor de miscare: In structura lor, jocurile de miscare au incluse deprinderi motrice de baza si utilitaraplicative (alergare, saritura, aruncare-prindere, escaladare, catarare, transport de greutati) calitati motrice de baza dar si deprinderi specifice unor ramuri si probe sportive. Aceste deprinderi si calitati motrice sunt sau nu combinate intre ele si aplicate in conditii de joc mereu schimbatoare. Situatiile variate permit dezvoltarea creativitatii si initiativei elevilor, pentru ca au nevoie de un ritm sporit de aplicare, iar fazele se succed cu repeziciune, solicitand o analiza mintala rapida, duc in acelasi timp la educarea calitatilor gandirii, a simtului de orientare in spatiu, dar si mobilizarea in cel mai scurt timp a resurselor fizice. Integrate in continutul activitatilor corporale, jocurile de miscare sunt considerate instrumente cu o pondere deosebita in vederea rezolvarii obiectivelor urmarite de idealul educational. Formele jocurilor de miscare: Cele mai multe jocuri de miscare se manifesta pe baza de intrecere. Modalitatile de organizare a colectivului de participanti in activitatile de joc dau formele posibile de exprimare a continutului specific. Ele se pot materializa fie prin participarea intregului colectiv la jocul propriu-zis, fie impartiti pe echipe, grupe sau individual. Ele pot finaliza intrecerea cu executie unica a actiunii si desemnarea invingatorului /obtinerea unui anumit numar de puncte sau sub forma de stafeta simpla daca in continutul ei intra o singura deprindere sau calitate motrica, stafeta complexa cand e alcatuita dintr-o succesiune de deprinderi in calitati motrice. O alta forma de aplicare a continutului activitatii sub forma de intrecere se poate obtine utilizand traseele aplicative sau parcursurile de obstacole. Traseele aplicative contribuie prin varietatea si accesibilitatea lor la dezvoltarea motricitatii complexe. Sunt atractive prin ineditul lor, dar si prin starea de emulatie care o dezvolta: sunt facil de alcatuit si cuprind in structura lor acte si actiuni motrice cunoscute, care se consolideaza si se perfectioneaza. Gradul de complexitate al continuturilor lor (sarcinilor motrice - miscari naturale sau construite) duc la clasificarea traseelor aplicative in: trasee cu dificultate mica;
2

trasee cu dificultate medie; trasee cu dificultate mare. Se pot organiza si desfasura eficient sub forma de stafeta simpla (cu o singura deprindere sau calitate motrica sau combinata) care se desfasoara pe anumite distante. Stafetele cu obstacole ocupa un loc important in cadrul rezolvarii obiectivelor de instruire. Ele contribuie la educarea indemanarii, fortei, rezistentei, stimuland elevii si creand un climat emotional favorabil. Continuturile acestor stafete sunt constituite din deprinderi motrice de baza si utilitar aplicative. Pentru oboseala se pot folosi diverse obiecte (banca, lada, capra, salteaua, barna, barele, paralelele, franghia sau parteneri de intrecere). Timpul de lucru trebuie utilizat in mod rational, prin alegerea unor mijloace adecvate, solicitarea fizica marindu-se treptat. Toate formele de joc cu intrecerea individuala sau intre echipe, presupun desfasurarea lor pe baza unor reguli bine precizate si respectate de catre jucatori, iar in alcatuirea lor vor trebui sa se respecte urmatoarele Cerinte de ordin metodic: sa sa se alterneze elementele dinamice cu cele de echilibru si de orientare in spatiu; sa se urmareasca trecerile de la pozitie inalta la pozitie joasa; sa solicite schimbari rapide de directie; sa se sporeasca gradul de dificultate prin marirea ritmului de executie, a numarului de obstacole sau prin introducerea unor structuri motrice cu un grad mai ridicat de complexitate. stabilirea continutului lor trebuie sa concorde cu varsta subiectilor, sexul participantilor, cu nivelul lor de intelegere si capacitatile de aplicare; numarul de repetari e determinat de gradul de pregatire fizica si psiho-motrica a subiectilor, dar si de obiectivele de instruire care se urmaresc. Pentru ca obiectivele urmarite prin aplicarea stafetelor si traseelor aplicative sa poata fi rezolvate, trebuie sa se respecte urmatoarele Reguli de desfasurare: stabilirea formatiilor de lucru cele mai eficiente; prezentarea continutului traseului si a modului de executie; stabilirea traseului si a liniei de start-sosire; marcarea traseului cu obstacole si a punctului de atingere; stabilirea numarului de repetari /a timpului de lucru; regulile de desfasurare; recompense si sanctiuni; aprecieri si evidentieri. Intre continutul, forma, subiectul, scopul si regula jocului exista o stransa interdependenta. Astfel, continutul jocului de miscare determina forma de organizare. El
3

este reprezentat de toate actiunile pe care jucatorul trebuie sa le faca pentru realizarea subiectului. Organizarea actiunilor pe care sportivii trebuie sa le aplice sunt de asa maniera incat sa permita o larga initiativa in alegerea mijloacelor optime pentru rezolvarea scopului propus. Forma e la randul ei determinata de subiectul jocului, de regula si continutul motric specific fiecarui joc in parte. Scopul, continutul, regula, subiectul si forma alcatuiesc o varietate a jocului. Scopul, sarcinile si obiectivele pe care le propune jocul, sunt legate de natura actiunilor pe care trebuie sa le indeplineasca participantii la intrecere. Datorita formei, continutului si efectelor pe care le are asupra organismului individului, jocul de miscare este un foarte bun mijloc de educatie. El se aplica variat la diferite varste prin sarcinile urmarite: continutul, modul de organizare, numarul de reguli, numarul de repetari. Caracteristici generale ale jocurilor de miscare implica confruntarea fortelor in conditii de rivalitate, reglementate de reguli cu scopul obtinerii unei performante cat mai bune sau pentru victorie; presupun stabilirea unui grad emotional si fiziologic deosebit; necesita stabilirea invingatorilor si invinsilor, precum si acordarea de stimulente, promovare, retrogradare, eliminare; necesita convergenta in actiune a modului de abordare a luptei pentru victorie si a procedurilor de apreciere a rezultatelor obtinute; oferirea unor posibilitati limitate de dozare precisa a efortului (reglarea efortului se face prin timp de joc, limite, spatiu de joc sau a obiectelor). Cerinte metodico pedagogice care conditioneaza eficienta jocurilor de miscare Continutul jocului trebuie sa corespunda particularitatilor somato-functionale si psihice ale elevilor. Interesul elevilor scade daca jocul este prea complicat sau dificil ca structura sau efort. Regulile jocului trebuie sa fie intelese si retinute de elevi, elementele care-l compun sa fie cunoscute, durata efortului si solicitarea organismului corespunzatoare varstei si nivelului de pregatire ; Prin continutul jocului trebuie sa fie realizate obiectivele de instruire prevezute de profesor in lectia de antrenament respectiva (dezvoltarea capacitatii motrice) ; Este necesar ca la alegerea jocului sa se aiba in vedere conditiile materiale si climatice in care se desfasoara activitatea ; Paralel cu reducerea regulilor jocului trebuie sa se urmereasca rolul de stimulator in realizarea obiectivelor propuse; Este necesar ca echipele sa fie de valoare apropiata si egale ca numar ; Fortele trebuie astfel distribuite in joc, incat fiecare jucator sa fie ocupat si sa se poata manifesta in mod activ ; Este necesar ca jocul sa fie explicat si demonstrat cu claritate si precizie, integral si pe etape, daca este chiar cazul incetinit ;

In desfasurarea jocului se impune atentie la dozarea efortului, aprecierea si dirijarea comportarii elevilor, stabilirea rezultatului, prevenirea accidentelor ; Jocul trebuie sa se incheie prin miscari de liniste a organismului, urmate de comunicarea si explicarea rezultatelor ; Respecarea stricta a regulilor. Functiile si valentele educative ale jocurilor de miscare Jocurile de miscare pot indeplini diverse functii in procesul pedagogic; acestea sunt : functia educativa , igienica si recreativa; functia de perfectionare a capacitatii motrice si de dezvoltare fizica armonioasa ; functia de dezvoltare a personalitatii sportivilor; functia cognitiva - de cunoastere a realitatii efective; functia economica de pregatire pentru munca ; functia axiologica de formare a atitudinii fata de sine, fata de ceilalti. Jocul formeaza deprinderi organizatorice si dezvolta capacitatea de autoorganizare, sportivii asumandu-si sarcini si obligatii de care raspund in fata echipei. Jocul de miscare formeaza virtuti morale, ii invata pe sportivi sa suporte cu demnitate infrangerea si in acelasi timp sa pretuiasca victoria. Astfel ei devin mai hotarati, mai curajosi, mai perseverenti. Existenta regulilor in joc ii face sa se disciplineze prin respectarea regulilor. Jocul are mare valoare in sfera motivationala, ceea ce permite trecerea de la motivele sub forma dorintelor la cele sub forma intentiilor generalizate, situate la hotarul constientizarii. In joc apar forme de socializare, deoarece fiecare elev participa la activitatea celorlalti. Totodata ofera prilejul de afirmare si exersare a particularitatilor de personalitete, pe care le si dezvolta. Jocul ii ofera posibilitatea elevului de a se autoconduce. Dozarea si gradarea efortului in jocurile de miscare Poate fi realizata prin : marirea sau micsorarea suprafetei terenului de joc, in functie de numarul participantilor, de varsta si sexul acestora ; marirea duratei jocului; accelerarea ritmului de joc; marirea numarului de repetari; marirea numarului de obstacole sau a sarcinilor de indeplinit pe parcursul jocului ;
5

smplificarea sau complicarea regulilor de joc; marirea numarului de repetari; Situatiile de joc au caracter dinamic, conferit de desfasurarea sa in etape. In fiecare etapa actioneaza un anumit jucator, desemnat prin regulile jocului. Din punct de vedere al determinarii modului optim de actiune al fiecarui jucator, am putea considera ca nici caracterul dinamic, nici ansamblul de reguli si particularitati ale jocului nu sunt esentiale. Esentiala este problema actiunii globale a fiecarui jucator. Aceasta consta in alegerea in fiecare din momentele precizate prin regulile jocului a unei decizii dintr-o multime de alternative, in functie de gradul de informatie al jucatorului si de ansamblul actiunilor precedente ale tuturor jucatorilor, cunoscute de el. Jucatorul elaboreaza o strategie reprezentata prin planul de actiune, care precizeaza ce decizie trebuie aleasa in situatia concreta de joc. Deciziile sunt adoptate in situatii de competitie (care inglobeaza atat elemente de conflict, cat si de cooperare) adica si situatiile in care actioneaza mai multi factori rationali, care aleg independent deciziile, urmarind un anumit scop, dar depind unul de altul prin rezultate, acestea fiind conditionate de ansamblul tuturor deciziilor. Initial jocurile au fost apreciate exclusiv din punct de vedere simplist al maximizarii unui castig. Ulterior conceptul de joc a fost extins, admitandu-se ca prin rezultatul unui joc sa nu se mai inteleaga neaparat un castig, ci o multime diversa de evenimente, pentru care fiecare jucator manifesta preferinte, actionand in vederea atingerii unui scop, in conditii de competitie. Jocul desemneaza o activitate fizica sau mintala, spontana si urmarita prin ea insasi, fara utilitate imediata, generatoare de distractie, de placere si de reconfortare. El depaseste limitele unei activitati pur biologice sau fizice esenta sa fiind intelectuala. Jocul este descarcarea energiei de prisos, destindere dupa incordare, pregatire pentru cerintele vietii ,compensare pentru ceea ce nu s-a realizat. Este o actiune sau o activitate efectuata de buna voie unor anumite limite stabilite, de spatiu si timp si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare si de bucurie si de idea ca este altfel decat viata obisnuita. Ca forma de activitate, jocul are o structura si o functie sociala. El infrumuseteaza si completeaza viata fiind indispensabil atat individului ca functie biologica, cat si societatii datorita valorii sale ca mijloc de exprimare, ca functie culturala. Jocul se desfasoare inauntrul unor limite de timp si de spatiu. El incepe si la un moment dat se incheie. De limitarea lui temporala se leaga si calitatea de a se fixa imediat ca forma de cultura. Ramanand in memorie ca o creatie spirituala, este transmis si poate fi repetat oricand. Repetabilitatea constituie una dintre insusirile esentiale ale jocului. Limitarea jocului in spatiu este mai izbitoare decat acea temporala. In spatiul de joc domneste o ordine proprie. Orice abatere de la reguli ii denatureaza caracterul si ii suprima valoarea. Factorul estetic este poate, identic cu silinta de a crea o forma ordonata proprie
6

jocului sub toate aspectele lui. Efectele frumusetii sunt exprimate prin incordare, echilibru, oscilatie, alternanta, contrast, variatie, legare si detasare, rezolvare. Ritmul si armonia captiveaza, farmeca. Incordarea, care ii confera jocului un continut etic, creste in importanta pe masura ce jocul are mai mult sau mai putin caracter de intrecere. Prin incordare se pune la incercare forta jucatorului: forta lui fizica si psihica, perseverenta, dibacia, curajul, rabdarea. In ciuda dorintei sale de a castiga, jucatorul trebuie sa se mentina in limitele prescrise de joc. Ordinea si incordarea, calitati specifice jocului, conduc la regulile acestuia care sunt obligatorii si incontestabile. Jucatorul care se razvrateste impotriva regulilor sau li se sustrage, strica jocul. De atitudinea fata de joc se leaga in modul cel mai strans, notiunea de faur: trebuie sa joci cinstit. A strica jocul este cu totul altceva decat a juca necinstit. Din punct de vedere al formei, jocul este o actiune libera care nu se leaga de un interes material direct si nu urmareste nici un folos. Nevoia de joc nu devine stringenta decat in masura in care e generata de placerea de a juca. Ca activitate complexa, care angajeaza resursele cognitive si afective ale copilului, jocul devine terenul pe care se pot exercita cele mai importante influente informative. Prin joc, copilul se apropie mai facil de intelegerea lumii, imbogatindu-si gama de atitudini si de simtaminte fata de ea. In joc se reflecta lumea si viata, in joc se pun bazele personalitatii si caracterului copilului. Jocul e calea copiilor catre cunoasterea lumii in care traiesc si pe care sunt chemati sa o transforme. (M.Gorki). El reflecta activitate senzoriala, intelectuala, afectiva, dezvolta atentie, spiritul de observatie, imaginatia, gandirea, exprimarea verbala. In joc, copilul urmeaza un model uman: selecteaza, reproduce, creeaza, oglindind preocuparile societarii in care traieste. Specificul activitatii de joc la copii se poate raporta la nivelul dezvoltarii functiilor psihice si la etapele evolutiei vietii sociale. Caracteristicile jocului sunt supuse influentelor nemijlocite ale modului de viata sociala. Jocul imita si reproduce, la scara restransa, specificul reactiilor dintre oameni si al activitatii desfasurate de acestia si, totodata, stimuleaza creativitatea participantilor. Specificitatea jocurilor de miscare la varsta 8 12 ani Intrarea in scoala constituie o etapa noua in formarea personalitatii copilului, care se soldeaza cu modificari profunde in regimul sau de viata si in relatiile cu cei din jur. La 7-8 ani, copilul este absorbit de problemele adaptarii la viata sociala, proces relativ dificil. Dupa aceasta varsta se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, adaptarea scolara depasind faza tensionala. Disputele acerbe din timpul jocului devin adevarate lectii pentru insusirea drepturilor si indatoririlor in conditiile foarte diferite ale aplicarii regulilor, conditii in care se
7

constientizeaza aspectele obligativitatii, consolidarii spiritului de echipa, suportarea esecului, precizarea caracteristicilor echitatii, cinstei, etc. Competitia colectiva incepe sa devina deosebit de activa si se evidentiaza in jocurile de echipa (sportiva) si in diferite alte jocuri cu reguli, in care copiii se grupeaza in mod spontan in acelasi fel. Tot acum, adaptarea trece printr-o faza de echilibru si acomodare cu conditiile de activitate scolara. Copiii organizeaza jocuri prelungite cu subiect, in aer liber pe terenurile din apropierea casei sau a scolii. Dupa 9 ani, copiii de sex diferit incep sa se separe in mod spontan, in jocuri. Personalitatea copilului castiga mult in aceasta perioada, mai ales pe masura dezvoltarii unor interese, aptitudini, particularitati caracteristice, care sub influenta procesului de invatamant, se largesc si se diversifica considerabil. Desi jocul nu mai constituie activitate fundamentala, interesul pentru el ramane foarte puternic. Invatatura schimba insa atitudinea copilului fata de joc, in sensul aprecierii acestuia la alte valori si al adaptarii unor componente mai variate si mai complexe in activitatea. Sub forma de joc se desfasoara chiar unele activitati scolare, care capata astfel un caracter mai atractiv si mai placut. Sociabilitatea scolarului se imbogateste cu noi caracteristici in dimensiuni, care se fac simtite nu numai in procesul de invatare, ci si in joc, in intreaga sa activitate. O caracteristica pregnanta este o mare atentie acordata jocului cu reguli in colectiv. In jocul cu reguli, copiii adopta strategii actionale, care favorizeaza cresterea spiritului competitiv, antrenarea si cooperarea partenerilor in vederea reusitei. Superioritatea jocului cu reguli consta tocmai in faptul ca acestea sunt explicite. In jocul cu subiect si rol, regula e implicita, iar situatia de joc imaginara (A.N.Leontiev). In jocurile cu reguli, partenerii trebuie sa le inteleaga bine, sa le constientizeze si sa le respecte cu strictete. Jocurile cu reguli se practica in grupuri mici, urmarindu-se de cele mai multe ori, realizarea unei performante. Vizand performanta, fiecare jucator cauta sa-si puna in valoare posibilitatile de care dispune. Partenerii sunt exigenti fata de comportarea corecta, eliminandu-I pe cei care nu respecta regula jocului. Uneori apare protestul in grup si jocul se destrama. De aceea, antrenorul trebuie sa fie mereu preocupat de incurajarea cinstei, sinceritatii, onestitatii, a spiritului de echipa si de cooperare. In jocurile cu reguli - desfasurate in echipe la care predomina spiritul competitiv, pe baza de intrecere - pot fi incluse si precise. In astfel de situatii, de regula, se foloseste mingea, antrenadu-se toti copiii in miscare. Deoarece aceste jocuri pretind voiciune si agilitate, sunt preferate mai ales de baieti, fetele fiind atrase mai ales, de activitatile mai lente.

Rolul antrenorului se rezuma la orientarea si conducerea jocului, ca si la sprijinul acordat copiilor pentru a-si clarifica scopul si rolul umanitar. Copiii ii iubesc si ii stimeaza pe antrenorii care participa la organizarea si chiar la desfasurarea jocurilor. In jurul varstei de 10-12 ani predomina conduita infantila, caracterizata prin nevoia de miscare, care e satisfacuta foarte bine in activitatea ludica. Adaptat mai bine la modul social, preadolescentul isi largeste caracterul cu cei din jur si capata mai multa independenta in gandire. In planul dezvoltarii biologice, se constata accentuarea diferentelor dintre fete si baieti. Stabilizarea relativa a trasaturilor de personalitate presupune armonizarea intereselor, formarea aspiratiilor si idealurilor sub influenta muncii educative, care se face simtita in modul de a gandi si de a actiona al preadolescentului. De asemenea, se constata o sensibilizare in directia dezvoltarii vointei. Preadolescentul isi exerseaza vointa printr-o mai mare perseverenta in diverse activitati fizice sau intelectuale. Spiritul de responsabilitate confera o nota aparte relatiilor interpersonale. Cresc sociabilitatea si atractia pentru viata de colectiv, fondata pe aspiratia spre independenta si pe constiinta de sine. Modificarile profunde care au loc la nivelul personalitatii imprima jocului si distractiei caracteristici specifice. Jocul preadolescentului este dominat de prieteniile legate cu colegii si de afectivitatea pe care o investeste in orice activitate. Jocurile de performanta implica o competitie in care se realizeaza cooperarea, valorificarea posibilitatilor nemaifiind urmarita in mod individual, ci in grupuri, desi se mentin si jocurile in care se realizeaza performanta individuala (sotron, leapsa, sarirea corzii, etc.) Tipurile de joc preferate, in functie de sex, determina o accentuare a separarii grupurilor de joaca. Fetele prefera jocurile cu coarda sau cu mingea, iar baietii opteaza pentru jocurile de forta care le solicita agilitatea si dinamismul. De regula, fetele sunt mai organizate si realizeaza o mai buna cooperare decat baietii. Jocurile lor sunt mai linistite, cu un tonus mai scazut, ceea ce creata impresia ca nar mai fi necesar un conducator. Disciplina instituita nu anuleaza insa antrenarea si participarea activa la joc. Datorita dezvoltarii capacitatilor intelectuale si fizice are loc o diversificare a performantelor pentru joc in care domina notele de originalitate (caracterul competitional al jocului dezvolta spiritul de autoperfectionare si stimuleaza sociabilitatea). Preadolescentul manifesta tendinta de integrare in colectivitati echilibrate ca varsta si ca posibilitati de finalizare a etapelor jocului. In alegerea partenerilor de joaca predomina calitatile de buni jucatori, cele de simpatie avand un caracter secundar. Aceasta dovedeste un spirit de organizare dezvoltat, care se grefeaza pe capacitatea preadolescentului de a emite judecati de valoare asupra partenerilor de joc.
9

Dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri asupra modului de desfasurare al jocului si contributiei participantilor la realizarea acestuia. Sunt analizate capacitatile si aptitudinile fiecarui jucator si se fac aprecieri pe marginea unor trasaturi de personalitate si a participarii afective. Fata de cei care nu respecta regulile jocului sau nu participa pe masura posibilitatilor la buna lui desfasurare si finalizare trebuie adoptata o atitudine transparenta. Rolul educativ al jocurilor de miscare Jocul este apreciat ca o importanta metoda de invatamant. Ca forma de activitate, el ofera satisfactie elevilor, ii antreneaza la o participare constienta si determina in acelasi timp, o manifestare plenara a personalitatii lor. Jocul are menirea de a-I constientiza pe participanti de faptul ca se afla intr-o situatie de invatare, in care primeaza aspectul cognitiv si ca, prin urmare, activitatea trebuie sa se desfasoare cu toata seriozitatea. Altfel e prejudiciata indeplinirea sarcinilor de invatare prestabilite. Jocul poate indeplini diverse functii in procesul pedagogic: mijloc si metoda eficienta de instruire si educare, procedeu sau forma de organizare a activitatii. Functiile jocului de miscare sunt destinatii ale activitatii in cauza, care au un caracter constant si, in acelasi timp, raspund unor nevoi reale ale dezvoltarii si vietii omului. Caracteristicile acestor activitati sunt functiile de perfectionare ale capacitatilor motrice si de dezvoltare fizica armonioasa. Privite sub alte aspecte, ele mai pot fi aplicative, compensatoare, stimulatoare. Functiile educativa, igienica, recreativa sunt asociate, ele realizandu-se prin practicarea jocurilor de miscare, dar prin alte activitati corporale si sociale. Jocurile de miscare reprezinta actiuni educative polivalente, de influenta a dezvoltarii personalitatii omului in integralitatea sa. Rezolvarea actiunilor, intens corelata cu sansele de izbanda ce alterneaza de la o echipa la alta, inscrierea unui punct sau incrancenarea de forte din finalul unei stafete disputate intre participantii vremelnic constituiti in adversari si coechipieri, depasesc cu mult semnificatia unei dispute bazate numai pe fortele fizice. Ele apropie participantii de atributele eroismului, ale frumusetii daruirii de sine, ale riscului rational, elemente incontestabile ale dramatismului sportiv, ca fapt de influenta activa asupra educarii frumosului etic. Toate aceste functii raspund unor nevoi reale ale dezvoltarii si perfectionarii omului ca membru al societarii. Analiza esentei si continutului jocurilor de miscare pune in evidenta rolul lor important in formarea si dezvoltarea personalitatii umane, in actiunea educativa de integrare sociala, prin intermediul celorlalte functii si anume: forta cognitiva - de cunoastere a realitatii obiective; economica - de pregatire pentru munca si axiologica - de formare a atitudinii fata de sine, fata de ceilalti.

10

Iata de ce, departe de a considera jocul o simpla distractie, atragem atentia asupra efectelor lui educative si ii identificam functiile cu acelea ale fenomenului educational, jocul putand fi considerat metoda, mijloc sau procedeu educativ, forma de organizare a activitatii. Jocul imbina placutul cu utilul si faciliteaza actiunea de formare a personalitatii umane datorita caracterului sau atractiv. Aceasta particularitate ii confera un plus de valoare in importantul act de observare al miscarilor, de intelegere a mecanismelor si de aplicare a lor in conditii mereu schimbatoare. Punandu-i pe copii in situatia de a rezolva, independent si in grup, situatii diferite, jocul ii activeaza. Satisfactia e generata de continutul activitatii, care nu trebuie sa ie o simpla reproducere, ci o prelucrare creatoare a fondului insusit. Participand constient la joc, copilul compara ceea ce stie cu ceea ce se cere si se straduieste sa ajunga la model, in conformitate cu cerintele de executie si regulile, uneori elaborand singur reguli si modalitati de rezolvare a sarcinilor. Jocurile de miscare mijlocesc cunoasterea realitatii motrice. Elevul observa aceasta realitate, ia cunostinta de ea, face efort sa inteleaga, reproduce logic, reactualizeaza creator. Se dezvolta astfel spiritul de observatie, capacitatea de intelegere, initiativa si creativitatea. In jocul de miscare sunt implicate toate procesele psihice cognitive: senzatia, perceptia, reprezentarea, gandirea, memoria, imaginatia. Insusirea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, ca si formarea si perfectionarea unor calitati motrice, finalitati principale ale jocului, se realizeaza prin multiple repetari in conditii similare sau diferite, ceea ce necesita dinamizarea intelectului. In joc, copilul isi insuseste acte motrice si totodata, invata cum sa invete; odata cu cunostintele, priceperile si deprinderile motrice, el adopta si un stil de munca, o tehnica de invatare, care presupune organizarea activitatii, succesiunea logica a etapelor. Se dezvolta astfel creativitatea, elevul fiind solicitat sa caute si sa gaseasca solutia cea mai potrivita, modalitatea care asigura succesul. Strategia jocului e, in esenta, o strategie euristica. Jocurile de miscare ii pregatesc pe copii pentru munca, formand si dezvoltand priceperi, deprinderi si calitati motrice necesare in acest proces. Sunt asigurate dezvoltarea fizica si capacitatea de efort, precizia si rapiditatea in reactie si executie, spontaneitatea. In cadrul jocului, intre participanti se stabilesc raporturi de colaborare, cooperare, ajutor reciproc, care reflecta specificul relatiilor de munca din societatea noastra. Jocul formeaza deprinderi organizatorice si dezvolta capacitatea de autoorganizare, copiii asumandu-si sarcini si obligatii de care raspund in fata colectivului. Prin intermediul acestei activitati copiii se deprind sa lupte cu forte unite pentru victorie, sprijinindu-si colegii la nevoie, actionand in spiritul echitatii. Totodata, ei invata sa ia atitudine in cazurile de lezare a demnitatii umane, fata de minciuna si necinste, impotriva acelora caresi iubesc mai mult propria persoana si nu-I pretuiesc indeajuns pe ceilalti. Prin independenta relativa pe care o confera copiilor, jocul le insufla curaj si incredere in fortele proprii. Copilul nu trebuie sa se limiteze la ce i se cere si e dator sa formuleze el insusi cerinte, manifestandu-si existenta fata de sine si de cei din jur. Spiritul de echipa impune

11

subordonarea intereselor personale celor colective, coordonarea actiunilor individuale cu cele colective. Jocul de miscare trezeste virtutile morale ii invata pe copii sa suporte cu demnitate infrangerea si, in acelasi timp, sa pretuiasca victoria fara ingamfare. Astfel ei devin mai hotarati si mai curiosi, mai perseverenti. Existenta regulilor in joc ii determina sa se disciplineze, sa stabileasca acea legatura obligatorie intre morala si logica. Necesitatea de a respecta regula pentru preintampinarea pedepsei apare si mai pregnant in cadrul jocurilor cu impartire pe echipe: copilul trebuie sa fie constient de faptul ca la orice greseala a sa, orice abatere de la regula jocului atrage dupa sine pedepsirea intregii echipe. Doar regula e cea care-I permite copilului, inca nesigur de posibilitatile sale, sa-si asigure un autocontrol mai mult sau mai putin sever. In joc, copilul se afirma, dar, in acelasi timp se supune regulilor. A-ti dirija conduita inseamna a o ordona, deci a fi stapan pe ea. Prin respectarea regulii se manifesta vointa si autonomia copilului. De multe ori, el e nevoit sa-si schimbe punctul de vedere actionand in colaborare cu ceilalti. Jocul ridica in calea participantilor obstacole ce trebuie depasite printr-un efort de vointa, stapanire si mobilizare. Regula raspunde nevoii de ordine, exprimata prin ritmicitatea actiunilor si prin repetare. Jocul il invata pe copil semnificatia unei sarcini. Prin intermediul acesteia, el se obisnuieste sa-si concentreze atentia, sa-si reprime instabilitatea naturala, sa faca un efort. In situatia in care e intrecut de altii, elevul nu trebuie sa ramana marcat de complexe de inferioritate. Sub aspectul atitudinii si conditiei, jocul reprezinta o adevarata scoala, o invitatie la actiune trecuta prin prisma ratiunii. Desi ingradita de reguli, manifestarea participantilor e libera sa, mai bine spus, liber consimtita. Reactiile in diferite situatii, fata de parteneri, coechipieri sau adversari, fata de cerinte si rezultate, ne ofera indicatii pretioase cu privire la trasaturile caracteriale. Germenii atitudinii corecte fata de munca se grefeaza pe un suport afectiv: placerea, bucuria participarii la joc, raspunderea pentru actiunile proprii si colective, dorinta de a executa corect sarcina trasata, mandria pentru rezultatele obtinute. De indeplinirea prompta si corecta a sarcinilor organizatorice depinde buna desfasurare a jocului. Stimularea interesului pentru activitatile respective se realizeaza prin cresterea treptata a dificultatilor legate de executarea sarcinilor. Depasirea acestora presupune dezvoltarea la un nivel corespunzator a trasaturilor caracteriale, in special devotamentul, onestitatea, fermitatea, initiativa, combativitatea, stapanirea de sine, curajul, hotararea, perseverenta.

12

Educatia nu se rezuma numai la formarea emotiilor si convingerilor, ci presupune cultivarea deprinderilor si obisnuintelor morale, a trairilor morale, a mobilurilor pentru fapte morale, fapta constituind criteriul principal in aprecierea morala a omului. O valoare de cea mai mare importanta o are jocul in sfera motivational - dinamica. In joc se produce trecerea de la motivele sub forma dorintelor nemijlocite preconstiente, de nuanta afectiva, la acelea sub forma intentiilor generalizate, situate la hotarul constientizarii. In joc copilul isi controleaza manifestarile, adoptand un comportament voluntar caracterizat prin prezenta controlului realizarii modelului propus. Eticul se coreleaza cu esteticul, caci jocul ii sensibilizeaza pe copii, le formeaza gustul pentru frumos, capacitatea de a observa si intelege frumusetea actelor motrice, de a reflecta in propria executie corectitudinea, si coordonarea, gratia si eleganta, supletea. Putem remarca atat frumusetea actiunilor intreprinse cat si comportarea frumoasa, morala, concretizata in cinste si sinceritate, in daruire si entuziasm. Actiunile specifice jocului trebuie privite ca mijloace ale unei actiuni educative generale prin care se urmareste formarea unei personalitati multilateral dezvoltate, apta sa se integreze eficient in viata sociala. Finalitatea suprema spre care se tinde in joc este realizarea educatiei prin miscare. Comportarea in joc se concentreaza indeosebi in jurul normelor ce privesc raporturile interpersonale. Prin intermediul acestei activitati, copilul trece in universul evoluat al formelor superioare de activitate umana, in lumea regulilor ce dirijeaza interrelatiile umane. Se poate afirma ca jocul este o scoala a moralei in actiune. Privit prin prisma functiei de integrare sociala, jocul apare ca un prim factor de socializare. Faptul ca toti participantii lupta pentru victoria echipei din care fac parte, duce la unire, contribuie la educarea responsabilitatii pentru executia proprie, dar si pentru cea a colegilor. Valoarea deosebita pe care o prezinta jocul pentru procesul de integrare motiveaza asimilarea lui ca mijloc al educatiei fizice si totodata, subordonarea lui actiunii dirijate in vederea unei socializari optime. In majoritatea cazurilor, copiii practica jocurile de miscare in grupuri, interactioneaza ca fiinte sociale, sunt constienti, capata un anumit statut, joaca un anumit rol. Putem afirma ca in joc apar formele elementare de socializare deoarece fiecare participa la activitatea celorlalti. In masura in care grupul constituit in vederea jocului satisface cerintele acestuia, asistam la integrare. Regulile si scopurile urmarite in activitatea respectiva il deprind pe copil sa se incadreze in grupurile sociale in care va interactiona. Jocul reprezinta cea mai simpla organizare sociala in care este cuprins un colectiv ai carui membri isi propun un scop comun si au aceleasi interese, au un conducator, se supun
13

de bunavoie unor reguli si lupta pentru realizarea scopului, subordonand interesele proprii celor colective. Aceasta activitate permite insusirea unor norme si reguli de conduita sociala. Jocul creeaza conditii care permit dezvaluirea unor autentice aptitudini de organizator si, totodata favorizeaza dezvoltarea autocontrolului, a perseverentei si fermitatii, copiii obisnuindu-se astfel sa conduca si sa fie condusi. Privite din punct de vedere al copiilor, jocurile de miscare capata o importanta deosebita pentru ca le ofera posibilitati largi de manifestare a initiativei, de efectuarea unor anumite acte motrice, potrivit dorintelor si particularitatilor individuale. Aprecierea de care se bucura jocurile de miscare in randul copiilor se datoreaza faptului ca fiecare contine elemente de intrecere, deosebit de stimulative. Miscarea si placerea satisfac nevoile vitale ale copiilor si favorizeaza dezvoltarea lor fizica si psihica. Nicaieri a in jocuri elevii nu gasesc teren mai potrivit pentru a-si descoperi si pune in valoare calitatile fizice si psihice pe care trebuie sa le rezolve singur sau in colaborare cu coechipierii sai, ceea ce favorizeaza formarea sau consolidarea unor insusiri cum sunt: curajul, hotararea, combativitatea, increderea in sine si in colegii de echipa, disciplina, supunerea consimtita la regulile jocului, corectitudinea, spontaneitatea, insusiri atat de necesare mai tarziu, in viata. Prin desfasurarea efortului in comun se ofera cel mai bun prilej pentru dezvoltarea spiritului de a actiona in comun, de a renunta la interesele egoiste in favoarea celor colective. Paralel cu descoperirea unor lucruri noi, jocul favorizeaza aplicarea cunostintelor insusite anterior. Activitatea ludica constituie un indicator pentru diagnosticarea capacitatilor psihice si a trasaturilor de personalitate, un indiciu al dezvoltarii proceselor de cunoastere, al aptitudinilor, voitei si afectivitatii. Totodata ofera prilejul de afirmare si exersare al particularitatilor de personalitate, pe care si le si dezvolta. In joc sunt solicitate si dezvoltate creativitatea, mobilitatea, flexibilitatea, capacitatea de aplicare in practica a cunostintelor insusite. Intrecerea si competitia amplifica incordarea psihica, capacitatea de concentrare a atentei. Eforturile de vointa si de gandire trebuie sa se armonizeze cu cele ale partenerilor. In jocurile pe echipe nu sunt suficiente numai actiunile inteligente individuale, ci se impune o stransa colaborare. In cadrul acestei activitati, participantii indeplinesc sarcini si depun un anumit efort pentru finalizarea actiunii, respecta conditiile de joc. Atitudinea fata de regulile jocului o reflecta pe cea fata de regulile de convietuire sociala, fata de oameni. Studiind reactiile participantilor putem aprecia dezvoltarea lor fizica si psihica, caracteristicile psihologice, trasaturile de personalitate.

14

Trebuie sa aducem in prim plan si procesul autoeducatiei si valoarea lui de necontestat, contributia jocului de miscare la dezvoltarea capacitatii de participare constienta a individului la propria sa formare. Acest proces se bazeaza pe capacitatea de analiza si apreciere, de raportare a activitatii si conduitei proprii la scopuri si cerinte, precum si la conduita si activitatea celorlalti, ceea ce presupune constientizarea individului de valoarea si lipsurile proprii. Jocul ii ofera copilului posibilitatea de a se autoconduce, punandu-l in situatia de a alege singur si de a se decide singur. Calitile Motrice generaliti Calitile motrice V..R.F. +M Calitile motrice se definesc ca aptitudini ale individului de a executa micri exprimate n indici de vitez, for, rezisten, ndemnare, mobilitate. Printr-un proces special de instruire se poate accelera dezvoltarea indicilor calitilor motrice, acest fenomen purtnd i denumirea de educarea calitilor motrice. Calitile motrice pot fi educate n orice perioad a anului. Clasificarea calitilor motrice n general, calitile motrice se consider a fi de dou feluri, asupra acestor dou grupe existnd un consens :

caliti motrice de baz - for, vitez, rezisten, ndemnare i mobilitate caliti motrice specifice - cele implicate n practicarea unor probe sau ramuri de sportive.

Acestea sunt: viteza - care exprim n general repeziciunea micrilor;

rezistena - (durata) capacitatea psiho-fizic a organismului de a face fa oboselii specifice activitii depuse; fora - (incarcatura) reprezentat de capacitatea organismului de a realiza eforturi de nvingere, meninere sau cedare, n raport cu o rezisten intern sau extern, prin contracia uneia sau mai multor grupe musculare; ndemnarea - complexitatea de exprimare a capacitii de nvare rapid a micrilor noi i adaptarea rapid la situaii variate, conform cu specificul deprinderilor motrice (de baz sau aplicative);

15

 mobilitatea reprezentat de capacitatea omului de a executa cu segmentele corpului micri cu amplitudini diferite, exprimate n grade. Asupra calitilor motrice se poate aciona n sensul educrii, reeducrii, consolidrii, meninerii i dezvoltrii (ERCMD), n funcie de vrst.

Astfel, viteza, ndemnarea i mobilitatea se pot dezvolta la vrste mici diminundu-se spre vrstele mai mari, n timp ce fora i rezistena, nregistreaz un raport invers. Calitile motrice sunt n strns legtur (interdependen) cu deprinderile i priceperile, interdependen care trebuie neleas n sensul c nsuirea deprinderilor i priceperilor motrice necesit un anumit grad de dezvoltare a calitilor motrice, pe care l i influeneaz. Orice acionare pentru influenarea calitilor motrice, realizat prin exercitarea deprinderilor i priceperilor motrice, influeneaz perfecionarea i consolidarea deprinderilor i priceperilor motrice respective. Orice influenare asupra unei caliti motrice, are atingeri indirecte i asupra celorlalte caliti motrice. EXERCIII PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI Exemple de exercitii: -alergare usoara: la semnal sonor chimbare de directie, urmata de alergare de viteza pana la un nou semnal (4x6 m)
16

-saritura usoara pe loc: la semnal sonor intoarcere urmata de alergare de viteza(4x16m) -repetarea startului avand pozitii de plecare sezand , ghemuit, su spatele spre directia de deplasare, culcat (6x4m) -luarea unor pozitii integrale sau a unor segmente ale corpului la semnale sonore si vizuale date alternative conform codului stability pentru fiecare miscare; -cate doi fata in fata la 7-8m distanta , unul asezat celalalt se deplaseaza spre el cu joc de glezna .La un moment dat cel de jos se ridica, se intoarce si alearga evitand sa fie prins de celalalt; -asezat fiecare cu o minge: aruncarea mingii in sus, ridicarea si prinderea ei inainte ca aceasta sa atinga solul. Mingea se arunca din ce in ce mai jos(10-20repetari). -ruperi de randuri si regrupari in diferite formatii Viteza de executie-reactie cu dominanta cea de executie -pasarea mingii de baschet, volei, handball printr-un procedeu cunoscut cu un partener sau intr-un perete, in timp de 30 secunde, se executa sub forma de concurs -exercitii de demarcaj pe perechi (8-10 repetari fiecare) -exercitii de influentare respective (indoiri, rotiri, arcuiri) executate in timp rapid, timp de 510 secunde -stand cu palmele sprijinite pe un perete: se executa joc de glezne la semnal sonor , elevii se intorc si alearga 4-5m pana la un nou semnal (6 executii) -alergare cu joc de glezne: la semnal sonor alergare cu genunchii sus in timpul maxim (6x10 secunde) -alergare usoara: la semnal schimbare de directie si accelerare -alegare accelerate cu start din picioare 7-8m pana la un alt semnal sonor cand elevii se opresc si incep sa se deplaseze inapoi cu spatele urmat de un alt semnal si o noua deplasare Viteza de deplasare si reactie cu dominanta viteza de deplasare -alergare accelerate pe distanta variabila (15-20m) -alergare pe loc in viteza maxima timp de 10 secunde
17

-alergare usoara alterta cu accelerari in spatiile marcate cu creta pe sol(4x15m) -elevii dispusi pe doua linii fata in fata numerotati cate trei la distanta de 15 m fata de cealalta: la semnal toti eleviiefectueaza jos de glezne pe loc.La strigatrea unui numar, ex 3, elevii care poarta acest numar alearga schimband locuri intre cele doua linii. -elevii in formatie de lini cu spatele spre directia de alergare: la semnal incep sa se deplaseze cu spatele, la urmatorul semnal se intorc si accelereaza pana la urmatorul semnal -elevii in linie :mers, la semnal executa o saritura inalta si accelerare pana la urmatorul semnal (4x8m) -elevii in coloana de gimnastica cate 4 siruri la distanta de 5-6 m unul fata de celalalt: la anuntarea a doua cifre, ex 1 si 4, elevii din aceste siruri se intorc la stanga si respective dreapta schimband locurile intre ei.Se executa sub forma de concurs. Pentru asigurarea eficientei dorite este necesar ca exercitiile de viteza sa se efectueze in prima parte a lectiei dupa ce organismul elevilor a fost bine pregatit pentru effort.In aceste conditii, este posibila prelungirea solicitarii la efort cu intensitate maxima. Profesorul trebuie sa cunoasca ca insumarea eforturilor de mare intensitate, repetate prea des, pot determina aparitia oboselii premature.In aceste conditii exercitiile se pot continua numai in concordanta cu capacitatea de rezistenta a elevilor respective aparand necesitatea lucrului diferentiat pe grupe omogene si asigurandu-se intervale de odihna corespunzatoare. - Al treilea fuge Perechi de doi asezati in cerc , unul in spatele celuilalt , iar alti doi in afara cercului in care trebuie sa se prinda . Acestia doi pot alerga in afara cercului sau pot trece si prin interiorul acestuia . Cel care trebuie prins , pentru a scapa de prinzator si a se salva , trebuie sa se aseze in fata unei perechi , urmand sa se alerge dupa al treilea din formatie. Acest joc se poate juca si in formatie de doi , stand unul langa altul in sezand cu picioarele intinse ; cel care trebuie prins , pentru a se salva , se aseaza in dreapta sau stanga unei perechi de doi , urmand sa se ridice si sa alerge dupa al treilea din formatie . - Alearga mingea Colectivul raspandit pe de teren ; unul dintre subiecti , desemnat de profesor , trebuie sa fie prins de catre mingea de baschet care va fi plasata din mana in mana (fara a se alerga cu ea in mana , deci fara a comite pasi ), pana cand subiectul este atins cu mingea . Mingea nu se va arunca in cel ce trebuie prins , ci se va atinge subiectul cu ea . - Tremuriciul In pozitie fundamentala joasa , bratele orientate lateral pentru aparare , alergare pe loc pe varfurile picioarelor cu miscarea bratelor sus-jos . -alergare laterala , 2 x 20 m ;
18

-alergare cu spatele , 2 x 20 m ; -start din picioare in tempo , 2 x 20 m (2 x 30 m) ; -start din picioare in tempo 4/4 , 2 x20 m (2 x 30 m , 4 x 30 m) ; -start din picioare la comanda (cate 2 4 elevi in serie sub forma de concurs ) 2 4 x 20 m ; -start din picioare la semnal sonor prin eleminare (primii doi castigatori din fiecare grupa stau pe margine ) ; -alergare de viteza contra cronometru pe distanta de 30 50 60 m ; -alergare pe 15 20 30 m cu plecare din diferite pozitii (stand cu spatele spre directia de deplasare , stand sezand , stand sezand cu spatele spre directia de deplasare , stand sezand turceste , culcat facial cu bratele pe langa corp , culcat dorsal cu bratele pe langa corp ) ; -alergare pe 15 20 30 m cu plecare precedata de executie a unui numar de sarituri cu genunchii sus ; -alergare pe 15 20 30 m cu plecare la semnal sonor precedata de executia Tremuriciului ; -deplasari laterale cu pasi adaugati 30 m dreapta , 30 m stanga ; - Mingea salvatoare Colectivul raspandit pe tot terenul ; unul dintre subiecti desemnat de professor , va trebui sa prinda , el alergand dupa oricare dintre subiectii raspanditi in sala . Salvarea celui dupa care se alearga este mingea de baschet care trebuie sa-I fie pasata de catre ceilalti subiecti (bineinteles fara a se alerga cu ea in mana , deci fara a comite pasi ) .Odata ce acesta are mingea , prinzatorul va trebui sa alerge dupa alt subiect .Se poate introduce si a doua minge in joc. - Cine tine mingea mai mult Pe jumatate de teren , doua echipe echilibrate ca numar vor fi in relatie atacantaparator .Echipa care va executa cel mai mare numar de pase fara a fi interceptata mingea de catre aparatori va castiga jocul .Jocul se face in interval de timp stabilit de catre profesor . In acest joc se vor folosi pivotarile , pasele speciale si , totodata , marcajul si demarcajul , cat si combinatia tactica de Da si du-te .

EXERCIII PENTRU DEZVOLTAREA FOREI Capacitatea aparatului neuromuscular de a invinge o rezistenta prin miscare pe baza contractiei musculare. - Nu lasa mingea sa cada ! Colectivul este impartit in doua echipe , A si B , asezate pe siruri , fiecare pe cite o jumatate de teren . Inaintea fiecarei echipe se plaseaza cite 2 stilpi pentru sarituri , la
19

distanta de 4 m intre ei si la 5m de la linia de plecare , cu stachetele ridicate la 1,80 m , si 4 mingi medicinale , 2 asezate in punctele 1 si 2 , la 5 m de ultima stacheta si cite o minge la primii jucatori .La semnalul de incepere acestia alearga cu mingea medicinala si in dreptul stachetei o arunca peste , trec pe dedesubt , o prind , alearga , o arunca peste a doua stacheta , trec pe sub ea , prind mingea , alearga pina la linia de fund , ocolesc mingea medicinala , se intorc in alergare , inmaneaza mingea jucatorului urmator si trec la coada sirului de unde au plecat . - Pasarea mingii medicinale in zig-zag Colectivul este asezat pe doua linii , A , B, C , D si a , b , c , d , fata in fata , la 2 m distanta intre ele . Se executa pase in zig-zag cu mingea medicinala , de la un jucator la altul , cu mana stanga si dreapta de deasupra capului . - Stafeta urias-pitic cu mingea medicinala Efectivul grupei este asezat pe un sir , in stind departat , la 2 m distanta intre ei . Primul jucator are mingea si o paseaza urmatorului cu mainele intinse sus-inapoi , acesta o ia si o transmite mai departe printre picioare inapoi s.a.m.d . -Pasa in cercuri cu mingea medicinala Colectivul este impartit in grupe de cite 3-4 jucatori , asezati in cerc foarte apropiati si executa pase voleibolate cu brateele intinse deasupra capului . - Joc cu cu mingea medicinala Colectivul grupei este impartit in echipe a cite 5 jucatori si se organizeaza joc intre doua echipe pe tot terenul . Se considera punct atunci cind mingea a fost asezata in semicercul de la spatiul de 3 secunde al echipei adverse . Jocul incepe de la centru cu pasarea mingii de catre profesor jucatorului care se demarca mai repede .

EXERCIII PENTRU DEZVOLTAREA REZISTENEI Capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o anumita activitate fara a scadea eficacitatea ei. - Alergare du-te vino pe echipe Din intregul efectiv al clasei se formeaza 2 echipe asezate 2 cite 2 in fata la distante de 150 m . La semnal pornesc in alergare , ajung sa-si schimbe locurile si se intorc . Se alearga de mai multe ori la intesitate maxima cu pauza pasiva de 50 secunde . -Ogarul si iepurele Dintre jucatori se alege un prinzator ogarul si un urmaritor iepurele - , ceilalti jucatori imprastiati pe teren . Ogarul urmareste iepurele care numai la semnal se poate aseza ghemuit in fata unui jucator , astfel scapand ogarul urmarind noul iepure .
20

-Trenuletul -Micul maraton -Marele maraton

ndemnarea, Coordonarea i Supleea ndemnarea

ndemnarea este capacitatea individului de a nva i de a efectua aciuni motrice cu grade de dificultate diferite , dirijnd precis i economic micrile n funcie de condiiile impuse. Formele de manifestare ale ndemnrii sunt: ndemnarea general; ndemnarea special (specific).

COMPLEXITATEA conduce la automatizarea micrilor Coordonarea este un alt element n exerciiile fizice i este strns egat de ndemnare. METODOLOGIA DEZVOLTRII INDEMNTRII Educaia fizic la grdini i in clasele primare urmrere dezvoltarea indemnrii generale i trebuie s in seama de urmtoarele caracteristici: > insuirea continu a unor priceperi i deprinderi motrice noi i aplicarea lor in condiii variate; > > > schimbarea poziiilor de lucru, a suprafeelor de sprijin, a obiectelor; execuia ambidextr (cu ambele mini sau picioare) schimbarea frecvenei micrilor;

Pentru dezvoltarea ndemnrii, se folosesc urmtoarele mijloace: > repetarea sistematic a deprinderilor motrice; > exersarea deprinderilor motrice insuite In condiii schimbtoare;

21

> executarea aciunilor motrice in condiii de Intrecere, > tafete care s cuprind: - alergare cu trecere peste, pe sub i printre obstacole: - alergare combinat cu srituri, mers in echilibru, transport de obiecte,,pasarea i prinderea mingilor, dribling etc.; > parcursuri aplicative care s cuprind 3-5 deprinderi motrice in succesiuni diferite; > jocuri dinamice - Carambol Jucatorii sunt impartiti in doua echipe , A si B , asezate in linie , fata in fata , la 5 m distanta intre ele , despartite de linia de mijloc a terenului .Fiecare jucator are o minge . Cei din echipa A arunca mingile cu bolta inalta spre mijlocul distantei dintre ei , iar cel din echipa B arunca mingile ca sa le loveasca .Dupa fiecare aruncare se tine evidenta mingilor lovite . Echipele schimba alternativ modul de aruncare . -Aruncarea mingii in cercuri Jocul se desfasoara tot intre doua echipe , A si B , asezate pe siruri de-a lungul salii , la 4 m distanta de o stacheta ridicata la 2 m . De partea cealalta a stachetei , inaintea fiecarui sir se deseneaza cu creta 3 cercuri cu diametrul de 1 m , la distanta de 1 m intre ele , primul fiind la 2 metri de stacheta .Jucatorii arunca pe rind mingea in fiecare cerc. Pentru mingile cazute in cercuri se acorda urmatorul punctaj : in primul cerc 1 punct , in cercul al doilea 2 puncte , iar in al treilea 3 puncte . Echipa care totalizeaza mai multe puncte este declarata castigatoare . -Aruncarea mingii in 2 cercuri Efectivul grupei este asezat pe un sir , in dreptul unei stachete fixate la 2 m distanta , cu inaltimea de 1,80 m . Un cerc se plaseaza la 2 m in stanga stachetei , al doilea la 3 m in dreapta stachetei , iar un capac de lada la 5 m de linia de mijloc a terenului . Pe rand jucatorii arunca mingea peste stacheta in fiecare cerc si pe lada . Punctajul care se acorda este urmatorul : in primul cerc 1 punct , in cercul al doilea 2 puncte , pe capacul de lada 3 puncte . - Lovirea mingii care se rostogoleste Colectivul este dispus pe un sir , iar la 5 m in fata se plaseaza transversal o lada de gimnastica , pa capacul careia se va rostogoli o minge medicinala de la un capat la altul. Pe rind jucatorii vor arunca cu o minge de baschet in mingea medicinala rostogolita de catre 2 jucatori . -Aruncarea mingii de baschet in cerc
22

Colectivul este impartit in grupe de cite 4 , iar componentii stau in formatie de careu , la 5 m distanta unul de celalalt . A arunca un cerc de gimnastica spre B , iar C cauta sa arunce mingea prin cerc lui D . Cind B retrimite cercul rosu spre A , D arunca mingea prin cerc lui C . Dupa citeva executii jucatorii schimba obiectele intre ei. ECERCIII PENTRU DEZVOLTAREA MOBILITII Definitie: capacitatea omului de a utiliza la maximum potentialul anatomic de locomotie intr-o anumita articulatie sau in ansamblul articulatiilor corpului, concretizata prin efectuarea unor miscari cu amplitudine mare. Amplitudinea maxima este etalonul mobilitatii, care se masoara prin grade (ale unghiurilor) sau prin centimetri. Pentru nominalizarea acestei calitati motrice, in literatura de specialitate se folosesc doua notiuni: mobilitatea (Harre, Siclovan, Baroga) si supletea (Ozolin). Acestea sunt sinonime, chiar daca conceptul de mobilitate se refera mai degraba la articulatie (suprafata ei) ca sursa a amplitudinii miscarilor, iar cel de suplete la elasticitatea ligamentelor, tendoanelor si muschilor. De fapt, toate alcatuiesc structura anatomofiziologica a acestei calitati. Noi optam pentru conceptul de mobilitate datorita generalizarii lui intr-o acceptie ce implica atat de cauzal dimensiunea si posibilitatea cresterii amplitudinii oricarei miscari umane. Mobilitatea se manifesta in insusirea oricarei deprinderi motrice, micsorandu-se durata invatarii atunci cand este dezvoltata corespunzator. In caz contrar limiteaza dezvoltarea si valorificarea celorlalte calitati motrice de baza, executarea elementelor si procedeelor tehnice, afectandu-le amplitudinea, forta, viteza, expresivitatea si eficienta, favorizand traumatismele aparatului locomotor. In intentia obtinerii unei tehnici de executie a unui element sau a unui procedeu cat mai eficient, practica antrenamentului a demonstrat capacitatii musculare diferentiate (pe viteza, forta, rezistenta) sau combinate nu asigura integral efectuarea miscarii cu precizie, cursiv si economic. Este nevoie inca de ceva, de valorificarea acestei capacitati dobandite, a carei eficienta, la randul ei, depinde de amplitudinea miscarilor determinata de mobilitate. Mijloacele de dezvoltare a mobilitatii. Selectia mijloacelor este impusa de obiectivul urmarit, adica de: forma de mobilitate interesata, nevoile pregatirii tehnice a sportivului, gradul de pregatire fizica generala, disponibilitatile anatomofiziologice native pe care le poseda. Totodata, practica a dovedit ca dezvoltarea mobilitatii reclama un numar de mijloace pe care le clasificam in functie de criteriile amintite. Astfel, pentru dezvoltarea mobilitatii active se folosesc doua grupe mari de exercitii:

23

- exercitii libere de tipul: aplecari, indoiri, rotari, flexii, extensii, balansari executate in serii de 3-5 repetari ritmice, consecutive. Exercitiile de balansare se realizeaza sub forma de arcuiri consecutive (de 8-10 ori). Acest tip de exercitii prezinta o mare eficienta deoarece utilizeaza inertia miscarii, care determina in cele din urma o crestere a mobilitatii; - exercitii cu ingreuieri (cu mingi medicinale, obiecte mici cum sunt hanterele, bastoanele etc.) care valorifica bine efectul inertiei miscarii, pe de o parte, si accentueaza intinderea muschilor incordati, pe de alta parte. Pentru dezvoltarea mobilitatii pasive exercitiile cu partener de tipul intinderilor se utilizeaza rar, desi sunt deosebit de utile; acestora li se adauga exercitiile cu folosirea propriei greutati sau cu aparate. De asemenea, se folosesc exercitii dinamice care se bazeaza pe alternarea ritmica a miscarii si maririi amplitudinii de exemplu, indoire (timpul 1), ridicare (timpul 2), indoire cu arcuire (timpii 3, 4, 5), revenire (timpul 6), miscari de balansare. Exercitiile statice constau din mentinerea amplitudinii miscarii un timp mai indelungat (activ sau pasiv). De exemplu, indoire pe timpul 1, mentinerea pozitiei pe timpii 2, 3, 4 si revenire pe timpul 5. Exercitiile combinate jumatate dinamice si jumatate statice se aplica in situatia in care se urmareste dezvoltarea elasticitatii unor grupe musculare care limiteaza miscarea si forta antagonistilor. Efectul reprezinta marirea mobilitatii, deci a amplitudinii miscarilor. Mijloacele si tehnicile folosite in aceasta varianta de stretching sunt urmatoarele: - arcuire si mentinere care constau in efectuarea unor contractii repetate, fara bruscare, ale muschilor agonisti, in scopul unor intinderi rapide ale muschilor antagonisti. Mijloacele sunt de tipul balansului, care dupa 3-4 repetari mentine partea corpului antrenata intr-o pozitie extrema timp de 6 s; - intindere si mentinere pasiva realizata cu ajutorul unui partener. Miscarea de intindere a membrului antrenat este lenta, usoara, pasiva, pana se ajunge intr-o pozitie extrema, in care se simte o oarecare jena; aceasta se mentine timp de 6 s, interval in care musculatura respectiva (agonista) este supusa unei contractii izometrice. Asemenea intinderi pasive urmate de fixari active, cu durata de 60 s, se repeta de 3-4 ori pentru fiecare muschi, la intervale de 6 s; - stretching prelungit efectuat intr-o intindere pasiva cu ajutorul unui partener care cauta sa atinga pozitia extrema si s-o mentina 1 min. fara sa atinga pragul de durere;

24

- antrenamentul neuromuscular proprioceptiv activ in care miscarea se executa timp de 6 s activ, fiind urmata de o contractie izometrica maxima contra rezistentei opuse de muschii antagonisti. Apoi se incearca cresterea amplitudinii miscarii printr-o activitate musculara activa, provocata de contractia muschilor antagonisti timp de 1 min., contra unei rezistente (din partea partenerului). Exercitiul se repeta dupa 6 s; - antrenamentul neuromuscular proprioceptiv pasiv actioneaza in decurs de 6 s asupra articulatiei ce se antreneaza pana la limita cu ajutorul partenerului, dupa care urmeaza contractia izometrica a muschilor antagonisti contra rezistentei opuse de partener. Aceste intinderi si contractii pasive ale muschilor antagonisti se repeta la intervale de 6 s timp de 1 min.; - tehnica relaxarii consta in efectuarea unei intinderi pasive lente, cu ajutorul partenerului, pana cand se ajunge in pozitie extrema, care se mentine 1 min., timp in care executantul se relaxeaza psihic prin autocontrol. Prin constientizarea starii de contractie a muschiului, sportivul contribuie activ la franarea reflexului de intindere. Folosim pentru exemplificare un exercitiu destinat dezvoltarii musculaturii spatelui (extensori) care este formata din muschii spinali, adica iliocostalul cervical, toracic si lombar, muschiul transversal al gatului, lungul dorsal si micul complex, muschiul semispinal al capului, muschii interspinali, muschiul spinal, care au ca functie extensia spatelui si coloanei vertebrale. Exercitiul se bazeaza in principal pe: a) contractia musculara din pozitia stand cu trunchiul usor aplecat inainte, cu spatele rotund; regiunea lombara sprijinita de perete, genunchii usor indoiti, iar mainile la ceafa cu degetele impreunate, extensia spatelui timp de 20-30 s, incercand invingerea rezistentei opuse de maini; b) intindere (aplecarea trunchiului inainte pana ce se simte incordarea de-a lungul coloanei vertebrale si mentinerea pozitiei timp de 20-30 s). Varianta: exercitiul se poate executa si din pozitia asezat cu genunchii indoiti, cu capul aplecat inainte intre genunchi. 1. Exerciii active: exerciii libere, exerciii cu arcuiri, cu balansare; exerciii libere cu "ingreuieri;

25

 2. Exerciii pasive:

exerciii cu partener; exerciii la aparate; exerciii cu elemente din gimnastic

exerciii cu ajutorul partenerului;

exerciii statice. deiblingul cu doua mingi concomitent ; conducerea mingii cu piciorul simultan cu rotarea bratelor sau aruncarea si prinderea mingii; pase in doi cu mingea; driblingul serpui printe mai multe obstacole dispuse variat in spatii mici ; stafete cu transportul mingii, in jurul corpului, printre picioare, cu aruncarea mingii pe verticala aruncarea mingii pe verticala la 1-2 m inaltime, eostogolire si prinderea mingii jocuri bilaterale (baschet,fotbal) cu efective variate (trei conta

26