UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN-CUZA” IASI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA SCOLARA

ACTIVITATI MOTRICE ADAPTATE PENTRU PERSOANELE CU

DEFICIENTA MENTALA USOARA

MASTERANZI,
HRISCU DANIEL
HRISCU VLADUT

ANUL
2020
1
 Activitati motrice adaptate pentru persoanele cu
deficienta mentala usoara

Deficientele mentale se exprima prin “reducerea semnificativa a capacitatii

psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare
ale individului la conditiile in permanenta schimbare a mediului inconjurator .
”(Ghergut, 2000, citat de Bonchis, E., 2004)

Trasatura distinctiva a deficientei mentale este functionarea intelectuala

inadecvata, exprimata in dificultati la nivelul proceselor gandirii, reducerea campului
perceptiv, limbaj slab dezvoltat, imaturitate socio-afectiva, dificultati in invatare,
tulburari de comportament etc.

Paunescu C. (1977) subliniaza ca structura psihica a deficientului mintal se

dezvolta sub limita atinsa de copilul normal de aceasi varsta. Inertia accentuata a
proceselor nervoase si a limbajului determina si o incompetenta sociala a
deficientului mintal care nu poate ajunge la rationamente abstracte, manifestandu-se
altfel ceea ce B.Inhelder numea “vascozitate mintala” adica gandire “neterminata”.

Etiologia specifica deficientei mentale

Etiologia deficintei mentale se aseamana in mare masura cu cea generala

responsabila de aparitia altor deficiente. Literatura de specialitate descrie numeroase
clasificari, dar cea mai frecventa imparte factorii in:

Endogeni;

Exogeni;

Psihosociali.(Paunescu, C., Musu, I.,citat de Teodorescu, S., Bota, A., Stanescu, M.,
2006)

Factorii endogeni pot fi:

factori genetici nespecifici ce provoaca debilitatea endogena subculturala sau

familiala;

factori genetici specifici ce determina aparitia sindroamelor Turner,

Down(mongolismul sau trisomia 21).

2
 Factorii exogeni sunt:

factorii prenatali, ce actioneaza asupra fatului in perioada intrauterina(factori

infectiosi si parazitari – rubeola, sifilis, toxoplasma; factori umorali –
imcompatibilitatea factorului Rh dintre mama si copil; factori toxici – alcool, droguri,
tutun, intoxicatii alimentare).

Factorii perinatali – care actioneaza in timpul nasterii: traumatisme, hemoragii,

apoxie, traumatisme obstetricale.

Factorii postnatali – ce actioneaza dupa nastere: meningoencefalite,

traumatisme cerebrale, intoxicatii cu plumb, etc.

Factorii psihosociali cuprind:

mediu familial nefavorabil;

carente afective si educative;

conditii socio-economice defavorabile;

tulburarile de comportament/deviante comportamentale.

Odata ce factorii de risc au fost depistati, se impune gasirea unor masuri de

contracararea a acestora astfel incat numarul de subiecti afectat sa fie cat mai mic.
Specialistii identifica urmatoarele strategii de prevenire:

eforturi de prevenire primara care se refera la viitorii parinti – programe pentru

prevenirea abuzului de alcool, tutun, droguri pentru viitoarele mame;

eforturi de prevenire secundara ce vizeaza persoana care s-a nascut cu o predispozitie

pentru retardul mintal;

eforturi de prevenire tertiara – directionate spre persoanele cu retard de intelect si

care urmaresc imbunatatirea nivelului functional al acestuia.

3
Clasificarea deficientelor mentale

Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificari a deficientei mentale,in

functie de coeficientul de inteligenta, cea mai raspandita fiind cea a lui Santrok, 2001,
citat de Bonchis, E., 2004, conform careia exista:

intelect de limita sau deficienta mintala usoara cu IQ cuprins intre    55-70;

deficienta mentala moderata include copiii cu un IQ in limitele 40-54 si care fac

obiectul unor interventii educative speciale;

deficienta mentala severa cuprinde copiii cu un IQ in limitele 25-39, partial

recuperabili, capabili sa asimileze un volum minim de cunostinte dar insuficiente
pentru asigurarea unei activitati total independente, sunt “instruibili pana la un anumit
punct”;

deficienta mentala profunda este forma cea mai grava referindu-se la o persoana
incapabila sa se autoconduca cu un IQ de sub 25. Numiti si “idioti”, copiii din aceasta
categorie au un nivel mintal inferior varstei de 2 ani, structura psihomotrica este
rudimentara, nu comunica prin limbaj cu ceilalti.

Particularitatile dezvoltarii motorii la deficientul mental

Tulburarile prezente la nivelul psihomotricitatii sunt cu atat mai marcante cu cat

gradul de deficient este mai profund.

In deficienta mentala usoara se constata intarzieri la nivelul dezvoltarii

componentelor psihomotricitatii, in ansamblul se poate mentiona lipsa de viteza si
coordonare a miscarilor, debilitate a miscarilor.

In deficienta mentala severa se constata o motricitate mai buna decat in

categoria anterioara dar totusi insuficient dezvoltata. Motricitatea voluntara este
marcata de tremuraturi, miscari imprecise si lipsite de finete. Putem intalni aici si alte
tulburari ale motricitaii generale, de mers, echilibru, etc. Aceste tulburari de
motricitate se vor reflecta si in dificultatile pe care acesti subiecti le au in insusirea
limbajului vorbit, scris dar si a deprinderilor de autoservire.

Activitatea motorie este lipsita de coordonare si control, fara scop si precizie

(miscari stereotipe, balansarea trunchiului, ticuri, miscari foarte lente) in cazul
deficientei mintale profunde.

Studiile efectuate pana in prezent au reliefat faptul ca rincipalele probleme la

nivelul motricitatii sunt reprezentate de:

4
dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale ale membrelor,
segmentelor corpului, coordonarea oculo-motorie, auditiv verbala;

calitati motrice VIRF(viteza, indemanarea, rezistenta, forta) cu un nivel scazut de

dezvoltare fapt ce se va repercuta asupra calitatii miscarilor;

dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului;

greutati sau imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin gesturi

adecvate;

unii deficienti sunt supraponderali, fapt care afecteaza biomecanica miscarii si

echilibrul;

prezenta perturbarilor motorii ca urmare a alterarii tonusului muscular;

Obiectivele activitatilor motrice adaptate persoanelor cu dizabilitati intelectuale

Adaptarea educatiei fizice si sportului la particularitatile de crestere si

dezvoltare ale copiilor cu deficienta mintala si asigurarea conditiilor educative
speciale presupune conceperea unui demers educational orientat catre realizarea
urmatoarelor obiective de referinta (dupa Gh. Carstea, Metodica educatiei fizice,
Bucuresti):

Educarea atitudinii corporale (globale si segmentare) corecte, indepartandu-se

starea de instabilitate a acesteia.

Uniformizarea starii de tonicitate a musculuturii segmentelor corpului, pentru

a se preveni sincineziile, ticurile si alte gesturi motrice inutile.

Educarea coordonarii actelor motrice habituale, a coordonarii simple –

simetrice si asimetrice.

Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii.

Formarea corecta a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar

aplicative si a unora specifice sportului.

Achizitia unor componente specifice (procedee tehnice, actiuni tactice), dar si

competente generale, posibil a fi aplicate in situatii variate de viata cotidiana: igiena
corporala, stimulare cognitiva, afectiva si sociala, etc.

Indicatii metodice privind organizarea si conducerea activitatilor motrice

adaptate (deficienti mintali cu retard mediu si usor)

puneti accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate, locomotie si de manipulare;

5
lucrati fara rezerve pentru componentele fitness-ului intr-o maniera sistematica si
progresiva;

aratati-demonstrati mai mult si explicati mai putin;

transmiteti lent si clar indicatiile legate de executie;

puneti accent in executie doar pe 2-3 elemente;

reduceti indicatiile verbale pe cat posibil;

repetati demonstratia si refuzati anumite indicatii; metoda demonstratiei se dovedeste

a fi mult mai eficienta decat explicatia;

utilizati strategii de invatare multisenzoriala prin utilizarea conducerii manuale prin

miscare;

structurati atent continutul fiecarei lectii;

schimbati frecvent continutul instruirii in cadrul aceleiasi lectii (de exemplu, 5 minute
alergare urmate de 5 minute de leapsa, exersare sub forma lucrului pe ateliere; circuit
pentru dezvoltarea fortei);

impuneti reguli simple in executia subiectilor;

reduceti deprinderile care se insusesc, al miscari simple;

utilizati materialele intuitive: afise, ilustratii, in vederea facilitarii intelegerii

actiunilor motrice;

numiti intotdeauna miscarea care se invata pentru ca studentii sa-si formeze un

vocabular minimal de specialitate;

includeti multe structuri ritmice in cadrul lectiilor;

asigurati asistenta executiilor copiilor(daca ester necesar);

lasati subiectii sa repete de mai multe ori actiunile reusite, asigurand astfel
dezvoltarea increderii in fortele proprii si a sentimentului de satisfactie;

intariti si incurajati permanent raspunsurile subiectilor, stabilind anumite standarde de

comportament, apreciind aspectele pozitive;

nu utilizati activitati care sa implice eliminarea sau izolarea subiectilor in exersare.

6
 Profesorul trebuie sa tina cont in programele de exercitii de faptul ca
persoanele cu deficienta mintala pot avea o atitudine diferita fata de exercitiile fizice,
si anume:

unele persoane doresc sa participe la activitatile cu continut variat;

altele, dimpotriva, prefera schimbari putine ale exercitiilor, preferand reluarea

anumitor structuri motrice.

Activitati motrice adaptate persoanelor cu deficienta mentala

In selectarea activitatilor fizice pentru acesti subiecti, profesorul va trebui sa

tina seama de varsta, severitatea deficientei, optiuni si dotare materiala.

Participarea persoanelor cu deficienta mentala la activitatile de educatie fizica

si sport ofera acestora ocazia experimentarii unor situatii de viata inedite, obtinerea
unui grag sporit de autonomie, accesul la noi activitati culturale, ce favorizeaza
integrarea sociala. Efectele practicarii exercitiilor fizice de catre persoanele cu
deficienta mintala pot fi grupate in trei niveluri:

pe planul interactiunii sociale, prin beneficiile aduse de interactiunea cu semenii;

pe planul imaginii de sine, prin cresterea increderii proprii;

pe planul conditiei fizice, prin ameliorarea factorilor biologici.

Astfel, persoanele cu deficienta mentala lejera pot intelege notiuni legate de

activitatea de educatie fizica si sport; reguli de desfasurare a actiunilor motrice,
sensul intrecerii, clasamentul, notiuni legate de atac si aparare, dozarea efortului. Ele
pot aparea in contextul relatiilor sociale de parteneriat, adversitate de respectare a
oficialilor, arbitrului.

Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul, voleiul, dansul,

reprezinta optiuni importante ale acestor subiecti, desi conceptele de strategie, joc de
echipa, expresivitate, reguli, sunt mai greu de inteles.

In cazurile persoanelor cu deficienta mentala moderata in functie de nivelul

competentelor acestora in plan psiho-social, se pot organiza:

activitati sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de recompense in functie de

rezultat si performanta;

activitati fizice adaptate, cu programe de exercitii din care se exclude notiunea de

sport, dar cu acordarea de recompense castigatorilor;

7
 Pentru subiectii cu retard mental sever, care nu sunt integrati in clase obisnuite,
ci in clase, scoli sau institutii speciale, este necesar un ajutor(asistenta) permanenta in
realizarea continutului instruirii. Nivelul mental si motric redus face ca activitatea
acestor subiecti sa se caracterizeze printr-o slaba interrelatie de grup, comunicarea
realizandu-se doar intre profesor si elev. Aceste premise impun ca programele
educationale sa se centreze pe utilizarea deprinderilor senzoriomotorii, a
deprinderilor de baza, a pattern-urilor fundamentale de miscare si pe dezvoltarea
componentelor fitnes-ului propriu-zis si motor. Programele senzoriomotorii
stimuleaza simturile copilului in vederea dezvoltarii canalelor senzoriale care
faciliteaza receptionarea informatiilor din mediu. Pentru copiii mici, aceste programe
vor viza insusirea progresiva a pozitiilor de postura corecta, tarare, apucare-eliberare
de obiecte si de mentinere a pozitiilor asezat si stand. Multi dintre subiectii cu limitari
severe nu invata sa mearga mai devreme de 9 ani iar unii nu reusesc niciodata. Prin
urmare, chiar si cele mai rudimentare miscari trebuie invatate cu rabdare.

Afectiunile persoanelor cu deficienta mentala severa determina manifestarea

unor polihandicapuri care in contextul activitatilor fizice adaptate pot fi abordate prin
sarcini motrice simple, individuale sau colective(mers sub forma de plimbari in aer
liber) sau prin participare la intreceri sportive(integrare fizica, ca spectator), aceste
persoane fiind sensibile la practici sociale de acest gen care reunesc un numar mare
de persoane. Scopul participarii lor vizeaza acceptarea sociala de catre persoanele
normale.

Din categoria deficientilor mintali fac parte si copii care prezinta sindromul

Down, cea mai reprezentativa afectiune genetica asociata retardului mintal. Din cele
peste 80 caracteristici clinice asociate sindromului Down, aprecierile vor viza in
special caracteristicile fizice si motrice ale acestor subiecti:

statura mica;

tonusul muscular slab;

hipermobilitate articulara;

aspect mongoloid al fetei;

obezitate usoara pana la moderata;

sistem cardiovascular si respirator subdezvoltat;

membre superioare si inferioare scurte in raport cu trunchiul;

echilibru deficitar;

dificultati de perceptie;

8
risc crescut de afectiuni cardiace, leucemie, infectii respiratorii, imbatranire rapida;

risc crescut de Alzheimer la subiectii peste 35 ani.

Din punct de vedere al conceperii de programe de activitati fizice adaptate

pentru subiectii cu sindrom Down (care vor avea avizul medical) accentul va fi pus
pe reducerea deficientelor posturale si ortopedice, cum ar fi: lordoza, cifoza,
instabilitatea atlantoaxiala (la nivelul jonctiunii craniu-vertebra cervicala, picior plat
si in pronatie, luxatii congenitale de sold. Toate exercitiile utilizate vor viza cersterea
tonusului muscular si reducerea hipermobilitatii articulare, ca baza a reducerii
deficientelor posturale.

Activitati destinate imbunatatirii nivelului fitness-ului. Fitness-ul reuneste un

anbamblu de componente ce vizeaza un stil de viata activ, ce se traduce intr-o buna
stare de sanatate, capacitate de efort, eficienta profesionala si sportiva, risc scazut de
imbolnavire, etc.

Componentele fitness-ului sunt:

rezistenta cardio-vasculara, mobilitatea;

rezistenta musculara locala;

forta;

compozitia corporala.

In educatia fizica adaptata, obiectivele se stabilesc incepand cu atingerea unui

nivel de fitness necesar executarii deprinderilor mltrce de baza si utilitar aplicative
( mentinerea pozitiei stand, tarare, deplasare spre o tinta, etc) pana la fitmess-ul
necesar executiei unor deprinderi specifice (ramurilor de sport, activitatilor
recreationale sau profesionale).

Prin urmare programele de fitness vor fi strict personalizate. In acest context, J.

Winnick (1995) recomanda stabilirea:

- obiectivului prioritar pentru fiecare subiect ;

componentelor fitness-ului asupra carora se va exercita influenta exersarii;

segmentelor corporale care vor fi antrenate;

testelor utilizate pentru a evalua nivelul fitness-ului si, eventual, a standardelor de

performanta.

9
 Principalele mijloace care pot fi utilizate in dezvoltarea componentelor fitness-
ului sunt:

pentru mobilitate: (obiectivul principal vizeaza imbunatatirea functionala a

miscarilor). Exercitiile se executa din diferite pozitii (asezat, stand, pe genunchi,
culcat), vor pregati subiectul pentru eforturi sustinute si vor angrena atat trenul
inferior, cat si cel superior.

pentru forta. In conditiile in care inervatia musculara este intacta si nu exista alte
patologii, lucrul pentru forta se poate desfasura, in principiu fara restrictii. Profesorul
va avea grija sa lucreze echilibrat atat muschii antagonisti cat si pe cei agonisti, cu
accent pe dezvoltarea muschilor extensori, abductori si supinatori.

Pentru rezistenta cardiovasculara si compozitie corporala activitatile recomandate

sunt oarecum similare datorita efectelor care se exercita in ambele zone. Obiectivele
pot fi atinse daca se utilizeaza un program aerob, continuu, de alergare inot, ciclism,
in general activitati care angreneaza in miscare intregul corp, fapt care favorizeaza
consumuri calorice superioare si imbunatatirea functiei cardiorespiratorii. Activitatile
pot fi: plimbare sau urcare pe munte, mers pe bicicleta stationara sau nestationara,
jojing, mers pe stepper sau pe covor rulant, inot pe distante lungi, ski fond, dans
aerobic, etc.

Acrosport. Reprezinta o optiune care poate fi inclusa in continutul lectiilor de

educatie fizica, constand in realizarea unor legari de figuri acrobatice colective
combinate cu elemente individuale. Figurile pot fi executate in duo, trio, sau mai
multi participanti. Acrosportul presupune deci, o productie de forme statice, dinamice
sau combinate, caracterizate prin piramide. Prestatia poate fi insotita de
acompaniament muzical.

Jocuri de miscare si jocuri sportive. Jocurile de echipa sunt la fel de populare si in

randul persoanelor cu nevoi speciale, care regasesc in cadrul acestora un mediu
favorabil de implicare motrica, afectiva, cognitiva. Pentru deficientii mintali severi se
recomanda ca jocurile sportive sa se desfasoare pe terenuri cu dimensiuni reduse si
reguli simplificate, deoarece capacitatea de concentrare si prelucrare a informatiilor
limitata impiedica invatarea si utilizarea unor strategii de joc care implica
secventializarea mai multor actiuni motrice dependente de mai multi factori.

In conditii de retard usor subiectii pot practica jocuri precum baschet, volei,
fotbal.

Activitati de expresie corporala urmareste desfasurarea unei activitati artistice prin

descoperirea si reproducerea unor forme corporale in vederea unei evolutii arbitrate.

Sporturile de iarna reprezinta o categorie de activitati sportive cu o arie restransa in

programa de educatie fizica sau sportiva. Aceasta omisiune ester cu atat mai
10
inexplicabila cu cat acestea indeplinesc obiective variate: imbunatatirea nivelului
fitness-ului, relaxare – recreere, senzatii speciale de miscare, crearea premiselor
pentru activitati independente in vacantele scolare. Dintre acestea putem aminti.
Schiul, patinajul, sania.

BIBLIOGRAFIE

https://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ACTIVITATI-MOTRICE-ADAPTATE-PE51.php

11