Scala de Funcţionare a Apărării

(Defensive Functioning Scale)

Mecanismele de apărare (sau stilurile de a face faţă) [coping styles] sunt procese psihologice
automate care protejează individul contra anxietăţii şi contra conştientizării pericolelor sau
stresorilor interni sau externi. Indivizii sunt adesea inconştienţi de aceste procese in timp ce ele
operează. Mecanismele de apărare mediază reacţia individului la conflictele emoţionale si la
stresorii interni si externi.

Mecanismele de apărare individuale sunt impărţite conceptual si empiric in grupe corelate care
sunt denumite nivele de apărare.

Pentru a utiliza scala de funcţionare a apărării, clinicianul trebuie să menţioneze pană la şapte
dintre stilurile de apărare sau de a face faţă specifice (incepand cu cel mai proeminent), si apoi să
indice nivelul de apărare predominant manifestat de individ.
Acestea trebuie să reflecte stilurile de apărare sau de a face faţă utilizate in timpul evaluării,
suplimentate de indiferent ce alte informaţii sunt disponibile referitor la patternurile de a face faţă
sau de apărare in cursul ultimei perioade de timp care a precedat evaluarea. Mecanismele de
apărare specifice listate pot fi extrase din diferitele nivele de apărare.
Nivelele de apărare şi mecanismele de apărare ale individului:

I. Nivelul adaptativ ridicat

Acest nivel de funcţionare a apărării duce la o adaptare optimă in dominarea stresorilor. Aceste
apărări de regulă maximalizează gratificaţia si permit conştientizarea intenţională a sentimentelor,
ideilor si consecinţelor lor. De asemenea, ele susţin echilibrul optim dintre motive opuse.
Exemple de apărări la acest nivel sunt:

anticiparea
afilierea
altruismul
umorul
autoafirmarea
autoobservarea
sublimarea
suprimarea

II. Nivelul inhibiţiilor mentale (formarea compromisului)

Funcţionarea apărării la acest nivel ţine in afara conştiinţei, ideile, sentimentele, amintirile,
dorinţele sau fricile posibil ameninţătoare. Exemple sunt:

deplasarea
disocierea
intelectualizarea
izolarea afectului
formarea reacţiei
represiunea
anularea

III. Nivelul minor de distorsionare a imaginii

Acest nivel este caracterizat prin distorsiuni in imaginea de sine, imaginea corporală ori imaginea
altora, care pot fi utilizate pentru a regla stima de sine. Exemple sunt:

devalorizarea
idealizarea
omnipotenţa

IV. Nivelul de dezavuare

Acest nivel se caracterizează prin ţinerea stresorilor, impulsurilor, ideilor, afectelor sau
responsabilităţilor neplăcute si inacceptabile in afara conştiinţei, cu sau fără o atribuire eronată a
acestora unor cauze externe. Exemple sunt:

negarea
proiecţia
raţionalizarea
V. Nivelul major de distorsionare a imaginii
Acest nivel se caracterizează prin distorsionarea grosieră sau atribuirea eronată a imaginii de sine
sau de alţii. Exemple sunt:

fantezia autistă
identificarea proiectivă
scindarea imaginii de sine ori a imaginii altora

VI. Nivelul de acţiune

Acest nivel se caracterizează printr -o funcţionare a apărării care rezolvă stresorii interni sau
externi prin acţiune sau abţinere. Exemple sunt:

trecerea la acţiune
retragerea apatică
acuzarea refuzării ajutorului
agresiunea pasivă

VII. Nivelul de dereglare a apărării

Acest nivel se caracterizează prin incapacitatea reglării apărării de a restrange reacţia individului
la stresori, ducand la o ruptură pronunţată cu realitatea obiectivă. Exemple sunt:

proiecţia delirantă
negarea psihotică
distorsiunea psihotică
Forma de inregistrare:
Scala de Funcţionare a Apărării
A. Apărările curente sau stilurile de a face faţă: A se lista in ordine, incepand cu
cele mai notabile stiluri de apărare sau de a face faţă.
1.____________________________
2. ________________________________ ___________
3. ______________ . ___________________________
4. ________________________________ ___________
5. ________________________________ ___________
6.________________________________ ____________
7.________________________________ ____________
B. Nivelul predominant de apărare curentă: ____________________________

Exemplu:

Axa I: 296.32 Tulburare depresivă majoră, recurentă, moderată

305.40 Abuz de sedative, hipnotice sau anxiolitice
Axa II: 301.83 Tulburare de personalitate borderline
Elemente de personalitate antisocială
Axa III: 881.02 Dilacerarea articulaţiei pumnului
Axa IV: Arestare recentă
Alungare de acasă de către părinţi
Axa V: EGF = 45 (actual)

A. Apărările curente sau stilurile de a face faţă:

disociere
identificare prin proiecţie
trecerea la acţiune
devalorizare
omnipotenţă
negare
proiecţie
B. Nivelul predominant de apărare curentă:
Nivelul major de distorsionare a imaginii
Glosar de mecanisme de apărare specifice şi de stiluri de a face faţă

Acuzarea refuzului ajutorului (help -rejecting complaining) N IV

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin solicitarea sau
formularea de cereri repetate de ajutor care deghizează sentimentele de ostilitate sau de reproş
mascat faţă de alţii, care sunt apoi exprimate prin refuzarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului
pe care ii oferă alţii. Solicitările sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori
probleme de viaţă.

Afiliere (affiliation) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin intoarcerea spre alţii
pentru a jutor sau suport. Aceasta implică impărtăşirea problemelor cu alţii, dar nu si incercarea
de a face pe altcineva răspunzător de ele.

Agresiune pasivă (passive aggression) N VI

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea indirectă si
neasumată a agresiunii faţă de alţii. Există o faţadă de supunere manifestă care maschează
rezistenţa, resentimentul sau ostilitatea ascunsă. Agresiunea pasivă survine adesea ca răspuns la
cererile de acţiune sau execuţie independentă ori la lipsa de gratificare a dorinţelor de
dependenţă, dar poate fi adaptativă pentru indivizii in poziţii de subordonare, care nu au altă
modalitate de a -si exprima protestul in mod deschis.

Altruism (altruism) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica satisfacerii
necesităţilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formării reacţiei, individul
primeşte gratificaţie, fie in mod vicariant, fie din răspunsul altora.

Anticipare (anticipation) N I
In dividul rezolvă conflictul emoţional sau stresorii interni sau externi prin experientarea
reacţiilor in avans sau anticiparea consecinţelor unor posibile evenimente viitoare si luarea in
consideraţie realistă a răspunsurilor sau soluţiilor alternative.

Anulare N II
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau
comportamente destinate să nege sau să corecteze in mod simbolic ganduri, sentimente sau
acţiuni inacceptabile.

Autoafirmare (self-assertion) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin exprimarea gandurilor şi sentimentelor
sale direct, intr -un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.

Autoobservaţie (self-observation) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin reflectarea la propriile sale ganduri,
sentimente, motivaţii şi comportamente, şi răspunzand adecvat.
Deplasare (displacement) N II
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin transferarea unui
sentiment ori a unui răspuns la un obiect pe un alt obiect substitut (de regulă, mai puţin
ameninţător).

Devalorizare (devaluation) N III

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea unor calităţi
negative exagerate sieşi sau altora.

Disociere (dissociation) N II
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi printr–o destrămare a
funcţiilor de regulă integrate ale conştiinţei, memoriei, percepţiei de sine sau percepţiei ambianţei
ori a comportamentului senzorial/motor.

Fantezie autistă (autistic fantasy) N V

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin visare excesivă, ca un
substitut pentru relaţiile umane, o acţiune mai eficientă sau rezolvarea de probleme.

Formarea reacţiei (reaction formation) N II

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin substituirea de
comportamente, ganduri sau sentimente diametral opuse gandurilor sau sentimentelor sale
proprii,
care sunt inacceptabile (aceasta survine de regulă in legătură cu refularea lor).

Idealizare (idealization) N III

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea de calităţi
pozitive exagerate, altora.

Identificare proiectivă (projective Identification) N V

Ca si in proiecţie, individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
atribuirea, in mod fals, altuia a propriilor sentimente, impulsuri sau ganduri inacceptabile.
Contrar proiecţiei simple, individul nu neagă complet ceea ce este proiectat, ci rămane conştient
de propriile sale afecte sau impulsuri, dar le atribuie in mod eronat altei persoane ca reacţii
justificate. Nu rar, individual induce sentimente adevărate la alţii, care mai intai au fost in mod
eronat crezuţi a fi acolo, făcand dificil de clarificat cine a făcut primul, ce si cui.

Intelectualizare (intellectualization) N II
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin uzul excesiv al gandirii
abstracte sau formularea de generalizări pentru a controla sau minimaliza sentimentele
perturbante.

Izolarea afectului (isolation of affect) N II

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin separarea ideilor de
sentimentele asociate cu ele iniţial. Individul pierde contactul cu sentimentele asociate cu o
anumită idee (de ex., un eveniment traumatic) in timp ce rămâne conştient de elementele
cognitive ale acesteia (de ex., detaliile descriptive).
Omnipotenţă (omnipotence) N III
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin sentimente şi acţiuni,
ca si cum el ar poseda puteri sau capacităţi speciale si este superior altora.

Proiecţie (projection) N IV
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea in mod fals
altuia a sentimentelor, impulsurilor sau gandurilor proprii inacceptabile.

Raţionalizare (rationalization) N IV
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea
adevăratelor motivaţii ale gandurilor, acţiunilor sau sentimentelor proprii, prin elaborări
reasigurante sau autoservante, dar incorecte.

Refuz (denial) N IV
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin refuzul recunoaşterii
unui aspect neplăcut al realităţii externe ori experienţei subiective care ar fi evident altora.

Refuz psihotic N VII

Este utilizat cand există o deteriorare severă a simţului critic.

Reprimare (repression) [refulare] N II

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin excluderea dorinţelor,
gandurilor sau experienţelor perturbante din conştiinţă. Componenta afectivă poate rămane
conştientă, detaşată de ideile asociate.

Scindare N V
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin compartimentarea
stărilor afective opuse, dar este incapabil să integreze calităţile pozitive şi negative ale sale sau
ale altora in imagini coerente. Deoarece afectele ambivalenţe nu pot fi experientate simultan,
opiniile si expectaţiile mai echilibrate de sine sau de alţii sunt excluse din conştiinţa emoţională.
Imaginile de sine şi de obiecte tind a alterna intre poli diametral opuşi: tandru, puternic, merituos,
educat şi generos in mod exclusiv — sau rău, odios, manios, distructiv, rejectant sau mizerabil in
mod exclusiv.

Sublimare (sublimation) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin canalizarea
sentimentelor sau impulsurilor potenţial dezadaptative intr-un comportament acceptabil social (de
ex., vine in contact cu sportul spre a canaliza impulsurile coleroase).

Suprimare (suppression) N I
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin a evita in mod
intenţionat să se gandească la problemele, dorinţele, sentimentele sau experienţele perturbante.

Trecerea la acţiune (acting out) N VI

Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi mai curand prin acţiuni
decat prin reflecţii sau sentimente. Această definiţie este mai largă decat conceptul original de
punere in act a transferului sentimentelor sau dorinţelor in cursul psihoterapiei şi este inţeleasă a
include comportamentul care provine, atat din interiorul, cat şi din afara relaţiei de transfer.
Trecerea la acţiune defensivă nu este sinonimă cu „comportamentul rău”, deoarece ea necesită
proba că comportamentul este in legătură cu conflicte emoţionale.

Umor (humor) N I
Indivizii rezolvă conflictul emoţional sau stresorii externi prin sublinierea aspectelor amuzante
sau ironice ale conflictului sau stresorilor.