DEPRINDERILE MOTRICE

Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activitatii voluntare

pe linia motricitatii. Prin repetari numeroase, efectuate sistematic si continuu, in
structuri neschimbate, miscarile componente ale unei actiuni motrice ajung la un grad inalt de
perfectiune, ceea ce va permite ca deprinderea respectiva sa poata fi realizata cu usurinta si precizie,
cu cheltuiala minima de energie, si fara a fi necesara participarea directa a constiintei.

Deprinderile motrice sunt lanturi de reflexe conditionate, complexe, care se bazeaza pe

legaturi multiple intre zonele corticale vestibulare ale vorbirii, ale vederii, alecelorlalti analizatori, pe de
o parte, si centrii motori interesati in coordonarea acestei activitati. Aceste legaturi care se
realizeaza, se formeaza intre cele doua zone de pe scoarta cerebrala respectiv zona senzitiva si zona
motorie sunt sisteme de legaturi temporale, elaborate si consolidate prin exersarea
deprinderii respective.

Putem concluziona ca deprinderea motrica este un act voluntar care, prin exersare in
aceleasi conditii, se automatizeaza asigurand un randament superior de precizie, stabilitate,
cursivitate, expresivitate, rapiditate, coordonare, usurinta, cu un consum redus de energie
nervoasa si musculara.

A.Demeter sustine ca formarea deprinderilor motrice reprezinta o activitate

reflex conditionata de repetarea interactiuni dintre diferitele excitatii, kinestezice, vizuale,
auditive, transmise scoartei in aceeasi ordine si cu aceeasi intensitate . Reflexele astfel
dobandite unifica componentele actiunii, stabilind un lant de conectari multiple si complexe intre
analizatori, zonele senzitive si motorii de pe scoarta cerebrala, sistematic organizate prin intermediul
celui de al doilea sistem de semnalizare.

Educatoarea trebuie sa corecteze deprinderile motrice dobandite anterior si sa formeze altele noi,
prin procesul de predare-invatare.
Aceasta ii va informa pe copii prin intermediul demonstratiei si a explicatiilor despre
elementele de continut ale deprinderii, apoi va organiza exersarea globala sau fragmentara a
deprinderii insotita de corectari, ajutor si sprijin.
Deprinderea se va repeta pana la realizarea parametrilor de corectitudine si eficienta stabiliti si
atunci deprinderea respectiva se va putea introduce in combinatii de elemente, structuri de
elemente sau miscari, realizandu-se astfel consolidarea ei. Introducerea unei deprinderi noi invatate
in cadrul jocurilor, a stafetelor sau a parcursurilor aplicative, combinandu-se cu celelalte deprinderi
motice insusite anterior realizeaza practic consolidarea deprinderii respective.
Continutul unei deprinderi motrice presupune o anumita structura, succesiune a miscarilor,
directie, o anumita amplitudine a miscarilor, ritm si intensitate de lucru. Este bine ca educatoarea sa
cunoasca in amanunt continutul si structura fiecarei deprinderi motrice pentru a putea dirija procesul
de predare invatare si consolidare corect si eficient.
Indicatiile educatoarei in timpul exercitiilor, aprecierile acesteia completeaza si precizeaza
senzatiile, perceptiile si reprezentarile copilului. Cunoasterea si imaginea despre actiune, ii mobilizeaza
si dirijeaza efortul prescolarului spre realizarea unor exercitii cat mai corecte. Deprinderile mo
414b11e trice au cateva particularitati, dintre ele amintim: unicitatea si ireversibilitatea,
inlantuirea si originalitatea.

Caracteristici ale deprinderilor motrice

Deprinderile motrice prezinta urmatoarele caracteristici subliniate de catre M. Epuran, ( Bucuresti

1993) astfel:

1.deprinderile reprezinta componente ale conduitei voluntare a omului, fiind formate

in mod constient.

2.deprinderile realizeaza modificarea calitativa a executiilor

obtinute ca urmare a exersarii miscarilor.

3.deprinderile contin structuri de miscari coordonate, intr-o anumita succesiune ,

directie, ritm si amplitudine.
 4. deprinderile au la baza educarea capacitatii de diferentiere fina si rapida a indicatorilor
care constituie elementele informationale senzorial-perceptive in dirijarea actiunilor.

5.Se caracterizeaza printr-o rapida si eficienta aferentatie inversa.

6.Stabilitatea relativa in conditii constante si plasticitate in conditii variabile.

7.Sunt conditionate de factori obiectivi si subiectivi: aptitudini motrice,

motivatia, nivelul instruirii, aprecierea si autocontrolul rezultatelor.

Pe langa aceste caracteristici se poate adauga faptul ca automatizarea lor, completa

sau partiala,v-a conduce la economie de energie nervoasa si concentrarea atentiei subiectului catre
rezultatul actiunii motrice, si nu pe partea de executie, de realizare aacesteia.

Gh. Mitra si A. Mogos (1980) sintetizeaza caracteristicile deprinderilor motrice scotand in

evidenta urmatoarele aspecte:

1. Unicitatea si ireversibilitate.

Fiecare actiune motrica se caracterizeaza prin anumiti parametri ai executiei, desi aparent, la
fiecare repetare, se reia aceeasi miscare. Ireversibilitatea
este data de imposibilitatea efectuarii deprinderii prin modificarea succesiunii actelor
sau actiunilor motrice componente.

2. inlantuirea (combinarea) elementelor componente ale deprinderii

acestea se succed intr-o ordine precis determinata, care asigura manifestarea lor eficienta.

3. Originalitatea executiei - desi se pot automatiza, deprinderile se caracterizeaza si

prin posibilitatea adaptarii lor la anumite conditii de mediu .

Etapele formarii deprinderilor motrice

Formarea deprinderilor motrice a fost cercetata de catre psihologi, fiziologi, pedagogi si

specialisti din diferite domenii in care se manifesta motricitatea determinandu-se, din punctul propriu
de vedere, etapele ce se parcurg in formarea unei deprinderi.

Literatura de specialitate prezinta etapele de formare a deprinderilor motrice de natura

fiziologica (iradierea, concentrarea excitatiei, realizarea stereotipului dinamic), psihologica
(formarea reprezentarii, invatarea segmentara sau analitica, organizare si sistematizare, sintetizare,
automatizare), metodica (familiarizarea, invatarea, miscarile inutile, consolidarea, perfectionarea).

Etapele fiziologice ale formarii deprinderilor motrice

Etapa in care predomina miscarile inutile si lipsa de coordonare.
Miscarile inutile si dificultatile de coordonare se explica prin excitarea unei zone vaste de pe
scoarta cerebrala. In sistemul nervos central patrund numeroase excitatii. Inhibitia fiind inca
slaba,va permite iradierea mai multor zone senzitive si motorii
astfel provocand o generalizare a raspunsurilor. Aceasta etapa se mai numeste si etapa
miscarilor grosolane, nediferentiate'.
Etapa miscarilor conform scopului actiunii, dar realizate prin contractii
musculare excesive
In aceasta etapa datorita multiplelor repetari, dispar miscarile inutile, copiii reusesc in mare parte sa
respecte indicatiile educatoarei, pe scoarta cerebrala se va realiza o echilibrare intre excitatie si
inhibitie. Rigiditatea miscarilor,si lipsa de cursivitate a acestora se va datora delimitarii inca imprecise
a comenzilor transmise muschilor agonisti si antagonisti, si contractiilor musculare exagerate.

Etapa formarii propriu-zise si a stabilizari deprinderii motrice.

In aceasta etapa se realizeaza intarirea stereotipului dinamic, prin delimitarea precisa a iradierii
proceselor de excitatie si inhibitie, care alterneaza intr-o succesiune rationala, bine echilibrate, cu
diferentieri fine.
In urma repetarilor multiple si sub actiunea celui de al doilea sistem de semnalizare, excitatia
se concentreaza precis, in zonele interesate in programarea raspunsurilor. In aceasta etapa
miscarile sunt naturale, suple, executate cu usurinta, demonstrand o perfecta coordonare, cu consum
redus de energie.

Etapele psihologice ale formarii deprinderilor motrice

Etapa initiala, familiarizarea copilului cu actul motric.

Aceasta etapa presupune executarea unor miscari care sa cuprinda elemente din deprinderea ce
urmeaza a fi invatata. Pentru inceput se va urmari insusirea mecanismului de baza al actiunii, se
va lua cunostinta de structura acesteia, se vor explica miscarile care o compun si se vor instrui
principalele elemente componente, realizadu-se si primele incercari.

Educatoarea va explica si demonstra deprinderea respectiva concomitent, cu

expunerea de material intuitiv daca este cazul.

In aceasta etapa copilul va primi toate informatiile despre miscare pe cale vizuala, auditiva,
tactila, chinestezica, asigurandu-se elementele necesare formarii unor reprezentari complete si
corecte.

Etapa invatarii segmentare sau analitice.

Dupa ce copiii s-au familiarizat cu actiunea deprinderii respective, atentia se va orienta asupra
corectitudinii executiei mecanismului de baza si a elementelor care o compun, urmarindu-se
realizarea fiecarei faze.

In aceasta etapa copiii vor executa miscarile fara precizie, cu o incordare generala a
musculaturii, cu numeroase miscari inutile, aspect care va genera un consum mare de timp si
energie. Eliminarea treptata a acestor elemente suplimentare inutile se va face prin
exersari numeroase insotite de corectarea verbala, interventia directa asupra executiei
fiecarui copil, acordarea ajutorului si a sprijinului, demonstrarea si explicarea continua.

Etapa organizarii si sistematizarii, sau de unificare a elementelor componente

ale actiunii.

In aceasta etapa se unifica elementele componente intr-o structura urmarindu-se executarea

corecta a intregii miscari, intr-un ritm optim.

Greselile continua sa se elimine pastrandu-se insa un nivel ridicat de incordare musculara si un

consum crescut de energie. Copiii exerseaza miscarea global, pastreaza conditiile de exersare iar
educatoarea corecteaza si acorda sprijinul necesar in functie de situatie.

Etapa sintetizarii si automatizarii

In aceasta etapa structura miscarii este corecta, se manifesta o crestere a indicilor de coordonare si
o mai mica participare a atentiei, controlul simtului vizual fiind preluat de cel kinestezic si tactil.

Dirijarea constienta a miscarii nu se mai face asupra fiecarei componente, ci asupra ansamblului,
timpul de executie si incordarea musculara inutila scad, micsorandu-se consumul energetic
si nervos, fapt care permite marirea numarului de repetari. In aceasta etapa se realizeaza
stabilirea stereotipului dinamic, iar educatoarea isi va orienta atentia spre organizarea exersarii,
a corectarilor individuale si a aprecierilor.

etapa consolidarii
In aceasta etapa se va realiza automatizarea miscarii, caracterizata prin eliberarea
unei parti a controlului constient, aparitia finetii in coordonarea miscarilor si un consum optim
de energie.
In etapa consolidarii deprinderea motrica va fi integrata in stafete si jocuri si parcursuri
aplicative sau combintii cu deprinderi insusite anterior.
Educatoarea va organiza exersarea deprinderii motrice insistand asupra parametrilor
acesteia, (viteza, ritm, coordonare), va concepe structuri cu complexitate progresiva in care
sa integreze deprinderea, modificand conditiile de executie (ingreuiere, marirea distantei,
cresterea numarului de repetari, introducerea de obstacole, parteneri), precum si selectarea
sau conceperea unor stafete, parcursuri si jocuri dinamice atractive si solicitante.

Formarea deprinderilor motrice pe parcursul procesului instructiv-educativ,

presupune derularea anumitor etape specifice invatarii
intelegerea actiunii

Copiii trebuie sa inteleaga scopul actiunii si sa cunoasca mijloacele de care se vor folosi
pentru realizarea ei.

Educatoarea trebuie sa urmareasca stimularea motivelor si a intereselor copiilor pentru

a-i mobiliza in vederea insusirii actiunii.

Educatoarea va explica clar deprinderea, apoi va evidentia principalele elemente care

stau la baza efectuarii ei. Neintelegerea actiunii de catre copii poate duce la
scaderea interesului si a atentiei. Se stie ca actiunile copiilor sunt sustinute de anumite
interese si motive care trebuie cultivate si intarite.

demonstrarea actiunii
Demonstrarea actiunii trebuie sa se faca in conditii cat mai apropiate de cele ale activitatii
practice in cadrul careia va fi utilizata.

Demonstrarea, asociata cu explicatia, urmareste sa schiteze mental planul general al actiunii

si operatiile din care este format.

Unii specialisti in domeniu si in special L.M. Tomas a aratat ca in invatare randamentul creste
cu 44% daca demonstratia este insotita de explicatii complete.Acestia au aratat, ca
detalierea explicatiei inainte de demonstratie are efecte negative,deoarece
sustrage atentia de la observarea elementelor principale, orientandu-se spre
cele de amanunt.

continuitate in repetarea actiunii

Repetarea impune o constanta a conditiilor de executie, i a r esalonarea

corecta a repetarilor constituie cheia succesului. W. H. Pyle, subliniaza avantajul pe care-1
prezinta esalonarea repetarilor in comparatie cu gruparea lor.

stabilirea si fi xarea deprinderii prin control si autocontrol

Cunoasterea nivelului de invatare a deprinderii,a gradului de stapanire a deprinderii contribuie
la stimularea interesului copiilor, la cresterea efortului pentru perfectionare.
Autocontrolul favorizeaza,de asemenea, fi xarea deprinderii. Este necesar ca prescolarii sa
fie obisnuiti sa-si aprecieze executiile pornind de la datele teoretice pe care le detin in
legatura cu tehnica de executie a acesteia si modul cum trebuie sa realizeze deprinderea.
Reprezentarea clara a actiunii presupune cunostinte asimilate prin intermediul explicatiilor
si observarea atenta a demonstratiilor. Progresul in elaborarea si intarirea stereotipului
dinamic care sta la baza deprinderii este si mai evident daca repetarile sunt insotite uneori
de aprecieri si de sublinierea progresului.

aplicarea deprinderilor in conditii variate si concrete ale activitatii practice

Deprinderile se intaresc si capata valoare practica daca in etapa consolidarii lor,

copiii sunt pusi in situatia de a le repeta in conditii mereu schimbate, sau in cele impuse de
cerintele jocurilor si a stafetelor.

Modificarea conditiilor de repetare a deprinderilor nu trebuie sa determine schimbari in

structura de baza a miscarii, ci se va urmarii numai perfectionarea capacitatii de adaptare la
conditiile impuse de activitatea concreta care le solicita.
Etapele formarii deprinderilor motrice de natura fiziologica, psihologica si metodica

Etape fiziologice Etape psihologice Etape metodice

Etapa initiala, familiarizarea copilului cu actul
Etapa in care predomina motric. Intelegerea actiun
miscarile inutile si lipsa de
coordonare
Etapa miscarilor conform
scopului actiunii, dar Etapa invatarii segmentare sau analitice.
realizate Demonstrarea
prin contractii musculare actiunii
excesive

Etapa formarii propriu-zise si Continuitate

a stabilizari deprinderii Etapa organizarii si sistematizarii, sau de repetarea actiunii
motrice. unificare a elementelor componente ale actiunii.

Stabilirea
Etapa sintetizarii si automatizarii fixarea deprinde
prin control
autocontrol

Etapa consolidarii Aplicarea

deprinderilor
conditii variate
concrete
activitatii practice
Etapele formarii deprinderilor motrice

(Gh. Carstea, 1993)

Etapa de invatare Obiective principale 1 Caracteristici ale exersarii

L Etapa initierii formarea unei reprezentari clare asupra descompunerea deprinderii, c

in bazeletehnice de executie
adeprinderilor motrice
deprinderii respective a (prin explicatie si cazul, in elemente compo
demonstratie) exersarea analitica a acestora;
formarea ritmului general de executie
cursiva a deprinderii;
preintampinarea sau inlaturarea greselilor
tipice.

formarea tehnicii de executie adeprinderii exersare in conditii relativc

2. Etapa fixarii, a consolidarii in concordanta cu caracteristicile spatiale, standardizate;
deprinderilor temporale si dinamice optime; se creeaza premisele exe
intarirea legaturilor temporale. conditii variabile.

exersare in conditii cat ma

3. Etapa perfectionarii largirea variantelor de executie a fiecarei apropiate de cele intal
deprinderi, prin desavarsirea executiei mai multor competitie;
procedee telinice; includerea deprinderilo
inlantuire de alte deprinderi.
executarea unor combinatii' tehnice cu usurinta,
cursivitate si eficienta.

Clasificarea deprinderilor motrice

Deprinderile mo 414b11e trice pot fi: elementare, complet automatizate si complexe,

partial automatizate.

Deprinderile pot fi:

de baza : mers, alergare, saritura, aruncare si prindere.

Acestea au fost denumite deprinderi motrice de baza deoarece e l e se regasesc

in compartimentul motric cotidian al individului, acoperind o gama larga de activitati.
aplicativ-utilitare : echilibru, tarate, catarare, tractiuni, impingeri,
transport, escaladare. Aceasta categorie include deprinderi cu o frecventa relativ mai mica
de utilizare in viata de zi cu zi, dar capata o importanta deosebita in situatii speciale.
deprinderi motrice specifice ramurilor de sport : atletism, gimnastica, jocuri
sportive, inot, schi, patinaj.
MERSUL

Mersul este o deprindere motrica de baza, naturala care se formeaza din primul an de
existenta a copilului si care se manifesta pe parcursul intregii vieti. El este modalitatea de
baza, cea mai simpla si eficienta, folosita pentru deplasarea omului. Mersul angajeaza
indeosebi segmentele inferioare ale corpului, dar angreneaza in mare masura si
musculatura intregului corp, contribuind astfel la dezvoltarea acestuia.

Mersul in ritm vioi sau mai prelungit solicita din partea organismului un efort cu o intensitate
mai mare, ceea ce va influenta pozitiv sistemul cardio-respirator.

In acelasi timp mersul va contribui la tonifierea musculaturii picioarelor si a

spatelui. Executat lent si insotit de miscari de respiratie, mersul poate constitui un bun mijloc
de linistire a organismului dupa un efort cu o intensitate mai mare.

In activitatea de educatie fizica mersul corect, reprezinta un mijloc efi cient de organizare
a colectivului, asigurand deplasarilor efi cienta,aspect estetic, si consum minim de
energie .

In timpul activitatilor trebuie sa se insiste asupra formarii unui mers corect elastic, estetic si
elegant, fara oscilatii accentuate pe verticala, in lateral sau cu rasucirea trunchiului.

Exercitiile de mers pentru prescolari, trebuie sa urmareasca usurinta in deplasare,

coordonarea actiunilor bratelor si a picioarelor si pastrarea tinutei corecte.

In activitatea de educatie fizica, mersul este folosit in scopuri diferite, pentru captarea atentiei,
in organizarea colectivului de copii, la educarea ritmului.

Atunci cand se urmareste invatarea sau consolidarea deprinderii de mers si a variantelor

acesteia ele pot constitui teme de activitate.

In cadrul activitatilor de educatie fizica trebuie sa se urmareasca executia corecta a

mersului, coordonarea ritmului respirator cu ritmul de deplasare si mentinerea unei atitudini
corporale corecte in timpul mersului.

Mersul se invata in coloana si in cerc, la inceput pe loc, apoi d i n deplasare.

Explicatia si demonstratia se vor face simultan,demonstrand miscarea din profi l si din
fata.

Exersarea incepe cu mers pe loc urmat de cel cu deplasare, mai intai liber, apoi in
cadenta. Se vor executa frontal, evitandu-se ritmurile lente sau accelerate.

Imprimarea cadentei se face prin semnale sonore, numaratoare, numirea piciorului, sau prin
marcarea fiecarei pasiri pe piciorul stang cu bataie din palme .

Exersarea va fi insotita permanent de corectarea atitudinii corpului, a capului a privirii spre

inainte. Mentinerea spatelui drept si a coordonarii miscarii de brate cu cele de picioare.
Desfasurarea mersului pe fond muzical sau cu cantec va stimula executia si autocontrolul
copiilor.

Consolidarea deprinderii de mers se va realiza si prin adoptarea unor pozitii ale bratelor
(lateral, sus, oblic, inapoi, pe ceafa, pe sold, la spate), precum si prin efectuarea unor miscari
ale membrelor superioare -ridicari. inainte, inapoi, lateral, balansari.

Dupa ce copiii vor stapanii deprinderea de mers corect se va putea trece la

invatarea unor variante de mers.

Variantele de mers pot fi efectuate cu diferite pozitii ale bratelor si palmelor (pe
sold, pe umar, pe ceafa, lateral, sus, in fata, oblic, jos, cu pozitii sau miscari asimetrice)
sau combinarea acestora.

Ritmul deplasarii difera in functie de structura variantei de mers sau de obiectivul

urmarit. Pentru fiecare varianta de deplasare se va adopta formatia cea mai adecvata (coloana,
linie cu distante sau intervale corespunzatoare.

Pentru realizarea unui mers corect si efi cient educatoarea trebuie sa-si concentreze atentia
in urmatoarele directii:

- executarea mersului sa se realizeze cu bratul si piciorul opus,

- contactul labei piciorului cu solul sa se faca pe pingea, dupa care se ruleaza

intreaga talpa,
- la mersul de front contactul cu solul se va face pe toata talpa, cu piciorul bine intins din
genunchi,
- in timpul mersului trunchiul este drept, barbia usor ridicata privirea inainte, iar
bratele se misca alternativ inainte si inapoi, usor indoite la nivelul coatelor.
Formarea deprinderii de mers se realizeaza prin: exercitii, jocuri si stafete.

- mers liber fara cadenta,

- mers in cadenta,

- mers cu pas de front,

- mers cu pas de gimnastica,

- mers pe varfuri, pe calcaie, pe marginea interioara sau exterioara a labei

piciorului,
- mers cu pas fandat,

- mersul piticului,

- mersul berzei,

- mersul elefantului,
 - mers cu pasi incrucisati,

- mers de-a busilea';

- mers cu spatele pe directia de deplasare,

- mers cu pasi adaugati,

- mers cu pas schimbat,

- mers cu pas de galop,

- mers cu pas de vals,

- mers cu pas de polca,

- mers pe loc,

-mers intr-o directie indicata,

- mers in coloana cate unul,
- mers in coloana cate unul tinandu-se de umeri,

- mers cu pasi mari,

- mers cu pasi mici,

- mers cu ridicarea accentuata a genunchilor,

- mers cu bataie din palme pe fi ecare pasire

- mers cu picioarele departate,

- mers cu incetinirea si accelerarea ritmului,

- mers aplecat cu mainile pe genunchi,

- mers cu ridicarea genunchilor la orizontala,

- mers serpuit,

- mers serpuit cu ocolire de obstacole,

- mers cu pasire peste obstacole,

- mers cu sprijin pe palme (mersul ursului),

- m ers in col oan a cate unul com bina t cu m is cari ale bratelor si oprire la
semnal,

- mers pe loc combinat cu mers inainte, inapoi cu oprire la semnal,

- mers in cerc,

- mers in coloana cate unul, combinat cu miscarea circulara a bratelor;

- mers ca 'trenul' cu mainile pe umeri, soldurile celui din fata;

- mers in lant de brate cu ocolire sau trecere pe sub si peste obstacole;

 - mers obisnuit, combinat cu mers pe varfuri;

- mers obisnuit, combinat cu mers pe calcaie;

- mers obisnuit, combinat cu mers ghemuit;

- mers obisnuit, combinat cu mers in gen unchi at;

- mers obisnuit, combinat cu mers fandai;

- mers obisnuit, combinat cu marcarea pasului;

- mers cu un picior pe varf si celalalt pe calcaie;

- mers cu un picior pe partea interna si celalalt pe cea externa;

- mers obisnuit inainte si inapoi;

- mers cu pasi adaugati, combinat cu mers cu pasi incrucisati;

- mers cu pasi de urias combinat cu mersul piticului;

- mers pe loc si mers cu genunchi la piept;

- mers obisnuit combinat cu saritura pe ambele picioare;

ALERGAREA

Alergarea reprezinta o deprindere motrica naturala care asigura o deplasare mai rapida,prin
miscarea coordonata dintre picioare si brate, cu existenta unei mici faze de zbor.

In activitatea de educatie fizica, alergarea poate fi intalnita ca deprindere motrica singulara,

dar in multe cazuri se combina cu alte deprinderi cu care se constituie in structuri specifice
jocurilor, stafetelor si parcursurilor.

Alergarea se compune din pasi alergatori, care se repeta identic dand caracter ciclic miscarii.
Pasul alergator are urmatoarea structura:

- faza de sprijin pe unul din picioare (unilateral);

- faza de zbor, cand picioarele nu mai pastreaza contactul cu solul;

-faza de sprijin, de aceasta data pe celalalt picior, cand avem iarasi un

sprijin unilateral.

Se constata ca la alergare, spre deosebire de mers, deplasarea se realizeaza prin

succesiunea fazelor de sprijin cu faza de zbor inaintarea fiind asigurata de catre piciorul de
sprijin care, prin impulsia realizata la contactul cu solul, propulseaza corpul inainte.

Aceste miscari si pozitii difera in functie de varianta de alergare, dar in marea lor majoritate
sunt comune tuturor structurilor de alergare.
 Pozitia trunchiului are o inclinare mai mare sau mai mica spre inainte in functie de viteza de
depalsare, sau de varianta de alergare. n nivel dat de tipul alergarii.

Bratele sunt indoite din cot la 90, cu mainile in prelungirea antebratelor, iar miscarea lor se
efectueaza numai din articulatia umarului, inainte si inapoi. Amplitudinea miscarii bratelor
este data de viteza alergarii. La viteze mai mari, amplitudinea este mai crescuta. Gatul si
capul se afla, in toate situatiile, in prelungirea corpului. Plecarea in alergare se face din
diferite pozitii.

Concomitent cu insusirea tehnici de alergare se insista asupra corectitudinii miscarilor,

pastrarea tempoului uniform, a amplitudinii miscarilor si nu in ultimul rand asupra educarii
actului respirator.

In timpul alergarii sunt intalnite urmatoarele greseli:

- alergare fara terminarea impulsiei.

- asezarea labei piciorului cu varful orientat defectuos;

- alergare cu trunchiul inclinat inapoi;

- incrucisarea bratelor in fata corpului;

- intinderea bratelor din articulatia cotului.

Alergarea normala este cea mai simpla forma de alergare, se poate realiza in orice
conditii si de aceea este cel mai frecvent utilizata in activitatea de educatia fizica a
prescolarilor, specificul acestei variante este dat de faptul ca talpa ruleaza pe sol de la
calcai spre varf, balansul in fata al piciorului oscilant este mai putin avantat, trunchiul se
afla usor inclinat inainte, bratele, indoite d i n cot, se misca degajat pe langa corp, pasul
avand lungime constanta si o frecventa moderata. Efectuata astfel alergarea devine supla,
relaxata, avand putine oscilatii in plan vertical, orizontal si lateral. Ritmul respiratiei
este constant, avand o amplitudine marita.

Alergarea se clasifica dupa:

- directia de deplasare;

- amplitudinea si forma miscarii pasului de alergare

- suprafata de deplasare;

- tempoul deplasarii.

Dupa directia de deplasare alergarea poale f :

-inainte;

- inapoi;

- lateral;

- oblic;

Dupa amplitudinea si forma miscarii pasului

de alergare :

- alergare obisnuita;

-alergare cu ridicarea coapselor (genunchii sus);

 - alergare cu pendularea gambelor inapoi (calcaiele la sezuta);

- alergare cu pendularea gambelor inainte;

- alergare cu picioarele intinse in fata;

- alergare cu picioarele intinse inapoi;

- alergare cu pasi incrucisati (prin fata, prin spate);

- alergare cu pasi adaugati;

- alergare cu trecere peste obstacole.

Dupa suprafata de deplasare:

- pe teren plat;

- la vale;

- la deal;
- pe teren variat.

Dupa tempoul deplasarii:

- lent;

-moderat;

-rapid;

- maxim,

Explicatia si demonstratia se fac din fata si din lateral. invatarea pasului de

alergare necesita explicarea cu precadere a contactului si rularii pe sol corecte a
piciorului, ridicarea pronuntata a coapsei, pozitia trunchiului, pozitia bratelor si
coordonarea acestora cu miscarea picioarelor.

Demonstratia se face global si fragmentar, din profi l evidentiindu-se faza de zbor.

Demonstratia se foloseste o data cu
explicatia, care trebuie sa fie pe intelesul copiilor.

Invatarea pozitiei corpului, a contactului cu solul si a pozitiei si coordonarii bratelor cu

miscarea picioarelor se face i n i t i a l din alergare pe loc.

Miscarea corecta a picioarelor se insuseste prin exersarea alergarii cu genunchii sus si a

celei cu calcaiele la sezut, pe loc si d i n deplasare.

Pentru a forma capacitatea copiilor de a u t i l i z a alergarea in situatii variate, in faza

de consolidare a deprinderi se vor introduce
exercitii de alergare pe directii diferite, cu schimbarea directiei de deplasare la
semnal, sau cu ocolirea unor obstacole.
se poate alerga chiar si printre obstacole.
In toate formele de exersare a alergarii obisnuite se va insista asupra
corectitudinii miscarilor, pastrarii tempoului uniform, amplitudinii si ritmului respirator.
De aceea alergarea obisnuita, in etapele de invatare, nu se va exersa sub forma
de intrecere, care ar denatura miscarea.
 Deoarece la varsta de 9-10 ani se incheie ultima etapa de dezvoltare a coordonarii
actelor motorii, este recomandat ca pana la aceasta varsta sa se formeze deprinderea
corecta de alergare.
Alergarea efectuata in aer liber are o mare importanta igienica, contribuind la intarirea
sanatatii. Efortul depus in timpul alergarii ajuta la educarea vointei. Prin exercitii repetate
copilul isi va forma deprinderea unei alergari corecte, estetice si economice.
In structura activitatii de educatie fizica, alergarea de viteza isi gaseste locul in veriga de
invatare, consolidare, atunci cand este programata ca tema de lectie, dar si in verigile de
organizare a colectivului,si in cele de pregatire a organismului pentru efort, precum si in
cadrul stafetelor, jocurilor dinamice si a parcursurilor.

Alergarea ca deprindere motrica de baza este prezenta si in continutul jocurilor dinamice,

asigurandu-le caracterul solicitant si atractivitatea. Prin diversitatea in care se realizeaza,
jocul dinamic devine la randul sau un mijloc de consolidare a deprinderii de alergare.

Mijloace de invatare

- alergare pe loc;

- alergare intr-o directie indicata;

- alergare in cerc;

- alergare alternata cu mers;

- alergare alternata cu ghemuire;

- alergare cate doi, unul dupa altul;

- alergare in coloana cate unul cu oprire la semnal si apoi schimbarea de directie;

- alergare cu imprastiere si regrupare;

- alergare cu ocolire de obstacole;

- alergare cu trecere pe sub diferite obstacole;

- alergare cu imprastiere si regrupare la semnal in locuri indicate;

- alergare pe varfuri cu plecare si oprire la semnal;

- alergare cu trecere peste diferite obstacole;

-alergare organizata cu schimbare de ritm si de directie, in coloana cate unul sau cate
doi;
- alergare cu ruperi ele randuri si trecere in diferite formatii;

- alergare cu sarcini: ocoliri de obstacole si purtarea unui obiect;

- trecere din mers in alergare si invers;

- alergare in ritm dirijat- mai tare, mai incet

- alergare serpuita;

- alergare cu trecere peste sau pe sub diferite obstacole;

- alergare cu plecari din diferite pozitii;

 - alergare in linie dreapta in conditii de intrecere;

- alergare combinata cu trecere peste obstacole pe sub obstacole si printre obstacole;

- alergare libera, inainte si lateral

- alergare printr-un culoar;

- alergare pe o l i ni e dreapta trasata pe sol;

SARITURA

Sariturile sunt deprinderi motrice naturale care au un larg caracter aplicativ in viata
cotidiana a omului.
Sariturile presupun o solicitare mai mare, mai intensa a organismului copiilor din p.d.v.
al executiei prin momentul de impingere energica in picioare, implicand astfel forta
acestora, prin coordonarea intre miscarea bratelor si cea a picioarelor, amortizarea la
aterizare si nu in ultimul rand orientarea in spatiu si timp.
In functie de tipul de saritura si gradul lor de difi cultate acestea influenteaza
educarea unor trasaturi pozitive ale personalitatii prescolarilor (hotarare, curaj, vointa,
stapanire de sine, incredere in fortele proprii).

Sariturile sunt actiuni motrice in care corpul paraseste solul, pentru a reveni dupa un
timp mai scurt sau mai lung. Acest lucru se realizeaza prin impulsia energica a picioarelor
pe sol, fapt ce asigura autopropulsarea.

Executarea sariturilor impune cunosterea unei tehnici de executie a miscarilor specifice

sariturii respective, aceasta reprezentand conditia de baza pentru o executie corecta si
eficienta a sariturii .

Sariturile dupa structura lor pot fi:

Sarituri pe loc -cu desprindere pe verticala si impingere pe 1 sau 2 picioare

Cu deplasare

- sarituri cu desprindere de pe un picior, sau 2 in lungime si in inaltime;

- sarituri cu desprindere de pe doua picioare, in lungime, in inaltime si in adancime;

- sarituri succesive pe un picior

Sarituri ca mingea

Descrierea executiei

Din pozitia stand, cu mainile pe solduri se realizeaza o impingere energica in picioare in urma
careia se produce o saltare desprindere pe verticala a corpului copilului. Aceasta
desprindere va fi mai mare sau mai mica in functie de forta proprie de impingere a fiecarui
copil Aterizarea se va face prin amortizare realizata de semiindoirea genunchilor si rularea
talpilor de pe pingea pe calcaie .

Mijloace de invatare :

- stand, ridicare pe varfuri si revenire ( bratele pot fi pe sold, pe langa corp, pe umeri );

- stand, usoara indoire a genunchilor si revenire;

 - stand, desprindere pe verticala, revenire;

- sarituri ca mingea pe loc legate, realizate individual sau pe perechi sau in diferite
formatii de cerc, sir, coloana
- jocuri cu deprinderea de saritura pe ambele picioare sau intr-un picior;

- sarituri cu deplasare in diferite directii, inainte, inapoi, lateral stanga- dreapta si

intoarcere.

Saritura in lungime de pe loc

Din pozitia stand departat cu bratele inainte se executa balansarea bratelor inapoi,
odata cu indoirea genunchilor, se realizeaza impingerea energica in picioare simultan cu
ducerea bratelor spre inainte. Are loc desprinderea in lungime si urmata de aterizare in
pozitia ghemuit.
Demonstrarea si explicarea sarituri se va face concomitent din profil si din fata.
Mijloace de invatare :

- stand departat, bratele inainte, balansarea

bratelor inapoi, odata cu indoirea genunchilor si revenire;

- ghemuit, ridicare in stand, odata cu ducerea br. inainte, revenire;

- stand departat, bratele inainte, balansarea

bratelor inapoi, odata cu indoirea genunchilor, revenire si trecere in ghemuit;

- stand departat, bratele inainte, balansarea

bratelor inapoi, odata ou indoirea genunchilor, impingere si saritura spre inainte cu
aterizare in ghemuit;

- stand, sarituri cu deplasare inainte pe ambele picioare broscute

- ghemuit, sarituri cu deplasare inainte dlin ghemuit in ghemuit;

- sarituri in lungime de pe loc;

- jocuri cu deprinderea de saritura in lungime de pe loc;

- stafete care sa cuprinda si deprinderea de saritura in lungime de pe loc

Saritura in adancime
Stand departat pe banca de gimnastica, cu bratele inainte, se executa balansarea
bratelor inapoi, simultan cu indoirea genunchilor se realizeaza impingerea in picioare
concomitent cu ducerea bratelor spre inainte, realizandua-se desprinderea si zborul spre sol,cu
aterizare in pozitia ghemuit .
Demonstratia se realizeaza din profil si cu fata spre executanti odata cu explicatia
punandu-se accent pe aterizare.
Formatia de lucru este coloana, la inceput pe una apoi in stadiul de consolidare pe 3-4. O
atentie deosebita trebuie sa acordam stabilitatii aparatelor de pe care se va sari, precum si
pregatirea zonei de aterizare, corespunzator inaltimii aparatelor. Pentru insusirea corecta
a sariturii in adancime trebuie sa executam cateva exercitii pregatitoare, la inceput pe sol
apoi de pe banca.
Exercitiile pregatitoare se vor adresa miscarii corecte de aterizare amortizare pe
doua picioare cu accent pe indoirea accentuata a genunchilor, ducerea bratelor inainte si
mentinerea capului sus.
Greseli:

- lipsa de coordonare in timptil zborului;

 - in timpul zborului nu se executa extensia.

- aterizare rigida si dezechilibrata;

- nu se aterizeaza langa banca in ghemuit;

- se pun mainile pe saltea.

Mijloace de invatare:

- stand, sarituri pe ambele picioare, pe loc;

- stand, ridicarea bratelor sus, trecere in ghemuit;

- ghemuit, ridicare in stand odata cu ridicarea bratelor inainte, revenire;

- stand departat, balansarea bratelor inapoi, odata cu

indoirea genunchilor, ridicarea bratelor sus si trecere in ghemuit;

- ghemuit saritura pe verticala si revenire

- stand departat pe banca de gimnastica, saritura cu

pasire si aterizare in ghemuit;
- saritura in adancime;
-jocuri cu deprinderea de saritura in adancime;
- stafete cu deprinderea de saritura in adancime si o a l l a deprindere motrica de baza.

Exercitii cu deprinderea de saritura

- Sarituri ca mingea, ca lacusta';

- stand, santun usoare pe ambele picioare pe varfuri, pe loc mainile pe solduri;

- Sarituri ca vrabiuta', ca broasca';
- stand, sarituri pe ambele picioare cu deplasare inainte si inapoi, cu bratele in diferite
pozitii: sus, lateral, oblic, pe sold;
- stand departat cu mainile pe solduri, sarituri din aceasta pozitie cu deplasare
inainte si inapoi;

-Sarituri ca iepurasul';

- ghemuit, sarituri din ghemuit in ghemuit cu bratele in diferite pozitii;

- din sprijin ghemuit pe un picior, celalalt inapoi indoit sau in alta pozitie, sarituri cu
deplasare;

- saritura in adancime de pe banca si aterizare in ghemuit pe o saltea;

- sarituri intr-un picior pe loc sau cu deplasare inainte, cu mainile in diferite pozitii;

- sarituri pe ambele picioare cu deplasare in diferite directii;

- sarituri pe loc cu ridicarea simultana a genunchilor la piept;

- sarituri pe loc, atingand cu mana un obiect suspendat;

- sarituri pe loc, atingand cu fruntea diferite obiecte suspendate;

 - stand cu mainile pe sold: saritura cu departarea picioarelor in aer
si aterizare cu ele apropiate, genunchii indoiti, cxccutandu-sc pe loc si cu deplasare;

- stand cu mainile pe sold: saritura cu departarea picioarelor in aer si aterizare cu ele

incrucisate;

- stand cu mainile pe solduri: saritura cu departarea picioarelor inainte- inapoi (cu

forfecare);

- stand cu mainile pe sold: saritura cu departarea picioarelor lateral si revenire

- sarituri din ghemuit in ghemuit;

- ghemuit: saritura cu extensia trunchiului si ridicarea bratelor sus, cu aterizare in

stand sau ghemuit;

- stand pe un capac de lada, banca de gimnastica, saritura in adancime cu aterizare pe

ambele picioare si indoirea usoara a genunchilor;

- saritura cu ridicarea genunchilor si trecere peste o sfoara, o minge,

-stand cu mainile pe solduri: sarituri pe loc cu ducerea alternativa a unui picior lateral,
inainte si inapoi;

- stand cu mainile pe solduri: sarituri cu departarea si apropierea picioarelor lateral si

inainte-inapoi cu deplasare inainte, inapoi, lateral;

ARUNCAREA SI PRINDEREA

Aruncarea si prinderea constituie deprinderi motrice de baza cu un larg caracter utilitar, avand
valoare aplicativa multipla atat in viata cotidiana , cat si in activitatea de joc si cea recreativa.
Multitudinea procedeelor de aruncare si prindere, diversitatea obiectelor ce pot fi utizate, finalitatile
urmarite cat si numeroasele posibilitati de organizare a exersarii va contribui la
dezvoltarea motricitatii generale a copiilor.

Aruncarea reprezinta proiectarea in spatiu a unor obiecte cu forme diferite prin actiunea fortei
de aruncare proprie fiecarui copil individ.

Prinderea consta in reactia spontana a membrelor superioare prin care se intercepteaza si se

retine un obiectul respectiv. O exersare, repetare multipla si indelungata a acestor miscari va
conduce spre o precizie mai mare in realizarea lor.
Invatarea si exersarea acestor deprinderi favorizeaza cresterea indicilor de coordonare
motrica, influenteaza forta si tonifierea musculaturii bratelor, educa viteza de reactie si
executie a miscarilor, a simtului chinestezic, a orientarii in spatiu si a aprecierii miscarii si
deplasarii obiectului respectiv.
Exersarea pe perechi sau in grup, aruncarea unui obiect de la un partener la altul si prinderea
acestuia asigura formarea capacitatii de cooperare a copiilor.
Toate aruncarile si prinderile, indiferent de varianta, au unele elemente comune:
toate aruncarile de pe loc au o pozitie de baza a picioarelor iar actiunea bratelor se realizaza
in 3 variante de la piept, deasupra capului, deasupra umarului.
aruncarile din deplasare au ca faze elanul, miscarile efectuate in timpul
aruncarii si faza finala;
prinderea include faza de asteptare, faza de intampinare, faza de amortizare si faza de
retinere.
Succesiunea invatarii :
- tinerea si transmiterea mingii cu 2 maini
- rularea mingii pe sol cu mana indemanatica si apoi cu cealalta
- prinderea mingii rostogolite pe sol-cu doua mani de pe loc;
 - si din deplasare:

- aruncare individuala si prindere cu 2 maini in sus si la perete

Formatiile eficiente sunt cercul, sirul, sau l i n i i l e fata in fata.

Explicatia si demonstratia se realizeaza concomitent, educatoarea demonstrand miscarea din
profil.
Prinzatorul se situeaza cu fata pe directia din care vine obiectul, cu picioarele
departate,obiectul se va intampina cu bratele intinse inainte.
In invatamantul prescolar se predau urmatoarele forme de aruncare,
aruncarea cu una sau ambele maini, de pe loc sau din deplasare,

la distanta, tinta sau partener.

Exersarea poate fi organizata frontal, pe perechi, pe grupe si individual. Invatarea incepe cu

aruncarea lansata cu doua maini de pe loc, cu rostogolirea mingii pe sol, apoi aruncarea azvarlita la
distanta, tinta fixa si tinta mobila.

Fiecare procedeu de aruncare-prindere va fi programat ca tema pe parcursul a mai multor

activitati, care sa asigure insusirea mecanismului de baza. Dupa invatare, aceste deprinderi vor
fi consolidate in stafete, jocuri dinamice.

Reusita procesului de instruire a aruncarilor si prinderilor esle conditionata de numarul

obiectelor asigurate pentru activitate, care sa permita un numar mare de repetari.

In etapa de invatare un rol deosebit il au demonstratiile si corectarile repetate, favorizand atat

aruncarea cat si prinderea, prin dimensiunea si greutatea obiectelor, cat si prin lungimea
distantelor si suprafata tintelor.
In etapa de consolidare a acestora deprinderi se vor utiliza cu frecventa mare jocurile dinamice.
Gradarea exercitiilor de aruncare si prindere se poate realiza, in functie de
complexitatea miscarilor de aruncare prindere, in functie de volumul si intensitatea
executiilor.

Inaintea aruncarii si prinderii mingii se va invata transmiterea mingii de la copil, la

copil cu 2 maini, prin lateral stanga dreapta cu rasucirea trunchiului, pe deasupra capului,
printre picioare.

La inceput aruncarea si prinderea se vor invata de pe loc, mingea se arunca cu ambele

maini in sus si se prinde, apoi mingea se arunca in sol si se prinde in momentul ricosarii,
aruncare la perete si prindere. Prinderea se invata mai greu decat aruncarea.

Mijloace de invatare
- stand cu mingea in mana: aruncarea mingii in sus si prinderea ei, cu doua
- stand cu mingea in fata, tinuta cu ambele maini, presarea ei (strangem mingea);
- stand, cu mingea tinuta in fata, jos, cu ambele maini, ridicarea ei sus, priveste
mingea, revenire;
- stand, cu mingea tinuta in fata, jos cu ambele maini, ghemuire cu asezarea mingii pe
sol, 'ghemuieste-te cu mingea', revenire;

- stand departat, mingea langa piciorul drept, indoirea trunchiului inainte, trecerea
mingii langa piciorul stang si revenire, apleca-te la minge, schimba locul mingii';

- rostogolirea mingii cu ambele maini, apoi cu o mana;

- stand departat, rostogolirea mingii inapoi printre picioare;

- sezand departat, trecerea mingii dintr-o parte in cealalta, langa bazin, cu ambele maini
prin fata sau pe sus;
 - sezand departat, rostogolirea mingii printre picioarele unui scaunel asezat in fata la 2m
distanta;
- stand sau sezand, aruncarea mingii in perete, in sus, cu cadere pe sol si prinderea ei;
- stand departat sau sezand, cu bratele lateral, trecerea mingii de
dintr-o mana in cealalta prin inainte pe sus si pe jos;

- stand sau sezand, ridicarea alternativa a unui picior cu trecerea mingii dintr-o mana in
cealalta pe sub piciorul indoit;

- sprijin pe genunchi, rostogolirea mingii pe sol cu doua maini, aplecare inainte pentru a
lovi mingea cu capul;
- sprijin pe genunchi, rostogolirea mingii alternativ cu o mana si cu cealalta, spre stanga si
spre dreapta;
- stand, aruncarea mingii in sus cu ambele maini si prinderea ei tot cu ambele maini;

- din mers, rostogolirea mingii cu o mana pe l i n i a unui cerc;

- stand, aruncarea mingii cu o mana si prinderea ei cu doua maini;

- stand, aruncarea mingii cu ambele maini si cu o mana in perete, prinderea ei cu ambele

maini;

- lovirea mingii in sol cu o mana si prinderea ei cu ambele maini;

- stand departat, aruncarea mingii inapoi printre picioare cu ambele maini si cu una;

- stand departat, trecerea mingii dintr-o mana in cealalta, cu schimbarea ei in fata sau in
spate;

- stand departat, balansarea bratelor inainte cu trecerea mingii dintr-o mana in alta;

- stand departat, indoirea trunchiului inainte si rostogolirea mingii pe sol in jurul unui picior
si a ambelor picioare,

- stand departat, cate doi fata in fata, aruncarea mingii de jos cu ambele maini si
prinderea ei;

- stand departat, aruncarea mingii in sus cu ambele maini si prinderea ei;

- stand departat, in formatie de cerc, aruncarea mingii spre stanga, apoi spre dreapta de jos
si prinderea la piept cu doua maini;

- rostogolirea mingii pe sol cu o mana, cu deplasare in diferite variante de mers si

alergare, ocolind mai multe obstacole sau rostogolind-o pe sub diferite obstacole;

- sprijin pe genunchi, lovirea mingii cu genunchiul si rostogolirea ei;

- asezat incrucisat, cu bratele intinse lateral, trecerea mingii dintr-o mana in cealalta (sus se
schimba mingea);

- sezat cu genunchi indoiti, mingea sub talpi, palmele sprijinite pe sol inapoi, rularea
mingii cu talpile, intre varfuri si calcaie, dinainte inapoi si dinapoi inainte;

- asezat, mainile sprijinite inapoi, cate doi fata in fata la 2m distanta,

lovirea mingii alternativ cu toata talpa, trimitand mingea partenerului;

- asezat, mainile sprijinite inapoi, cate doi fata in fata la 2m distanta,lovirea mingii cu
varfurile picioarelor;
 - asezat departat, mainile sprijinite pe sol inapoia bazinului, lovirea mingii cu marginile
interioare ale labelor picioarelor, trimitand mingea de la un picior la altul;