ACTIVITĂȚI MOTRICE ADAPTATE PENTRU

PERSOANE CU DEFICIENȚĂ MINTALĂ/de

INTELECT

SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

 Deficientele mintale se exprima prin “reducerea semnificativa a capacitatii
psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare
ale individului la conditiile in permanenta schimbare a mediului inconjurator .
”(Ghergut, 2000, citat de Bonchis, E., 2004).
Trasatura distinctiva a deficientei mintale este functionarea intelectuala
inadecvata, exprimata in dificultati la nivelul proceselor gandirii, reducerea campului
perceptiv, limbaj slab dezvoltat, imaturitate socio-afectiva, dificultati in invatare,
tulburari de comportament etc. Paunescu C. (1977) subliniaza ca structura psihica a
deficientului mintal se dezvolta sub limita atinsa de copilul normal de aceasi varsta.
Inertia accentuata a proceselor nervoase si a limbajului determina si o incompetenta
sociala a deficientului mintal care nu poate ajunge la rationamente abstracte,
manifestandu-se altfel ceea ce B.Inhelder numea “vascozitate mintala” adica gandire
“neterminata”.

Etiologia specifica deficientei mintale

Etiologia deficintei mintale se aseamana in mare masura cu cea generala
responsabila de aparitia altor deficiente.
Literatura de specialitate descrie numeroase clasificari, dar cea mai frecventa
imparte factorii in:
 Endogeni;
 Exogeni;
 Psihosociali.(Paunescu, C., Musu, I.,citat de Teodorescu, S., Bota, A.,
Stanescu, M., 2006)

Factorii endogeni pot fi:

 factori genetici nespecifici ce provoaca debilitatea endogena subculturala sau
familiala;
 factori genetici specifici ce determina aparitia sindroamelor Turner,
Down(mongolismul sau trisomia 21).

Factorii exogeni sunt:

factorii prenatali, ce actioneaza asupra fatului in perioada intrauterina(factori
infectiosi si parazitari – rubeola, sifilis, toxoplasma; factori umorali –
imcompatibilitatea factorului Rh dintre mama si copil; factori toxici – alcool, droguri,
tutun, intoxicatii alimentare).

Factorii perinatali – care actioneaza in timpul nasterii: traumatisme, hemoragii,

apoxie, traumatisme obstetricale.

Factorii postnatali – ce actioneaza dupa nastere: meningoencefalite, traumatisme

cerebrale, intoxicatii cu plumb, etc.

Factorii psihosociali cuprind:

  mediu familial nefavorabil;
 carente afective si educative;
 conditii socio-economice defavorabile;
 tulburarile de comportament/deviante comportamentale.

Odata ce factorii de risc au fost depistati, se impune gasirea unor masuri de

contracararea a acestora astfel incat numarul de subiecti afectat sa fie cat mai mic.

Specialistii identifica urmatoarele strategii de prevenire:

 eforturi de prevenire primara care se refera la viitorii parinti – programe pentru
prevenirea abuzului de alcool, tutun, droguri pentru viitoarele mame;
 eforturi de prevenire secundara ce vizeaza persoana care s-a nascut cu o
predispozitie pentru retardul mintal;
 eforturi de prevenire tertiara – directionate spre persoanele cu retard de
intelect si care urmaresc imbunatatirea nivelului functional al acestuia.

CLASIFICAREA DEFICIENTELOR DE INTELECT

Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificari a deficientei mintale,in functie de
coeficientul de inteligenta, cea mai raspandita fiind cea a lui Santrok, 2001, citat de
Bonchis, E., 2004, conform careia exista:
 intelect de limita sau deficienta mintala usoara cu IQ cuprins intre    55-70;
 deficienta mintala moderata include copiii cu un IQ in limitele 40-54 si care fac
obiectul unor interventii educative speciale;
 deficienta mintala severa cuprinde copiii cu un IQ in limitele 25-39, partial
recuperabili, capabili sa asimileze un volum minim de cunostinte dar
insuficiente pentru asigurarea unei activitati total independente, sunt “instruibili
pana la un anumit punct”;
 deficienta mintala profunda este forma cea mai grava referindu-se la o
persoana incapabila sa se autoconduca cu un IQ de sub 25. Numiti si “idioti”,
copiii din aceasta categorie au un nivel mintal inferior varstei de 2 ani,
structura psihomotrica este rudimentara, nu comunica prin limbaj cu ceilalti.

Particularitatile dezvoltarii motorii la deficientul mintal

Tulburarile prezente la nivelul psihomotricitatii sunt cu atat mai marcante cu cat

gradul de deficient este mai profund.
In deficienta mintala usoara se constata intarzieri la nivelul dezvoltarii
componentelor psihomotricitatii, in ansamblul se poate mentiona lipsa de viteza si
coordonare a miscarilor, debilitate a miscarilor.
In deficienta mintala severa se constata o motricitate mai buna decat in
categoria anterioara dar totusi insuficient dezvoltata. Motricitatea voluntara este
marcata de tremuraturi, miscari imprecise si lipsite de finete. Putem intalni aici si alte
tulburari ale motricitaii generale, de mers, echilibru, etc. Aceste tulburari de
motricitate se vor reflecta si in dificultatile pe care acesti subiecti le au in insusirea
limbajului vorbit, scris dar si a deprinderilor de autoservire.

Activitatea motorie este lipsita de coordonare si control, fara scop si precizie

(miscari stereotipe, balansarea trunchiului, ticuri, miscari foarte lente) in cazul
deficientei mintale profunde.

Studiile efectuate pana in prezent au reliefat faptul ca rincipalele probleme la

nivelul motricitatii sunt reprezentate de:
 dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale ale membrelor,
segmentelor corpului, coordonarea oculo-motorie, auditiv verbala;
 calitati motrice VIRF(viteza, indemanarea, rezistenta, forta) cu un nivel scazut
de dezvoltare fapt ce se va repercuta asupra calitatii miscarilor;
 dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului;
 greutati sau imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin
gesturi adecvate;
 unii deficienti sunt supraponderali, fapt care afecteaza biomecanica miscarii si
echilibrul;
 prezenta perturbarilor motorii ca urmare a alterarii tonusului muscular;

Obiectivele activitatilor motrice adaptate persoanelor cu dizabilitati intelectuale

Adaptarea educatiei fizice si sportului la particularitatile de crestere si dezvoltare ale
copiilor cu deficienta mintala si asigurarea conditiilor educative speciale presupune
conceperea unui demers educational orientat catre realizarea urmatoarelor obiective
de referinta (dupa Gh. Carstea, Metodica educatiei fizice, Bucuresti):
Educarea atitudinii corporale (globale si segmentare) corecte, indepartandu-se
starea de instabilitate a acesteia.
Uniformizarea starii de tonicitate a musculuturii segmentelor corpului, pentru a se
preveni sincineziile, ticurile si alte gesturi motrice inutile.
Educarea coordonarii actelor motrice habituale, a coordonarii simple – simetrice si
asimetrice.
Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii.
Formarea corecta a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar aplicative si
a unora specifice sportului.
Achizitia unor componente specifice (procedee tehnice, actiuni tactice), dar si
competente generale, posibil a fi aplicate in situatii variate de viata cotidiana: igiena
corporala, stimulare cognitiva, afectiva si sociala, etc.

Indicatii metodice privind organizarea si conducerea activitatilor motrice

adaptate (deficienti mintali cu retard mediu si usor)
 puneti accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate, locomotie si de
manipulare;
  lucrati fara rezerve pentru componentele fitness-ului intr-o maniera sistematica
si progresiva;
 aratati-demonstrati mai mult si explicati mai putin;
 transmiteti lent si clar indicatiile legate de executie;
 puneti accent in executie doar pe 2-3 elemente;
 reduceti indicatiile verbale pe cat posibil;
 repetati demonstratia si refuzati anumite indicatii; metoda demonstratiei se
dovedeste a fi mult mai eficienta decat explicatia;
 utilizati strategii de invatare multisenzoriala prin utilizarea conducerii manuale
prin miscare;
 structurati atent continutul fiecarei lectii;
 schimbati frecvent continutul instruirii in cadrul aceleiasi lectii (de exemplu, 5
minute alergare urmate de 5 minute de leapsa, exersare sub forma lucrului pe
ateliere; circuit pentru dezvoltarea fortei);
 impuneti reguli simple in executia subiectilor;
 reduceti deprinderile care se insusesc, al miscari simple;
 utilizati materialele intuitive: afise, ilustratii, in vederea facilitarii intelegerii
actiunilor motrice;
 numiti intotdeauna miscarea care se invata pentru ca studentii sa-si formeze
un vocabular minimal de specialitate;
 includeti multe structuri ritmice in cadrul lectiilor;
 asigurati asistenta executiilor copiilor(daca ester necesar);
 lasati subiectii sa repete de mai multe ori actiunile reusite, asigurand astfel
dezvoltarea increderii in fortele proprii si a sentimentului de satisfactie;
 intariti si incurajati permanent raspunsurile subiectilor, stabilind anumite
standarde de comportament, apreciind aspectele pozitive;
 nu utilizati activitati care sa implice eliminarea sau izolarea subiectilor in
exersare.

Profesorul trebuie sa tina cont in programele de exercitii de faptul ca

persoanele cu deficienta mintala pot avea o atitudine diferita fata de exercitiile fizice,
si anume: unele persoane doresc sa participe la activitatile cu continut variat, altele,
dimpotriva, prefera schimbari putine ale exercitiilor, preferand reluarea anumitor
structuri motrice.

Activitati motrice adaptate persoanelor cu deficienta mintala

In selectarea activitatilor fizice pentru acesti subiecti, profesorul va trebui sa tina

seama de varsta, severitatea deficientei, optiuni si dotare materiala.

Participarea persoanelor cu deficienta mintala la activitatile de educatie fizica si

sport ofera acestora ocazia experimentarii unor situatii de viata inedite, obtinerea
unui grag sporit de autonomie, accesul la noi activitati culturale, ce favorizeaza
integrarea sociala. Efectele practicarii exercitiilor fizice de catre persoanele cu
deficienta mintala pot fi grupate in trei niveluri:
1. pe planul interactiunii sociale, prin beneficiile aduse de interactiunea cu
semenii;
2. pe planul imaginii de sine, prin cresterea increderii proprii;
3. pe planul conditiei fizice, prin ameliorarea factorilor biologici.

Astfel, persoanele cu deficienta mintala lejera pot intelege notiuni legate de

activitatea de educatie fizica si sport; reguli de desfasurare a actiunilor motrice,
sensul intrecerii, clasamentul, notiuni legate de atac si aparare, dozarea efortului. Ele
pot aparea in contextul relatiilor sociale de parteneriat, adversitate de respectare a
oficialilor, arbitrului.
Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul, voleiul, dansul, reprezinta
optiuni importante ale acestor subiecti, desi conceptele de strategie, joc de echipa,
expresivitate, reguli, sunt mai greu de inteles.

In cazurile persoanelor cu deficienta mintala moderata in functie de nivelul

competentelor acestora in plan psiho-social, se pot organiza:
 activitati sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de recompense in functie
de rezultat si performanta;
 activitati fizice adaptate, cu programe de exercitii din care se exclude notiunea
de sport, dar cu acordarea de recompense castigatorilor;

Pentru subiectii cu retard mintal sever, care nu sunt integrati in clase obisnuite, ci
in clase, scoli sau institutii speciale, este necesar un ajutor(asistenta) permanenta in
realizarea continutului instruirii. Nivelul mintal si motric redus face ca activitatea
acestor subiecti sa se caracterizeze printr-o slaba interrelatie de grup, comunicarea
realizandu-se doar intre profesor si elev. Aceste premise impun ca programele
educationale sa se centreze pe utilizarea deprinderilor senzoriomotorii, a
deprinderilor de baza, a pattern-urilor fundamentale de miscare si pe dezvoltarea
componentelor fitnes-ului propriu-zis si motor. Programele senzoriomotorii
stimuleaza simturile copilului in vederea dezvoltarii canalelor senzoriale care
faciliteaza receptionarea informatiilor din mediu. Pentru copiii mici, aceste programe
vor viza insusirea progresiva a pozitiilor de postura corecta, tarare, apucare-eliberare
de obiecte si de mentinere a pozitiilor asezat si stand. Multi dintre subiectii cu limitari
severe nu invata sa mearga mai devreme de 9 ani iar unii nu reusesc niciodata. Prin
urmare, chiar si cele mai rudimentare miscari trebuie invatate cu rabdare.

Afectiunile persoanelor cu deficienta mintala severa determina manifestarea

unor polihandicapuri care in contextul activitatilor fizice adaptate pot fi abordate prin
sarcini motrice simple, individuale sau colective(mers sub forma de plimbari in aer
liber) sau prin participare la intreceri sportive(integrare fizica, ca spectator), aceste
persoane fiind sensibile la practici sociale de acest gen care reunesc un numar mare
de persoane. Scopul participarii lor vizeaza acceptarea sociala de catre persoanele
normale.
Din categoria deficientilor mintali fac parte si copii care prezinta sindromul
Down, cea mai reprezentativa afectiune genetica asociata retardului mintal. Din cele
peste 80 caracteristici clinice asociate sindromului Down, aprecierile vor viza in
special caracteristicile fizice si motrice ale acestor subiecti:
 statura mica;
 tonusul muscular slab;
 hipermobilitate articulara;
 aspect mongoloid al fetei;
 obezitate usoara pana la moderata;
 sistem cardiovascular si respirator subdezvoltat;