C15 Psihopatologie, definiții,

concepte
Prof.univ.dr. Loredana-Ileana Vîșcu
Definiție (Doron,2009,p41)

 Psihopatologia este o disciplină academică, ce vizează cercetarea fundamental sau aplicată,

cu un domeniu foarte vast, deoarece se întinde de la biologic, chiar biochimic și până la
cultural, trecând prin psihologie;

 Azi este imposibil să se ofere o sinteză, iar cuvântul psihopatologie este o moștenire a
secolului al XIX-lea
Psihopatologie ateoretică (Ionescu Ș,2006, 14 abordări în
psihopatologie, Ed Trei, București, pp 21-39)

 Ideea creării unei psiopatologii în care descrierea diverselor tulburări (nosologia) să fie
ateoretică a apărut în SUA prin crearea Manualului diagnostic și statistic al tulburărilor
mintale, cunoscut sub numele de DSM;

 Prima ediție DSM I apărută în 1952 a fost puternic influențată de pdv psihobilogic al lui
Adolf Meyer, ce privea tulburările mintale ca reacții ale personalității la foctorii psihologici,
sociali și biologici;

 DSM II, apărut 16 ani mai târziu a renunțat la cuvântul reacție și s-au utilizat termini care nu
presupuneau un cadru theoretic specific pentru înțelegerea tulburărilor mintale nonorganice;

 DSM III a început în 1974 când APA a creat un grup de lucru asupra nomenclaturii și
statisticilor, ce funcționa ca un comkitet de orientare ce superviza redactarea lucrării; DSM III
a fost apobat în 1979 de APA . În 1983 ediția III a fost revizuită, pentru că unele criterii de
diagnostic nu mai corespundeau datelor obținute, erau neclare și contradictorii;
 După o cercetare elaborate a publicațiilor deja existente în 1994 a apărut DSM IV,
caracterizat prin modificări majore;

 8 tulburări din DSM III dispar sau sunt incorporate în alte categorii (tulburările de
identitate, transexualismul, personalitatea pasiv-agresivă);

 13 noi tulburări apar în DSM IV: sindromurile RETT, HELLER ți ASPERGER, tulburarea
de alimentație a copilului, delirul cu etiologii multiple, demența cu etiologii multiple,
tulburarea catatonică datorată unei afecțiuni fizice, tulburarea bipolară II, stresul acut,
disfuncția sexuală datorită unei substanțe psihoactive, narcolepsia, tulburarea somnului
legată de respirație;
 DSM IV propune o clasificare multiaxială, diagnosticul complet face referire la toate cele
5 axe ale sale:

 Axa I- sindroame clinic;

 Axa II- Tulburări de personalitate;

 Axa III- condiții și tulburări fizice prezente la persoana evaluate;

 Axa IV- Probleme psihosociale și de mediu care ar putea afecta diagnosticul, tratamentul și
prognosticul tulburărilor psuhice;

 Axa V- evaluarea globală a funcționării psihologice, sociale și profesionale a persoanei

evaluate
 DSM V părut în 2013 (ca ultima revizuire a DSM IV) este structurat pe 3 părți:

- Partea I- cu bazele DSM V, introducere, utilizarea manualului, atenționare privind utilizarea

manualului în situații medico-legale;

- Partea a II-a- cu : criterii și coduri de diagnostic și tulburări de neurodezvoltare; Tulburări

din spectrul SCH și alte tulburări psihotice; tulburarea bipolară și tulburări înrudite;
tulburările depressive, tulburările anxioase; TOC și tulburările înrudite; tulburări associate
traumei și factorilor de stres; tulburările disociative; etc;

- Partea a III-a cu: măsurători și modele; instrumente de evaluare bazate pe măsurători;

formularea bazată pe specificul cultural; modelul alternativ DSM5 pentru tulburările de
personalitate; afecțiuni care necesită studii suplimentare;

- Anexă ….
Necesitatea sistemelor de clasificare a tulburărilor psihice și examenul clinic (Vancea
F, 2011, Bazele psihopatologiei, curs universitar, Ed Psihomedia, Sibiu, pp 17-26)

 Abordarea ateoretică în psihopatologie propusă de DSM are menirea de a depășii limitele

cunoștințelor existe privind etiologia tulburărilor psihice și să faciliteze comunicarea dintre
clinicieni cu orientări teoretice diferite;

 Pentru a se stabili un diagnostic clinic, medical și psihologul clinician apelează la

sistemele de clasificare existente ce au la bază categorii diagnostic precum: sch, tulburări
ffective, tulburări de personalitate etc
- Categoriile fundamentale, cf Tratatului de psihiatrie Oxford, sunt:

1. Retardarea mintală- presența în primii ani ai copilăriei a unui deficit de funcționare

intelectuală;

2. Tulburări de personalitate- presența unor anomalii comportamentale care se prefigurează

încă din copilărie, se cristalizează la vârsta adultă și au tendința de a se estompa la
bătrânețe;

3. Tulburări mintale- constau în anomalii de comportament sau trăiri psihice cu conținut

patologic, ce au un debut în mod distinct după o perioadă de funcționare normal; pentu a se
pune acest dg trebuie ca anomalia să fie prezentă o anumită perioadă de timp și să aibă o
anumită gravitate
4. Tulburări de adaptare- corespund criteriilor unei tulburări mentale, dar intervine în
legătură cu un eveniment stresant sau cu o schimbare de mediu;

5. Alte tulburări ( ce nu se înscriu în primele 4 menționate) ex: preferințe sexuale anormale,

tulburări induse de drog sau alcool);

6. Tulburări de dezvoltare;

7. Alte tulburări specifice copilăriei- definite în funcție de tipurile de simptome, de gruparea

lor, de evoluție și de prognostic
 Principalele sisteme de clasificare sunt:

1. ICD 10- clasificarea internațională a bolilor- elaborate de OMS , a ajuns șa varianta 10;

2. DSM, ajuns la variant V

Delimitări: nevroză/psihoză/tulburări de
personalitate
 Nevroza=tulburări mintale (psihice) mai puțin severe decât psihozele și se caracterizează
prin simptome mai apropiate de experiența normal și deci mai frecvent întâlnite (intră
tulburările anxioase);

 Psihoza= forme severe de afecțiuni mintale, cum ar fi sch, tulburările affective, tulburările
mintale organice.
Tulburări de personalitate
Nu au un debut distinct,
afecțiunea apare chiar din
copilărie și adolescență și
durează toată viața
Nu există conștiința bolii
Orientat în mediu și în
realitate dar percepe realitatea interacțiuni adecvate cu
deformat, specific, relațiile
sunt inadecvate
Nevroze
Au un debut distinct, datorat
unor evenimente de mare
intensitate emoțională,
existențială și psihică
Are conștiința bolii
Orientat în realitate, are
mediul
Psihoze
Au un debut distinct datorat
unor evenimente nedefinite,
boala evoluează cyclic
(puseuri) cu perioade de
remitere;
Nu are conștiința bolii
Are loc ruperea contactului cu
realitatea sau negarea
realității;
Crează o nouă lume a lui în
care caută securitatea
Tulburări de personalitate
Are comportamente mai mult
sau mai puțin bizarre,
nepotrivite
Nu are halucinații sau idei
delirante ci idei predominante
tipului
Nu prezintă tulburări
psihosomatice
Folosește mecanisme de
apărare în încercarea de a
reduce anxietatea
Nevroze
Are comportamente sociale
acceptabile
Nu are halucinații sau idei
delirante ci idei specific
tipului
Are tulburări psihosomatice
variate, foarte intense uneori
Folosește mecanisme de
apărare pentru a reduce
anxietatea
Psihoze
Are comportamente bizarre,
nepotrivite, neadaptative cu
halucinații, delir, autism
Poate prezenta halucinații
și/sai idei delirante
Pot să apară tulburări
psihosomatice
De regulă, mecanismele de
apărare sunt ineficiente, duc
la dezorganizarea
personalității, pot sa apară
disocierea și/sau negarea