Programul de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

LUCRARE DE
LICENȚĂ

AUTOR: Popescu Clara Ioana

COORDONATOR: Șef lucrări Dr. Simona

Grigorescu

BRAŞOV, 2024

PAGE \* MERGEFORMAT 10
Programul de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Tulburari de comportament la adolescent

Lucrare de licenta

Autor: Popescu Clara Ioana

Coordonator: Șef lucrări Dr. Simona Grigorescu

Braşov, 2024

CUPRINS

PAGE \* MERGEFORMAT 10
PAGE \* MERGEFORMAT 10
 ABSTRACT

Introducere

Obiectiv
Obiectivul lucrării este de a studia și identifica, printr-o analiză a literaturii de specialitate, care
sunt cele mai eficiente metode de diagnosticare ale tulburarilor de comportament in cazul
adolesctentului . De asemenea, ne propunem identificarea factorilor de risc implicați în apariția
acestor tulburari a comorbidităților frecvent asociate cu această patologie și impactul asupra
calității vieții copiilor.

Metodă

Pentru a realiza studiul, au fost căutate articole în baze de date specializate. Bazele de date
utilizate au fost: PubMed, Google Scholar.

Rezultate

PAGE \* MERGEFORMAT 10
Concluzii

Cuvinte cheie:

PAGE \* MERGEFORMAT 10
 INTRODUCERE

Comportamentul poate fi definit ca rezultatul observabil al tuturor activităților mentale automate

(inconștiente) sau voluntare, în timp ce comportamentul patologic este reprezentat de acțiuni și
gesturi care modifică cursul gândirii voluntare și/sau automate prin tulburări senzoriale (de
exemplu, halucinații vizuale), mecanisme cognitive (de exemplu, o tulburare de atenție) și/sau
emoționale (de exemplu, anxietate acută).
Se pot distinge două categorii principale de tulburări de comportament:
1. reducerea patologică a comportamentului, incluzând apatie, pasivitate, hipersomnolență,
astenie psihică, clinofilie și chiar catatonie și mutism, conducând astfel la retragere socială sau,
în cel mai rău caz, la o pierdere majoră a autonomiei;
2. exagerarea sau apariția unei conduite inadecvate în ceea ce privește comportamentele
personale (impulsivitate, dezinhibiție, stereotipii, automatisme, autoagresivitate, deambulare,
agitație fără scop, comportamente alimentare dezordonate, reglarea homeostaziei vegetative) sau
interacțiuni sociale (violență, pierderea distanței sociale, lipsă de empatie, dezinteres pentru
ceilalți).

PAGE \* MERGEFORMAT 10
PAGE \* MERGEFORMAT 10
 Capitolul I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE TULBURARILE DE
COMPORTAMENT LA ADOLESCENT

1.1 Tulburari de comporatment ale adolescentului : Definitii si istoric

Inainte de a discuta depre tulburarile comportamentale este necesar sa amintim despre

comportamentul uman ,acesta reprezentand un sistem de interactiuni prin care oragizmul
reationeaza la stimulii din jurul sau .
Tulburarile de comportament sunt definite drept modificari patologice in cursul gandirii
automata si voluntara exteriorizate prin schimbari senzoriale , schimbari ale mecanismelor
cognitive și/sau emoționale . Acesta perturbare a comportamentului implica o abatere a
individului de la o categorie de norme specifice .
Rădulescu, S. (1998, p.17) consideră că norma este „ansamblul obiceiurilor, convențiilor,
regulilor sau interdicțiilor prescrise într-o societate la un moment dat”

Este important sa subliniem faptul că vârsta cronologică a persoanei este legată de varietatea de
manifestări ale tulburărilor de comportament
Enăchescu, C. (2005, p.236) vorbeste despre faptul ca tulburările aparute la nivel
comportamental
implica „un dezechilibru constituțional, pierderea echilibrului în raport cu realitatea
înconjurătoare, slăbirea judecăților și a autocriticii etc.”
American Psychiatric Association studiaza tulburarile comportamentale in “Manualul de
diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-5)” unde este analizata categoria
tulburărilor de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită.

Aceste tulburări încep în copilărie sau adolescență, foarte rar tulburarea de comportament sau
comportamentul opozițional sfidător începe la vârsta adultă.
Toate tulburările de comportament perturbator, de control al impulsurilor și conduita tind să fie
mai frecvente la bărbați decât la femei, deși gradul relativ de predominanță masculină poate varia
de la o tulburare la alta, precum și de la o vârstă la alta.

PAGE \* MERGEFORMAT 10
1.2. Etiologia
De asemenea, se presupune că anumite tulburări de comportament își au originea în copilărie.Din
punct de vedere psihologic, copiii cu tulburări de comportament se caracterizează prin
Agresivitate, autocontrol slab, impulsivitate, neîncredere, nesiguranță, egocentrism, stima de sine
scăzută, devalorizare personală, naivitate, concepții greșite despre lume și despre oameni în
general (Neamțu, C., 2003)
Pe lângă aceste trăsături specifice de personalitate ale elevilor cu tulburări de comportament,
Preda, V. (1998) și Neamțu, C. (2003), adauga și toleranța scăzută la frustrare.
Al doilea grup de factori care sunt importanți în tulburările de comportament include factorii
neuropsihologici.
Pe baza factorilor ereditari, influenta se poate observa asadar intr-o mica sau mare masura in
caracteristicile transmise individual si implicit la nivelul predispozitiei pentru un anumit
comportament. La acestea se adaugă și influențele emanate din mediu, care „pot avea un impact
pozitiv sau negativ asupra personalității generațiilor viitoare”
(Marinescu, M., 2004, p. 76)
Preda, V. (1998, p. 36) considera drept cauze posibile ale tulburărilor de comportament
„constituția morfofuncțională a individului, factorii psihogene dobândiți și factorii nepsihogene
dobândiți”. Acești factori pot provoca dezechilibre în îngrijirea instinctivă și afectivă care duc la
tulburări de comportament.
Astfel, pot fi considerați factori biologici dobândiți: constituție fizică, manifestări
neurovegetative, modificări ale căilor undelor magnetice etc.
Studii recente subliniază mecanismele neurofiziologice și funcționale prin care „oamenii oferă
răspunsuri adaptative la diverse amenințări” (Roșan, A., 2007, p.78).
Factorii macro-sociali cauzati de disfunctionalitati la nivel organizational, socio-economic,
politic sau moral au un efect general si au un efect indirect asupra individului. Astfel, factorii pot
influența comportamentul personal în grade diferite, iar abaterile apar atunci când sunt legate de
alte cauze personale sau de mediu.

1.3 Factori favorizanți pentru dezvoltarea tulburarilor de comportament

1.3.1 Familia
Experții din domeniul psihosociologiei au formulat conceptul de familie mai strict în așa fel încât
„familia reprezintă un grup de persoane legate prin relatii conjugale, sânge sau adopție, care

PAGE \* MERGEFORMAT 10
trăiesc împreună, interacționează și comunică sau creează și mențin o cultură comună prin
prisma rolurilor pe care le dețin (soț-soție, mamă-tată, fiu-fiică, frate-sora)" (Muntean, A., 2003,
p.668).
Enache, R. (2011) numește patru direcții principale de cercetare ale familiei, și
anume: familia – cadru instituțional, familia – cadru situațional, familia – structură supusă
schimbării evolutive și familia – sistem interacțional.
Prin organizarea sa sistemică, familia este obligată să asigure satisfacerea nevoilor fiziologice,
siguranța și securitatea, apartenența și iubirea, respectul și stima de sine, dar și autodezvoltarea
fiecărui membru.
Tulburările care apar în satisfacerea acestor nevoi conduc la o perturbare a echilibrului familial.
Acest fapt explică de ce unii copii care provin din familii în care există un dezechilibru reușesc
să se adapteze și să se integreze în mediul școlar și social, dar este nevoie de mai mult effort
Majoritatea experților susțin că familiile dezorganizate, în care unul sau chiar ambii părinți sunt
absenți, promovează abateri comportamentale semnificative în comparație cu familiile
organizate, în care ambii părinți sunt implicați activ în creșterea copiilor.
Important este însă coeziunea familiei, care se exprimă în unitate, adaptabilitate și flexibilitate.
Dacă membrii familiei sunt angajați emoțional, oferă independență și libertate, permit relații de
prietenie și iau propriile decizii cu privire la interese, pot fi evitate abaterile de comportament ale
copiilor
În cadrul familiei pot fi considerați factorii cauzali ai comportamentelor inadecvate și
indezirabile (Blândul, V.C., 2005, p. 196):
- „divergența dintre metodele parentale ale părinților;
- atitudinea indiferentă și/sau ostilă a părinților;
- atitudinea autocratică a părinţilor;
- atmosfera conflictuala in familie;
- familii monoparentale”.
Potrivit studiilor efectuate, la acești factori cauzali se adaugă violența în familie comisă de unul
dintre părinți
1.3.2 Extrafamiliari
O cauză importantă a tulburărilor de comportament la adolescenți este considerată inadaptarea
școlară. Aceasta se referă la o nepotrivire între scopurile educaționale și cerințele socio-culturale
ale școlii, în special posibilitățile reale ale elevului.

PAGE \* MERGEFORMAT 10
Blândul, V.C. (2005, p. 197) consideră că „eșecul școlar poate fi perceput ca nemulțumire și
devalorizare a persoanei prin scăderea nivelului așteptărilor și revenirea la domenii de activitate
în care succesul este mai ușor de atins”.
Neadaptarea la școală are ca rezultat probleme de comportament la elevi. Neamțu, C.(2003)
identifică câteva posibile cauze ale comportamentului inadecvat precum deficienţe în
socializarea elevului la şcoală şi variabilele procesului educaţional. Dacă managementul
educațional este eficient , acesta va putea îndeplini cu succes sarcinile de educare și socializare a
elevilor, implicându-i activ în procesul propriei dezvoltări. Totuși, dacă managementul este
inconsecvent la nivel administrativ și pedagogic, variabilele de respect pentru autoritate,
punctualitate, asumare a răspunderii, competiție și cooperare se vor dezvolta haotic și vor forma
o personalitate dezechilibrată cu comportamente inadecvate. În același timp, modul în care este
proiectat, implementat și evaluat procesul pedagogic are un impact semnificativ asupra abaterilor
comportamentale
In desfășurarea oricărei activități didactice, disciplina școlară este un element esențial astfel
încât abaterea de la valori precum: dezvoltarea stimei de sine, egalitatea de șanse, respectul
pentru demnitatea persoanei, toleranța etc. va duce la indisciplina școlară. Dacă profesorul nu
reușește să gestioneze acest tip de situație, fenomenul de indisciplină școlară se poate agrava.
Concurența dintre studenți în vederea îmbunătățirii performanței școlare poate avea efecte
pozitive, dar adăpostește și anumite riscuri. Dezavantajele sunt resimțite mai ales de studenții
mai puțin dezvoltați din punct de vedere intelectual sau de copiii care se dezvoltă în condiții
nepotrivite pentru succesul școlar.
Pentru a depune eforturi pentru anumite lucruri, elevii mai puțin dezvoltați au posibilitatea de a
primi sprijin extern și, astfel, de a-și îmbunătăți performanța academică. O altă alternativă ar fi
recurgerea la mijloace nedrepte și/sau imorale pentru a obține rezultatele dorite.
„Mijloacele legale de a atinge obiective, în combinație cu anumite modalități care sunt ilegale
pentru atingerea acestor obiective, ar putea duce la unele abateri de comportament” (Preda, V.,
1998, p.10).
Școala și familia au datoria de a promova valorile autentice, dar în alte grupuri adolescentii pot fi
influențați de valori destul de diferite, care pot fi mai puțin dezirabile pentru societate.

1.4. Semne și simptome

PAGE \* MERGEFORMAT 10
1.5.Criterii de diagnostic

1.6. Metode de evaluare și intervenție în tulburările de comportament.

Acest model de evaluare se concentrează pe evaluarea psihologică a

psihopatologiei. În opinia noastră, multe tulburări mintale pot fi studiate cel mai
eficient prin analiza patologiei din punct de vedere bio-psiho-social (Reynolds,
1995a, 1998d). Pentru anumite tulburări, evaluarea patologiei poate fi realizată
pentru perturbarea depresivă majoră de tip melancolic folosind proceduri
biologice (de exemplu, testul de supresie cu dexametazonă). În același timp,
variabilele sociale trebuie luate în considerare în orice evaluare clinică (de
exemplu, dinamica familiei, performanța școlară, relațiile cu colegii, evenimentele
semnificative, problemele cotidiene, starea de sănătate).
A existat îngrijorare și acceptare simultană a conceptului de severitate sau
intensitate a simptomelor ca aspect esențial al patologiei (Costello, 1993; Goethe,
Fischer și Wright, 1993). Cercetătorii s-au bazat mult timp pe instrumente pentru a
evalua severitatea tulburărilor, pentru a opera eficacitatea tratamentelor și pentru a
examina caracteristicile clinice anormale.
Recunoașterea, tratarea și urmărirea problemelor de sănătate mintală la tineri
poate fi complicată. Tinerii sunt adesea foarte reticenți în a căuta ajutor, deoarece
sunt în curs de dezvoltare pentru a deveni o persoană „normală”, în timp ce
explorează problemele de identitate și încearcă să se potrivească cu un grup de
colegi. (Michaud & Fombonne, 2005)
Criterii de distincție între fluctuațiile comportamentale normale și problemele mai
grave (Michaud & Fombonne, 2005):
PAGE \* MERGEFORMAT 10
 - Durata – orice probleme care durează mai mult de câteva săptămâni trebuie
considerate potențial dăunătoare; reevaluarea stării psihice în mai momente
- Persistența și severitatea simptomelor fixe - pierderea fluctuațiilor normale ale
dispoziției și comportamentului
- Impactul simptomelor - activități școlare, relații interpersonale, activități la
domiciliu și prin aranjare

1.7. Diagnosticul diferențial

Prevenire și combatere

1.8. Impactul social și calitatea vieții

1.9 Tratamentul

PAGE \* MERGEFORMAT 10