EDUCAȚIA FIZICĂ ÎN RÂNDUL STUDENȚILOR

Activitate fizică reprezintă orice mișcare a corpului, care pune în funcțiune

mușchii scheletului și care presupune un consum de energie (de calorii). Termenul
de activitate fizică nu se suprapune celui de educație fizică sau de antrenament
sportiv. Acestea reprezintă categorii ale activității fizice în care exercițiul fizic este
planificat, structurat într-un program urmat consecvent și care urmărește
atingerea unor obiective. Un obiectiv generic pentru aceste tipuri de activități
fizice este menținerea sau îmbunătățirea uneia sau mai multor componente ale
capacității motrice.
Activitatea fizică include pe lângă exerciții fizice și alte acțiuni care implică
mișcarea ca parte a profesiei, a deplasării într-un mod activ, a sarcinilor
gospodărești, a jocurilor cu componentă fizică și a altor activități de recreere
(dans, drumeții, yoga, etc). În funcție de forma de organizare a activității fizice
putem deosebi:
 activități formale, cuprinse în planuri de învățământ la toate nivelurile de
educație sub forma lecțiilor de educației fizică și a activităților sportive
extraculiculare,
 activități informale care cuprind exerciții fizice practicate benevol ca formă
de relaxare, de socializaie, de compensare, de divertisment sau loisir.
Educația fizică a fost tratată mereu ca o componentă a educației generale a
tinerilor, care pe lângă scopurile sale sanogenetice, de dezvoltare a capacității
motrice generale și formarea unor trăsături moral volitive și-a propus formarea
capacității de practicare sistematică și independentă a exercițiilor fizice. Opțiunea
de a avea o activitate fizică sistematică cu rezultate intenționate este o
componentă fundamentală a culturii fizice. În același timp cultura fizică în
condițiile epocii modeme post-industriale este o necesitate pentru un stilul de
viață sănătos, care se prelungește mult peste vârsta educației formale. Pe lângă
alegerea cu discernământ a acelor activități care corespund particularităților
individuale (gen, vârstă, capacitate motrică și de efort, preferințe, obiective
personale) și uneori particularităților de grup, cultura fizică se completează cu:
 posibilitatea de a măsura și interpreta valori funcționale ale organismului în
efort (puls, tensiune arterială, valori ale glicemiei, consum caloric, etc);
  abilitatea de a măsura și interpreta indici antropometrici (înălțime,
greutate, perimetre), relațiile dintre ele și implicațiile pentru sănătate;
‘
 cunoștințe despre alimentație, tipuri de efort și efectele lor în controlul
greutății.
Cultura fizică care însemna în secolul trecut cunoașterea procedeelor și
regulilor unor ramuri sportive la nivelul practicării lor în siguranță și în spirit de
fair-play, a devenit o condiție a păstrării sănătății, a calității vieții, a promovării
stării de bine și a compensării unor factori nocivi prezenți în mod constant în
mediul nostru (în cel urban).
Lecția de educație fizică reprezintă principala formă de organizare și
unitatea didactică prin care se urmărește atingerea unor obiective precise și
pentru atingerea cărora se aleg sistemele de exerciții, metodele de exersare, de
organizare si de evaluare. Obiectivele lecției de educație fizice în învățământul
superior sunt: păstrarea sănătății, sporirea capacității de muncă fizică și
intelectuală a studenților, armonia corporală, perfecționarea capacității motrice,
un volum suficient de cunoștințe legate de practicarea exercițiilor fizice și
formarea deprinderii de a le practica independent, dezvoltarea capacității de
adaptare la cerințele viitoarei profesii, compensarea efortului intelectual, etc.
Educația sportivă este orientată, în general, spre însușirea și perfecționarea
tehnicii și tacticii unei ramuri sportive în care studenții vor participa în calitate de
competitori. Organizarea se face sub diverse forme: lecții de inițiere și
perfecționare într-o ramură de sport sau ședințe de pregătire pentru studenții
care participă în competițiile prevăzute în calendarul sportiv. Fiind o formă de
activitate competițională, se vor selecționa studenții cu aptitudini și interes
pentru practicarea unei anumite discipline sportive. Conținutul antrenamentului
sportiv și metodica conducerii acestuia diferă de cea a lecțiilor de educație fizică și
este precedată sau completată de cele mai multe ori de pregătirea specifică într-
un club sportiv.
Pentru cei mai mulți studenti activitățile fizice în învățământul superior sunt
organizate sub forma lecțiilor săptămânale axate pe o singura ramura sportivă.