Sunteți pe pagina 1din 6

Componentele psihomotricitatii

Sfera psihomotricitatii este foarte larga si are un continut deosebit de bogat si variat. Se observa
co-prezenta elementelor analitice cu cele sintetice. Evolutia notiunii de psihomotricitate, istoric
si definitii se pot observa in Schema 16.

Dupa M. Epuran (1976), elementele componente ale psihomotricitatii sunt:

a) Schema corporala;

b) Coordonarea dinamica segmentara si generala;

c) Lateralitatea;

d) Coordonarea statica echilibrul;

e) Coordonarea perceptiv-motrice (perceptia spatiului, ritmului si a miscarilor proprii);

f) Rapiditatea miscarilor;

g) Ideomotricitatea ca sinteza dinamica a schemei corporale si a coordonarilor perceptiv-


motrice cu sarcina motrica.

E. A. Fleishman (citat de Epuran, 1976), da urmatoarele dimensiuni ale domeniului


psihomotricitatii:

a) Precizia controlului, capacitatea de a executa miscari adecvate, punand in actiune grupe


musculare importante.

b) Coordonarea plurisegmentara, adica posibilitatea combinarii actiunii mai multor


segmente corporale;

c) Alegerea raspunsului, posibilitatea de a selecta raspunsul dorit;

d) Timp de reactie simplu si rapid;


e) Viteza miscarii, mai ales a bratelor;

f) Capacitatea de apreciere a vitezei de miscare a unui obiect;

g) Dexteritatea manuala, posibilitatea manipularii obiectelor foarte mici;

h) Stabilitatea bratului si a mainii in timpul unui exercitiu;

i) Tapping, adica posibilitatea executiei rapide si exacte a miscarilor din incheietura


mainii;

j) Capacitatea de realizare a unei ajustari particulare oculo-manuale prin ochire.

L. Picq si P. Vayer au realizat cea mai schematica structura a functiei motrice. Ei disting trei
tipuri de activitate la copii:

a) Conduite motrice de baza;

b) Conduite neuromotorii.

c) Conduite si structuri perceptiv-motrice.

1. Conduitele motrice de baza sunt mai mult sau mai putin instinctive si
cuprind:

a) Coordonare oculo-motorie;

b) Echilibru static si dinamic;

c) Coordonare dinamica generala.

2. Conduitele neuromotrice sunt strans legate de maturizarea sistemului


nervos si includ: proprioceptivitatea si tonusul muscular.

3. Structurile si conduitele perceptiv-motrice sunt legate de inteligenta si


cuprind:
d) Schema corporala;

e) Lateralitatea;

f) Orientarea tempo-spatiala.

Aceste multiple clasificari ale complexului motric vor sa evidentieze ca


notiunea nu este inca bine clarificata si clasificata. Vezi schema 16 dupa
Franco Mauro, 1993.

Schema corporala: istorie si definitie

Fine 800: Primele experiente cu hemiplegici.

Bonnier 1905: Simtul spatiului.

Head 1911: Schema posturala si a suprafetei.

Schilder 1935: Trairea perceptiva a psihismului (imagine


tridimensionala).

Ajuriaguerra 50: Proces psihologic de elaborare a datelor


senzoriale.

Wallon 50: Structura ce se construieste in raport cu


activitatea.

Fisher si Cleveland 58: Relatie si expresie a personalitatii.

Vayer68: Aspecte educative, educatie infantila.

Le Boulch 70: Concept psihocinetic; schema corporala ca


centru de comportamente perceptive ale
invatarii motorii si relatiilor afective.

Alti colaboratori: Acouturier, Mucchielli, Zazzo, Betteleim,


Merlan-Ponty, M. Klein etc.

Evolutie stiintifica: Neurologica Neuropsihiatrica


Psihopedagogica Psihofiziologica
Neuropsihofiziologica

Mauro Franco 1993 ISEF, Lombardia, Milano

4. 1. Schema corporala
Componentele schemei corporale pe care le propunem se pot studia in Schema 17.

Dupa Bucher, achizitionarea schemei corporale se obtine prin doua etape:

I.Precizia globala a corpului, a unitatii sale, a pozitiei sale in spatiu. Este o etapa
foarte importanta, de multe ori subevaluata, care permite prin experienta corpului
in intregul sau, considerarea globala si imediata a perceptiilor. Pe langa aceasta,
reda corpului obiectul privilegiat de un interes specific, de o experienta vazuta si
valorizata si aceasta cu atat mai mult cu cat se precizeaza imaginea sa prin rolul
limbajului si al interiorizarii.

Toate acestea sunt net favorabile daca vor fi realizate intr-un ambient reeducativ, care permite
copilului sa abandoneze sistemele sale de aparare pentru a se dedica experientei propriului corp
si ale propriilor impresii. Exercitiul va fi prevazut de un timp de pregatire mentala, care sa-i
permita copilului sa respecte si sa asimileze consemnul dat si sa stabileasca legatura perceptie-
reprezentare; consemnul si modalitatea de conducere a exercitiului trebuie, pe de o parte, sa
provoace senzatia de placere corporala, prima etapa in atingerea partilor corporale. Acelasi scop
se obtine concret punand copilul in situatii corporale (precizate verbal), din care exemplificam:
a) Pozitii ale corpului (in picioare, sezut, intins); la oricare dintre acestea trebuie sa-i
corespunda o imagine verbala clara, cu exemple folosite in viata curenta.

b) Deplasari ale corpului, cu care copilul ia cunostinta prin: contrastul deplasare oprire,
variatiile de timp ale deplasarilor, modificari ale sprijinului pe sol, variatiile posibile
ale alergarii, ale mersului patruped, ale saltului, modificarea deplasarilor intr-o ordine
codificata.

II.Primele raporturi spatiale, care permit copilului sa diferentieze pozitiile si


miscarile membrelor singure; se atinge acest scop plecand de la experiente
motorii pe parcursul carora se va face concordarea elementelor proprioceptive si
exteroceptive; aceasta explica importanta faptului ca, prin limbaj si folosirea
oglinzii, copilul asimileaza si oglindeste: datele care privesc corpul in spatiu
(inainte, inapoi), principalele referinte corporale (segmente, articulatii),
pozitiile relative ale segmentelor in raport cu corpul.

Se ajunge astfel la:

a) Constientizarea spatiului gestual prin diverse pozitii sedentare,


realizate in diverse posturi (pozitii orizontale si verticale ale bratelor
in pozitia de drepti, pozitia picioarelor);

b) Cunoasterea corporala, care se articuleaza in aceste puncte: cu


inventarul diferitelor parti ale corpului, realizat prin contact manual, izvor
de senzatii exteroceptive si prin actiuni personale ale subiectului asupra
propriului corp; individualizarea axei corporale intotdeauna prin contact
manual si actiunile personale asupra propriului corp, cu discriminare stanga-
dreapta, efectuate doar de copilul care a ajuns si a depasit stadiile
precedente.

Componentele schemei corporale

Vizuala: Recunoasterea segmentelor


corporale si a pozitiei acestora, in
(analizator optic) relatia cu obiectele si spatiul.

Senzitiva - Recunoasterea segmentelor


exteroceptiva corporale referitor stimulilor
(analizator tactil) senzitivi exogeni.

Proprioceptiva -
chinestezica Cunoasterea pozitiei segmentelor
corporale in timpul miscarii,
(analizator facand abstractie de vedere.
chinestezic)

Vestibular Recunoasterea pozitiei corpului in


relatia cu miscarile de accelerare
(analizatorul stato- si incetinire atat rectilinie, cat si
dinamic) de rotatie.

Gnostic de
cunoastere
Cunoasterea potentialitatilor de
Capacitatea de utilizare a segmentelor corporale.
imaginare operatii
formale

Recunoasterea constienta a
segmentelor, denumirea lor,
Cognitivo intelectuala
capacitatea de utilizare si de
control constient.

Schema 17

In continuare, vom prezenta cateva teme pe care le-am enumerat la


Capitolul I, teme care se pot realiza in orele de educatie fizica la scoala.