Tehnici utilizate pentru creșterea încrederii în sine în relația de cuplu

Acest capitol prezintă o serie de tehnici utilizate în demersul psihoterapeutic pentru creșterea stimei
de sine în relația de cuplu.
Credinţe limitative
O parte a stimei de sine scăzute o reprezintă credinţele limitative, care se manifestă pregnant în
relația de cuplu și nu numai. Acestea sunt convingerile pe care le avem despre noi, despre ceilalţi şi
despre lume, oferindu-ne o identitate. Astfel, atât la nivel conştient, cât şi inconştient, acţionăm în
vederea confirmării lor. Identificarea şi eliminarea acestor credinţe limitative ce contribuie la o stima
de sine scăzută, pot creşte foarte mult nivelul acesteia, inclusiv calitatea modului de relaționare.
1. Identificaţi credinţa.
2. Unde simţi credinţa în corp?
3. Care este emoţia asociată acestei senzaţii?
4. Când a apărut prima oară această credinţă?
5. Dacă ar fi să analizăm o altă credință, aplicând tehnica urmăririi transformării sau evoluției
credinței în timp (de exemplu dragostea: te rog să descrii cum ai perceput tu dragostea la 5 ani, 15
ani, 25, 35, 45, 65, 85), cum ai perceput tu (credința) la 5/15/25 etc. ani?
6. Care este beneficiul pe care ţi l-a adus această credinţă?
7. Care a fost scopul apariţiei acestei credinţe şi cui aparţine ea?
8. Mai este folositoare acum?
9. Te invit acum să transformi această credinţă permanentă într-una temporară şi să-mi spui cum te
simţi.
10. Poţi identifica o nouă credinţă care să te ajute mai bine în acest stadiu al vieţii tale? Care ar fi
noua credinţă?
11. Care sunt resursele pe care le poţi folosi ca să susţină credinţa cea nouă?
12. Cum te-ai simţi dacă ai crede............ (noua credinţă)?
13. Pe o scală de la 1 la 10 cât crezi............ (noua credinţă)?
14. Ce ai putea face să amplifici acea stare?
15. Care ar fi comportamentul care ar putea să apară ca urmare a activării acestei noi credinţe în viaţa
ta?
16. Cum te-ai vedea peste o lună? Dar peste un an? Dar peste 5 ani?
17. Cine ar observa noile tale comportamente?
18. Care ar fi beneficiile lor?
19. În ce plan ar putea fi observate beneficiile lor?
20. Invităm clientul să-şi exploreze posibilitatea de a face acest lucru.
21. Identificăm aptitudinile necesare şi meritele pentru a face acest lucru.
22. Unde crezi că ai avea posibilitatea de a explora noua credinţă?
23. Crezi că ai abilitatea de a face acest lucru?
24. Meriţi să implementezi această credinţă în viaţa ta?
(Gina Chiriac – modul Integrare)
Lucrul cu corpul
Această tehnică încearcă să aducă corpul la un echilibru energetic, prin eliminarea tensiunilor
şi conflictelor de la nivel corporal, obţinându-se o echilibrare mai bună între corp și psihic. Prin
îmbinarea și înțelegerea a structurii la nivel psihic și somatic avem posibilitatea de a identifica atât
caracterul persoanei din postura corporală cât și problemele emoționale, dat fiind că experiențele
individuale sunt structurate în propriul corp.
Exerciții caracteristice acestei tehnici:
- contactul cu solul – În principiu, o persoană care a pierdut contactul cu solul nu poate să mențină un
contact psihic real și adecvat cu mediul social. Concentrarea va fi pe percepția emoțiilor pe care le
simte, având un contact cu solul. Acest contact, cu picioarele sau cu mâinile, ajută la eliminarea
senzației de a fi pierdut/neconectat în viață. Este ceea ce numim împământare, o conexiune
energetică a picioarelor cu solul.
- reglarea respiraţiei şi a profunzimii – La acest exercițiu clientul învață să respire mai adânc, mai
amplu și profund, astfel ajungând la percepţia emoţiilor pe care le resimte. În acest mod, elimină
deficitele energetice și își umple corpul cu energie pozitivă prin reoxigenarea resurselor sale
energetice. Este un proces în care gândurile și emoțiile devin mai clare, mai pozitive şi mai apropiate
de corp şi de individ, în întregul său.
- încrederea în sine și întărirea conştientului - Această conștientizare se face prin exerciţii în care
clientul îşi simte propriul corp prin atingerea, cu mâinile sale, a diferitelor zone corporale. Prin acest
demers va conştientiza că este întreg, că funcţionează, va conștientiza cum se simte iar asta va duce
la o creştere a încrederii în sine şi la sentimentul pozitivă de a fi viu.
Lucrul cu asertivitatea
Maniera în care individul acționează în situațiile în care trebuie să-și exprime sentimentele, să-şi
revendice drepturile şi să-şi protejeze graniţele poartă denumirea de asertivitate. Astfel, asertivitatea
are la bază o bună stimă de sine şi se află în punctul de echilibru dintre agresivitate şi supunere.
1. Conştientizarea propriilor sentimente şi dorinţe.
2. Recunoaşterea propriilor drepturi.
3. Exersarea răspunsului asertiv:
a) Descrierea problemei şi a contextului acesteia.
b) Declanşarea răspunsului asertiv:
- Evaluarea drepturilor persoanei în cauză (clientul)
- Stabilirea intervalului de timp în care se doreşte schimbarea
- Informarea interlocutorului asupra problemei şi a consecinţelor acesteia
- Exprimarea clară a sentimentelor proprii la persoana I şi asumarea lor
- Refuzul prin parafrazarea solicitării pentru a asigura înţelegerea corectă
- Argumentarea refuzului
- Propunerea unei alternative convenabile pentru ambele părţi .
Exercițiile recomandate au rolul de a ajuta clientul să implementeze o bună stimă de sine, modelată
în cabinetul de psihoterapie. Deoarece sunt exerciții experienţiale şi implică atât propriul corp, cât şi
o activitate concretă, ajută foarte mult la procesul de consolidare a unei noi structuri neuronale
tradusă printr-o mai bună stimă de sine. 1. Desenează-ţi mâna pe o foaie de hârtie şi scrie pe fiecare
deget câte o calitate de-a ta.
2. Alege nişte afirmaţii pozitive despre tine şi spuneţi-le în fiecare zi în faţa oglinzii.
Lucrul cu sabotorul interior - sabotorul interior este o instanţă psihică asemănătoare cu criticul
interior, dar mult mai veche. Aceasta conţine o serie de mesaje negative similare cu ale criticului (nu
merit, nu sunt bun, nu sunt în stare, sunt rău etc.). Deoarece acesta se formează în perioada pre-
verbală, prin atitudinile primite de la cei din jur şi prin mesajele implicite ale acestora, este mult mai
dificil de identificat şi de vindecat.
1. Tehnica scaunului gol. Clientul interpretează, pe rând, rolul său şi rolul sabotorului interior iar
terapeutul vorbeşte cu fiecare, încercând, astfel, să identifice mesajele transmise de sabotor, în primul
rând, şi să ajute pacientul să găsească o metodă prin care să-l gestioneze, în al doilea rând.
2. Clientul este rugat să scrie în fiecare zi într-o agendă/ jurnal câte o realizare de-a sa. În acest fel,
sabotorul este treptat contrazis şi forţa îi scade treptat, fiind înlocuit cu încredere de sine şi o imagine
pozitivă asupra propriei persoane susţinută de dovezi.
Lucrul cu măștile sociale (sub-personalitățile)
Sunt cazuri în care clientul poate cristaliza vocile criticului interior într-o structură distinctă
formându-se astfel, o aşa-numită sub-personalitate. Aceasta reprezintă o mască socială pe care el o
adoptă în anumite situaţii de viaţă.
1. Identificăm o sub-personalitate a clientului care îl împiedică să se bucure de o stimă de sine
optimă.
2. Invităm clientul să o descrie şi să-i pună un nume.
3. Invităm clientul să se interiorizeze şi să intre în rolul respectivei sub-personalităţi (disociere).
4. Discutăm cu sub-personalitatea punându-i o serie de întrebări:
a) Când ai apărut prima dată? b) Care este scopul tău? (pentru a afla tendinţa ei reală)
c) Ce doreşti de la mine? (speranţele ei) , d) Care este nevoia ta? / Ce-ţi trebuie de la mine? (nevoia
ei), e) Care este cadoul tău pentru client? (utilitatea ei), f) Ce vrei să-mi propui? (potenţial de
transfer) , g) Împotriva cui îl aperi pe client? (motivaţia), h) Care este preţul?.