Glosar de termeni Psihologie Clinica

Student Chetrari Mariana

1. Anancast, după Kahn, 1928, termen utilizat pentru simptomatologia obsesiv -compulsivă.
Avantajul utilizării ei este că se evită să se implice în mod eronat o conexiune între acest
tip de personalitate şi tulburările obsesionale. Tip de personalitate hiperexactă, care se
distinge prin lipsa capacităţii de refulare, conştiinciozitate şi seriozitate exagerate.

2. Anormal, care se îndepărtează de normă au normal; poate semnifica deviaţii pur

cantitative în analizele statistice dar şi modele de comportament deviante ale indivizilor.
Dificultatea delimitării normalului de anormal porneşte din tendinţa de a avea graniţe de
normalitate definite de una sau alta dintre teoriile asupra personalităţii: de exemplu, în
viziunea psihanalitică clasică homosexualitatea este privită ca anormalitate, contrar
teoriilor privind învăţarea socială. Există o tendinţă dea utiliza termeni precum neadaptare,
neacomodare, deviant în legătură cu evaluarea unui individ considerat, respectiv îl evaluăm
în funcţie de măsura în care putem vorbi de un comportament adaptativ şi nu pentru a-l
eticheta pur şi simplu. (DP 85)

3. categorii nosologice, se referă la categorii de boli; rădăcina cuvântului provine din greacă
cu sensul de boală; nosologia este o descriere sistematică şi o clasificarea bolilor.

4. Clivaj, Proces prin care o structură îşi pierde unicitatea şi este înlocuită prin două structuri
parţiale sau mai multe. În psihiatrie este sinonim cu disocierea, dedublarea personalităţii

5. Cluster, în analiza factorială denumeşte un grup de variabile care au corelaţii mai înalte
una cu cealaltă decât faţă de alte variabile; în sens larg, denumeşte orice grup de obiecte
sau evenimente care subiectiv, par să aibă o apartenenţă comună. Conversie, transformarea
unei emoţii, a unui efect refulat în manifestare de patologie somatică.

6. Defensă, reacţie obişnuită tipică, inconştientă, naturală de autoprotecţie faţă de anxietate

7. devianţă, orice model de comportament care este evident diferit de standardele acceptate
în cadrul societăţii; desigur definiţia conţine puternice accente din domeniul etic-moral şi.
folosirea termenului se face specificând forma respectivă de devianţă.

8. Dezvoltări paranoice, Expresie a unei legi psihologice potrivit căreia tendinţele afective
supuse oscilării între doi poli cresc în asemenea măsură, încât sentimente neînsemnate se
transformă în afecte profunde.

9. diagnostic diferenţial, diagnosticul care are ca scop diferenţierea între două sau mai multe
boli sau tulburări similare pe carele prezintă un individ. Extins, a ajuns să fie folosit pentru
a distinge între condiţii de multe feluri în psihologia socială şi în studiul personalităţii.

10. dinamic este un termen care în mod specific se referă la motivaţie (R.S.Woodworth),
procese inconştiente (S.Freud, C.G.Jung) şi câmpuri complexe de forţă psihologică
(K.Levin).
11. distimie, tulburare de reglare a dispoziţiei

12. dizabilitate, în general, orice incapacitate de a realiza o anumită funcţie; poate fi utilizat
pentru disfuncţii congenitale sau pentru funcţii pierdute datorită unor traume, boli, etc.
Dizabilitat semnifică faptul că persona suferă de o anume dizabilitate. Datorită multor
conotaţii negative constituite în jurul cuvântului handicap - handicapat, se preferă
desemnarea prin dizabilitat

13. Histrionic, înclinaţie spre dramatizarea situaţiilor, spre exprimarea emfatică a

sentimentelor şi spre faptul că producerea de simptome necesită prezenţa unui al treilea
spectator şi este însoţită de o relativă indiferenţă în privinţa lor.

14. interrelaţii dinamice, termen aplicabil oricărui tip de relaţii umane în care mai multe
aspecte se întrepătrund şi interrelaţionează astfel încât schimbarea care apare la o persoană
va avea efecte asupra celeilalte personae

15. Introiecţie, mecanism psihologic inconştient de încorporare imaginară a unui obiect (sau
a unei persoane), care constă în a prelua o cât mai mare parte din lumea exterioară şi a
atribui sinelui calităţile reale sau presupuse ale obiectulu

16. nevroză, defineşte o tulburare de personalitate sau mentală care nu se datorează unei
disfuncţii neurologice sau organice cunoscute; termenul poate fi folosit descriptiv pentru a
denumi un simptom sau grup de simptome legate; etiologic pentru a indica rolul cauzal
jucat de un conflict inconştient care evocă anxietate şi conduce la un mecanism de apărare
ce produce în ultimă instanţă simptomul observat. În ultimii ani s-au produs două
modificări semnificative în utilizarea termenului: utilizarea denumirii de tulburare
nevrotică ca un termen generic pentru orice tulburare mentală de durată, termen relativ
neutru în privinţa factorilor etiologici; eliminarea termenului din diagnoza psihiatrică,
acompaniată de o re-atribuire a variatelor tipuri anterior recunoscute de nevroze unor altor
clasificări diagnostice. (DP 85)

17. Refulare, fenomen psihic inconştient de apărare a eului, prin intermediul căruia
sentimentele, amintirile şi emoţiile penibile sau cele care sunt în dezacord cu modelul 175
social al unei persoane sunt menţinute în afara câmpului conştiinţei în structurile
subconştiente

18. somatizare, expresia în somatic a condiţii psihice; tulburarea prin somatizare este o
condiţie caracterizată printr-o istorie de simptome fizice multiple şi recurente pentru care
nu există o cauză fizica aparentă. Tulburarea începe virtual în perioada adolescenţei şi are
un curs cronic sau fluctuant implicând o varietate de plângeri legate de disfuncţii organice
precum dureri vagi, alergii, probleme gastrointestinale, simptome psihosexuale, palpitaţii,
simptome de conversie

19. Tendinţă accentuată, invarianţă operaţională care generează manifestări pregnante nu

numai în raport cu media, ci şi cu abaterile de la medie.

20. Timie, situaţia globală a stării de spirit, care corespunde unor combinaţii între mai multe
dimensiuni emoţionale
21. tulburare psihotică, un termen care acoperă un număr de tulburări mentale severe de
origine organică sau emoţională. Diagnosticarea are în vedere invaliditatea (deteriorarea)
capacităţii de testare a realităţii: persoana face inferenţe incorecte privitoare la realitate
externă, evaluări improprii ale acurateţei gândurilor şi percepţiilor sale şi continuă să facă
erori în ciuda dovezilor contrarii. Simptoamele clasice includ: halucinaţii, comportamente
regresive severe, dispoziţii dramatic neadecvate, vorbire incoerentă.

22. Psihodiagnostic, Avem două aspecte importante ale psihodiagnosticului care sunt
necesare a fi explicate, psihodiagnosticul și psihodiagnosticul clinic. Psihodiagnosticul se
referă la cunoaşterea factorilor psihologici a ființei umane, cu relevanţă pentru diverse
activităţi. Psihodiagnosticul clinic se concentrează asupra cunoaşterii factorilor psihologici
cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează
prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea
psihologică, interviu clinic etc.
23. Tulburări de dezvoltare cuprinde un grup de psihiatric condiții originare din copilărie
care implică afectări grave în diferite zone. Există mai multe moduri de a folosi acest
termen. Conceptul cel mai restrâns este utilizat în categoria "Tulburări specifice dezvoltării
psihologice" în ICD-10. Aceste tulburări cuprind tulburarea limbajului de
dezvoltare, tulburări de învățare, tulburări motorii, și spectrul autismului tulburări. În
definiții mai largi ADHD este inclus, iar termenul folosit este tulburări de
neurodezvoltare. Cu toate acestea, altele includ comportament
antisocial și schizofrenie care începe în copilărie și continuă prin viață. Cu toate acestea,
aceste două condiții din urmă nu sunt la fel de stabile ca celelalte tulburări de dezvoltare și
nu există aceleași dovezi ale unei răspunderi genetice comune. Tulburările de dezvoltare
sunt prezente încă de la începutul vieții. Cele mai multe se îmbunătățesc pe măsură ce
copilul crește, dar unele implică deficiențe care continuă de-a lungul vieții. Există o
componentă genetică puternică; mai mulți bărbați sunt afectați decât femelele.

24. Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este un tulburarea

neurodezvoltării caracterizat de neatenţie, sau activitate excesivă și impulsivitate, care
altfel nu sunt adecvat vârstei unei persoane. Unele persoane cu ADHD prezintă, de
asemenea, dificultăți în reglarea emoțiilor sau probleme cu functie executiva. Pentru un
diagnostic, simptomele trebuie să apară înainte ca o persoană să aibă doisprezece ani, să
fie prezentă mai mult de șase luni și să provoace probleme în cel puțin două situații (cum
ar fi școala, acasă sau activități recreative). La copii, problemele acordate atenției pot duce
la performanțe școlare slabe. În plus, există o asociere cu alte tulburări mentale și abuz de
substanță. Deși provoacă tulburări, în special în societatea modernă, multe persoane cu
ADHD pot avea o atenție susținută pentru sarcinile pe care le consideră interesante sau
satisfăcătoare (cunoscute ca hiperfocus ).

25. Tulburare disociativă de identitate (FĂCUT), cunoscut anterior ca tulburare de

personalitate multiplă (MPD), este o dezordine mentala caracterizată prin menținerea a
cel puțin două distincte și relativ durabile stări de personalitate. Tulburarea este însoțită
de goluri de memorie dincolo de ceea ce s-ar explica prin uitarea obișnuită. Stările de
personalitate arată alternativ în comportamentul unei persoane; cu toate acestea,
prezentările tulburării variază. Alte condiții care apar adesea la persoanele cu DID
includ stres post traumatic, tulburări de personalitate (mai ales la
limita și evitant ), depresie, tulburări de consum de substanțe, tulburare de
conversie, tulburare de simptom somatic, tulburari de alimentatie, tulburare obsesiv-
 compulsive, și tulburari de somn. Autoagresiune, convulsii neepileptice, flashback-uri cu
amnezie pentru conținutul flashback-urilor, tulburări de anxietate și suiciditate sunt, de
asemenea, comune.

26. Tulburare de personalitate narcisistă (NPD) este un tulburare de

personalitate caracterizată printr-un model pe termen lung de sentimente exagerate de
importanță de sine, o poftă excesivă pentru admirație, și se luptă cu empatie. Oamenii cu
NPD își petrec adesea mult timp visând cu ochii deschiși despre realizare putere și succes,
sau pe lor aspect. Acesta este un model de gânduri obsesive și un sentiment instabil de
identitate, adesea pentru a face față unei vieți reale sub-par. Persoanele cu diagnostic în
ultimii ani au vorbit despre stigmatul său în mass-media și despre posibilele legături cu
situații abuzive și traume din copilărie. Un astfel de comportament narcisist începe de
obicei la vârsta adultă timpurie și apare într-o gamă largă de situații.

27. Testul psihologic aparține surselor de date utilizate în cadrul procesului de evaluare; de
obicei este utilizat mai mult de un test. Este o procedură sistematică de obţinere a probelor
de comportament, relevante pentru funcţionarea cognitivă sau afectivă, precum şi pentru
evaluarea şi notarea acelor probe în conformitate cu standardele. Testarea psihologică
este un domeniu caracterizat prin utilizarea de mostre de comportament în scopul de a face
generalizări despre o anumită persoană. Prin mostre de comportament, se ințeleg observaţii
realizate în timp asupra sarcinilor efectuate de o persoană, care au fost, de obicei, prescrise
în prealabil. Aceste răspunsuri sunt adesea compilate în tabele statistice care permit
evaluatorului să compare comportamentul individului testat cu răspunsurile unui
grup. Testele psihologice reprezintă o rafinare sistematică a observaţiei şi a metodelor
de evaluare. Ele materializează, traduc într-un dispozitiv experimental şi de analiză
psihologică o anumită concepţie sau teorie psihologică dintr-o anumită perioadă despre o
funcţie sau despre funcţionalitatea psihică.

28. Sănătate mentală, definit de Organizația Mondială a Sănătății (CARE ), este „o stare de
bine în care individul își realizează propriile abilități, poate face față stresului normal al
vieții, poate lucra productiv și fructuos și este capabil să aducă o contribuție comunității
sale”. Cele trei componente de bază ale acestei definiții sunt (1) bunăstarea, (2)
funcționarea eficientă a unui individ și (3) funcționarea eficientă pentru o comunitate. In
conformitate cu CARE , sănătatea mintală include „bunăstarea subiectivă, autoeficacitatea
percepută, autonomia, competența, dependența intergenerațională și auto-actualizarea
potențialului intelectual și emoțional al cuiva, printre altele”. Din perspectivele psihologie
pozitivă sau de holism, sănătatea mintală poate include capacitatea unui individ de a se
bucura viaţă și pentru a crea un echilibru între activitățile de viață și eforturile de
realizare reziliență psihologică Diferențele culturale, evaluările subiective și teoriile
profesionale concurente afectează toate modul în care se definește „sănătatea mintală”.

29. REZILIENȚA capacitatea de a trece peste momentele grele ”Criza va trece oricum, dar
echilibrul emoțional se va reface mai greu.”

30. TULBURĂRI DE NEURODEZVOLTARE

Noțiunea de ”Tulburare de neurodezvoltare” se află cu siguranță pe buzele părinților și
aparținătorilor atunci când părăsesc cabinetul specialistului. Tulburările de
neurodezvoltare sunt catalogate ca un grup de condiții patologice ce debutează în perioada
de dezvoltare a copilului, înainte de perioada de incluziune școlară. Tulburările de
 neurodezvoltare fiind caracterizate prin deficite în dezvoltare, cu implicații în deprecierea
(adică deteriorarea sau compromiterea) funcționării sociale, educaționale sau personale.
Aceste deprecieri vor avea ca efect negativ incapacitatea de adaptare la cerințele formulate
de mediile sociale sau de domeniile de funcționare neurotipice.

31. Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare

mentală care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.
Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie sau - dacă este mai puțin
intensă și simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie. În timpul maniei, individul se
comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil. Indivizii adesea iau decizii
nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele. Nevoia de somn este de obicei
redusă în timpul fazelor maniacale.[4] În timpul perioadelor de depresie, ei pot plânge, pot
avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții. Riscul de suicid în
rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când auto-
vătămarea are loc la 30–40 procente. Alte probleme de sănătate mentală precum tulburările
de anxietate și tulburarea de abuz de substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu tulburarea
bipolară.

32. Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin
două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este
însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod
normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.

33. Tulburările de personalitate sunt tipare (modele) cognitive, emoționale, ale impuls-
controlului și relațiilor cu ceilalți, constante și durabile în timp, nonfuncționale, perturbate,
care nu permit funcționarea normală în viața de zi cu zi. Tulburările de personalitate nu se
încadrează în tiparul clasic de boală. Nu au un debut limitat în timp, o perioadă de stare și
apoi o vindecare în urma unui tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltări
dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei în cauză. Aceste structuri particulare au
anumite caracteristici:
• sunt schițate și se dezvoltă încă din copilărie;
• se cristalizează la adolescență;
• însoțesc persoana de-a lungul întregii sale existențe.

34. Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare

interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși înapoi sau înainte,
tulburări somatice și ruminația. Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față
de evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente. Anxietatea nu este același
lucru cu frica, care este un răspuns la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea
implică așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un simțământ de neliniște și
îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar
în mod subiectiv ca amenințătoare. Este adesea acompaniată de tensiune
musculară, agitație, oboseală și probleme de concentrare. Dacă anxietatea este
experimentată în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.

35. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare mintală în care persoana simte
nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat (numite „compulsii”) sau are anumite
gânduri în mod repetat (numite „obsesii”). Persoana este incapabilă să controleze gândurile
sau activitățile pentru mai mult de o scurtă perioadă de timp. Compulsii obișnuite sunt
spălatul pe mâini, numărarea lucrurilor sau a verifica dacă ușa este încuiată. Unora le poate
fi dificil a arunca lucruri care nu mai sunt folosite. Aceste activități au loc într-o asemenea
 măsură încât viața zilnică a persoanei este afectată negativ. Acestea adesea iau mai mult
de o oră din zi. Cei mai mulți adulți realizează că comportamentele lor de acest fel nu au
sens. Condiția este asociată cu ticuri, tulburarea de anxietate și un risc crescut
de sinucidere.

36. Tulburarea de personalitate disociativă este un întreg complex de tulburări de

personalitate mentală, care se caracterizează prin transformări sau tulburări ale unui număr
de procese care apar în psihicul subiecților, cum ar fi un sentiment de identitate personală,
memorie, conștiință, conștientizarea continuității propriei identități. De regulă, aceste
procese sunt combinate în psihicul subiecților, cu toate acestea, atunci când sunt loc
disocierea, procesele individuale sunt izolate de conștiință și făcute într-o oarecare măsură
independentă. De exemplu, o identitate personală poate fi pierdută și poate apărea o nouă,
ca într-o stare de fuziune disociativă sau personalitate multiplă, sau amintirile individuale
pot deveni inaccesibile pentru conștiință, ca în amnezia psihogenă.

37. Tulburarea cu simptome somatice se caracterizeaza prin prezenta unuia sau mai multor
simptome fizice cronice asociate cu un nivel semnificativ si disproportionat de anxietate si
dificultate de functionare in viata de zi cu zi. Desi o persoana cu tulburare cu simptome
somatice prezinta simptome, acestea nu au o explicatie medicala.

38. La tulburările de alimentație (sau tulburările de a manca comportamente ) ( TCA )

sunt caracterizate printr - o tulburare legată de produsele alimentare. Ele vin sub mai multe
forme și pot apărea la orice vârstă, inclusiv adolescenți și tineri. Sunt foarte frecvente și
pot apărea la orice persoană. Acestea pot fi legate, mai rar, de tulburări mentale mai severe,
cum ar fi depresia, psihozele (delirul otrăvirii) sau reflectă funcționarea la limită și / sau
dependență.

39. Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta - pentru a
urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba "accidente", poate
deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta
peste 5 ani. Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul:-
- encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi
chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu;
- enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea
sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru
encoprezis acesta poate avea un scop sau nu.

40. Ritmul neregulat somn-veghe este o tulburare de somn care face parte din
tulburările ritmului circadian . Este expresia unei dezorganizări totale a ciclurilor somn-
veghe comparativ cu ritmul nictemeral .

41. Ritmul circadian reunește toate ciclice procesele biologice cu durata de aproximativ 24
de ore. Un ritm circadian este un ritm biologic care durează aproximativ 24 de ore, care are
cel puțin un ciclu în fiecare perioadă de 24 de ore. Termenul „circadian”, inventat de Franz
Halberg, provine din latina circa, „în jurul” și moare, „zi”, și literalmente înseamnă ciclu
care durează „aproximativ o zi”. Ritmul somn-veghe este un factor decisiv în viața de zi
cu zi a majorității animalelor, de la nevertebrate la oameni . Cel mai vizibil ritm circadian
la plante se referă la poziția frunzelor și a petalelor, care se îndreaptă sau se deschid mai
mult sau mai puțin în funcție de momentul zilei. Ritmurile circadiene pot fi observate și
în organismele unicelulare, cum ar fi mucegaiurile și cianobacteriile . Strict vorbind,
 ritmurile circadiene sunt endogene . Sunt produse de ceasuri biologice, calificate și ca
circadiene. Acestea funcționează chiar și în absența oricărui stimul extern, în condiții
perfect constante de lumină și temperatură, timp de săptămâni sau chiar luni. Acest ciclu
continuu se numește alergare liberă . În condiții constante, aceste ritmuri endogene fac
posibilă menținerea periodicității de 24 de ore, dar ritmurile exogene, cauzate de stimuli,
evoluează independent de ceasul nostru biologic și nu sunt conforme cu perioada de 24 de
ore. Pentru a descrie un ritm biologic care se manifestă numai atunci când organismul este
expus alternanței zi - noapte, se vorbește mai degrabă de ritm nictemeral .Studiul formal al
ritmurilor biologice se numește cronobiologie
42. O disfuncție sexuală sau disfuncție sexuală, se referă la o dificultate întâmpinată de una
sau mai multe persoane în timpul unei anumite etape a activității sexuale care
implică dorința, excitația sau orgasmul . Pentru a vindeca cu succes sau a maximiza
impactul pozitiv al tratamentului comportamental și medicamentos pentru cauzele
disfuncției sexuale, este important să aveți o abordare cuprinzătoare a problemei. Ar trebui
să se ia în considerare un istoric medical sau psihologic (dacă
există). Anxietatea, vina (asociate cu masturbarea printre
indieni), stresul si anxietatea sunt simptome de disfunctie sexuala.
43. Disforia de gen Apatia de gen este un termen medical utilizat în manualul de Asociatiei
Americane de Psihiatrie (APA) pentru a descrie situația dificilă a persoanei transgender se
confruntă cu un sentiment de inadecvare între ei de gen atribuite și identitatea de gen .
Deoarece acest manual a fost revizuit, termenii transsexualism, incongruență de gen
și apoi disforie de gen au fost folosiți succesiv. Din 2013, APA a insistat că „nerespectarea
de gen nu este o tulburare mentală. Disforia de gen se caracterizează prin prezența asociată
a unei suferințe clinice semnificative. "
44. Tulburarea consumului de substanțe ( SUD ) este consumul persistent de droguri
(inclusiv alcool), în ciuda daunelor substanțiale și a consecințelor adverse. Tulburările de
utilizare a substanțelor se caracterizează printr-o serie de probleme mentale / emoționale,
fizice și comportamentale, cum ar fi vinovăția cronică; incapacitatea de a reduce sau a opri
consumul substanței (substanțelor) în ciuda încercărilor repetate; condus în stare de
ebrietate; și simptome de sevraj fiziologice. Clasele de droguri implicate în SUD includ:
alcool ; canabis ; fenciclidină și alți halucinogeni, cum ar fi arilciclohexilaminele ;
inhalante ; opioide ; sedative, hipnotice sau anxiolitice ; stimulente ; tutun ; și alte substanțe
sau necunoscute.
45. O tulburare bipolară (anterior boală sau psihoză maniaco-depresivă) este psihiatria o
„ tulburare a dispoziției ” caracterizată printr-o succesiune de
episoade maniacale (sau hipomanice ) și depresie . Acest nume al Asociatiei Americane de
Psihiatrie, care apare în mod oficial din 1980, în a treia ediție a Diagnostic si Statistic
Manual de Mental Disorders, a fost adoptată în 1992 de către Clasificarea Internațională a
Bolilor din cele OMS, care utilizează categoria „tulburare afectivă“. Bipolară ” Pentru a
distinge diferite tipuri. Interacțiunea factorilor biologici, genetici și de mediu poate explica
apariția tulburării bipolare. De Simptomele pot fi mai mult sau mai puțin grave și tratate în
diferite moduri, dar poate dura mai mulți ani înainte de diagnosticul este stabilit
ferm. Prevalența de tulburare bipolara este estimat la aproximativ 1 la 2% din populație, în
Europa, Asia și America. Acestea afectează atât femeile, cât și bărbații și sunt asociate cu
un risc ridicat de sinucidere.
46. O tulburare de personalitate desemnează, în psihiatrie și în abordarea care urmează
preceptele Manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale ( DSM-5 ), o
categorie de trăsături de personalitate slab adaptate care implică funcții cognitive și
comportamentale. Aceste comportamente sunt instabile și sunt adesea asociate cu suferință
sau dizabilitate semnificativă. Definițiile pot varia în funcție de alte surse.
47. O parafilie, (din greaca para- [ παρά ], „aproape, lângă” și -philia [ φιλία ], „dragoste”)
este o atracție sau practică sexuală care diferă de actele considerate în mod tradițional
„normale”. Este distinctă de tulburarea parafilică și, prin urmare, nu este considerată o
tulburare mentală. Practicile interzise de lege sunt clasificate drept infracțiuni
sau infracțiuni sexuale în diferite țări.Tulburările de personalitate sunt evaluate pe Axa
2 a DSM-IV-TR a Asociației Americane de Psihiatrie și în Capitolul 05 din ICD-
10 ( Clasificarea Internațională a Bolilor ), publicat de Organizația Mondială pentru
Sănătate (OMS). Pe de o parte, personalitatea, așa cum este definită psihologic, se referă
la trăsăturile comportamentale și psihologice care disting fiecare individ. Pe de altă parte,
o tulburare de personalitate este definită de unul sau mai multe comportamente care diferă
de normele și așteptările societale. Persoanele diagnosticate cu tulburări de personalitate
pot întâmpina dificultăți de cunoaștere, emoții, relații sociale și / sau interpersonale și
controlul impulsurilor. În general, tulburările de personalitate sunt diagnosticate la 40-60%
dintre pacienții psihiatrici spitalizați, ceea ce înseamnă că este cel mai frecvent diagnostic
psihiatric.
48. Dischinezia tardivă ( grecesc due = „rele“ și kineză = „mișcarea“) este un efect
secundar indus de tratament neuroleptice sau la copii, ca efect secundar al medicamentelor
împotriva tulburărilor gastrointestinale. Este un efect secundar extrapiramidal . Există
două categorii de mișcări anormale induse de neuroleptice, diskinezii precoce (la începutul
tratamentului) și diskinezii tardive. Cel mai adesea, acestea sunt orale și faciale și prezente
sub formă de mișcări coreoatetotice (cazuri destul de tardive), mestecarea repetitivă și
incontrolabilă și proeminența limbii (cazuri destul de timpurii) (vezi sindromul iepurelui ).
Mai rar, aceste mișcări implică alte grupe musculare. Aceste diskinezii generează un
fenomen social de respingere a persoanei afectate în plus față de cel cauzat de boala inițială
și pot determina pacienții să se izoleze sau chiar la unele persoane, pot duce la sinucidere
prin excluderea rezultată sau degradarea ireversibilă a imaginii de sine ( dismorfofobie ).
49. Termenul psihoză de hipersensibilitate la dopamină este utilizat pentru a se referi la
apariția spontană a episoadelor psihotice și / sau la apariția diskineziei
tardive după retragerea unui medicament antipsihotic. Unele studii au menționat
simptomele de sevraj, inclusiv psihozele de sevraj după oprirea clozapinei și au încercat să
explice acest simptom grav prin hipersensibilitate la receptorii dopaminei . Acest fenomen,
numit psihoză de hipersensibilitate, poate fi explicat prin dezvoltarea toleranței la efectul
medicamentului. În literatură, există mai multe cazuri de psihoză de hipersensibilitate
atunci când se utilizează alte neuroleptice. Discuțiile mai ample despre retragerea din alte
antipsihotice se învârt de obicei în jurul diskineziei tardive, un efect secundar mult mai
mare și mai durabil al terapiei antipsihotice.
50. Un studiu de caz este o examinare detaliată și detaliată a unui anumit caz (sau unor cazuri)
într-un context real. De exemplu, studiile de caz în medicină se pot concentra pe un pacient
sau o boală individuală; studiile de caz în afaceri ar putea acoperi strategia unei anumite
firme sau o piață mai largă ; în mod similar, studiile de caz în politică pot varia de la o
întâmplare restrânsă în timp (de exemplu, o campanie politică specifică ) la o întreprindere
enormă (de exemplu, un război mondial ). În general, un studiu de caz poate evidenția
aproape orice persoană, grup, organizație, eveniment, sistem de credință sau acțiune. Un
studiu de caz nu trebuie neapărat să fie o singură observație ( N = 1), dar poate include
multe observații (unul sau mai mulți indivizi și entități pe perioade multiple de timp, toate
în cadrul aceluiași studiu de caz). Proiectele de cercetare care implică numeroase cazuri
sunt denumite frecvent cercetări cross-case, în timp ce studiul unui singur caz se numește
research in-case.