Ministerul Educației, Culturii

Direcția Generală Educație Cultură Fălești

IET Grădinița ,,Albinuța”, com. Albinețul Vechi, raionul Fălești

Atelier de lucru
 

,,Tulburări cu impact profund în comportamentul copiilor”

 
 

Anul de studii 2022-2023

Educator: Șontea Elena
 TULBUR RILE DE COMPORTAMENT

Definirea tulburarilor de comportament

Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influentat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetica a
individului si de mediul social în care acesta traieste si munceste.
Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implica tulburari în sfera
emotional-volitiva, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena (I.
Strachinaru, 1994). Aceste devieri de conduita sunt, asadar, nu doar abateri de la normele starii de sanatate, ci si de la normele
morale, cu daune resimtite în raporturile sociale normale.
Pe fondul interactiunii copilului cu scoala, cu familia, cu grupurile de prieteni, sau de cunostinte etc, pot aparea comportamente
adapta­tive, sau, dimpotriva, se pot contura comportamente dezadaptative, aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate
de societate) care cultiva un tip de "comportament normal".
 Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament

Persoana cu tulburare de comportament se deosebeste de cea normala prin faptul ca acest tip de conduita este
oscilanta, pendulând adeseori între agresivitate, iritabilitate, tendinte necontrolate si necenzu­rate, lipsa stapânirii de
sine si neevidentierea autocontrolului.

• Putem afirma că copilul cu tulburari de comportament îsi dezvolta anumite trasaturi de personalitate specifice, diferite de
cele ale individului cu un comportament normal.
• Tulburarile de comportament produc adeseori si deformarea conceptului de libertate, care, în interpretarea persoanei cu
asemenea comportament, înseamna lipsa oricarei restrictii, a oricarei exigente sociale, inexistenta oricarei reguli, "libertatea"
fiind considerata în acest context sinonima cu "hiperautonomia"
• Imaginea de sine a copiilor cu tulburari comportamentale este inadecvata si saraca în privinta structurarii continutului ei.
• Acest mare si grav deficit de maturizare sociala genereaza la nivelul psihicului disfunctii si chiar diverse forme de dispersie.
 Aparitia tulburarilor cu caracter dizarmonic, devenite trasaturi psihopatice, se poate ordona în functie de perioadele
caracteristice ale evolutiei vietii psihice - în functie de vârsta:

• în prima copilarie si în prescolaritate, viitorul psihopat adult manifesta trasaturi de comportament îngrijoratoare, exprimate
la început prin aberatii minore care se pot amplifica pâna la manifestari antisociale. De obicei, acestea sunt privite ca dificultati
infantile, dificultati de adaptare, manifestari deviante. Acesti copii se caracterizeaza premorbid prin reactii coleroase însotite de
agresivitate, instabilitate psihomotorie, hiperkinezie, impulsivitate, astfel ca ei sunt remarcati, fiind capriciosi, egoisti si dornici
de a se impune cu orice pret, sensibili la lauda, sugestibili;
Etiologia tulburarilor de comportament
• Unele tulburari de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectiva, nici relatiile ei cu cei din jur), în timp
ce altele, daca ramân, se permanentizeaza si se transforma în tulburari de personalitate la vârsta adulta. Multe dintre tulburari
de comportament se instaleaza la vârsta mica, în copilarie, întrucât atunci structura personalitatii este fragila, usor de influentat
de catre altii (mai ales în sens negativ).
Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt extrem de numeroase, de variate si de complexe.
• Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari:
• Boli organice
 Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt extrem de numeroase, de variate
si de complexe.
• Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari:
Boli organice
• Boli psihice ale minorilor
• Cauze genetice
• Particularitati ale mediului înconjurator (ambiant)
• Particularitati de personalitate
1. Bolile organice raspunzatoare de instalarea tulburarilor de com­portament sunt: epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale si
oligofre-niile.
a. Epilepsia - ca suferinta centrala, globala - imprima, în timp, trasaturi particulare personalitatii bolnavului, indiferent de
originea si natura lezionala a suferintei devenita cronica. Interesant este faptul ca subiectii cu devianta comportamentala,
recrutati dintre cei cu epilepsie (având crize comitiale, urmare a unor leziuni centrale, mai ales temporale), afiseaza modificari
comportamentale care devin trasaturi de personalitate.
b. Oligofreniile sunt întelese de cei mai multi specialisti ai domeniului ca stari de nedezvoltare psihica sau de dezvoltare psihica
incompleta, de cauzalitate multipla, în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 - 69, unii înglobând aici si
liminarii cu IQ = 70 - 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12-14 ani).
 2. Bolile psihice ale minorilor care determina tulburarile de comportament sunt: schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva si aspectele reactive ale nevrozei. Minorul cu conduite psihotice, mai ales cel care se
apropie de schizofrenie, poate veni în conflict cu legea penala, cele mai multe infractiuni putând fi comise în perioada initiala denumita "perioada medico-legala", mai ales la vârste tinere (pubertate si
adolescenta). Devianta, infractiunile comise de schizofreni atrag atentia prin ferocitatea lor, pastrând permanent amplitudinea si amprenta patologicului. Acestea sunt însotite de o atitudine de indiferenta si
afectivitate tacita, dar motivational se apreciaza ca actele lor aberante ramân fara mobil, au caracter ilogic, absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. Gama tulburarilor comportamentale se extinde de la
fapte/acte minore ca iritabilitate, reactii de demisie etc, putând ajunge la furturi, prostitutie, perversiuni sexuale si omucideri. S-a constatat ca, dupa comiterea actului respectiv, psihoticul nu manifesta nici o
remuscare, ramâne pasiv si indiferent, privind ca un strain rezultatele propriilor sale fapte. în cadrul examinarii medicale de specialitate se detecteaza elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic,
ori de alta natura discordanta: autism, ideatie deliranta, stari de depersonalizare etc.
La aceste cauze ale tulburarilor de comportament se adauga si retardul psihic congenital, etichetat drept debilitate mintala.

3. Exista studii care au depistat o legatura între factorii genetici si comportamentul deviant, studii care sustin ca din parinti cu tulburari
de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci, se sustine caracterul transmisibil, mostenit al
tulburarilor de comportament, luând drept punct de plecare anumite aberatii cromozo-miale transmise de la parinti la copii).
4. Cele mai multe cauze ale tulburarilor de comportament sunt însa cele care tin de mediul înconjurator (care include atât cadrul
intrafamilial, cât si cel extrafamilial: strada, prietenii, scoala, mijloacele de transport, mijloacele mass-media - TV, radio, ziare, carti etc).
5. Putem afirma cu tarie ca aceste tulburari de comportament se instaleaza si se dezvolta pe un anumit fond psihic, de regula mult
mai usor la un copil/adolescent cu o strucutra de personalitate dezechili­brata, imatura, usor sugestionabil si influentabil, cu o
imagine de sine neformata înca sau deformata (în sensul subestimarii de sine) cu o slabiciune/înclinatie spre ascensiune/realizare
rapida (cu minim de efort) si spre atitudini si comportamente socante, iesite din comun, spectaculoase în sine. La aceste persoane,
conditionarea negativa a climatului microsocial se aseaza pe o structura labila, fragila de personalitate, la care, incompetenta educativa,
lipsa de pricepere, dezinteresul afectiv al adultilor întretin dezvoltari aberante.