NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Neurobiologia tulburarii de
atentie/hiperactivitate (ADHD)

• Tipul neatent
• Tipul hiperactiv/impulsiv
• Tipul combinat
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Simptome neatentie:

• ignoră detaliile
• greșește din neglijență
• își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
• pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
• nu respectă instrucțiunile
• nu termină ceea ce a început
• are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
• evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
• pierde lucruri de care are nevoie
• este distras de zgomote exterioare
• este uituc în activitățile lui
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
Simptome hiperactivitate:

• aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui

• vorbește excesiv.
• se agită sau se foiește.
• trebuie să se ridice de pe scaun.
• are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber
nezgomotoase.
• este în permanenta mișcare, parcă ar fi animat de un motor

Simptome impulsivitate:

• răspunde înainte ca întrebările să fie complete.

• are dificultăți în a-și aștepta rândul.
• întrerupe sau deranjează alte persoane
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Basic Clin Neurosci 2017 Jul-Aug; 8(4): 267–278.

Functional Brain Connectivity Differences Between Different ADHD Presentations:

Impaired Functional Segregation in ADHD-Combined Presentation but not in ADHD-
Inattentive Presentation

Amir Hossein Ghaderi Mohammad Ali Nazari, Hassan Shahrokhi and Amir Hossein
Darooneh

Contrary to Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), fifth edition,
some studies indicate that ADHD-inattentive presentation (ADHD-I) is a distinct diagnostic
disorder and not an ADHD presentation. The results show that clustering coefficient of
theta band was significantly different among three groups and significant differences were
observed in theta global efficiency between controls and ADHD-C. Regarding the alpha
band, a lower clustering coefficient was observed in control subjects. In the beta band,
clustering coefficient was significantly different between the control and children with
ADHD-C and also between ADHD-I and ADHD-C. The clustering coefficient, in the
subjects with ADHD-C, demonstrated a rapid decline and was significantly lower than the
subjects with ADHD-I and control. Decreased clustering, in high thresholds, may be
associated with hyperactivity while increased segregation in low thresholds with
inattentiveness. A different functional network occurs in the ADHD-C brain that is
consistent with several studies that have reported ADHD-I as a distinct disorder.
Comorbidități
• 2) Cele mai frecvente tulburări asociate sunt tulburările
depresive (până la 75%)
• 3) cele de conduită (CD) şi cea opoziţionist-sfidătoare (ODD)
(30-50%),
• 4) cele anxioase (25%),
• 5) sindromul Tourette ( 7-34%).
• 6) De asemenea, 30% din cei diagnosticaţi cu “pathological
gambling” (joc patologic) suferă de ADHD.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
Comorbidități

• În 2014, Carlin Miller și colegii ei au publicat un studiu în care au

urmărit 96 de subiecţi de la vărsta de 9 ani, când au fost diagnosticați
cu ADHD, timp de aproximativ 10 ani.

• Acești subiecţi au fost comparați cu un grup de 85 de persoane care

nu au fost diagnosticate niciodată cu ADHD.

• Principala concluzie a fost că persoanele diagnosticate cu ADHD în

copilărie au mai multe șanse să îndeplinească criteriile pentru o
tulburare de personalitate la vârsta adultă.

• În plus, cei care încă îndeplineau criteriile pentru ADHD la vârsta

adultă au fost expuși unui risc sporit pentru îndeplinirea criteriilor
pentru tulburarea de personalitate antisocială și paranoidă în special.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
Comorbidități
• Acest lucru este în concordanță cu studii anterioare care au constatat
că ADHD și în special tulburările de personalitate impulsive
(denumite și Tulburări de personalitate din Clusterul B) tind să apară
frecvent împreună.

• Dacă te uiți la definiția acestor diagnostice, acest lucru are sens -

impulsivitatea este o trăsătură esențială pe care aceste tulburări pe
care o au în comun.

• Una dintre ideile mai noi este că atât ADHD cât și anumite tulburări de
personalitate pot fi doar expresii diferite ale unei aceleiaşi probleme
care stă la baza acestor simptome

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

S. Hoermann, C.E. Zupanick, M. Domback (2015)
 Etiologia ADHD

• Cauzele pur sociale pot fi excluse ca si etiologie a ADHD

• Factorii sociali pot avea efect moderator al gravitatii bolii

precum si a riscului de a dezvolta tulburari asociate
precum ODD sau CD

• Orice teorie credibila privind natura ADHD trebuie sa aiba

in vedere aspecte neuropsihologice relationate cu
dezvoltarea inhibitiei, autoreglarii si functionarii executive

• Aceste functii au o heritabilitate crescuta iar studiile

realizate pe gemeni au confirmat contributia genelor in
aparitia bolii
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Zone ale creierului afectate in ADHD

 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Zone ale creierului afectate in ADHD

 INTRODUCERE IN NEUROSTIINTE

Sistemele dopaminergice mezolimbic si nigrostriat

NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

• Rezultatele studiilor familiale și gemelare sugerează că contribuțiile

genetice la tulburările psihiatrice nu se suprapun în toate cazurile pe
categorii actuale de diagnosticare.

• Rezultatele proiectului Psychiatric Genomics Consortium oferă dovezi

relevante pentru obiectivul de a depăși sindroamele descriptive din
psihiatrie și spre o nosologie bazată pe cauza bolilor.

• Astfel, în 2013 s-au găsit polimorfisme specifice care stau la baza

efectelor genetice comune în cazul a cinci tulburări psihiatrice: cea din
spectrul autist, tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate,
tulburarea bipolară, tulburarea depresivă majoră și schizofrenia,
tulburări care ocupă capitole distincte în DSM V.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

• Un studiu ulterior (2018) a confirmat un risc genetic comun pentru

unele tulburări psihiatrice cum ar fi tulburarea de hiperactivitate/deficit
de atenție, tulburarea bipolară, tulburarea depresivă majoră și
schizofrenia.

• Gradul ridicat de corelație genetică dintre aceste tulburări psihiatrice

adaugă dovezi suplimentare la afirmaţia că nosologia actuală nu
reflectă procese patogene distincte, cel puțin la nivel genetic.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

 Cel mai folosit medicament pentru tratarea

ADHD este Ritalinul

 Ritalinul (Methylphenidate) este un

psihostimulant derivat din amfetamina

 Ritalinul actioneaza blocand proteina

transportoare a dopaminei DAT

 Astfel impacteaza circuitul dopaminergic

mezolimbic si functionarea corpilor stiati si
a cortexul prefrontal
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Receptorul
D2 si alela
A1
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Rolul catecolaminelor
in ADHD: gena COMT
si ADRA
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

• Gena care produce receptorul 4 al dopaminei se numeste DRD4

• Ea poate exista in mai multe variante, varianta DRD4-7R
regasindu-se la 19% din populatie fiind asociata cu Novelty
seeking
• Aceasta varianta a aparut acum 30.000-50.000 ani odata cu
migrarea Homo Sapiens din Africa spre Orientul Mijlociu si
Europa, fiind mai prezenta la cei care au migrat decat la cei care
au ramas
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Impulsivitatea si serotonina: SERT, 5-HT1, 5-HT2, MAO

 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
June 2010, Human Brain Mapping 31(6)
.

Is the ADHD Brain Wired Differently? A Review on Structural and Functional Connectivity in
Attention Deficit Hyperactivity Disorder

Kerstin Konrad and Simon B Eickhoff

In recent years, a change in perspective in etiological models of attention deficit hyperactivity disorder
(ADHD) has occurred in concordance with emerging concepts in other neuropsychiatric disorders
such as schizophrenia and autism. These models shift the focus of the assumed pathology from
regional brain abnormalities to dysfunction in distributed network organization. In the current
contribution, we report findings from functional connectivity studies during resting and task states, as
well as from studies on structural connectivity using diffusion tensor imaging, in subjects with ADHD.
Although major methodological limitations in analyzing connectivity measures derived from
noninvasive in vivo neuroimaging still exist, there is convergent evidence for white matter pathology
and disrupted anatomical connectivity in ADHD. In addition, dysfunctional connectivity during rest and
during cognitive tasks has been demonstrated. However, the causality between disturbed white matter
architecture and cortical dysfunction remains to be evaluated. Both genetic and environmental factors
might contribute to disruptions in interactions between different brain regions. Stimulant medication not
only modulates regionally specific activation strength but also normalizes dysfunctional connectivity,
pointing to a predominant network dysfunction in ADHD. By combining a longitudinal approach with a
systems perspective in ADHD in the future, it might be possible to identify at which stage during
development disruptions in neural networks emerge and to delineate possible new endophenotypes of
ADHD.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
Netw Neurosci. 2019; 3(2): 567–588. .

ADHD symptoms are associated with the modular structure of intrinsic brain networks in a
representative sample of healthy adults

Kirsten Hilger and Christian J. Fiebach

Attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD) is one of the most common neurodevelopmental

disorders with significant and often lifelong effects on social, emotional, and cognitive functioning.
Influential neurocognitive models of ADHD link behavioral symptoms to altered connections between
and within functional brain networks. Here, we investigate whether network-based theories of ADHD
can be generalized to understanding variations in ADHD-related behaviors within the normal (i.e.,
clinically unaffected) adult population. In a large and representative sample, self-rated presence of
ADHD symptoms varied widely; only 8 out of 291 participants scored in the clinical range. Subject-
specific brain network graphs were modeled from functional MRI resting-state data and revealed
significant associations between (nonclinical) ADHD symptoms and region-specific profiles of
between-module and within-module connectivity. Effects were located in brain regions associated with
multiple neuronal systems including the default-mode network, the salience network, and the central
executive system. Our results are consistent with network perspectives of ADHD and provide further
evidence for the relevance of an appropriate information transfer between task-negative (default-
mode) and task-positive brain regions. More generally, our findings support a dimensional
conceptualization of ADHD and contribute to a growing understanding of cognition as an emerging
property of functional brain networks.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

• ADHD nu este o tulburare de atentie ci o tulburare a

functiilor executive

• Aceasta se refera la reglarea interna a comportamentului

orientat spre evenimente viitoare

• Afectarea functiilor executive il fac pe individ mai unsor de

influentat in special de stimulii imediati din mediu si mai
preocupat de recompense imediate
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Funcţiile cognitive numite „executive” includ un număr de procese

psihologice:

• 1) selecţia informaţiei pertinente;

• 2) reactualizarea, menţinerea şi manipularea informaţiei „on-line” în
memoria de lucru;
• 3) planificarea şi organizarea în funcţie de contingenţe specifice;
• 4) controlul comportamentului şi adaptarea la schimbările din mediu;
• 5) luarea deciziei pe baza consecinţelor pozitive sau negative.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
• Funcţiile executive se referă la acele abilităţi ce ne permit să
desfăşurăm cu succes activităţi sociale şi instrumentale, cum ar fi:
relaţionare interpersonală adecvată, planificare, rezolvare de
probleme şi interacţiunea cu mediul pentru a obţine cele necesare.

• Din aceste motive, deficitele în funcţionarea executivă afectează în

mod dramatic abilitatea unei persoane de a funcţiona independent,
ducând la dizabilităţi sociale şi ocupaţionale semnificative la
persoanele cu probleme psihologice, psihiatrice, neurologice sau
alte probleme medicale.
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Deficite cognitive asociate cu ADHD

si elemente de diagnostic functional

Russell Barkley (2014) ajunge la concluzia ca in ADHD sunt

afectate 4 functii executive implicate in autoreglare:

1. Memoria de lucru non-verbala cu rol retrospectiv

2. Memoria de lucru verbala
3. Auto-reglarea afectelor si motivatiei
4. Planificarea actiunilor
 Deficite cognitive asociate cu ADHD si elemente de diagnostic
functional

1. Memoria de lucru nonverbala este abilitatea de a mentine activa in minte

informatia reamintita in vederea pregatirii unei actiuni curente. Ea are o
functie retrospectiva si prospectiva – Se testeaza prin interviu

2. Memoria de lucru verbala reprezinta vorbirea internalizata care permite

controlul asupra comportamentului, emotiilor precum si planificarea –
Teste Rey verbal, Digit span

3. Autoreglarea afectelor si motivatiei este abilitatea de a folosi informatii

senzoriale si cuvinte pentru a controla emotiile. Emotiile si motivatiile sunt
puternic conectate in neurostiinta vorbindu-se despre sistemele afectiv-
motivationale. Controlul asupra emotiilor permite si controlul asupra
starilor motivationale necesar initierii si mentinerii unui comportament timp
suficient pentru obtinerea unui scop – Se evalueaza prin anamneza cu
apartinatorii

4. Planificarea reprezinta construirea unor secvente de actiune pentru a

rezolva o problema sau a obtine un scop. Ea se foloseste de limbajul
intern si de functia retrospectiva/prospectiva a memoriei de lucru – Teste
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Deficite cognitive asociate cu ADHD si elemente de diagnostic

functional

• Memoria de lucru nonverbala este abilitatea de a mentine activa in minte

informatia reamintita in vederea pregatirii unei actiuni curente. Ea are o
functie retrospectiva si prospectiva – Se testeaza prin interviu

• Relevanta comportamentala – planificarea, adecvarea comportamentului la

context
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Deficite cognitive asociate cu ADHD si elemente de diagnostic

functional

• Memoria de lucru verbala reprezinta vorbirea internalizata – Teste Rey

verbal, Digit span

• Relevanta comportamentala - permite controlul asupra comportamentului,

emotiilor precum si planificarea
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
Deficite cognitive asociate cu ADHD si elemente de diagnostic
functional

• Autoreglarea afectelor si motivatiei este abilitatea de a folosi informatii

senzoriale si cuvinte pentru a controla emotiile. Emotiile si motivatiile sunt
puternic conectate in neurostiinta vorbindu-se despre sistemele afectiv-
motivationale – Se evalueaza prin anamneza cu apartinatorii

• Relevanta comportamentala - permite si controlul asupra starilor

motivationale necesar initierii si mentinerii unui comportament timp
suficient pentru obtinerea unui scop
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Deficite cognitive asociate cu ADHD si elemente de diagnostic

functional

• Planificarea reprezinta construirea unor secvente de actiune pentru a

rezolva o problema sau a obtine un scop. Ea se foloseste de limbajul intern
si de functia retrospectiva/prospectiva a memoriei de lucru – Teste
Labirintul Porteus, Turnul din Hanoi

• Relevanta comportamentala – organizarea comportamentului, adecvarea

comportamentului la un context
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

 Cel mai folosit medicament pentru tratarea

ADHD este Ritalinul

 Ritalinul (Methylphenidate) este un

psihostimulant derivat din amfetamina

 Ritalinul actioneaza blocand proteina

transportoare a dopaminei DAT

 Astfel impacteaza circuitul dopaminergic

mezolimbic si functionarea corpilor stiati si
a cortexul prefrontal
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
 NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

 Incepand din anii ‘80 mai multe studii au relevat efectul

training-ului cognitiv asupra copiilor cu ADHD cu varste
cuprinse intre 6 si 13 ani

 Prin “training cognitiv” se intelege task-uri de atentie

sustinuta, atentie executiva si memorie de lucru cu durata
de 30 minute pe perioada a mai multe saptamani

 Ele au aratat imbunatatiri la nivelul comportamentului

si performantei mentale si scolare intre 32% si 74%

 Unele au aratat chiar un efect mai puternic decat al

medicatiei (Ritalin)(Teicher si colab., 2000)
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Training-ul atentiei
& scolarizarea
NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

Gene

Brain
Training

Educatie
Scolarizare