UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA SCOLARA

INVATAREA PE TOT PARCURSUL VIETII – O PROVOCARE A

LUMII CONTEMPORANE

MASTERAND,
HRISCU VLADUT-VASILICA

ANUL
2020
În societăţile trecute, se puteau delimita clar etapele de viaţă şi activităţile specifice
lor, ca în poezia lui Blaga: Copilul râde: înţelepciunea şi iubirea mea e jocul…
Deşi învăţarea este un tip de activitate specific umană, desfăşurată continuu de-a
lungul interiorizării experienţelor de viaţă, la nivelul simţului comun se
subînţelegea că învăţarea se derula susţinut mai cu seamă pe timpul şcolarităţii,
pentru ca, după terminarea studiilor formale, preocuparea centrală să devină
munca.

În societatea contemporană, considerată pe bună dreptate una a cunoaşterii, în

acord cu schimbarea care se impune cu o dinamică accelerată, învăţarea este una
dintre modalităţile de adaptare, iar de faptul că ea trebuie să se desfăşoare pe tot
parcursul vieţii nimeni nu trebuie convins în mod special. În orice domeniu ai
lucra, este necesar să cunoşti noutăţile, să aplici metodele inovative, să poţi utiliza
noile tehnologii. Chiar şi la nivelul vieţii private, învăţăm în mod constant cum este
posibil să beneficiem de ceea ce este nou, pentru a ne ridica în mod susţinut
calitatea vieţii.
În Strategia Naţională de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, 2015-2020, se
menţionează: „Aceasta se referă la toată activitatea de învăţare desfăşurată pe
parcursul vieţii, pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor din
motive personale, sociale şi profesionale şi are un obiectiv social dublu: inserţie
profesională şi incluziune socială.

Mai mult, sistemele de ÎPV ar trebui să le furnizeze oamenilor oportunităţi de

învăţare, flexibile pe toată durata vieţii, combinând învăţarea în context formal cu
abilităţile şi competenţele dobândite la locul de muncă şi oportunităţile mai vaste
de învăţare pe toată durata vieţii şi în diferite contexte. La nivelul UE,
implementarea iniţiativelor de ÎPV este măsurată prin participarea adulţilor (cu
vârste între 25 şi 64 de ani) la învăţarea pe tot parcursul vieţii“. (Conceptul de
învăţare pe tot parcursul vieţii, p. 53).

Dacă fiecare muncă are specificul ei, atunci pentru cei care lucrează în educaţie
faptul de a învăţa este chiar preocuparea de bază, pe care o desfăşoară ca
modalitate de dezvoltare a celor pe care îi formează, dar şi pentru îmbunătăţirea
prestaţiei lor, iar de aici efortul de a învăţa la rândul lor în mod constant este o
dimensiune a activităţii profesionale. Mai mult, la nivelul comunităţii, şcoala ar
trebui să se constituie ca un centru de resurse educaţionale deschis tuturor celor
interesaţi să dobândească noi competenţe.

Este deci de la sine înţeles: cursurile de formare sunt necesare, implicarea cadrelor
didactice în programe de perfecţionare se impune de la sine. Doar că posibilitatea
reală de a urma astfel de cursuri este o altă faţă a lucrurilor.
Deşi suntem la finalul anului 2017, la nivelul şcolilor nu au ajuns încă proiecte de
formare pentru cadrele didactice susţinute prin Programul Operaţional Capital
Uman (POCU), care se desfăşoară, aşa cum ştim, în intervalul de timp 2014-2020.
Ultimele cursuri de formare s-au oprit la nivelul anului 2013, ca parte din
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).

Cursurile de formare propuse prin intermediul CCD-urilor sunt variate şi

interesate, dar implică anumite costuri, pe care mulţi dintre profesori nu îşi permit
să le suporte în mod individual, iar unităţile şcolare se eschivează în a realiza
deconturi, pe care nu le-au prevăzut în bugetul de cheltuieli şi aşa mai departe.

Preocuparea pentru a fi mereu în pas cu ceea ce are loc în mod inovator,

identificarea tendinţelor de schimbare în domeniul în care activează este
manifestată şi în întâlnirile cu caracter metodic, desfăşurate sub coordonarea
inspectoratelor şcolare pentru diferite discipline, conjugând, în anumite cazuri, în
întruniri comune: profesori din învăţământul universitar şi din învăţământul
preuniversitar. De exemplu, în workshopul desfăşurat recent în Bucureşti, la
iniţiativa Departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA – Predarea ştiinţelor
sociale în învăţământul preuniversitar în contextul schimbărilor actuale ale
politicilor educaţionale – probleme şi soluţii, s-a adus în atenţia participanţilor
necesitatea de a valorifica educaţional prin implicarea atât a studenţilor, cât şi a
elevilor diferite contexte de formare, în care, în fapt, să fie reuniţi oameni care au
preocupări de dezvoltare similare.

Obiectivul întâlnirii a fost acela de a cunoaşte problemele cu care se confruntă

profesorii care predau ştiinţe sociale, de a identifica soluţii posibile precum şi căi
de aplicare a acestora, apoi de a face propuneri de optimizare a curricumului şi a
metodelor de predare utilizate în învăţământul preuniversitar. Intenţia de principiu
este de a constitui un cadru de comunicare şi dialog între cadrele didactice din
învăţământul preuniversitar şi cele din învăţământul universitar, astfel încât se fie
evitată o posibilă discontinuitate între cele două paliere educaţionale.
Interesul comun este acela de a fi în acord cu tendinţele actuale de schimbare a
politicilor educaţionale privitoare la predarea ştiinţelor sociale.

Schimbarea societăţii şi economiei europene, aflate în faţa celei mai mari provocări
din istoria sa, respectiv depăşirea efectelor crizei economico-financiare şi
recuperarea decalajului de productivitate şi competitivitate faţă de spaţiul asiatic şi
nord-american, paralel cu construirea unei societăţi tot mai egalitare şi incluzive,
determină necesitatea de a crea o altă paradigmă a educaţiei, atât la nivel
instituţional, cât şi la nivel individual. Educaţia nu se opreşte la momentul obţinerii
unei diplome şi a unui loc de muncă. Noua paradigmă a educaţiei Învăţarea pe tot
parcursul vieţii (Life Long Learning) este un proces continuu de oportunităţi
flexibile de învăţare, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile
formale cu dezvoltarea competenţelor în contexte non-formale şi informale, în
special la locul de muncă. Aceasta presupune învăţarea neîntreruptă, oricând şi
oriunde. Deşi conceptul s-a modificat de-a lungul timpului, raţionamentul de bază
rămâne acelaşi: oamenii trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi competenţele, ca
indivizi, cetăţeni şi angajaţi. Este un aspect esenţial pentru a sprijini
competitivitatea în contextul unei economii globale şi a cunoaşterii bazată pe
tehnologie, pentru a promova integrarea socială şi participarea la o societate
democratică. Programul de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (Lifelong Learning
Programme – LLP), lansat de Comisia Europeană în anul 2007, permite cetăţenilor
europeni ca în toate etapele vieţii să ia parte la experienţe stimulative de învăţare şi
să contribuie în mod individual şi/sau instituţional la dezvoltarea sectorului de
educaţie şi formare profesională din Europa. Cadrul strategic pentru educație și
formare (ET2020) a permis țărilor UE să identifice patru obiective comune:
realizarea obiectivelor programului de învățare pe tot parcursul vieții și ale
programului privind mobilitatea îmbunătățirea calității și eficienței educației și
formării promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active stimularea
creativității și inovării, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de
educație și de formare. Inițiativele europene pentru dezvoltarea competențelor
Inițiativa "Regândirea educaţiei" - oferă sfaturi practice pentru a ajuta țările UE
să investească în competențe și să obțină, astfel, rezultate socio-economice mai
bune; Recomandarea privind competențele fundamentale pentru învățarea pe tot
parcursul vieții - încurajează țările UE să integreze competențele fundamentale în
strategiile lor de dezvoltare; Marea coaliție pentru locuri de muncă în sectorul
digital - un parteneriat interstatal care abordează problema deficitului de
competențe TIC,cu scopul de a permite ocuparea sutelor de mii de locuri de muncă
vacante în acest domeniu; Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020” - un proiect de
acțiuni comune decisive destinate stimulării potențialului antreprenorial al
Europei, înlăturării barierelor existente și revoluționării culturii antreprenoriale în
Europa. Inițiativele europene pentru gestionarea disponibilității competențelor
necesare: ESCO (European Skills, Competences, Qualifications and Occupations)
este clasificarea europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și
ocupațiilor. Ea introduce o terminologie standard în 25 de limbi europene și
clasifică aptitudinile, competențele, calificările și ocupațiile care prezintă interes
pentru piața forței de muncă și pentru sectorul educației și formării profesionale
din UE; Panorama competențelor în UE contribuie la monitorizarea periodică a
anticipării nevoilor și la evaluarea competențelor la nivel național și european.
Este un punct central de acces care furnizează date și informații privind tendințele
în materie de competențe în diferite sectoare și profesii, la nivel național și la
nivelul UE. Obiective educaţionale pentru anul 2020: cel puțin 95% dintre copiii
cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta obligatorie de școlarizare trebuie să
frecventeze învățământul preșcolar ponderea tinerilor de 15 ani care nu au
suficiente cunoștințe de citire, matematică și științe trebuie să fie sub 15%
procentul cazurilor de abandon școlar în cadrul sistemului de educație și formare
trebuie să fie sub 10% cel puțin 40% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30
și 34 de ani trebuie să fi absolvit o formă de învățământ superior cel puțin 15%
dintre trebuie să participe la activități de învățare pe tot parcursul vieții cel puțin
20% dintre absolvenții de învățământ superior și 6% dintre cei cu vârsta cuprinsă
între 18 și 34 de ani care au o calificare profesională inițială trebuie să fi urmat în
străinătate o parte din studii sau o parte a programului de formare proporția de
angajați absolvenți (persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani, absolvenţi
de studii de nivel secundar superior sau universitar) care și-au terminat studiile în
urmă cu 1-3 ani trebuie să fie de cel puțin 82%. De ce trebuie să învăţăm mai mult?
Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării
profesionale, adoptat în mai 2009, stabilește o serie de obiective de referință care
urmează să fie realizate până în anul 2020, inclusiv unul pentru învățarea pe tot
parcursul vieții - o medie de cel puțin 15% din adulţii cu vârsta între 25 şi 64 de ani
ar trebui să participe la procesul de învățare pe tot parcursul vieții. La nivelul
anului 2014, în UE-28, proporția persoanelor cu vârsta între 25 şi 64 de ani care au
participat la un program educaţional a fost de 10,7%; cu 1,6 puncte procentuale
mai mult decât în anul 2009. Danemarca, Suedia şi Finlanda se remarcă în acest
domeniu, înregistrând cea mai mare pondere a adulţilor care participă la programe
de învăţare. Franța, Țările de Jos și Regatul Unit au, de asemenea, o rată de
participare peste obiectivul european de 15%. În schimb, România, Bulgaria,
Croația, Slovacia și Grecia au raportat rate de participare la învățarea continuă de
3,0% sau mai puțin. Proporția participanţilor la învățarea pe tot parcursul vieții este
mai mare în rândul femeilor (11,6%) decât în rândul bărbaților (9,8%). În 2014,
femeile au înregistrat rate de participare mai mari în toate statele membr, cu
excepția Greciei, României și Germaniei. Cele mai mari diferențe de gen în acest
sens au fost consemnate în Suedia și Danemarca (rată de participare a femeilor cu
cel puțin 10 puncte procentuale mai mare decât a bărbaților). De asemenea, rata
participării persoanelor mai tinere (cu vârsta cuprinsă între 25-34 de ani) a fost de
aproape două ori mai mare decât cea a lucrătorilor în vârstă (cu vârsta cuprinsă
între 55- 64 ani). Probabilitatea de participare la educație și formare profesională
pe tot parcursul vieţii este corelată şi cu nivelul de studii: persoanele cu o educație
de nivel terțiar înregistrează cea mai mare participare (61,3%), în timp ce cei care
au finalizat cel mult învățământul secundar inferior consemnează o rată mult mai
scăzută (21,8%). Obstacolele cel mai frecvent raportate în calea participării la
educație și formare pe tot parcursul vieţii sunt: aprecierea că aceasta nu este
necesară (50,0%); lipsa de timp ca urmare a responsabilităților familiale
(20,9%); lipsa de timp ca urmare a responsabilităţilor profesionale (18,0%).
Strategia Naţională pentru Competitivitate a stabilit priorităţile strategice menite să
creeze condiţiile propice ca România să poată concura eficace cu restul ţărilor din
Europa. Printre provocările cheie la care această Strategie încearcă să răspundă se
numără şi "Resursele umane şi educaţia (masa critică şi calitatea forţei de muncă)".
Competenţele şi educaţia reprezintă calităţi cheie ale forţei de muncă şi pot
determina atractivitatea unei pieţe, iar România prezintă încă dezavantaje la acest
capitol: competenţe neadecvate pe piaţa muncii, tendinţa negativă a ponderii
persoanelor cu calificare înaltă în totalul populaţiei, nivel scăzut de alfabetizare
informatică, fenomenul de “brain drain” (emigrarea populaţiei cu înaltă calificare).
3 seturi de competenţe Cognitive – implicând utilizarea gândirii logice, intuitive şi
creative, abilitatea verbală, matematică, de soluţionare a problemelor, memorie,
viteză mintală Socio-emoţionale – competenţe non-tehnice, competenţe sociale,
competenţe de viaţă, trăsături de personalitate, motivaţie, perseverenţă, competenţe
interpersoale, conştiinciozitate, deschidere către experienţe Profesionale specifice –
competenţe aferente unei anumite meserii, dezvoltate prin intermediul şcolii sau la
locul de muncă Deţinerea acestor seturi de competenţe complementare creează
cadrul general pentru atingerea succesului la locul de muncă. Oportunităţi pentru
tineri - Mobilitate! Erasmus+ (care combină toate schemele UE pentru educaţie,
formare profesională, tineret şi sport) îi ajută pe tineri să îşi dezvolte competenţele
şi să îşi crească şansele de angajare, oferindu-le oportunitatea de a participa în
proiecte europene de învăţare: le oferă ocazia de a descoperi noi culturi şi de a
simţi că aparţin Europei. Mobilităţile sunt posibile la nivelul ţărilor participante la
program, dar şi al ţărilor partenere din vecinătatea UE pentru: - grupuri de tineri
din diferite ţări care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp (5-21 de zile)
pentru a participa la un program de învăţare specific educaţiei nonformale (schimb
de tineri, care se adresează celor care au între 13 şi 30 de ani) - tineri care fac
voluntariat în diferite ţări prin Serviciul European de Voluntariat pentru perioade
ce pot varia de la 2 săptămâni la 12 luni (se adresează tinerilor care au între 17 şi
30 de ani).

În concluzie, interesele de formare ale cadrelor didactice sunt reale şi în

întâmpinarea lor există, desigur, modalităţi diverse de a veni, pe care furnizorii de
servicii educaţionale le vor valorifica, pentru că activitatea specifică domeniului
este învăţarea, pe care inevitabil, profesorii o susţin în mod direct de-a lungul vieţii
lor.
 BIBLIOGRAFIE

http://onisimbn.ro/sinoiputem/assets/invatarea-pe-tot-parcursul-vietii.pdf

http://tribunainvatamantului.ro/invatarea-pe-tot-parcursul-vietii/