Universitatea Spiru Haret Bucuresti

Facultatea Sociologie-Psihologie
Specialitatea Psihologie-ZI An I
C.T. Suceava

I. ANAMNEZA
Nume i prenume Adrian Pacura
Vrsta: 6 ani
Sex: masculin
Naionalitatea :romn
n eviden la Centrul Logopedic Suceava
Clasa : grupa mare pregtitoare
Numele i prenumele prinilor: -tata-Pacura Lucian
-mama-Pacura Letitia
Ocupaia prinilor: -tata:muncitor necalificat
-mama:vanzatoare
Vrsta prinilor: -tata:35
-mama:32
Bugetul familiei: mediu
Condiii de locuit: cas cu trei camere
Structura familiei: organizat
Relaii familiale: armonioase
Atitudinea familiei fa de copil: indulgent
Starea de sntate a familiei copilului : bun
EVOLUTIA PSIHO-FIZICA A LOGOPATULUI: Sarcina a evoluat normal. Nasterea a fost la termen si fara
complicatii.Copilul s-a nascut cu o malformatie a boltii si a valului palatin.Pana la varsta de 6 ani a avut multe
intervenii chirurgicale pentru remedierea i suturarea malformatiei.Evolutia limbajului si a vorbirii a fost marcata de
tulburarea organica a copilului. Ganguritul a aparut cu intarziere si s-a manifestat prin sunete fara rezonanta orala.
Emisiile consonantice erau inexistente ,putand pronunta numai vocale.Primele greutati au aparut odata cu
emisia consoanelor labiale, linguo-palatale si linguo-velare.Primele cuvinte au fost pronuntate defectuos datorita
imposibilitatii articularii majoritatii sunetelor. Vocabularul pasiv a crescut mai rapid decat cel folosit, mijloacele de
comunicare verbala fiind inlocuite cu gesturi, mimica si emisii verbale greu de codificat.
Din punct de vedere somatic si psihic, copilul este dezvoltat normal.Din punct de vedere al dezvoltarii
limbajului, prezinta o intarziere in dezvoltarea limbajului ora l sub aspectul achizitiei si folosirii vocabularului si sub
aspectul executarii fono-articulatorii.Intelegerea este bine conservata .Se observa o discrepan intre posibilitatile
intelectuale si insuficiena verbalizarii.Este un copil timid, retras, cu complexe de inferioritate fata de colegii de clasa.
EXAMEN LOGOPEDIC: Dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt foarte limitate datorita modificarilor aparatului
fono-articulator.Malformatiile boltii si valului palatin il impiedica pe copil in executia corecta a sunetelor.Copilul nu
poate pronunta consoanele: l, r, t, , n, d, s, x., in schimb poate pronunta nazalizat toate vocalele. Sunetele : ce, ci, ge,
gi sunt afectate fiind inlocuite cu un suflu nazal.Auzul fonematic nu este afectat.Atentia auditiva este foarte buna.
Vorbirea expresiva este limitata si deformata. Vocabularul activ este redus, capacitatea de evocare a cuvintelor este
redusa, fiind preferate mimica si gesturile.
DIAGNOSTIC LOGOPEDIC: Dislalie polimorfa datorata despicaturii velo-palatine.
PROGNOSTIC LOGOPEDIC: Evolutie lenta pe toate palierele limbajului.
TERAPIA LOGOPEDICA: Activitatea logopedica a debutat cu gimnastica aparatului fono-articulator, urmarinduse dezvoltarea si educarea miscarilor necesare articularii corecte a sunetelor si pronuntarii cuvintelor. Aceste exercitii
de gimnastica au avut rolul de a imbunatati functia motorie a sistemelor cerebrale ramase .S-au realizat exercitii de
gimnastica pentru buze, limba si valul palatin , administrandu-se probe sub forma de joc. De asemenea s-au efectuat
exercitii pentru educarea respiratiei,pentru formarea inspirului si expirului profund, diafragmatic, intens, pentru
formarea suflului bucal si educarea expirului bucal in functie de sunet.
In continuare s-a trecut la corectarea pronuntiei pornind de la articularea corecta a sunetelor si de la
particularitatile articulatorii. In activitatea de corectare s-au utilizat imagini vizuale si motorii, administrate sub forma
de joc. La inceputul fiecarei ore, s-a exersat cateva minute la pronuntarea izolata a sunetelor.
Treptat s-au introdus diferite combinatii consonantice, gradul de dificultate marindu-se treptat marindu-se in
functie de ritmul de insusire corecta a acestora de catre copil. Pe tot parcursul sedintelor, copilul a fost incurajat
permanent. n prezent , copilul se afla in faza corectarii active a vorbirii.

II. DEFICIENTA MINTALA,

Deficienta mintala, asa cum sugereaza termenul, indica o scadere, o diminuare in functionarea mintala.
Deficientele mintale definesc stari de nedezvoltare, opriri in dezvoltare sau dezvoltare incompleta a activitatii psihice
prin insuficienta cerebrala istalata sub actiunea unor factori prenatali, perinatali sau postnatali.
Deficientele mintale constituie un complex de manifestari de o eterogenitate extrema sub aspectul cauzelor, al
gradului, al complicatiilor. Trasatura comuna a tuturor celor cu deficienta mintala consta in incapacitatea de a
desfasura activitatea, in special activitati ce implica in mare masura operatiile de abstractizare, generalizare sau
operatii instructiv educative la nivelul realizat de indivizi de aceeasi etate si care au avut conditii similare de
dezvoltare.Deficienta mintala, utilizata ca notiune generala, cuprinde toate gradele prin care se desemneaza severitatea
sau gravitatea deficienta mintala de granita usoara, moderata, severa, profunda.
Deficienta mintala e deficienta globala, ce vizeaza intreaga personalitate, structura, dezvoltare intelectuala,
afectivitate, psihomotricitate, comportamental adaptativa, de natura ereditara sau castigata in urma unor leziuni
organice sau functionale ale SNC, care se manifesta din primii ani de viata, in grade diferite de gravitate, in raport cu
nivelul mediu al populatiei, cu urmari directe in ceea ce priveste adaptarea socio profesionala, gradul de competenta
si autonomie personala si sociala.
In general, dezvoltarea se caracterizeaza prin sindromul de inertie mintala, deficit de comunicare, disfunctie
mentala, vascozitate genetica, rigiditate psihica, rigiditatea conduitei la care se adauga o suita de tulburari asociate
(somatica, neurologica, tulburari ale activitatii psihice etc.).
Exista grade diferite ale handicapului de intelect, iar clasificarea acestora se realizeaza pe baza masurarii
coeficientului de intelect, a coeficientului de dezvoltare psihica, a evaluarii posibilitatilor de adaptare si integrare, de
formare a autonomiei personale, de elaborare a comportamentelor comunicationale si relationale cu cei din jur.
Pe baza acestora s-a ajuns la urmatoarea clasificare:
- intelectul de limita sau liminar Q.I. 85-90 si marcheaza granita dintre normalitate si handicap;
- debilitate mintala handicap mintal usor lejer Q.I. 50-85;
- handicap de intelect moderat imbecilitate Q.I. 20-50;
- handicap mintal sever (profund) idiot Q.I. sub 20.
Dupa Manualul de Diagnostic si Statistica (DSM), care reprezinta biblia psihologilor si psihiatrilor americani
si a celor din Europa, retardarea mintala este definita astfel: tulburare care este caracterizata printr-o
disfunctieintelectuala sub medie ( Q.I. 70 sau sub 70), care debuteaza inainte de 18 ani si care este insotita de
existenta unor deficite in functionarea adaptativa adica modul in care persoanele fac efectiv fata vietii cotidiene si
standardelor comunitatii careia ii apartin.Conform clasificarii oferite de DSM exista 5 grade de retardare mintala:
usoara, moderata, severa, profunda, de severitate nespecificata.In recuperarea deficientului mintal, in general, trebuie
sa se tina seama de aspectul medical, psihologic, pedagogic si sociologic.
Principalele forme de recuperare sunt realizate prin:
invatare realizata cu metode si procedee diferite, adaptate in functie de forma invatarii;
recuperare prin psihoterapie la deficienta mintala usoara si medie, care contribuie la refacerea psihica si
psihosociala. Rezultate mai bune se obtin prin psihoterapia sugestiva si de relaxare, data fiind capacitatea sugestiva a
acestora si faptul ca sunt usor influentabili si dependenti de cei din jur;
recuperare prin terapie ocupationala reprezinta baza si poate fi aplicata cu succes in toate formele de handicap
(ludoterapie, meloterapie, artterapie, prin dans, ergoterapie).
In recuperare se urmareste: valoarea maxima a posibilitatilor individuale, antrenarea functiilor psihice nealterate astfel
incat sa poata prelua activitatea functiilor afectate, in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i
permita integrarea optima in viata profesionala si sociala, pregatirea psihologica pentru a-si crea o stare
afectiv emotionala corespunzatoare.
Clasificare a cauzelor deficientei mintale:
a) factori biologici (ereditari, genetici);
b) factori ecologici;
c) factori psihosociali.
Factorii genetici specifici determina sindroame numeroase, nsa rare, cum ar fi:
- aberatiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Tumer, Klinefelter, Down etc);
- ectodermozele congenitale (care duc la aparitia sindromului Sturge Weber etc);
- dismetaboliile (ce determina sindroame de genul idiotiei amaurotice, sindromului Hunter etc);
- anomaliile craniene familiale (microcefalia, sindromul Apertt);
- disendocriniile (care determina aparitia cretinismului endemic, hipotiroidismul etc).

Factorii ecologici sunt factori extrinseci, fiind la rndul lor de trei feluri, n functie de momentul (perioada)
cnd actioneaza: factori prenatali (n timpul sarcinii), factori perinatali (n timpul nasterii) si factori postnatali (dupa
nastere, mai ales n primii 3 ani de viata ai copilului).
Dintre factorii prenatali care cauzeaza deficienta mintala amintim:
factori infectiosi si parazitari (rubeola, sifilis, toxoplasma provocata de un parazit care depaseste bariera
fetoplocentara, gripe repetate);
factori umorali (incompatibilitate sanguina a factorului Rh ntre mama si copil);
factori toxici - de natura exogena (substante chimice administrate mamei, intoxicatii alimentare, cu alcool,
intoxicatii profesionale acute sau cronice, utilizarea de medicamente cu actiune teratogena);
iradierea fatului;
icterul nuclear;
lezarea sistemului nervos central al fatului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de
traumatismele fizice ale gravidei);
Din categoria cauzelor psihosociale ale deficientei mintale enumeram:
un mediu familial nefavorabil (ostil, agresiv sau indiferent-pasiv);
carente educative si afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv, fapt ce afecteaza
dezvoltarea sa psihica ulterioara);
tipul mediului de apartenenta (exista studii care arata ca incidenta fenomenului deficientei mintale este mai mare n
mediul rural dect n cel urban);
marimea familiei (existnd o mare probabilitate sa apara cazuri de deficienta mintala n familiile cu multi copii);
conditiile socio-economice defavorabile.
Mediul, ca factor al dezvoltarii umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul
interactioneaza direct sau indirect pe parcursul dezvoltarii sale. Desi apare ca principal furnizor al materialului ce
stimuleaza potentialul ereditar, actiunea mediului, pe ansamblu aleatoare, poate fi n egala masura o sansa a
dezvoltarii (un mediu favorabil) dar si o frna sau chiar un blocaj al dezvoltarii (un mediu substimulativ, ostil,
insecurizant sau alienant).
factorii stresanti si oboseala exagerata a gravidei;
factori de natura socio-economica (prin neasigurarea alimentatiei suficiente si adecvate, provocnd carente
alimentare, malnutritii etc);
hemoragiile gravidei (mai ales n primele doua luni de sarcina);
tentativele de avort.
Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentati de:
traumatisme cerebrale ale fatului (prin interventii obstretice neadecvate, agresive - forceps);
asfixia fatului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia alba si asfixia albastra), cnd se produce fenomenul
de hipoxie;
prematuritatea nou-nascutului (nascut nainte de termen - sub 9 luni sau subponderal - sub 2,5 kilograme);
hemoragiile puternice;
hipoglicemiile;
ngrijirea perinatala deficitara a nou-nascutului;
Factorii postnatali care actioneaza n primii ani de viata ai copilului (mai ales n primii 3 ani) sunt:
bolile infectioase grave de tipul meningitei sau encefalitei;
bolile primei copilarii (netratate corespunzator sau la timp -rujeola, rubeola etc);
infectiile nutritive ale copilului;
traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri, caderi);
intoxicatiile (cu plumb, CO, alcool);
vaccinurile nefacute la timp sau nefacute deloc;
Eetiologia deficientei mintale are o foarte mare importanta deoarece cu cat vom cunoaste mai bine cauzele, cu
atat pot devenii mai eficiente posibilitatile de tratare, diagnosticare si manifestare a deficientei mintale.

Profesor:
Lector universitar dr. Roxana Urea

Student:
Corut (Morar) Mihaela Gabriela