CAUZELE APARITIEI TULBURARILOR

PSIHOMOTRICE SI METODE DE REEDUCARE

PSIHOMOTRICA

Psihomotricitatea este o funcie complex, care integreaz i conjug

elemente motorii i psihice care determin reglarea comportamentului
individual, incluznd participarea diferitelor procese i funcii psihice,
asigurndu-se execuia adecvat a actelor de rspuns la diferite situaiistimul.
TULBURARILE DE PSIHOMOTRICITATE
Tulburarile de psihomotricitate sunt in principal legate de afectivitate dar si
de somatic prin legatura cu calea finala comuna, reprezentand dereglari
definitive ale sistemului neuropsihologic.
Tulbirarile de psihomotricitate sunt caracteristice dificultatilor de
comunicare si de contact cu alte personae. Acestea alterneaza intre stari de
inhibitie si manifestari de instabilitate care in final pot duce si pana la
agresivitate.
Deficitul psihomotric nu se manifesta strict si localizat. Aceste tulburari se
manifesta asupra comportamentului psihic si motor.
Tulburarile de psihomotricitate pot fi:
1. Tulburari de tonus care include:
hipertoniile ( exagerare permanenta a tonusului muscular)
paratoniile (contractarea muchilor atunci cnd ar trebui s se
relaxeze)
distoniile (contractii musculare involuntare)
sincineziile (micri involuntare ale prii opuse care nsoesc
micri voluntare active)

2. Dipraxiile care sunt dificultati de coordonare motrica ce au

consecinte invatarea scolara
3. Hiperactivitatea copilului care este legat de sindromul hyperkinetic
ce presupune o tulburare a dezvoltarii care asociaza o hiperactivitate
motorie unui comportament impulsiv si unei dereglari a atentiei.
4. Tulburarile dominantei laterale;
5. Tulburarile de organizare a spatiului si timpului;
6. Ticurile.
Tulbararile de psihomotricitate se mai impart in:
1. Tulburri care afecteaz comunicarea motric:
Instabilitatea psihomotric: persoana nva actele motrice dar le
pierde repede
Imaturitatea psihomotrtic: persoana adopt n plan motric
comportamente specifice unei perioade anterioare de dezvoltare.
Inhibiia psihomotric: se presupune c persoana tie micarea dar
nu poate s o fac.
Astenia psihomotric: oboseala muscular.
2. Tulburri de realizare motric
Apraxia: Incapacitate de a face micri coordonate n urma unor
leziuni ale creierului.
Disgrafia: Perturbare patologic a scrisului, care se deformeaz
devenind necite

3. Tulburri de schem corporal

Supradimensionat/Subdimensionat:
Armonioase: este armonioas doar cea supradimensionat

 DISMORFOFOBICE: sunt normale la pubertate, este caracteristic

creterii inegale

4.Tulburri de lateralitate
Tulburri de orientare spaio-temporal: dificulti de a se orienta
ntr-un context topografic;
Tulburarile de psihomotricitate se pot reflecta si asupra componentelor
motrice.
Componentele motrice se clasifica astfel:
1.Conduite perceptive motrice:
Schema corporala;
Lateralitatea;
Orientarea spatio-temporala.
2. Conduite neuro motrice:
Tonusul muscular;
Senzatiile proprioceptive.
3. Conduite motrice :
Coordonarea oculo-motorie;
Echilibrul static si dynamic;
Coordonare dinamica generala.
Tulburari asupra conduitelor perceptive-motrice

Aceste tulburari sunt determinate de leziunile cerebelului si se manifesta

prin iluzii kinestezice.
La lateralitatea emisferica apare dislateralitatea si confuzia legata de o
educatie inadecvata.
La orientare in spatiu se sesizeaza o dificultate a copilului de a se integra
intr-un joc colectiv, avand greutati in stabilirea unei progresii si fiind
incapabil sa se orienteze. Totodata are greutati de a intelege unde se afla.
La orientarea temporala individul nu cunoaste notiunea timpului, nu
intelege ora si totodata nu poate percepe succesiunea si ordinea unui
eveniment.

Tulburari asupra conduitelor neuro-motrice

Asupra tonusului muscular apar hipertonii musculare, hipotonii musculare,
distonii musculare, paratonii si sincinezii.

Tulburari asupra conduitelor motrice de baza

La coordonarea oculo-motorie apar nepotriviri intre actiunile clonice si
cele tonice, caracteristice situatiilor patologice, provenite din patologia
cerebelului la adult- iar la copil se poate vorbi despre o intarziere de
maturizare.
Tulburarile la echilibrului static apar la nivelul analizatorului vestibular si
totodata la nivelul caii sensibilitatii profunde constiente. Aceste tulburari
apar sub forma de leziuni.
La echilibrul dinamic tulburarile apar in cazul unor leziuni ale caii
piramidale, la nivelul sistemului vestibular sau la nivezlul sistemului
muscular.
Tulburarile coordonarii dinamice generale apar la nivelul sistemului
vestibular si cerebelos. Totodata mai sunt tulburari psihologice sau afective.

Alte tulburari de coordonare:

Discronometria: este o intarziere a declansarii miscarii si un retard al
opririi ei;
Dismetria: lips de msur n amplitudinea micrilor
Asinergia: tulburare a proceselor de coordonare a micrilor care stau
la baza actelor complexe de micare
Adiadococinezia: imposibilitatea de a executa miscari repezi,
succesive si de sens contrar.

Tulburarile motorii
Reprezinta incapacitatea copilului de a realize acte motrice.
Recuperarea psihomotrica
Educarea psihomotorie se identifica prin mijloace pedagogice proprii
(miscarea, expresia corporala, desenul, muzica ,jocul, psihodrama etc.) ,
pentru a se include intre metodele de pedagogie activa.
In cadrul reeducarii psihomotorie functiile motorii si psihomotrii nu au doar
un semnificat neurologic si neurofizioplogic ,sunt functiuni tipice ale Eului
si au deci si o geneza psihodinamica.Fortele Eului reusesc sa iasa la
suprafata in contrast cu fortele instructive si realitatea externa prin
organizarea perceptiv motorie

Recuperarea psihomotorie conditioneaza intregul proces de invatare pentru

ca acesta nu poate fi efficient , daca copilul nu are costiinta corpului sau , nu
se orienteaza in timp si spatiu si nu are o suficienta coordonare a gesturilor
sale.
Exercitiile trebuie sa fie gradate in functie de nivelul atins de copil ,
adresandu-se nu varstei cronologice ci celei mintale . Au in vedere nu atat
corectarea deficientelor fizice , cat folosirea miscarilor in vederea dezvlotarii
gandirii , limbajului , memoriei spatiale , motrice , afectivitatii .
5

Tipuri de exercitii folosite in recuperarea psihomotrica

Exercitii pentru educarea schemei corporale la un copil de 5 ani:
Copilul va face urmatoarele exercitii in fata oglinzii, iar apoi fara oglinda:
- isi va atinge si isi va denumi partile corpului simultan cu
insotitorul
- isi va denumi partile corpului atinse de insotitor.
Aceste exercitii se vor face intai cu ochii deschisi iar apoi cu ochii inchisi.
Alte exercitii:
- modelarea unui omulet din plastilina , denumirea partilor
corpului in imagini , reprezentand figuri , siluete umane .
- montarea , demontarea , imbracarea unei papusi cu numirea
partilor corpului.
- identificarea in imagini a partilor corpului
-

Exercitii de asociere a unor obiecte cu partile corpului la care

se potriveesc(gheata-picior, caciula-cap)

TULBURARILE DE LIMBAJ
Cauzele care determina handicapuri de limbaj pot actiona in trei etape
diferite :

 In perioada intrauterina a dezvoltarii fatului

In timpul nasterii
Dupa nasterea individului
Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii , citam : diferite intoxicatii
si infectii , bolile infectioase ale gravidei , traume mecanice care lezeaza
fizic organismul fatului , traume psihice suferite de gravida ,incepand cu
neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stresuri ,
framantari interioare , spaime care isi pun pecetea asupra dezvoltarii
functionale a fatului.
Din categoria cauzelor care actioneaza in perioada nasterii le mentionam pe
urmatoarele : nasterile grele si prelungite care pot provoca leziuni ale
sistemului nervos central ,asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul
scoartei cerebrale , diferite traume fizice , cum ar fi lovirea capului de oasele
pelviene , accidentele mecanice.etc.
Cauzele care actioneaza dupa nastere alcatuiesc grupa cea mai mare .Ele pot
fi impartite in patru categorii :
Cauzele organice de natura centrala sau periferica .
Avem in vedere diferitele trautisme mecanice care influenteaza
negativ dezvoltarea sistemului nervos central sau afecteaza nemijlocit auzul
si organele fonoarticulatorii.In baza unor leziuni la nivelul sistemului nervos
central se pot porduce printre alte tulburari , disfunctii ale limbajului ce au o
mare varietate , cu cat zona lezata este mai intinsa sau mai profunda , cu atat
tulburarile sunt mai ample si cu un inalt grad de complexitate pentru ca , de
cele mai multe ori , sunt atinsi mai multi centri corticali implicati in
realizarea diferitelor functii psihice.
Lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea
normala a sunetelor , iar anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o
participare sincronizata a tuturor elementelor necesare reazlizarii procesului
vorbirii. O asemenea situatie are loc in prognatism si progenie , ca si in
macroglosie sau microglosie .
O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice ,
medicamentoase , cu alcool , care pot afecta , organic sau functional
mecanismele neurofiziologice ale limbajului .Si unele boli ale primei
copilarii , ca meningita , encefaleea , scarlatina, rujeola , pojarul s.a. pot da
tulburari de limbaj atat pe cale centrala , cat si periferica .

Cauze functionale :
Aceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera
senzoriala (receptoare ) , cat si cea motorie (efectoare ).Cauzele functionale
pot afecta oricare din componentele pronuntarii :expiratie , fonatie ,
articulatie .Astfel apar dereglari ale proceselor de excitatie , inhibitie , de
nutritie la nivelul cortexului , insuficiente ale auzului fonematic, putand
incetini traseul normal al limbajului.
Cauze neurologice care influneteaza mai cu seama pe acei subiecti care
congenital au o constructie anatamo-fiziologica fragila sau cu tendinte
patologice .
Cauze psiho sociale :
Frecventa lor este relativ mare , iar efectele lor negative impieteaza nu
numai asupra dezvoltarii limbajului ci si asupra intregii dezvoltari psihice a
omului .
Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite , in educatie
( iatrogebiile si didactogeniile), slaba stimulare a vorbirii copilului in
ontogeneza timpurie , incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri
incorecte pentru amuzamentul parintilor , adultilor , ce duc la formarea unor
modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor
stari conflictuale, stresante , suprasolicitarile ,care favorizeaza oboseala
excesiva , bilingvismul ( obligarea copilului sa invete o limba straina inainte
de a-si forma deprinderile necesare comunicarii in limba materna s.a.
Sintetic , clasificarea respectiva se rezuma urmatoarele categorii de tulburari
de limbaj :
Tulburari de pronuntie (dislalia, rinolalia ,disartria )
Tulburari de ritm si fulenta a vorbirii (balbaiala, logonevroza,tahilalia,
aftongia, tumulus sermonis ,tulburari pe baza de cornee )
Tulburari de voce (afonia, disfonia, fonostenia , mutatia patologica )
Tulburari ale limbajului citit- scris (dislexia, alexia si disgrafia
,agrafia)
Tulburari polimorfe (afazia si alalia)
Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen
electiv,voluntar, retard sau intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii
, disfunctiile verbale din autismul infantil de tip Kanner, din
sindroamele handicapului de intelelct , etc.

 Tulburari ale limbajului bazat pe disfunctiile psihice (dislogia, ecolalia

,jargonofazia , bradifazia)
Tulburari de pronuntie- aritculatie
In general tulburarile de pronuntie-articulatie au frecventa cea mai mare la
copii cat si la adulti .Dintre acestea distalia este cu atat mai des intalnita cu
cat varsta subiectilor este mai mica.Unele tulburari de comportament usoare
dispar odata cu inaintarea in varsta a copilului ca urmare a maturizarii
sistemelor cerebrale si a aparatului fono-articulator.Cele care nu dispar au o
tendinta de a se consolida in deprinderi negative de articulatie la varsta
tineretii.Se poate considera existenta unei dislalii cu semnificatia
defectologica dupa circa 3-4 ani de varsta ai copilului , iar pana la aceasta
varsta dislalia este de natura fiziologica, ceea ce inseamna ca exista o
insuficienta dezvoltare a apartului fono-articulator si a sistemelor cerebrale
implicate in procesul vorbirii.Dupa parcurgerea aceste etape, sistemele care
participa la realizarea voicii sunt suficient de dezvoltate pentru emiterea
corecta , iar existenta dislaliei se datoreste unora din cauzele enumerate.
Fenomenele caracteristice pentru dislalie constau in manifestarea de
deformari , omiteri ,substituiri ,inlocuiri si inversari de sunete ,silabe si
uneori chiar cuvinte.Dislalia capata denumirea de dislalie simpla sau
monoforma cand tulburarea se produce la nivelul unor sunete si se
manifesta sub o forma atenuata.
La inceputul aparitiei unor asemenea tulburari sunt mai frecvente formele de
dislalie monoforma si se complica daca nu sunt corectate la timp,
transformandu-se in handicapuri tot mai complexe nu numai ca
simptomatologie , dar si pentru strategiile si efectele terapeutice.
Dintre cauzele specifice care pot provoca dislalia , imitarea unor persone cu
o pronuntie deficitara , metode nefavorabile de educatie care nu duc la
stimularea vorbirii ,incurajarea copilului prescolar de catre adult la
stabilizarea deprinderii gresite , implantarea defectuoasa a dintilor , diferite
anomalii ale aparatului bucal( buza de iepure si gura de lup).(deficiente
cerebrale ,insuficienta dezvoltarii ,deficiente ale auzului, hipoacuzia si
surzenia usoara ), slaba dezvoltare a auzului fonematic, progenia si
prognatismul .
In dislaliile grave , unii autori considera ca ereditatea poate constitui un
factor important in diagnoza si explicarea handicapului..

La specificul limbii romane , cele mai frecvente dislalii sunt constituite din
grupa sigmatismelor si grupa rotacismelor si pararotacismelor.
Rotacismul si pararotacismul consta in deformarea , omisiunea , inversiunea
si inlocuirea sunetului r .
La baza producerii rotacismului si pararotacismului sunt implicate o serie de
cauze cum ar fi anomaliile anatomice si functionale ale limbii :micro si
macroglosia(limba), frenul prea scurt sau prea lung al limbii , leziuni ale
nervului hipoglos care influenteaza toate negativ mobilitatea necesara
miscarilor limbii , precum si deficiente ale auzului fizic si fonematic ,
mutatii deficitare ale pronuntiei , factori negativi de natura psihi-sociala. etc.
Disartria sau dislalia centrala cum se mai numeste se manifesta printr-o
vorbire confuza ,disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in
care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea nedorita.
TULBURARI DE RITM SI FLUENTA ALE VORBIRII
Balbaiala se manifesta dominant prin repetarea unor silabe la inceputul si
mijlocul cuvantului cu prezentarea unor unor pauze intre acestea determinate
de spasme scurte sau prin aparitia spasmelor de lunga durata la nivelul
aparatului fonoarticulator care impedica desfasurarea voribirii ritmice si
cursive.
O menitune aparte merita sa ocupe in cadrul cauzelor balbaielii , stangacia
sau fenomele de contrariere a stangaciei care pot sta la baza si altor
handicapuri de limbaj cum sunt : dislalia , dislexia ,tahilalia , bradilalia ,
tumultus sermonis.
Acest fapt se poate explica prin ceea ca in producerea proceselor psihice
intre cele doua emisfere cerebrale se stabilesc raporturi de subordonare , una
se manifesta ca domninanta , iar cealalta ca subordonata .Acitivitatea de
limbaj este si ea dependenta de una din cele doua emisfere .Limbajul ca
functie puterni localizata se realizeaza la nivelul emisferei drepte la stangaci
si in stanga la dreptaci.Din cercetari rezulta ca pentru constituirea limbajului
oral si scris , domninanta emisferei stangi prezinta o mai mare insemnatate.
BIBLIOGRAFIE

10

http://www.facultate.regielive.ro
http://www.google.ro
http://www.sfatulmedicului.ro
Emilia Florina Grosu PSIHOMOTRICITATE, Editura G.M.I, ClujNapoca, 2009

11

12