Curs 9

PSIHIATRIE
Dr. Camelia N.P. Boancă
Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP Zurich
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic:
A. Un tipar pervaziv caracterizat printr-o lipsă de interes față de
relațiile sociale și un registru restrâns de exprimare a emoțiilor în
relațiile intrapersonale, care debutează la vârsta de adult tânăr, se
manifestă în diverse situații și îndeplinește patru (sau mai multe) din
următoarele criterii:
1. Nu își dorește și nici nu îi fac plăcere relațiile apropiate nici măcar să facă
parte dintr-o familie.
2. Aproape întotdeauna alege activitățile solitare.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
3. Are un interes redus sau nu este deloc interesat de experiențe sexuale cu o
altă persoană.
4. Există un număr restrâns de activități sau niciuna.
5. Nu are alți prieteni apropiați sau alți confidenți cu excepția rudelor de
gradul I.
6. Este indiferent la lauda sau la critica altora.
7. Apare ca o persoană rece distanțată emoțional, indiferentă și aplatizată
afectiv.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
B. Aceste manifestări nu apar exclusiv în cazul schizofreniei, tulburării
bipolare sau depresive cu simptome psihotice, altei tulburări
psihotice, sau tulburărilor din spectrul autismului și nu pot fi
atribuite efectelor fiziologice ale unei alte afecțiuni medicale.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
2. Elemente de diagnostic asociate:
Pacienții cu tulburare de personalitate schizoidă prezintă:
• O exprimare dificilă a mâniei chiar și la o provocare directă (lipsiți de
emoție).
• Par sa eșueze în atingerea scopurilor.
II. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOIDĂ
2. Elemente de diagnostic asociate:
• Reacționează pasiv la situații negative și răspund inadecvat la
evenimente de viață importante.
• Au puțini prieteni, rare întâlniri romantice, nu se căsătoresc în
general.
• Lucrează bine în condiții de izolare socială.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic:
A. Un tipar pervaziv caracterizat prin relații sociale și interpersonale
deficitare, marcate de disconfort acut și capacitate redusă de a
dezvolta relații apropiate, precum și prin distorsiuni cognitive și
perceptive și comportament excentric, care debutează la vârsta de
adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau
mai multe) din următoarele criterii:
1. Idei de referință (exclusiv idei delirante de referință).
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
2. Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt
în dezacord cu normele culturale (e.g. credințe în superstiții, clarviziune,
telepatie, sau al „șaselea simț”; la copii și adolescenți pot exista fantezii și
preocupări ciudate).
3. Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
4. Gândire și limbaj bizare (e.g. vorbire vagă, de circumstanță, metaforică,
supra elaborată sau stereotipă).
5. Caracter suspicios sau ideație paranoidă.
6. Sentimente inadecvate sau limitate.
7. Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat.
8. Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepția rudelor de gradul
întâi.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
1. Criterii de diagnostic (cont.):
9. Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și
are tendința de a se asocia mai curând cu temeri paranoide decât cu
aprecieri negative despre sine.
B. Aceste manifestări nu apar exclusiv în cadrul schizofreniei,
tulburărilor bipolare sau depresive cu simptome psihotice sau
tulburărilor din spectrul autismului.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
2. Elemente asociate care susțin diagnosticul:
Pacienții cu tulburare de personalitate schizotipală prezintă
următoarele caracteristici:
• Solicită adesea tratament pentru simptomele asociate de anxietate și
depresie și nu pentru elementele tulburării de personalitate în sine.
• Ca răspuns la stres indivizii cu această tulburare pot prezenta
episoade psihotice tranzitorii (minute, ore) dar sunt insuficiente
pentru a stabili un diagnostic suplimentar de tulburare psihotică
scurtă sau tulburare schizofreniformă.
III. TULBURAREA DE PERSONALITATE
SCHIZOTIPALĂ
2. Elemente asociate care susțin diagnosticul (cont.):
• Jumătate din pacienți au în istoric un episod depresiv major.
• Tulburarea se asociază frecvent cu tulburările de personalitate
schizoidă, paranoidă, evitantă și borderline.
• Pacienții schizoizi și schizotipali pot fi ridiculizați ca stranii, neadaptați
cu o existență solitară.