Obiectivele intervenției
1. Dobândirea informațiilor reale,
concludente și complete referitoare
la istoricul jocului de noroc al
clientului
2. Evaluare – testarea psihologică
completă, chestionare pentru
implicarea în jocurilor de noroc
3. Psihoeducație cu privire la jocurile
de noroc
4. Enumerați 10 consecințe negative
rezultate din implicarea în jocuri de
noroc
5. Admiterea neputinței față de jocurile
de noroc
6. Verbalizarea faptului că jocurile de
noroc au fost folosite ca mecanism
primar de coping prin care s-a scăpat
de stres, durere emoțională și a avut
consecințe negative
Modalități de intervenție
Dobândiți informațiile relevante și
efectuați o evaluarea biopsihosocială care
să se concentrează pe comportamentul față
de jocurile de noroc al clientului
Oferiți clientului instrumentele necesare
pentru dobândirea informațiilor relevante
problemei sale legată de jocurile de noroc
(ex. SOGS) și acordați feedback.
Oferiți informații despre felul în care
acționează dependența față de jocurile de
noroc
Oferiți informații despre tulburările
comorbide (depresie, anxietate etc.) și
oferiți clientului o baterie de teste specifice
dacă este necesar.
După caz, completați psihoeducația cu
informații despre depresie și/sau anxietate.
Oferiți variante de biblioterapie sau
videoterapie relevante dificultăților cu care
se întâlnește clientul dvs.
Rugați clientul să facă o listă cu modurile
în care jocurile de noroc i-au afectat viața
– de la plan familial, la plan social.
Oferiți-i clientului cadrul necesar prin care
acesta își poate admite neputința față de
implicarea în jocurile de noroc. În cazul în
care nu își poate admite neputința (ex.
consideră că poate controla jocul),
tratamentul poate să nu fie eficient în acest
punct. Clientul poate atât verbaliza
nepuțința, cât și și-o poate scrie pe o foaie
pentru a o vizualiza.
Continuați evaluarea istoricului clientului
pentru depresie, abuz, neglijare sau alte
traume ce contribuie la suferințele
emoționale.
Explorați modul în care jocurile de noroc
au fost folosite pentru a se înlătura stresul,
durerea emoțională, plictiseala, dar și felul
în care acestea au avut consecințe negative.

7. Construiți o listă a factorilor sociali,
emoționali și familiali care au
contribuit la dezvolarea jocurilor de
noroc
8. Construiți o listă cu 10 motive pentru
care trebuie să concepeți alături de
client un plan de recuperare.
9. Construiți o listă cu motivele pentru
care clientul își poate ascunde
comportamentul adictiv față de
membrii familiei sau cei din jur
10. Explorați utilizarea alcoolului,
drogurilor sau a altor substanțe care
modifică starea de spirit și evaluați
rolul acestora în consolidarea
comportamentelor față de jocurile de
noroc
11. Identificați nevoia și acceptarea
intrării într-un proces terapeutic a
clientului.
12. Identificarea obiectivelor realistice
pentru recuperare
13. Ședințe individuale sau de grup în
care vă folosiți de tehnicile terapiei
cognitiv comportamentale.
Explorați sentimentul de rușine al
clientului, vinovăția și stima de sine
scăzute rezultate din implicarea în jocurile
de noroc alături de consecințele aferente.
Folosindu-vă de sfera biopsihosocială
ajutați clientul în înțelegerea mecanismelor
prin care factorii familiali, emoționali și
sociali au contribuit la dezvoltarea
jocurilor de noroc.
Încurajați clientul să scrie o listă cu 10
motive pentru care trebuie să fie abstinent
(ex. analiza Cost – Beneficii).
Ajutați clientul să observe motivele pentru
care clientul ar putea să îi mintă pe ceilalți
în legătură cu comportamentul său și
vorbiți-i despre importanța sincerității în
procesul recuperării
Identificați substanțele care modifică
starea de spirit prin interviu sau
chestionare specifice.
Folosiți-vă de interviul motivațional și
pregătiți-l pe client pentru intrarea într-o
etapă a schimbării. Interveniți în
consecință, de la crearea motivației, la
consolidarea angajamentului în schimbare,
la participarea în tratament.
Discutați alături de client așteptările sale
de la tratament – schimbări personale,
schimbări sociale, nevoi emoționale etc.
Învățarea unor mecanisme de coping noi
de a face față la stres și la dificultățile
întâlnite pe plan emoțional.
Tehnici de expunere
Tehnici de inoculare a stresului
Tehnici de relaxare și respirație
Tehnica săgeții ascendente
Tehnici de expunere / desensibilizare
sistematică
14. Identificarea și creerea unei rețele
sociale de suport cu scopul
recuperării.
15. Identificarea activităților sociale și
recreaționale ce favorizează
recuperarea.
16. Identificarea aspectelor pozitive
survenite în urma schimbării
comportamentului și validarea
acestora.
17. Identificați provocările și gândurile
distructive. În continuare, înlocuiți-le
cu alternative pozitive.
18. Învățati clientul strategii de coping
care pot fi folosite în situații de risc.
Identificați influența negativă pe care
clientul o primește de la alte persoane cu
privire la jocurile de noroc și asistați-l în
alcătuirea unui plan pentru crearea de noi
relații sănătoase.
Discutați și descoperiți împreună cu
clientul dvs. acele persoane care pot
constitui rețeaua de suport a clientului.
Ajutați-vă clientul să identifice acele
activități sociale care nu sunt asociate
jocurilor de noroc, dar îi provoacă plăcere.
După aceea, ajutați clientul să își planifice
astfel de activități.
Pe lângă activitățile sociale, procedați la
fel și cu activități plăcute sau necesare prin
casă, prin jurul acesteia sau pentru aceasta
– curățenie, grădinărit, mers la cumpărături
etc.
Identificați primele schimbări pozitive
avute de client în urma modificărilor
comportamentale.
Folosiți-vă de interviul motivațional (sau
de alte tehnici/metode) prin care să validați
și să consolidați comportamentul nou al
clientului.
Explorați schema clientului și propriul
discurs care-l fac pe acesta vulnerabil la
jocurile de noroc, slăbind hotărârea lui de a
rămâne abstinent (ex. concepții greșite în
ceea ce privește jocurile).
Ajutați-vă clientul să își identifice
discursul negativ și generați alături de
acesta răspunsuri alternative (puteți să vă
folosiți de jurnalul gândurilor).
Ajutați-vă clientul să dezvolte strategii
care implică calmare, relaxare a respirației,
oprirea gândirii deficitare, discurs propriu
pozitiv, distragerea de la îndemnuri
referitoare la jocurile de noroc,
concentrarea pe obiectivele demersului
terapeutic.
19. Ședințe în care sunt prezenți inclusiv
declanșatori ai jocului de noroc (ex.
sunet de păcănele, vizualizarea
cotelor).
20. Învățați și implementați clientului
abilității personale și interpersonale
pentru gestionarea provocărilor
zilnice și construirea încrederii că
aceste dificultăți pot fi depășite fără
angrenarea în jocurile de noroc.
21. Implementați clientului strategii
pentru prevenirea recidivei și
gestionarea situațiilor cu risc ridicat
pentru recidivă.
22. Facilitați discuții finale referitoare la
demersul terapeutic atât cu clientul,
cât și cu familia acestuia (dacă este
posibil), alături de programarea
ședințelor de follow-up.
Ajutați-vă clientul in vivo, în joc de rol
sau/și în expunere cum să treacă peste
momentele dificile, prin facilitarea
utilizării mecanismelor noi de coping.
Întăriți în mod regulat reușitele.
Folosiți-vă de tehnicile deja învățate de
clientul dvs. și adaptați-le pentru
dificultățile zilnice.
Oferiți material bibliografic și/sau
videografic clientului pentru învățarea
unor noi abilități sociale (dacă este
necesar).
Cereți clientului să identifice din nou
sentimente, comportamente și situații care
îl plasează într-un punct în care este
predispus să se angreneze în activități
referitoare la jocurile de noroc și ajutați-l
să își construiască strategii de combatere a
acestor situații în momentul în care acestea
apar.
Oferiți material bibliografic și/sau
videografic clientului pentru învățarea
unor noi abilități sociale.
Stabiliți ședințele de follow-up.