Schemele dezadaptative timpurii.

Chimia schemelor în terapia de

cuplu: între neutralizare și explozii
necontrolate

Conf. univ. dr. Decsei-Radu Alina Ramona

Universitatea din Oradea
decsei_radu_alina@yahoo.com
 De ce oamenii se activează în contexte similare, se ceartă
în cuplu în legătură cu cam aceleași lucruri și aproximativ
după același scenariu? (certurile cronice, aproximativ
8/10).
 De ce nivelul de funcționare al individului transpare a fi
mai scăzut dacă îl evaluăm în interacțiunea de cuplu decât
dacă îl evaluăm individual?
 De ce tindem să perseverăm în alegerei greșite și să
repetăm acelați joc relațional, schimbând autorii dar nu și
tema?
 De ce unele persoane tind să fie atrase de același tipar de
parteneri nepotriviți și să respingă partenerii care conform
normelor îi tratează mai bine?
 De ce ne activăm emoțional în situații relativ mărunte și în
legătură cu oameni străini?
 De ce există adesea diferențe majore între competența
noastră din relațiile profesionale și cele personale?
 De ce în terapia de cuplu fiecăruia I se pare că are dreptate
absolută și celălalt este vinovat și trebuie să se schimbe?
 De ce terapeutul este adesea acuzat ca și într-o rivalitate
fraternă că ține cu celălalt?
 De ce plâng uneori pacienții când terapeuții pleacă în vacanță
sau devin furioși și amenință cu suicidul atunci când
terapeutul nu răspunde imediat mesajelor sau solicitărilor
lor?
 De ce unii parteneri nu se pot opri din a fi critici cu celălalt
sau a se comporta parcă intenționat în scopul de a-l
îndepărta cu toate că nu își doresc acest lucru?
 De ce o persoană se boicotează în jocurile relaționale,
părăsind un bărbat stabil (alături de care a trăit declarativ o
relație plină de furie în lipsa unor motive aparente) pentru
relații cu doi bărbați căsătoriți, cărora le spune unul de
celălalt?
 De ce anumite persoane când relațiile lor se destramă fug în
muncă, alcool, lume virtuală sau alți distractori și deși suferă
și și-ar dori să își salveze relațiile asistă pasiv la disoluția
lor?
 De ce când ascultăm doi parteneri relatând despre același
incident avem senzația că suntem în două filme diferite?
De ce unele relații sunt percepute ca și toxice din exterior în timp
ce membrii relațiilor respective declară că relațiile lor sunt
satisfăcătoare?
De ce femeile abuzate se întorc la agresorii lor sau selectează
constant bărbați alături de care trăiesc în depresie, umilință și
teamă?
De ce persoane aparent competente emoțional se decompensează
în situația de abandon real sau imaginar, transforându-se în copii
disperați și debusolați?
De ce anumite persoane aleg să se umilească relațional implorând
să nu fie părăsite sau hărțuind?
De ce anumiți parteneri se comportă exemplar în fază de cucerire
însă încep să își modifice comportamentul în unul abuziv atunci
când constată că există riscul de a se implica emoțional sau simt
că s-au implicat emoțional?
 De ce anumiți parteneri se plâng că e totul pe umerii lor și
trag de ei până se îmbolnăvesc sau ajung la burnout însă
nu pot să delege responsabilități în relație deși partenerul
se declară suportiv și doritor?
 De ce anumite persoane sunt constant suspicioase în
cuplu cu privire la o posibilă infidelitate și adună date
constant, asemeni unor câini de pază relaționali, acuzând
în lipsa unor probe?
 De ce anumiți parteneri deși declară că au relații
satisfăcătoare pe care nu doresc să le piardă nu se pot opri
din șirul unor aventuri extraconjugale?
De ce anumite partenere se transformă în Cenușărese
relaționale sau intră în rolul de mame perfecte pentru a
fugi de implicarea pe rolul de parteneră?
De ce anumiți parteneri aleargă în continuare după
realizare financiară și profesională (declarativ pentru
rolul de furnizor pentru familie) deși partenerii strigă
după timp, afecțiune și atenție?
De ce anumiți parteneri încearcă să își controleze constant
partenerii sau copiii deși constată că acest lucru
sporește protestul celor din jur, furia lor și distanțarea
emoțională?
 De ce anumiți partener se plâng constant că nu au
suficientă iubire în viață dar își aleg persoane care nu
sunt dispuse să investească emoțional?
 De ce anumiți parteneri se plâng constant în relație de o
serie nesfârșită de probleme emoționale și/sau fizice?
 De ce anumiți parteneri se consideră deficienți, plini de
defecte, răi, fără valoare, imposibil de iubit-
desconsiderându-se pe sine, permițând celorlalți să îi
desconsidere?
 De ce anumiți parteneri sunt invidioși și competitivi în
relația de cuplu, neputându-se bucura de succesul
partenerului?
 De ce anumiți parteneri sunt excesiv de infantili,
neajutorați și sufocanți în relație?
 De ce anumiți parteneri își exasperează partenerii cu
convingerea că în orice moment li se poate întâmpla
ceva absolut grav (afecțiune medicală, accident
îngrozitor, vor ajunge victimele unei infracțiuni, își vor
pierde toți banii, vor avea o cădere nervoasă sau vor
înnebuni?
 De ce uneori terapeutul are senzația că pacientul are
așteptări de la el sau se comportă cu el ca și cum ar fi un
părinte?
 De ce anumiți parteneri își exasperează familia neavând
curajul să inițieze nimic sau renunțând la primul
obstacol?
 De ce anumitor parteneri le reproșează toți foștii parteneri
că intră în relații doar pentru a se folosi de oameni, pentru
a obține lucruri, regula reciprocității neaplicându-se?
 De ce anumiți parteneri sunt excesiv de supărați sau
furioși atunci când li se face o observație măruntă?
 De ce anumiți parteneri sunt excesivi de complianți dar și
furioși și înspăimântați de ideea că sunt prinși într-o
capcană relațională?
 De ce anumiți parteneri sunt focalizați pe a-și pedesi
partenerii la nesfârșit și le este dificil să ierte?
Ce sunt schemele cognitive dezadaptative timpurii?
 După Young (Young et al., 2015)
 „o temă sau un tipar general, generalizat,
 alcătuit din amintiri, emoții, cogniții și senzații
corporale,
 referitor la sine și la relațiile cu ceilalți,
 dezvoltat în copilărie sau în adolescență,
 elaborat de-a lungul vieții și
 disfuncționale într-o măsură semnificativă.”
 tipare emoționale și cognitive de autosabotare, care se
dezvoltă timpuriu și se repetă de-a lungul vieții.
Apar din cauza faptului că anumite nevoi emoționale nu au
fost satisfăcute în copilărie;

Aceste nevoi sunt universale;

La unii oameni sunt mai puternice în comparație cu alții;

Un individ este sănătos din punct de vedere psihologic dacă

își poate împlini aceste nevoi emoționale de bază;
Nevoile emoționale de bază ale ființei umane (Young, J.,
& colab., 2015)

1. Atașament securizant față de ceilalți: siguranță,

stabilitate, sprijin în dezvoltare.
2. Autonomie, competență și un simț al identității.
3. Libertatea de a exprima nevoi și emoții întemeiate.
4. Spontaneitate și joacă.
5. Limite realiste și autocontrol.
 Cum se dezvoltă schemele?
 Schemele cognitive se dezvoltă în copilărie, în urma unor
experiențe aversive, iar ulterior devin foarte greu de
schimbat.
CĂI DE DEZVOLTARE A SCHEMELOR
1. Frustrarea toxică a nevoilor
 Din viața copilului lipsește ceva vital (ex.: stabilitatea,
înțelegerea, dragostea etc.), așadar primește prea puțin din
ceva benefic.
Lipsește o relație de iubire și siguranță.
 Pot apărea scheme precum Deprivare emoțională, Abandon,
etc.
2. Traumatizarea sau victimizarea Copilul este rănit,
victimizat sau supus unor situații traumatizante.
 Pot apărea scheme precum Neîncredere/Abuz,
Deficiență/Rușine etc.
3. Indulgența excesivă sau supraprotecția: care
interferează cu dezvoltarea autonomiei sau
autocontrolului.
Primirea a prea mult din ceva benefic
 Copilul menajat și alintat. Părinții sunt excesiv de implicați,
îl supraprotejează sau oferă prea multă libertate și autonomie
(fără a stabili limite).
 Pot apărea scheme precum Dependență/Incompetență,
Sentiment de îndreptățire/Grandomanie etc.
4. Copilul interiorizează și se identifică selectiv cu
gândurile, emoțiile, experiențele și comportamentele
părintelui.
Internalizarea sau identificarea cu ceilalți semnificativi:
copilul preia gândurile, emoțiile, experiențele sau
comportamentele părinților sau îngrijitorilor.

De exemplu, când un părinte pedepsește sau este critic și

copilul devine auto-critic sau se auto-pedepsește; un copil
abuzat poate interioriza ulterior abuzatorul.

În afara experiențelor timpurii, un element important în

procesarea experiențelor și formarea schemelor este
temperamentul.
 Astfel, o parte dintre dimensiunile componentelor
emoționale ale temperamentului care influențează
sunt:
 labil ↔ nonreactiv;
 distimic ↔ optimist;
 anxios ↔ calm;
 obsesiv ↔ distractibil;
 pasiv ↔ agresiv;
 iritabil ↔ vesel;
 timid ↔ sociabil.

Doi copii confruntați cu aceeași conduită parentală vor

reacționa diferit în funcție de propriile caracteristici
temperamentale.
 Schemele dezadaptative sunt răspunsuri la nevoile
nesatisfăcute:
 Nevoia de siguranță și stabilitate: medii încărcate de
violență, dezastre naturale.
 Nevoia de iubire, siguranță, legătură cu un îngrijitor:
părinte indisponibil afectat de boală, depresie, dificultăți
economice, persoană instabilă emoțional sau
impredictibilă, abuz sau violență în familie.
 Nevoia de a fi susținut în timpul creșterii, în trecerea
de la neajutorare și dependență la competență și
autonomie: părinții supraprotectori, care încurajează
dependența, nu încurajează aventurarea copiilor în lume,
nu le explică lumea.
 Nevoia de a învăța să își exprime emoțiile și nevoile în
modalități potrivite: manifestările firești sunt
descurajate, ignorate, persiflate.
 Nevoia de a-și controla reacțiile emoționale și
comportamentale: copii trăiesc emoții intense și nu
învață cum să și le gestioneze și regleze; copiilor le
lipsește o relație stabilă cu un adult iubitor; părinți duri și
care pedepsesc, copilul internalizând vocile lor care
pedepsesc ca și mijloace de a-și menține autocontrolul.
 Nevoia de a se exprima spontan, jucăuș și creativ:
caracteristici firești care se maturizează în căldură și
creativitate; când aceste aspecte comportamentale sunt
neglijate sau pedepsite, se pierd.
 Cum se perpetuează schemele?
 Schema ajunge să fie ceea ce persoana cunoaște, ceva
confortabil și familiar, chiar dacă îi provoacă suferință.
 Fiind considerat un adevăr dat de către client, schema
influențează procesarea experiențelor ulterioare, în sensul că
ele îl împing pe client să recreeze inconștient la vârsta
adultă acele situații din copilărie care l-au rănit cel mai
mult.
 Cu cât o schemă cognitivă este mai gravă, cu atât este
activată într-un număr mai mare de situații, apare cu emoții
mai intense și care durează mai mult.
 Schemele sunt un fel de scurtături care ne ajută să
ajungem rapid la ceea ce credem că este adevărat,
salvându-ne aparent de la a trebui să ne gândim în detaliu
sau să procesăm în detaliu.
 Ele nu sunt întotdeauna corecte.
 Se dezvoltă în legătură cu frustrarea nevoilor în relațiile
cu persoanele reprezentative.
 Aceste scheme dezadaptative timpurii sunt răspunzătoare
pentru dificultățile de relaționare cu ceilalți oameni,
tulburările de personalitate și alte probleme legate de
sănătatea mentală.
 Sunt cu privire la propria persoană dar și relațiile cu
ceilalți
 Schemele se auto-perpetuează deoarece tindem să
percepem și să ne reamintim informațiile convergente
cu schema
 Schemele ne determină să alegem evenimente, medii și
persoane familiare.
 Sunt disfuncționale deoarece ne obligă să menținem
anumite tipuri particulare de atașamente, relații, medii
 ne determină să percepem situațiile ca și toxice sau
amenințătore chiar și atunci când nu sunt.
O consecință a schemelor dezadaptative timpurii este că ne
comportăm în modalități auto-defensive și chiar auto-
destructive.
 Comportamentele activate de scheme pot să se afle la
baza distresului emoțional sau comportamentelor
problematice care conduc o persoană să caute
psihoterapie.
 Schemele dezadaptative timpurii sunt automate și
obișnuite și de obicei nu realizăm impactul pe care ele îl
au asupra relațiilor și asupra muncii și a altor aspecte ale
vieții.
 Pentru că le experimentăm ca și parte integrantă a noastră,
chiar și când înțelegem că sunt problematice ne putem
simți lipsiți de putere în a le schimba.
 SCHEME DEZADAPTATIVE TIMPURII (SEC)

 Domeniile schemelor reflectă nevoile emoţionale fundamentale ale

copilului. Când aceste nevoi nu sunt satisfăcute în perioada copilăriei,
ele conduc la dezvoltarea unor pattern-uri nesănătoase de viaţă. Cele 18
scheme sunt grupate în cinci domenii ale schemelor.
 
1. Domeniul schemei- Deconectare și respingere- Nevoi: atașament
sigur, acceptare și grijă.
2. Domeniul schemei Autonomie și realizare- Nevoi: autonomie,
competență și sensul identității.
3. Domeniul schemei Limite nepotrivite- Nevoi: limite realiste, auto-
control.
4. Domeniul schemei Auto-directivare: Nevoi: Exprimarea liberă a
nevoilor și emoțiilor.
5. Domeniul schemei Hipervigilență și inhibiție: Nevoi: Spontaneintate,
joacă.
 DOMENIUL 1 SEPARARE ȘI RESPINGERE
 Abandon / instabilitate (AB) Bd, Dpd, Par –

sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere

susţinerea emoţională de care avem nevoie, să ne
protejeze pentru că ei la rândul lor sunt emoţional
instabili, nu sunt prezenţi, vor muri iminent sau ne vor
părăsi pentru altcineva.

 Neîncredere / abuz (MA) Par, Bdl, Szt

credinţa că într-un final tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne
înşeală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc
sau mint. Acest rău creat de ceilalţi este perceput
intenţionat.
 Deprivare emoţională (ED) Bdl, Evt–
– ceilalţi nu ne oferă dragostea necesară. Există trei
forme majore de deprivare emoţională:
a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei, afecţiunii, şi
căldurii sufleteşti).
b) b) deprivarea de empatie (absenţa înţelegerii)
c) c) neoferirea protecţiei (absenţa direcţionării, ghidării)
 Deficienţă / ruşine (DS) Evt, Bd, DPD
sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi,
inferiori sau incapabili în anumite aspecte importante
ale vieţii, iar dacă acest lucru se vede nu vom mai fi
iubiţi de ceilalţi.
Persoanele care interiorizează această schemă sunt sensibile la
critică, sunt foarte conştienţi de ei înşişi, se compară cu
ceilalţi, nu se simt în siguranţă în prezenţa celorlalţi, au
sentimentul de ruşine legat de propriul “handicap”.
Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) sau public
(înfăţişare fizică neaspectuoasă).
 Izolare socială / înstrăinare (SI) SZT SZD, EVT, BD
senzaţia de izolare faţă de restul lumii, că suntem diferiţi
de alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup.

DOMENIUL 2 AL SLABEI AUTONOMII ȘI

PERFORMANȚE
 Dependenţă / incompetenţă (DI) DPD
 credinţa că suntem incapabili de a ne îndeplini bine
responsabilităţile zilnice fără un considerabil sprijin din
partea celorlalţi. Se manifestă neajutorarea
 Vulnerabilitate la rău şi boală (VH) BD
frica exagerată de catastrofe iminente ce pot să ni se întâmple
oricând şi nu le putem preveni. Această frică poate apărea în
legătură cu diferite boli, cu diferite probleme emoţionale grave
(teama de a nu înnebuni) sau alte catastrofe externe (prăbuşirea
avioanelor).
 Protecţionism / sine nedezvoltat (EM) DPD, BDL

o relaţie de apropiere şi o implicaţie emoţională exagerată cu

una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), relaţie care
împiedică dezvoltarea propriei identităţi şi a relaţionării sociale.
Este o convingere că cel puţin una dintre persoanele implicate nu
va putea trăi fără cealaltă, nu va putea fi fericită dacă nu va
avea sprijinul acesteia.
Persoanele care manifestă această schemă sunt persoane fără un
scop, care nu ştiu pentru ce trăiesc.
Eșec EVT DPD
blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ceva
bine, că inevitabil va greşi, va eşua în autorealizare (şcoală,
carieră, sport), că e prost, cu un statut social scăzut, mai puţin
de succes ca şi ceilalţi de aceeaşi vârstă.
DOMENIUL 3 LIMITE DEFECTUOASE
 11. Revendicare / grandiozitate (ET) NAR
 credinţa că suntem superiori altor oameni, revendicăm
drepturi şi privilegii speciale, regula reciprocităţii nu
funcţionează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce
vrem, indiferent dacă ceea ce dorim este ancorat în realitate
sau nu, indiferent care este costul pentru celălalt.
 Un sens exagerat al superiorităţii se manifestă (suntem printe
cei mai faimoşi oameni) cu scopul de a obţine control şi
putere.
12. Autocontrol / auto-disciplină insuficientă (IS) – ANT,
BDL
dificultatea de a fi controlat, disciplinat în obţinerea scopurilor,
insuficient control al emoţiilor şi impulsurilor, toleranţă
scăzută la frustrare, dorinţa excesivă de menţinere a
confortului, de evitarea a situaţiilor neplăcute în detrimentul
persoanei.
DOMENIUL 4 DEPENDENȚA DE ALȚII
13. Subjugarea (SB) DPD EVT
supunerea excesivă controlului celorlalţi de obicei pentru a
evita furia, părăsirea sau alte represalii.
Are două forme principale: subjugarea nevoilor (propriile
preferinţe, decizii şi dorinţe sunt suprimate) şi subjugarea
emoţiilor (exprimarea emoţiilor este suprimată, în special cea
a furiei).
14. Sacrificiul propriu (SS) OC, BDL
fixarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor
zilnice ale celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce?
Pentru a preveni îndurerarea celorlalţi, pentru a evita
sentimentul de a fi egoist, pentru a menţine relaţia cu acea
persoană percepută ca nevoiaşă.

15. Căutarea aprobării / recunoaşterii (AS) –HIS

căutarea exagerată a aprobării, recunoaşterii sau atenţiei
celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii de sine.
Stima de sine este dependentă de reacţia celorlalţi în
principal.
Domeniul 5 HIPERVIGILENȚĂ ȘI INHIBIȚIE
16. Negativism / pasivitate (NP) BDL, EVT, PAR–
aspectele negative ale vieţii sunt exagerat conturate, subliniate, scoase
la iveală, maximizate (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri, conflicte,
vină, resentimente, probleme nerezolvate, greşeli potenţiale, trădări
etc.) în timp ce evenimentele pozitive, optimiste sunt minimalizate.

17. Inhibiţie emoţională (EI) EVT. SZD

inhibarea acţiunilor, sentimentelor, comunicării spontane pentru a
evita în special dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de ruşine şi de
pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri.
Cele mai întâlnite arii de inhibiţie ar fi:
a) inhibarea furiei şi agresivităţii, b) inhibarea impulsurilor pozitive,
b) c) dificultate în exprimarea vulnerabilităţii sau a comunicării
propriilor sentimente,
c) d) excesiva invocare a raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului.
 18. Standarde nerealiste / hipercriticism (US) OC

- credinţa că trebuie să atingem nişte standarde interiorizate

foarte ridicate de comportament şi performanţă cu scopul
de a evita critica. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub
forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, reguli
rigide de tipul “trebuie”, nemulţumirea că mai multe s-ar fi
putut realiza.
 TERAPIA SCHEMEI
 Este o abordare integrativă care reunește elemente din terapia
cognitiv- comportamentală, teoriile atașamentului și
relațiilor obiectuale, terapiile gestalt și experiențiale.
 A fost introdusă de Jeffrey Young în 1990, fiind considerată o
modalitate eficientă de conceptualizare și tratament a
tulburărilor de personalitate.
 Ajută pacienții să își înțeleagă nevoile emoționale
fundamentale și să învețe modalități de a-și satisface în
moduri sănătoase aceste nevoi.
 Se focalizeză pe procesarea amintrilor aversive din perioada
copilăriei, folosind tehnici experiențiale pentru a schimba
emoțiile negative legate de aceste amintiri.
 Pune accentul pe relația terapeut-pacient și pe reparentaj
limitat, pe capacitatea de a influența corectiv.
 Relația terapeutică are la bază reparentajul limitat- în
cadrul căruia terapeutul recunoaște, articulează,
validează și într-o anumită măsură împlinește nevoile
emoționale ale pacientului.
 Terapia folosește confruntarea empatică- în care
terapeutul confruntă empatic și fără a judeca
comportamentele și cognițiile asociate schemelor
dezadaptative și subliniază natura lor auto-defensivă.
 Conceptualizarea cazului în terapia schemei se bazează
pe descrierea simptomelor pacientului, identificarea
declanșatorilor curenți, evidențiază mecanismele prin
care problemele apar și sunt menținute și furnizează o
descriere a modului în care problemele pacientului ar
putea fi rezolvate.
 Folosește tehnici :
 Cognitive: colectarea de date, recadrarea, reatribuiera,
cardurile de memorie ale schemelor, jurnalul schemelor,
dialogul schemelor.
 Focalizate pe emoții: jocurile de rol, munca cu scaunele,
imageria ghidată.
 Comportamentale: exersarea comportamentelor
adaptative în jocuri de rol imaginare, teme pentru acasă
comportamentale, întărirea comportamentelor adaptative.
CUM IDENTIFICĂM SCHEMELE?
Inventar specific- YSQ S3 dar și
 Surse de informații pentru identificarea schemelor:
 Informații cu privire la istoricul de viață, incluzând
circumstanțele cu privire la naștere și copilărie și natura
relației cu familia.
 Informații cu privire la evenimentele zilnice care devin
problematice în relații sau la muncă.
 Informații cu privire la alte categorii de evenimente care
pot activa distresul emoțional (scene din filme, știri).
 Schemele pot fi indentificate pornind de la declanșatorii
care conduc la reacții emoționale intense.
O modalitate este reprezentată de interviurile
semistructurate care includ reamintirea unor amintiri din
copilăria timpurie.
 Clinicianul începe prin a întreba pacientul:
 ”Care este cea mai timpurie amintire a ta?” sau
 ” Gândeşte-te cât mai departe în trecut şi spune-mi
lucrurile pe care ţi le aminteşti”.
 Mai multe amintiri din copilăria timpurie şi din cea
mijlocie sunt apoi scoase la iveală.
 În aceste amintiri, clinicianul caută pattern-urile legate de
perspectiva individului asupra sa şi a lumii. Aceste
perspective sunt apoi sumarizate şi interpretate pentru
a evidenţia temele vieţii individului sau schemele
(Eckstein, Baruth, & Mahrer, 1992).
 În cadrul interviului, clinicianul scoate la iveală simptomele
şi problemele prezente şi încearcă să stabilească o
legătură între anumite simptome, emoţii, probleme de
viaţă şi schemele dezadaptative, dezvoltând ipoteze cu
privire la formarea acestora.
 Clinicianul poate obţine informaţii utile punând întrebări
despre incidentele critice, o situaţie pe care pacientul o
consideră reprezentativă pentru problema sa. (Freeman,
1992).
 Clinicianul caută declanşatori specifici, pattern-uri care
indică schemele, răspunsuri comportamentale,
emoţionale şi cognitive.
 Schemele pot fi evidenţiate prin discutarea evenimentelor
supărătoare pentru pacient din prezent sau trecut.
 COPINGUL ÎN FAȚA SCHEMELOR

 Munca cu schemele poate fi dificilă deoarece sunt 18

scheme dezadaptative timpurii și 3 modalități de raportare/
coping la fiecare dintre ele:
1. Capitulare,
2. Evitare,
3. Supracompensare-
 54 de răspunsuri posibile la scheme.
MODALITĂȚI DE RAPORTARE LA SCHEME- COPING
1. CAPITULAREA ÎN FAȚA SCHEMEI- se comportă ca și cum
schema ar fi adevărată.
2. EVITAREA SCHEMEI
 Orice context de viață care ar putea aduce la suprafață sentimente de
vulnerabilitate este evitat.
 În terapie, clienții evită să se implice (ex.: uită de temele de casă,
suprimă exprimarea emoțiilor, aduc în discuție doar probleme
superficiale, întârzie la ședințe etc.).
2. SUPRACOMPENSAREA SCHEMEI
 Se comportă și relaționează ca și cum varianta opusă a schemei
cognitive ar reprezenta, de fapt, adevărul.
 Se străduiesc să fie invers decât în copilărie: dacă în copilărie s-
au simțit fără valoare, ca adulți vor încerca să fie perfecți; dacă au
fost subjugați în copilărie, ca adulți îi vor sfida pe ceilalți etc.
 Este o alternativă la durerea aferentă schemei cognitive.
Poate fi privită drept o încercare parțial sănătoasă de a
lupta împotriva schemei, iar mulți supracompensatori
par a fi persoane sănătoase. Totuși, e sănătos să lupți cu
un comportament proporțional cu situația, iar mulți
supracompensatori se blochează în contraatac, cu
comportamente excesive, insensibile sau neproductive.
 De exemplu, este sănătos ca un client cu schema de
subjugare să exercite mai mult control asupra vieții sale,
dar când supracompensează apare tendința prea mare de a
controla și de a domina, astfel încât ajung să-i
îndepărteze pe ceilalți.
La un moment dat, viața devine destul de dură cât să
nu mai funcționeze abilitatea de supracompensare,
moment în care se poate instala depresia.
 Indicatori ai schemelor:
 Abandon / Instabilitate
 C: Alege parteneri care nu pot face un angajament și
rămâne în relație cu aceștia.
 E: Evită relațiile intime; bea alcool în exces atunci când
este singur(ă).
 Supracompensare: Se agață și își sufocă partenerul până îl
îndepărtează; își atacă vehement partenerul din cauza unor
separări minore.
 Deprivare emoțională
 C Alege parteneri care au tendința de a depriva
emoțional și nu le cere să țină cont de nevoile
lui(ei).
 E Evită în totalitate relațiile intime.
 S Este exigent(ă) din punct de vedere emoțional
cu partenerii și cu prietenii apropiați.
 Dependență-incompetență
C Se angajează în sarcini fără tragere de inimă și în mod
sporadic.
E Evită complet provocările în munca sa procrastinează în
sarcini.
S Devine excesiv de orientat(ă) spre performanță,
impulsionându-se fără încetare.
 Standarde nerealiste

C Petrece excesiv de mult timp încercând să fie

 perfect.

E Evită sau procrastinează în situații sau sarcini în care îi va fi

evaluată performanța.
S Nu îi pasă deloc de standarde – se angajează pripit și neglijent
în sarcini.
 În cazul unui client cu schema Eșec, terapeutul susține
succesul profesional sau academic al pacientului, oferă
structură și stabilește limite.
 Deprivare emoțională, terapeutul creează o atmosferă
plină de afecțiune, căldură, empatie și îndrumare.
 Terapeutul încurajează pacienții să ceară ceea ce au nevoie
din punct de vedere emoțional și să simtă că au dreptul la
nevoi emoționale
 El ajută clienții să exprime moderat sentimentele de
deprivare (fără ca ei să izbucnească sau să tacă) și ajută să
tolereze un anume grad de deprimare, dar să aprecieze
afecțiunea primită în același timp.
 1. CAPITULARE
 Comportament: tipare comportamentale repetitive din
copilărie prin căutarea de persoane sau situații ca și cele
care au dus la formarea schemei.
 Gânduri: Informația este procesată selectiv (este luată în
considerare doar informația care confirmă schema, nu și cea
care o contrazice).
 Emoții: Durerea emoțională asociată schemei este direct
experimentată.
 2. EVITAREA:
Persoanele evită activitățile care pot scoate la iveală
schema și reacțiile emoționale. Rezultatul constă
în faptul că schema nu este scoasă la suprafață
dar este blocat în acest fel și accesul la schemă în
scopul de a o schimba sau revizui.
Comportament: Evitare activă sau pasivă ale tuturor
tipurilor de situații care ar putea activa schema.
 Gânduri: negarea evenimentelor sau amintirilor
traumatizante. Sunt incluse aici apărările psihologice
cum ar fi disocierea (detașarea emoțională).
 Emoții: Estomparea emoțiilor, amorțeală
emoțională.
3. COMPENSAREA: persoana acționează în sensul opus
celui dictat de schemă. Această modalitate este
derutantă deoarece conduce la subestimarea puterii sau
influenței schemei. Apare sub forma unui
comportament agresiv independent, care ascunde
fragilitate.
 Comportamentul: exagerat și opus schemei.
 Gândurile: opuse conținutului schemei, persoana neagă
prezența schemei, emoțiile sunt opuse.
 Emoții: Persoana se simte inconfortabil cu emoțiile
asociate schemei. Emoțiile pot apărea dacă
supracompensarea eșuează.
 Atenție- stilurile de coping nu sunt stabile.
 Exemple de scheme și stiluri de coping la nivel
comportamental
 Schema NEÎNCREDERE- ABUZ
 Capitulare: Le permiți celorlalți să te abuzeze
 Evitare: Nu intri într-o relație apropiată
 Compensare: Îi abuzezi pe ceilalți, îi persecuți pe
abuzatori.
 SCHEMA DEFECTE- RUȘINE
 Capitulare: Te scuzi instant atunci când ești condamnat
 Evitare: A nu spune nimic și a te îndepărta atunci când ești
criticat.
 Compensare: A lucra din greu pentru a face totul perfect
astfel încât nimeni să nu te poată critica.

 SCHEMA SACRIFICIU DE SINE

 Capitulare: Sacrificarea extremă pentru ceilalți.
 Evitare: A găsi scuze pentru a explica de ce nu te poți
angaja în diverse lucruri.
 Compensare: Protecție agresivă față de așteptări
anticipate.
 SCHEMA STANDARDE NEREALISTE
 Capitulare: A încerca întotdeauna să fii cel mai
bun.
 Evitare: A nu participa pentru a nu eșua.
 Compensare: A te scuza legat de faptul că
talentele tale sunt doar un dar.
 CHIMIA SCHEMELOR- se referă la procesul
de activare reciprocă a schemelor în cuplu sau
între cuplu și terapeut.
 Schemele se activează pe baza unor indicatori
de similitudine din memorie – ceea ce conduce
la distorsiunea recepționării sănătoase a relației
diadice curente.
 Ca și terapeuți trebuie să fim foarte atenți la propriile noastre
vulnerabilități legate de scheme. Terapeutul trebuie să își
conștientizeze activatorii schemelor și vulnerabilitățile pentru scheme
.
 Cele mai frecvente scheme ale terapeuților după Leahy (2001) sunt:

1. Deprivarea emoțională,
2. Sacrificiu de sine și
3. Standarde Nerealiste
 Când terapeuții lucrează cu cuplurile și eșuează în a pune limite
sănătoase cererilor acestora, pot apărea dificultăți majore.
 Terapeuții trebuie să își conștientizeze activările schemelor și să le
transforme în instrumente terapeutice.
 Recomandat ca terapeuții să completeze YSQ S3. Supracompensarea
poate apărea des.
 Țineți cont în evaluare de statusul mental bazat pe observarea
comportamentului concret din ședințe dar și de chimia schemelor
activate în noi înșine.
 MODURILE

Modurile- reprezintă expresiile vizibile ale stărilor

emoționale interne, ceea ce se observă în ședință.
 De regulă identificăm 4-5 moduri în tratamentul unui
individ și 7 sau 8 în total pentru un cuplu.
 Ajută terapeutul să stabilească ușor ce are nevoie
pacientul din parentajul limitat (de exemplu validare sau
stabilire de limite).
 O conceptualizare bazată pe moduri este mai ușor de
desprins și de înțeles de către terapeut și cuplu.
 Au fost descrise moduri ale schemelor grupate în patru
categorii generale:
 modul copilului (vulnerabil, furios, impulsiv/indisciplinat,
tericit)
 modul coping-ului dezadaptativ (capitulare, protector
detașat, supracompensare),
 modul părintelui dezadaptativ (părintele care cere și
părintele care pedepsește) şi
 modul adultutlui sănătos.
 După cum se observă, există moduri sănătoase şi
dezadaptative. Un scop important al terapiei este să înveţe
pacienţii să îşi întărească modul adultului sănătos.
MODURILE COPILULUI
 Sunt răspunsuri de supraviețuire timpurii.
 Sunt legate de ceea ce făcea copilul atunci când nevoile sale
emoționale nu erau satisfăcute sau erau amenințate.
 Își fac simțită prezența atunci când pacientul trăiește puternice
emoții negative- care îl apasă sau îl copleșesc și care din punct
de vedere obiectiv, nu sunt adecvate situației de moment.
 Pacientul simte anxietate, disperare lipsă de speranță,
singurătate, abandon sau pacientul are sentimentul că viața îi
este în pericol.
 Alte emoții: mânie, supărare sau furie neputincioasă. Sunt
moduri încărcate de manifestări fiziologice.
 La întrebarea: ce simțiți atunci când trăiți aceste emoții? Pacienții
răspund cel mai adesea că se simt ca și niște copii (de la bebeluș
la 12 sau 13 ani).
 Modul copilului abuzat-abandonat- denotă starea de
disperare pe care pacientul a experimentat-o legat de
abandonul sau abuzul sau ameninţarea cu acestea din
perioada copilăriei.
 Gânduri tipice:
 1. Oamenii sunt răi, nu poţi avea încredere în ei, te vor
abandona şi pedepsi, mai ales dacă devii intim cu ei.
 2. Durerea mea emoţională nu va dispărea niciodată.
 3. Voi fi întotdeauna singur.
 4.Nu va exista nimeni căruia să îi pese de mine.
 Pacientul se poate comporta ca un copil supărat şi
disperat care caută consolare şi afecţiune dar în acelaşi
timp se teme de ele.
 Terapeuţilor poate să nu le placă asemenea manifestări
emoţionale fiindu-le frică de crize sau de dependenţa
exacerbată din partea pacienţilor.
 De obicei pacienţii se tem de acest mod, nu doar datorită
durerii emoţionale intense şi reactivării amintirilor şi
emoţiilor legate de traumă dar şi pentru că activarea sa
poate fi urmată de activarea modului părintelui care
pedepseşte.
 Modul copilului furios-impulsiv- caracterizat de izbucniri
copilăreşti şi impulsivitate auto-gratificatoare care distruge
pacientul şi relaţiile sale.
 Furia reprimată este acum exprimată în modalităţi
necontrolate urmate de activarea modului părintelui care
pedepseşte.
 Gânduri tipice:
 „ Drepturile mele fundamentale sunt nerespectate”,
 „ Ceilalţi oameni sunt răi şi draconici”,
 „ Trebuie să mă zbat sau să iau ceea ce am nevoie pentru a
supravieţui”.
 Modurile disfuncționale ale copilului

 COPILUL SINGURATIC/VULNERABIL- copilul care

primește atenție din partea părinților doar când le face
acestora pe plac. Nu îi sunt satisfăcute cele mai puternice
nevoi emoționale și se simte gol pe dinăuntru, singur,
neapreciat, neiubit și nedemn de a fi iubit.

 COPILUL ABANDONAT SAU ABUZAT- suferință

emoțională, temeri intense de abandon/abuz/neglijare. Se
simte trist, înspăimântat, extrem de vulnerabil, neajutorat,
lipsit de speranță, neputincios, neînsemnat și pierdut. Se
simt disperați și singuri și sunt în căutarea unei figuri
parentale care să îi îngrijească.
 Primele două moduri se suprapun cu MODUL
COPILULUI VULNERABIL.
 COPILUL SUPĂRAT- supărat, mânios, frustrat, lipsit
de răbdare pentru că nu îi sunt satisfăcute nevoile
emoționale sau fizice fundamentale. Își manifestă
supărarea inadecvat- emițând pretenții exagerate sau
răzgâiate, ofensatoare pentru cei din jur.

 COPILUL FURIOS- Puternice sentimente de

nemulțumire și furie pe care nu și le poate stăpâni. Îi
rănește pe ceilalți sau distruge obiecte. Țipă și se apără
violent față de un presupus adversar.
 COPILUL IMPULSIV acționează impulsiv pentru a-și
satisface nevoile de moment, fără a se gândi la ceilalți sau
la posibilele consecințe negative. Apare ca și un copil
răsfățat care are dificultăți în a renunța la gratificarea
imediată în favoarea unor obiective pe termen lung.

 COPILUL INDISCIPLINAT- nu se poate forța să

finalizeze sarcinile de rutină sau plictisitoare, se
frustrează ușor și apoi renunță.

 COPILUL FERICIT- este mulțumit pentru că îi sunt

îndeplinite nevoile fundamentale. Se simte iubit, conectat,
protejat, valoros, înțeles, încrezător, competent, rezistent,
adaptabil, optimist, spontan.
MODURILE DISFUNCȚIONALE ALE PĂRINTELUI
 PĂRINTELE PUNITIV- vocea internalizată a părintelui
care îl critică și îl pedepsește pe pacient. Sunt supărați pe ei
înșiși și consideră că merită să fie pedepsiți din cauza faptului
că au nevoi firești pe care le exprimă. Tonul este unul dur,
critic, neînduplecat.
 Indicii ale modului: disprețul de sine, autocritica, vătămări ale
propriei persoane, fantasme suicidare, alte comportamente
autodistructive.
 Le regăsim sub forma gândurilor automate negative.â
 Sunt introiecții parentale toxice, explicate și ca voci
negative din cap.
 Dacă m-ar cunoaște cineva cu adevărat, nu și-ar dori să aibă
de-a face cu mine pentru că sunt un om îngrozitor.
 Sunt ultimul gunoi.
 PĂRINTELE EXIGENT- vocea internalizată a părintelui care
stabilește standarde extrem de înalte.
 Mesajele transmise:
 e important să fii perfect,
 să faci totul în cel mai bun mod cu putință, să fie în permanență
eficient, să țintească către un statut înalt, să rămână modest și să pune
nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi.
 Spontaneintatea sau exprimarea propriilor sentimente nu sunt permise
în acest mod.
 Totul trebuie făcut corect, perfect sau mai bine decât ceilalți.
 Marcați de părinți orientați spre performanță, profesori severi,
antrenori care presau pentru performanță.
 Nu merit nicio pauză până când nu îmi termin toate sarcinile.
 Îmi voi pierde serviciul dacă nu voi reuși să fac acest lucru așa cum
se așteaptă de la mine.
 Partenerul meu mă va părăsi dacă îl dezamăgesc.
 MODUL PĂRINTELUI CARE INDUCE VINOVĂȚIA
Au adesea în istoric parentificarea- au fost făcuți
responsabili de starea de bine a părinților sau a celorlalți;
au fost adesea parteneri substitutivi.
 Nu pot să îi spun partenerului meu că nu doresc acest
lucru deoarece asta l-ar face foarte nefericit.
 Este foarte important pentru mine ca toți cei din jurul meu
să se simtă bine.
 Apare adesea în profesiile de acordare de ajutor prin
tendința de a face totul în locul pacienților, suprasolicitare,
burnout, eșecul în a pune limite.
 MODURILE DE COPING DEZADAPTATIVE
 sunt reacții de coping interpersonal bazate pe experiențe din
copilăria timpurie într-un mediu în care lipsea focalizarea
adecvată pe copil iar experiențele includeau emoții sociale
cum ar fi rușinea, vinovăția sau a se simți superior.
 Reacțiile comportamentale includ un spectru cuprins între
supunere și dominare.
 În încercarea de a ne satisface nevoile noastre de bază, ne
definim inconștient relațiile cu celelalte persoane între: Sunt
în top (supracompensarea în căutare de control și realizare)
sau
 Supunere (pentru a căuta atașamentul)
 EVITAREA- FLIGHT- mă detașez de relații pentru a evita
durerea- Protector detașat (împietrire) sau Autoliniștitorul
(prin activități, distractori).
 Copilul a ales în trecut cum să facă față și probabil a reușit cu succes
însă din acel moment repetă același stil. În fiecare situație similară
urmează tiparul.
 SUBJUGAREA
 CAPITULANTUL SAU SUBMISIVUL VOLUNTAR- COMPLIANT
SURRENDER
 Acționează pasiv și submisiv, mergând chiar împotriva propriilor interese.
Din cauza fricii de conflicte sau respingere, caută aprobarea celor din jur. Le
permite celolalți să-l trateze urât și nu întreprinde nimic pentru a-și satisface
propriile nevoi sănătoase.
 AUTOPROTECTORUL DETAȘAT (DETACHED PROTECTOR)
 Se retrage din fața suferinței provocate de schemă, detașându-se emoțional.
 Își reprimă emoțiile, nu leagă contacte cu cei din jur și refuză orice ajutor din
partea celor din jur.
 Funcționarea pacientului seamănă cu cea a unui robot. Semne:
depersonalizarea, sentimentul de vid, plictisul, abuzul de substanțe, mâncatul
compulsiv, autovătămarea sau prezența afecțiunilor psihosomatice.
 AUTOPROTECTORUL EVITANT AVOIDANT
PROTECTOR
 Comportamentul de coping se concentrează pe evitare.
Evită: contacte sociale, situații legate de performanță,
situații cu potențial conflictual, sentimente în general.
   EVITAREA
 AUTOPROTECTORUL FURIOS ANGRY
PROTECTOR – îi ține la distanță pe ceilalți prin
afișarea unei stări de nemulțumire sau furie. Își
blamează interlocutorul, dă vina pe ceilalți sau pe situația
exterioară în special atunci când ar trebui să își pună în
discuție propriile probleme sau defecte. Este un instrument
de păstrare a distanței.
 Furia poate fi înlocuită cu lamentări.
 AUTOCONSOLATORUL DETAȘAT- Își reprimă
emoțiile angajându-se în activități de autoliniștire sau
stimulare: muncă în exces, jocuri de noroc sporturi
extreme, promiscuitatea consumul de substanțe, jocuri pe
calculator, mâncat compulsiv, privitul la tv, reveriile
diurne.
 GRANDOMANUL NARCISIC- se comportă într-o
manieră competitivă, grandioasă, abuzivă, de parcă ar
avea drepturi speciale. Foarte egoist, arată puțină empatie
pentru ceilalți.
 Dă dovadă de lăudăroșenie și fanfaronadă, pentru a atrage
admirația celor din jur.
 CĂUTĂTORUL DE ATENȚIE ȘI VALIDARE- se
comportă dramatic pentru a primi atenția și confirmarea
de care are nevoie. Atitudine de flirt, comportament
sexualizat, gesturi superficiale.
 SUPRACONTROLORUL PERFECȚIONIST-
Vigilent, controlează, ruminează la extrem pentru a se
apăra de amenițări percepute sau reale. Perfecționist cu
scopul de a evita critica, erorile, accidentele sau
sentimentul de vinovăție.
 SUPRACONTROLORUL PARANOIC- Control dublat
de suspiciune, scrutează constant și vigilent
comportamentul celorlalți în căutarea unor semne de
răutate. De fapt își gestionează sentimentele de
neîncredere și îndoială.
 INTIMIDANTUL (BULLY și ATAC)- Îi prejudiciază și
controlează intenționat pe ceilalți dpdv emoțional, fizic,
sexual, verbal, prin acțiuni antisociale sau sadice. Încearcă
să supracompenseze propriul abuz trăit sau să împiedice
repetarea lui.
 MANIPULATORUL VICLEAN- Minte, manipulează, se
preface pentru a se înfățișa într-o lumină favorabilă și a-și
atinge scopurile.
 PRĂDĂTORUL- Psihopatul care face rău celorlalți cu
sânge rece pentru că stau în calea satisfacerii propriilor sale
nevoi.
 MODUL ADULTULUI SĂNĂTOS- Funcționare matură și
adaptată în domeniul muncii, parentalității și asumării de
responsabilități. Include și angajarea în activități generatoare
de plăceri- viață sexuală, interese intelectuale/
estetice/culturale, grija pentru menținerea sănătății și
practicarea de activități sportive.
 Recomandarea este să ne focalizăm la început pe schemele
principale și să le legăm de moduri, evidențiind și
conștientizând cu privire la originea din copilărie a acestor
scheme.
MODURILE COPILULUI - SCHEME FRECVENT ASOCIATE
 COPIL VULNERABIL
 Abandon, neîncredere/abuz, deprivare emoțională, defect, izolare socială,
dependență/incompetență, vulnerabilitate la rău și boală, fuziune/sine nedezvoltat,
negativitate/pesimism.
 COPIL FURIOS
 Abandon, neîncredere/abuz, deprivare emoțională, subjugare.
 COPIL IMPULSIV/ INDISCIPLINAT
 Grandiozitate, Autocontrol insuficient/ autodisciplină inscuficientă.
 COPIL FERICIT
 Nicio schemă activă.

MODURILE PARENTALE DISFUNCȚIONALE- SCHEME FRECVENT

ASOCIATE

 PĂRINTELE CARE PEDEPSEȘTE

 Subjugare, Pedeapsă, Defecte, Neîncredere/Abuz.
 PĂRINTELE CARE CERE
 Standarde nerealiste, Auto-sacrificiu.
 SCHEMELE ȘI MODURILE ÎN RELAȚIILE DE CUPLU
EVALUAREA
 Chestionarul relației (Hargrave, 2000):
 Trăind în familia dvs., ce ați învățat despre cât de de iubit
și important sunteți?
 În familia dvs- care a fost cel mai important lucru de făcut
sau cum era cel mai important să fiți?
 Cum vă dădeați seama de faptul că sunteți iubit?
 Care era cel mai important lucru cu privire la a fi o
familie?
 Cum vă simțeați printre frați?
 Ce ați învățat cu privire la a fi băiat sau fată?
 Care sunt așteptările pe care le aveți cu privire la relații?
 Genograma sau interviul pentru a identifica:
 Simptomul în context- istoria familiei: comportament
antisocial, violență, dependențe.
 Tulburările de personalitate- in relație cu istoricul de
neglijare, abuz, traume, instabilitate relațională. Este un
semnal de avertisment cu privire la faptul că progresul va
fi încetinit și pot apărea surprize.
 Contextul: temele intergeneraționale puternice,
dificultățile relaționale.
 Emoțiile: tiparele emoționale, emoțiile exprimate,
emoțiile reprimate.
 Modelele parentale- grija percepută.
 Atașamentul: schemele transgeneraționale de abandon.
 Autobiografia relațiilor: informații cu privire la părinți,
începuturile relațiilor, prima prima iubire, primul sărut,
prima relație stabilă, experiențe maritale de facto sau
formale, urcușuri și coborâșuri emoționale, tipare.
 Aplicarea YSQ S3 ajută cuplul să înțeleagă faptul că
emoțiile curente derivă din scheme și nu din mediul de
viață curent.
 CHIMIA LEGATĂ DE SCHEME
 Chimia este adesea văzută ca și o dovadă de dragoste: dacă se
simte corect trebuie să fie corect. Stimulii curenți sunt constant
comparați cu experiențele anterioare și rezultatele acestora.
Schemele ne biasează percepția, evaluările și reacțiile: vedem ceea
ce știm și facem ceea ce putem.
 Când alegem un partener care seamănă cu cineva cunoscut ne
oferă un sentiment de familiaritate și senzația că știm jocul.
 Pe baza trăsăturilor de caracter și a stilurilor de atașament –
anumite persoane tind să exploreze parteneri noi și poate diferiți.
 Oamenii cu atașament nesigur preferă să își asume ceea ce deja
cunosc.
 Schemele și traseele neuronale fac partenerul atractiv. Dacă
chimia nu satisface nevoile de bază ale partenerilor, se pot simți
prinși în capcana schemelor preexistente.
 Se potrivesc bine dar nu aduc nici dezvoltare și nici scăpare.
 CUPLURILE POT AVEA SCHEME COMUNE ,
DISFUNCȚIONALE DAR COMPATIBILE
 Neîncredere – ABUZ și Pedeapsă.
 După YOUNG – chimia schemelor poate explica unele
dinamici legate de atracția din relațiile de cuplu.
 Furnizează informații și cu privire la compatibilitatea
psihologică în relațiile de lungă durată.
 Compatibilitatea schemelor nu reprezintă întotdeauna
o potrivire sănătoasă.
 La bază poate exista patologie însă relația poate fi
stabilă și satisfăcătoare pentru cuplu dacă există o
bună potrivire pe nevoile de bază.
 Lista nevoilor non-negociabile din relație
 Empatia- a fi auzit și ascultat cu o atitudine de deshidere
și respect atunci când comunic ceea ce contează pentru
mine, inclusiv valorile și scopurile mele.
 Legătura de încredere- să depind de partenerul meu și să
nu fiu abandonat: să am încredere că va fi loial și nu va
trăda relația.
 Compania- a fi și a avea cel mai bun prieten, să pot avea
încredere că avem conversații private.
 Intimitatea- împărtășirea unei unități la nivel de minte și
suflet.
 Servicii: o atitudine pozitivă cu privire la a-i ajuta pe
ceilalți.
 Auto-actualizare: să mă cunosc și să descopăr realitatea
preferințelor, scopurilor, ideilor și să mă simt valorizat.
 A aparține: să am un loc în lume, în viață, a fi într-o
relație, a fi parte acceptată dintr-o comunitate.
 Siguranța. că nu voi fi rănit, a nu simți frică și
amenințări.
 Iubirea- a da și primi iubire, afecțiune, entuzias,,
deschidere, acceptare, a aparține.
 Sens în viață- să știu că viața mea are sens și valoare
 Dialog- deschidere de sine reciprocă, vulnerabilizare.
 Acceptare- să am un loc de refugiu unde greșelile sunt
iertate, unde pot fi eu însumi fără întrebări, critică sau
opoziție.
 FORMULAREA CAZULUI
 bună formulare a cazului include informații despre:
 impresii inițiale,
 probleme prezente,
 istoricul dificultăților,
 terapii anterioare și soluții încercate,
 schimbări observate de cuplu,
 stresori sau schimbări recente,
 un prognostic și o durată așteptată a tratamentului,
 un plan de tratament.
 Luați în calcul orice psihopatologie individuală care
poate afecta individul și relația de cuplu.
 Chestiunile relaționale sunt adesea (nu
întotdeanuna) legate de tulburări psihologice sau
condiții comorbide: dependențe, PTSD, depresie,
BPD, anorexia, tulburare bipolară.
 Istoricul familiei de origine ajută oamenii să
recunoască influența rănilor anterioare, să înțeleagă
răspunsurile automate și să întrerupă procesele
disfuncționale.
 Deși modelul medical nu este prea în vogă printre
terapeuții de cuplu, putem învăța multe din el prin
acentul pe evaluare și conceptualizarea cazului ca și
bază pentru planificarea tratamentului.
 ARANJAREA CABINETULUI
 Scaunele trebuie să formeze un triunghi care să permite
flexibil schimbarea focalizării.
 Membrii cuplului trebuie să poată vorbi unul cu altul și
terapeutul cu amândoi.
 Terapeutul conduce ședința și uneori va funcționa ca și
intermediar.
 Dacă întâlnim un cuplu reactiv emoțional, comunicarea
directă dintre ei trebuie să fie minimalizată, chiar
evitată pentru a limita interacțiunile distructive.
 Împărțim timpul și atenția egal între parteneri și ne
focalizăm să construim o conexiune cu fiecare.
 Atenție la cuvinte cu încărcătură emoțională care pot
deveni declanșator pentru o ciocnire rapidă și
neasteptată.
 Atunci când vrem să liniștim modul de copil folosim
cuvinte care activează mai puțin și un ton plin de
înțelegere.
 Folosirea neinspirată a unui cuvânt poate conduce și
la ruperea relației terapeutice- ruptura trebuie
explorată și analizată cu căldură pentru a modela
cuplului modalități de gestionare a iritărilor și
rupturilor.
 Rolul terapeutului este acela de a furniza un model de
Adult Sănătos în gestionarea stresului.
 Autodezvăluirea limitată și folosită judicios poate
ajuta, terapeutul fiind văzut în umanitatea sa.
 Terapeutul nu trebuie să fie perfect pentru a furniza
un model de Adult Sănătos în gestionarea stresului:
respirații adânci pentru a ieși din activarea schemei
curente, o nouă perspectivă asupra lucrurilor, o pauză
atunci când ne simțim copleșiți.
 Se recomandă folosirea metaforelor
 Ne centrăm pe căutarea de modele de adulți sănătoși:
Care sunt eroii din familiile lor?
 Terapeutul trebuie să găsească un echilibru între auto-
actualizare și reflectarera sinelui-. Când vorbesc la
persoana 1- emoțiile cresc, la persona a doua apare o
distanțare de emoții. Scopul e echilibrul între detașare
emoțională și emoționalitate copleșitoare.
 Inducem mentalizarea sau înțelegerea reciprocă prin
întrebări de tipul:
 Cum te-ai simțit făcând asta?
 Ce ai simțit în corpul tău?
 Ce gânduri îți treceau prin minte?
 Care a fost intenția ta în acel moment?
 Ce s-a întâmplat de fapt?
 Ce aveai nevoie cu adevărat?
 Ce crezi că simțea partenerul tău în timp ce
făceai asta?
 Cum te-ai fi așteptat să reacționeze?
 Cum ar fi fost pentru tine să fii în locul lui/ei?
 Cum ar fi fost probabil să reacționezi?
 Cuplul trebuie să înțeleagă că moștenirile din
trecut creează ciclurile lor de aici și acum.
 Avem în terapie pacienți care rezistă, deoarece nu a
fost formată alianța de lucru și manifestă detașare
emoțională și demotivare.
 Motive pentru care persoana poate rezista:
 Nu a înțeles ce ați cerut. Cereți feedback și clarificați.
 Îi este teamă. Trebuie să trecem de protectorul detașat
și să întrebăm copilul: De ce anume te temi? Care este
cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Ai avut
vreodată vreo experiență neplăcută încercând ceva
similar? Ce aș putea să fac pentru a-ți fi mai puțin
frică?
 În abordarea modului copilului se folosește un limbaj
simplu, copilăresc.
 Când sunt activate modurile părintelui care critică sau
pedepsește- individul nu vrea să greșească și decide că a nu
face nimic este mai sigur decât a face vreo greșeală.
 Gândurile din spatele scenei trebuie să fie detectate,
plasate pe scaunul unui mod parental și disputate. Uneori
aceste moduri sunt prea puternice și persistente și după
recunoașterea prezenței lor este cel mai bine să le ignorăm.
 Un mod al copilului indisciplinat sau încăpățânat se opune/
Hai să nu ne opunem din start, încercăm întâi și dacă vei fi
nemulțumit de rezultate luăm în considerare rezervele. Care
este cel mai mic pas posibil pe care îți poți imagina să îl faci?
 Există un beneficiu secundar în a rămâne pasiv- a fi mai
puțin supus înseamnă a-ți asuma mai multe
responsabilități ceea ce crește riscul de a greși.
 Pacientul are întotdeauna dreptate. Ne rostogolim cu
rezistența și dăm opțiuni deoarece oamenilor le place să
aibă opțiuni.

 STC – îi dă cuplului limbajul pentru a comunica

vulnerabilități (scheme) și stări interioare (moduri) și să
analizeze interacțiunile interpersonale (hărțile modurilor).
 Conectarea emoțională este cheia spre conectarea cu
Modul Copilului Vulnerabil. Putem identifica o nevoie
nesatisfăcută sau o dorință.
 Stabiliți cu cuplul o oră fixă în fiecare zi în care să
vorbească pentru 30 min- 1 h și să oprească interacțiunea
înainte de a escalada.
 DIFERENȚA DINTRE NEVOI ȘI DORINȚE
 Nevoile: sunt universale. Dorințele sunt alegeri
personale, negociabile
 CONTACTUL INIȚIAL ȘI PRIMUL INTERVIU
 Interviul inițial
 De regulă persoana care suferă cel mai tare sau care
este cea mai anxioasă va suna pentru a stabili prima
ședință.
 Excepție este situația în care unul dintre cei doi a decis
deja să părăsească relația și dorește să îl lase pe cel de-al
doilea cu o persoană care să îi poarte de grijă, terapeutul.
 Mai există scenariul în care o persoană dorește să salveze
relația iar cealaltă refuză să vină sau nu se implică.
 Prima ședință
 Va oferi o serie de indicatori plini de sens, de la modul
în care abordează terapeutul- rece/ formal, prea familiar,
cu disperare.
 Cum se vor așeza? Cei aflați în distres marital se vor
așeza cât de departe posibil permite cabinetul.
 De regulă cel care a sunat tinde să se așeze mai aproape
de terapeut, indicând faptul că speră că a găsit un aliat.
 De regulă unul din cei doi este mai rezervat în a veni,
fiind mai retras emoțional din relație. Persoana
distanțată de relație trebuie să fie angajată în relație prin
oferirea de atenție, afirmarea perspectivei sale, empatie
față de cele trăite. Doar aducând aproape persoana
îndepărtată se poate face o alianță de lucru cu cuplul.
 Ascultați ambii parteneri deoarece doar persoanele care
se vor simți auzite și înțelese vor dori să se întoarcă
pentru următoarea ședință.
 PLÂNGERILE CUPLULUI
 De regulă cuplul va manifesta câteva plângeri țintă care
trebuie transformate în scopuri realiste.
 Încercați să înțelegeți ambele perspective asupra
lucrurilor, chiar dacă e vorba de teme dificile care țin de
abuz,infidelitate, iresponsabilitate financiară, abuz de
substanță sau comportamente infracționale.
 E nevoie de imersiunea empatică în modalitățile în care ei
privesc lumea și unul pe celălalt. Punctul este acela în
care înțelegeți (nu validați!) de ce comportamentul rău s-
a simțit justificat sau chiar necesar.
 În cazul pacienților cu tulburări de personalitate apar
acțiuni impulsive care pot să fi făcut rău relației.
 Încercați să identificați nevoile din spatele
comportamentului de coping dezadaptativ.
 Prognosticul este bun atunci când ambii membri ai
cuplului doresc să lucreze în egală măsură asupra
dificultăților.
 Uneori ambii membri ai cuplului vor dori să se despartă,
situație în care un bun obiectiv terapeutic este acela de a
atinge un nivel la care să se rănească cât mai puțin unii
pe alții, copiii și familiei extinse.
 De programat o primă întâlnire de 60-90 minute cu
cuplul;
 Puteți să vă acordați timp la final de ședință pentru a
petrece câteva minute cu fiecare membru al cuplului și
să îl întrebați:
 Este ceva anume ce ați dori să îmi spuneți acum că
partenerul nu este prezent?
 Pot ieși la iveală detalii legate de violență, alcool sau alte
secrete întunecate.
 Adresați tot acum o întrebare specifică legată de o posibilă
relație paralelă în desfășurare.
 O altă întrebare utilă este: Ar mai trebui să știu ceva
pentru a putea să vă fiu de folos?
 Nu există consens printre specialiștii experimentați legat
de faptul dacă este sau nu în regulă ca terapeutul să
cunoască un secret neîmpărtășit cu partenerul.
Uneori secretele vor ține de traume sau subiecte sensibile
legate de familia de origine și terapeutul va ajunge
inevitabil în situația de a ține un secret.
 O altă întrebare ține de dacă să încurajăm sau nu o
persoană să dezvăluie o infidelitate încheiată.
 Orice dezvăluire va escalada criza unui cuplu aflat deja
în distres și va putea conduce la terminarea relației.
 Nu are sens să introducem ceva în terapie în acel
moment, când nu putem prezice un rezultat favorabil.
 De regulă în prima ședință cuplul va face o
demonstrație a modului în care se ceartă: sunt tăcuți,
pasivi, se învinovățesc reciproc, pierd controlul,
sarcastici, violenți? Au roluri clare? Unul submisiv și
celălalt copleșitor?
 Încearcă să evite conflictele? Ce scheme sunt active și ce
moduri tind să le domine interacțiunile?
 Încercați să identificați ciclurile modurilor care apar
tipic.
 Vedeți începuturile dure, încercările de împăcare și
semnele de maturitate emoțională.
 Adresați întrebarea de ce acum terapia? O ceartă severă,
o aventură, o decizie de a pleca, probleme financiare,
gânduri suicidale?
 Dacă sunt probleme comorbide legate de dependențe
sau alte diagnostice, luați în calcul munca în tandem
cu un psihiatru.

AȘTEPTĂRILE
 Cum privesc tratamentul?
 Care este rolul terapeutului?
 Sunt ambii parteneri dispuși să contribuie activ?
 Puteți să le oferiți perspectiva dvs asupra problemelor
și să le spuneți ce urmează.
 Puteți să le spuneți cum decideți să îi vedeți pentru
următoarele 6 ședințe și apoi să reevaluați planul de
tratament în funcție de rezultate.
 Va trebui să legați succesul de modul în care ei se
activează și realizează sarcinile dintre ședințe,
asumându-și riscuri relaționale.
 Angajamentul cu privire la a lucra pentru relație cu 2
părți:
 Angajamentul- de a munci pentru a restabili relația – a
pune relația pe primul loc și dacă este o relație paralelă în
desfășurarea a o pune cel puțin pe hold pentru o perioadă
asupra căreia se cade de acord. Instalăm speranța că relația
va putea să satisfacă din nou nevoile emoționale și că vor
avea parte de timp și de un proces de clarificare pentru ei
ca și cuplu.
 A nu face rău- Primum non nocere. Să se abțină de la a-și răni
intenționat partenerul prin orice mijloc, inclusiv insulte, strigat
sau amenințări.
 Puteți face conceptualizarea cazului dar nu începeți să
lucrați fără angajament din partea cuplului.
 A pune pe hold o infidelitate înseamnă niciun contact:
sunat, sms, mail pentru o perioadă de cel puțin 10
săptămâni.
 Nevoile relaționale trebuie să fie îndeplinite în relația de
bază.
 Nu insistăm pentru dezvăluire decât dacă partenerul
suspectează. În acest caz, infidelitatea este intuitiv știută
dar nu este încă transparentă.
 Urmăriți semnele de jale/doliu post despărțire și urmăriți
măsura în care persoana se angajează în terapie
 Se face apelul la bunăvoința și buna intenție a
membrilor care deși au dreptul să fie furioși și deși își
cunosc vulnerabilitățile, vor încerca să se comporte
într-o manieră civilizată.
 Partenerul va fi privit ca și o persoană bună cu intenții
decente.
 Adresați distrețul- otrava pentru relație- dacă apare în
terapie.
 Un scop inițial este acela de a stabili rapid o doză de
stabilitate- prin angajament, încredere și
responsabilitate pentru relație.
 Puteți stabili reguli de comportament sau un contract
scris.
 SIGURANȚA ÎNAINTE DE TOATE
 Încercați să creați o bază sigură în ședință;
 Pornind de acolo cuplurile pot analiza modalitățile în care
disfuncțiile le-au definit anterior relațiile și să observe
excepțiile, atunci când lucrurile au funcționat mai bine.
 Introduceți reflectările empatice, validările, rezolvarea
colaborativă de probleme.
 Terapeutul nu poate fi pasiv în ST-C ci în mod activ:
oprește ciocnirile, pune întrebări de tip inchiziție,
clarifică emoții, recadrează, dă reguli, învață cuplul
deprinderi de comunicare ,modelează comportamentul
funcțional, dă teme pentru acasă.
 Terapeutul prinde gloanțe pentru a face spațiul din
terapie mai sigur
 Trebuie rezolvată situația de criză înainte de aborda alte
probleme curente și istoricul relațional.
 Intimitatea nu se poate dezvolta într-o atmosferă de frică,
deci este important să abordăm constant chestiunile
care țin de siguranță;
 Dacă un partener are probleme psihice care necesită
tratament, recomandăm consultul psihiatric și
așteptăm o stabilizare relativă în care să aibă resurse
pentru a lucra asupra relației de cuplu.
 Terapeutul modelează ascultarea, respectul interpersonal,
stabilirea de limite.
 În ședințele individuale se adresează materialul
autobiografic iar în ședințele comune se îmbunătățește
nivelul de funcționare curentă.
 Ședințele individuale pot fi intercalate când apar blocaje
în terapie sau intuim existența unor secrete care
blochează progresul.
 Este recomandabil ca numărul de ședințe individuale
între parteneri să fie echilibrat însă, cu acordul celuilalt
partener, câtă vreme ambii vor beneficia.
 INTERVENȚIA ÎN CRIZĂ
 Ciocnirile din cuplu se bazează pe tipare de gândire
rigide.
 Oferiți-i fiecărui membru al cuplului posibilitatea să își
spună pe scurt versiunea sa de poveste.
 Opriți intercațiunile care nu fac altceva decât să tulbure
apele.
 Cuplurile cu un nivel scăzut de funcționare vor afișa
rapid un conflict scăpat de sub control; terapeutul
trebuie să preia controlul, altfel terapia devine un loc
nesigur.
 Certurile neproductive trebuie să înceteze. Va
trebui să spuneți STOP ferm pentru a vă conecta la
adultul sănătos din fiecare.
 Aduceți focalizarea pe aici și acum pentru a evita
accentul pe cine spune adevărul despre trecut.
 Modurile de coping sunt ținta și nu conținutul!
 Ambii parteneri trebuie să își asume angajamentul
de a limita interacțiunile ostile din terapie și din
afara acesteia.
 Puteți introduce regula că atunci când arătați
semnul de time-out interacțiunea se întrerupe.
 TERMINAREA PRIMEI ȘEDINȚE
 Puteți folosi un ciclu de ciocnire a modurilor pentru că se
bazează pe aici și acum din ședință și nu necesită alte
cunoștințe.
 Cardul ia atența de pe partener și examinează procesul.
 Este util să întrerupeți tiparul activat al cuplului și să îl
ghidați înspre traiectorii mai adulte, de cooperare.
 Întrerupeți ciocinirile când reapar: Ați realizat cât de ușor
cădeți în aceste cicluri ale modurilor? Amândoi contribuiți.
Nimeni nu poate lupta de unul singur. E nevoie de 2 persoane
pentru a dansa tango. Niciunul dintre voi nu este în totalitate
de condamnat pentru acest tango. Ciclul este problema! În
lipsa unui ciclu nu vă răniți. Aceste este dușmanul dvs comun!
 În felul acesta îndepărtați ideea de vinovăție și contribuiți la
reconectare.
 În ședința doi realizați o scurtă sumarizare și apoi introduceți
modelul schemei și al modurilor pentru a crește înțelegerea
reciprocă.
 Puteți pune la dispoziția lor materiale scrise.
 A ÎNCEPE CU UN PARTENER
 Este posibil să lucrați cu un partener într-o ședință individuală
și să aveți efect asupra relației de cuplu, comportamentul unui
partener inducând schimări la nivelul celuilalt partener.
 Celălalt partener va încerca conștient sau inconștient să
limiteze schimbarea deoarece schimbarea este o provocare
pentru echilibrul curent al sistemului.
 Modelul ciclurilor modurilor ajută clientul să înțeleagă
reacțiile partenerului și emoțiile de la baza acestora.
 A anticipa efectele noului comportament asupra
emoțiilor de bază ale partenerului ajută la a include
acest răspuns în terapie.
 A respecta nevoile emoționale de bază ale partenerului
și a le include în comportamente noi previne frustrarea.
 Munca cu ajutorul scaunelor cu partenerul absent
este un instrument util- să preiei perspectiva
partenerului asupra situației.
 Uneori partenerul poate fi implicat indirect sau chiar
provocat gradual să contribuie la procesul terapeutic.
 Privită astfel, terapia individuală poate influența cuplul
într-o modalitate strategică prin următoarele strategii:
 A include un partener- gândind și vorbind despre un
partener absent în termenii ciclului modurilor.
 A invita un partener într-o ședință individuală în scop de
diagnostic pentru a obține o perspectivă mai amplă asupra
lucrurilor.
 A explica modelul modului clientului (folosind o hartă a
modurilor) partenerului.
 A cere unei persoane să susțină schimbarea indusă prin
terapie în mediul natural.
 A dezvolta un ciclu al modului pentru interacțiunea
cuplului- implicând ambii parteneri.
 În timp partenerul reticent, adesea bărbatul va
deveni mai deschis înspre terapie.
 Terapia individuală poate ajuta persoana să se
simtă mai puternică, calmă și încrezătoare- calități
utile indiferent de cursul relației.
 O persoană care dezvoltă MODUL ADULTULUI
SĂNĂTOS poate produce o diferență în relație.
 CÂȚI TERAPEUȚI?
 Terapeuții care lucrează cu scheme lucrează adesea
cu ambii parteneri, nu doar în ședințe comune ci și
în ședințe individuale.
 A lucra cu doi terapeuți în criză poate conduce la
separarea cuplului.
 Terapeutul din individuală și cel de cuplu pot lucra
pe modele conceptuale diferite.
 Când totuși sunt doi terapeuți implicați:
 Fiți atenți să nu vă sabotați
 Va trebui să aveți un acord cu cuplul de plată cu privire
la colaborare pentru că altfel veți începe să evitați
inconștient să petreceți suficient timp pentru a colabora
sau puteți chiar dezvolta furie față de cuplu.
 Semnați consimțământ informat între părți.
 Ambii terapeuți vor încerca să satisfacă nevoile
modurilor copilului.
 RECOMANDAREA DE AUR ESTE SĂ FIE UN
SINGUR TERAPEUT SCHEMA CARE LUCREAZĂ
LA TOATE NIVELURILE CU UN CUPLU.
 O SINGURĂ ABORDARE ARE ȘANSE MAI MARI
SĂ TRANSFORME MODURILE DE COPIL,
PĂRINTE SAU MODURILE DE COPING ÎN ADULT
SĂNĂTOS.
  TERAPIE INDIVIDUALĂ SAU DE CUPLU?
 De regulă este cel mai bine să vedeți cuplul împreună.
 Avertizați-i că dacă face terapie de cuplu nu veți mai
putea face terapie individuală ulterior.
 Aplicați inventare cu privire la scheme și moduri,
discutați rezultatele individual.
 Încercați să construiți relații de reparentaj solide cu
fiecare membru și să aveți o conceptualizare dinamică.
 Tratați cuplul individual atunci când aveți cazuri de
violență domestică.
 Unele cupluri își vor dori munca cu modurile și
imageria în ședințe comune cu partenerii. Poate fi o
sursă importantă de reconectare emoțională.
 Alții se simt prea vulnerabili și au nevoie de siguranța
unei ședințe individuale pentru a scoate la iveală
emoții de bază și nevoi fundamentale.
 Uneori nu e recomandat să aduceți ambii parteneri
într-o ședință în care lucrați cu un singur partener;
 alteori poate fi util deoarece îl puteți include în
imagerie și poate oferi confort și protecție.
 Scopul ST-C este de a transforma relațiile dureroase și care fac
rău în relații care satisfac cele mai adânci nevoi umane.
 Atitudinea este NU RENUNȚA dar și NU INTRA ÎN CICLUL
MODURILOR CARE SUNT ADEVĂRATUL DUȘMAN.
 Recomandabil să oferim întâi rezultatele partenerilor într-o
ședință individuală, neputând anticipa cum celălalt partener se
va folosi de informații.
 Este mai util ca partenerii să înțeleagă propriile scheme mai
întâi, să devină mai empatici față de scheme lor și ale
celorlalți.
 La modul general, intensitatea interacțiunilor cuplului va
activa modurile.
 Dacă este vorba de un cuplu instabil, va exista o trecere
bruscă de la un mod la altul, schimbându-se schemele activate
la bază.
 De păstrat în minte faptul că în cuplu nivelul de
funcționare al individului va fi mai scăzut decât în
ședințe individuale, părând și mai instabil.
 Putem să ne focalizăm inițial și pe ciclurile modurilor.
 Un exercițiu recomandat după identificarea și
prezentarea modurilor este ca într-o diagramă fiecare
membru al cuplului să stabilească mărimea fiecărui
mod în funcție de intervalul de timp petrecut în viață
adultă în acel mod. Se includ aici doar modurile cele
mai comune.
 La fel, li se poate cere să deseneze o diagramă pentru
partener.
 Diagramele pot fi apoi comparate și discutate.
 Când explicăm modurile cuplului este indicat să începem
cu modurile copilului, apoi cu cele parentale (și să
explicăm că ele nu sunt identice cu modelele parentale ci
sunt introiecții ale figurilor parentale sau de autoritate).
EVALUAREA ȘI LUCRUL CU MODURILE
COPILULUI ÎN CUPLU
 ISTORICUL DE FAMILIE- traume timpurii, vârsta din
momentul traumei, abuzuri, violență, neglijare; de evaluat
impactul traumelor cumulative care de la o vârstă pot fi
copleșitoare.
 TRAUMELE TIMPURII- Cea mai timpurie amintire
legată de traumă. Amintirile pot fi fragmentate, însoțite de
disociere și de senzații corporale legate de traumă.
 CONTEXTUL- actual de activare poate oferi
informații despre evenimentul din trecut în
legătură cu care schema s-a dezvoltat.
 CORPUL- poziție fetală, capul într-o parte,
postură neajutorată, idealizarea terapeutului.
 ACTIVAREA SCHEMEI- pe ce simte persoana
nevoia să se focalizeze atunci când schema este
activă.
 INDICII CU PRIVIRE LA VÂRSTĂ- mod copil
mic (0-4 ani), mod copill 5-11 ani, mod adolescent
12-18 ani.
 TEMĂ PENTRU ACASĂ: Membrilor cupluluili se poate
cere să se uite la albume de familie, specific să analizeze cu
atenție poze ale lor din perioada 1-4 ani. Pot să își
amintească orice vag sau senzații legate de ceva? Pot fi
senzații fizice. Ce gânduri urmează?
MUNCA CU MODURILE DE COPIL
 Încurajați persoanele să își exprime emoțiile. Apar evident
rezistențe în a le exprima dacă ele nu au fost satisfăcute
adecvat anterior.
 Ne interesează să identificăm vârsta de dezvoltare a modului
pentru a stabili cum vorbim cu ele și cum le abordăm.
 Numirea modului ajută persoana să ia distanță față de partea
negativă din sine, să pună sub semnul întrebării mesajele și
să riposteze.
 CICLURILE MODURILOR ÎN CUPLU
 Modurile de coping pot fi categorizate în următorii
termeni:
 CAPITULANTUL- Un partener doar absoarbe
cuvintele modului părintelui, adesea cuplate cu
cuvintele partenerului, le crede și se comportă în
modalități care să mențină credința.
 Exemplu: O soție care crede că este nedemnă de
dragoste și atenție – mod de supracompensare- fiind
super mamă, ducând copiii la orice activitate își doresc.
Ea era în MODUL DE COPING CAPITULARE-
internalizând vocea părinților care îi spune că ei nu
voiau să petreacă timp cu ea, ajungând să se simtă
nespecială și de neiubit.
 Se află în MODUL DE CAPITULARE și față de soț
care o ignoră dar ea consideră că nu are rost să încerce
pentru că oricum nu se va schimba.
 PROTECTORUL DETAȘAT- copingul în care
partenerii înceracă să se protejeze de intensitatea
asociată activării schemei, fiind ocupați, jucând jocuri
pe calculator, focalizându-se mai degrabă pe copii
decât pe ei înșiși.
 AUTOPROTECTORUL DETAȘAT- Evită să aibă de-a
face unul cu celălalt și încearcă să se liniștească prin
mâncare sau sex impersonal.
 SUPRACOMPENSAREA- Partenerul se comportă
într-o manieră de control, laudă de sine, bullying, atac,
ceartă, argumentări. Include strigat și ignorare
încăpățânată, datul ochilor peste cap, afirmații de tipul
hai lasă, nu contează.
 Acțiunile sunt de a dobândi controlul.
 Aceste moduri duc la interacțiuni de diade posibile.
Fiecare interacțiune devine un ciclu pentru că
perpectuează folosirea unor mecanisme de coping
dezadaptative.
 Un partener poate trece de la CAPITULARE la
PROTECTOR DETAȘAT ȘI LA
SUPRACOMPENSARE.
 EXISTĂ TOTUȘI 5 TIPARE DE CICLURI DE
COPING DIN DOUĂ FAZE CARE SE
ÎNTĂRESC RECIPROC
1. CICLUL SUPRACOMPENSARE-SUPRACOMPENSARE-
Se atacă reciproc
2. CICLUL SUPRACOMPENSARE- AUTOCONSOLATORUL
DETAȘAT- Partenera critică, partenerul se retrage în birou pentru
a se juca jocuri pe computer.
3 CICLUL SUPRACOMPENSARE- PROTECTOR DETAȘAT-
EA critică, el acceptă pasiv criticile, ea critică mai tare.
4. CICLUL DETAȘAT- DETAȘAT- Partenerii trăiesc vieți
paralele sub acelașii acoperiș într-o manieră mai mult sau mai
puțin detașată. Unul joacă jocuri video, celălalt citește.
5 CICLUL SUPRACOMPENSARE- CAPITULARE- Ciclul
acesta complementar stabilizează relația dacă partenerul submisiv
nu se retrage mai mult sau începe să protesteze sau dacă nu
partenerul dominant nu ajunge să se plictisească și părăsește
relația.
 În terapie:
 Se taie microfonul vocilor parentale negative
interiorizate
 Sunt validate nevoile copilului vulnerabil
 Copilului furios i se permite să crească.
 A ajuta cuplul să conștientizeze faptul că sunt activați
de anumite moduri specifice poate ajuta cuplul să se
distanțeze de triggeri emoționali și să își privească
problemele a fi nu atât de personale ci ca rezultând din
ciclul modurilor în care s-au angajat amândoi.
 Pot astfel înțelege cum să încetinească ritmul și să
creeze spațiu pentru a se calma. Interacțiunile pot
deveni tot mai desprinse de capcanele schemelor.
 MODELUL MODURILOR DIMENSIONAL ȘI DINAMIC
 Modurile- sunt părți ale sinelui cu emoții, gânduri, senzații
corporale și comportamente.
 Există două surse majore ale conștiinței umane (capacitatea de a
fi conștient și de a răspunde): un comoprtament vizibil):
modurile de coping din prin plan și un sistem motivațional
intern (din culise). În culise: modurile copilului sau emoțiile de
bază și modurile parentale (vocile parentale cu reguli și credințe
centrale).
 Modurile de coping sunt formate din cele 3 culori primare:
albastru, roșu, galben.
 Modul copilului vulnerabil este ALBASTRU- și cuprinde frica
și jalea
 Modul copilului furios este ROȘU- și cuprinde dezgustul și
furia
 Modurile parentale: sunt galbene.
 Putem dinstinge și la nivel :
 Comportamental (modurile de coping): comportamente
cuprinse între internalizare submisivă și externalizare,
pasivitate și evitare activă, externalizare- dominanță.
 Emoțional (modurile copilului)
 Cognitiv (modurile parentale), care cuprind voci
direcționate spre interior și/sau exterior.
 Modul cel mai real pare a fi cel de copil. Trebuie să
trecem de modurile de coping pe care pacienții le aduc în
terapie pentru a ajunge la nevoile emoționale cât mai
rapid.
 Harta modurilor ne va arăta direcția.
 În cuplu între moduri există o interacțiune și o influență
dinamică, interacțiuni interpersonale complexe.
 Hărțile interne ale modurilor sunt puse pe scaun și sunt
analizate nevoile emoționale, vocile parentale
internalizate și modurile de coping.
 Harta modurilor cuprinde: modurile copilului, cele
parentale, cele de coping și Modul Adultului Sănătos.
 Modurile copilului- indică nevoile emoționale de bază
nesatisfăcute și sunt în culise alături de modurile
parentale.
 Modurile copilului sunt experimentate cu activare
emoțională intensă și cu simptome fiziologice
semnificartive. Modurile copilului se simt în corp.
 Emoțiile de bază pot fi puse în paralel cu modurile:
 Modul copilului furios: furie și dezgust- nevoia de auto-
afirmare este amenințată
 Modul copilului vulnerabil- frică și tristețe- o acțiune
dureroasă asupra sistemului de atașament
 Modul copilului fericit -Bucurie- copilul încurajat să crească
în terapie.
 Surpriza- neutră în acest contect.
 Emoțiile de bază pot fi identificate prin întrebarea: Ce simți
în corpul/ pieptul sau stomacul tău?
 În accepțiunea acestui model- emoțiile primare sunt cele de
bază iar cele secundare sunt cele modificate social de
modurile parentale identificate.
 Modurile de coping sunt vizibile la nivel comportamental.
 Modurile copilului sunt dimensionale și includ un spectru
de emoții prin care persoana trece. Dacă scoatem
biberonul din gura unui copil, la început se va înfuria.
Apoi, după o perioadă de plâns neajutorat se va întrista și
în final va putea apărea frica.
 În culise –avem moștenirile din copilărie, evaluările
internalizate ale persoanelor semnificative. Modurile
parentale pot fi în contradicție cu nevoile emoționale
legitime ale copilului, motiv pentru care, pentru a reduce
tensiunea emoțională sau disonanța dintre nevoi și reguli
prin dezvoltarea modurilor de coping.
 Modul curent de coping este probabil cea mai bună soluție
găsită de copil până în acel moment. A fost adaptativă în
copilărie și forțată ani de zile. Terapeutul trebuie să
înțeleagă conotația sa pozitivă.
 Oamenii nu vin de regulă în terapie din cauza
comportamentului de coping pe care îl consideră parte din
personalitatea lor și îl percep egosintonic.
 Cu toate acestea, modurile de coping se ciocnesc în relațiile
de cuplu- ceea ce poate aduce cuplurile în terapie.
 Acesta este motivul pentru care fiecare membru al cuplului
consideră de regulă la începutul terapiei că celălalt trebuie
să se schimbe și că el/ea sunt normali.
 Harta modurilor- ajută cuplurile să treacă de la partea din
față, evidentă- moduri la partea din culise- motive (nevoi și
voci parentale). Scopul este dezvoltarea adultului sănătos.
 Gândurile negative automate ale modurilor parentale trebuie
să fie reevaluate.
 Nevoile modurilor copilului trebuie să fie recunoscute și
împlinite.
 Dacă nevoile copilului vulnerabil sunt împlinite, Copilul
Vulnerabil devine din nou deschis și sensibil, doritor să
socializeze cu ceilalți.
 Dacă nevoile copilului furios sunt împlinite- se calmează
și devin deschiși să exploreze cu o asertivitate realistă.
 Este slujba Adultului SĂNĂTOS- să pună sub semnul
întrebării vechile credințe și să dezvolte comportamente de
coping funcțional pentru a atinge succesul în viață.
 Atunci când vin în terapie oamenii se indentifică cu
sistemul lor de credințe. Și acestea sunt egosintonice:
 Trebuie să îndeplinesc toate dorințele partenerului, altfel
mă va părăsi.
 Trebuie să fiu perfect, altfel șeful mă va concedia.
O întrebare utilă pentru a face aceste credințe mai ego-distonice
este: Te-ai născut cu aceste credințe?
 Credințele pot fi îndreptate și împotriva celorlalți: Un bărbat care
plânge nu e bărbat.
 Această rigiditate indică un mod de coping. Credințele acestea se
amestecă cu emoții secundare sau sociale. Emoțiile de bază (frică,
furie, dezgust) amestecate cu credințe devin emoții sociale cum ar
fi lipsa de speranță, vinovășia, rușinea.
 De transformat mesajele egosintonice de tipul EU în mesaje
egodistonice de tipul TU: Eu trebuie să fiu perfectă devine Tu
trebuie să fii perfectă. Eu trebuie să îndeplinesc toate dorințele- Tu
trebuie să îndeplinești toate dorințele. Propozițiile ego-distonice
vor scoate la iveală vocea interiorizată a persoanelor semnificative.
 Prin trecerea de la persoana 1 la persoana a doua, conflictul
intrapersonal devine conflict interpersonal- disponibil spre a fi
analizat.
 ÎN HARTA MODURILOR AVEM 4 GRUPURI DE
MODURI
1. MODURILE COPILULUI PE CONTIINUM-UL DE LA
VULNERABIL LA FURIOS- tânjesc după atașament și
bază sigură (copilul vulnerabil) sau pentru a deveni
asertiv, a dobândi control și pentru a se lupta ca nevoile
să fie îndeplinite (copilul furios).
2. MODURILE PARENTALE – internalizarea valorilor,
evaluărilor, cererilor părinților, îngrijitorilor, figurilor de
autoritate. Cei semnificativi sunt interiorizați prin:
 Construim o reprezentare care continuă să vorbească așa
cum ei o făceau- Modurile Părintelui care critică sau care
pedepsește.
 Internalizăm aceste persoane semnificative ca și model cu
privire la cum să îi tratăm pe ceilalți- acesta este modelul
pentru care părinții se poată cu copiii lor așa cum au fost ei
tratați ca și copii. Doar actorii se schimbă, nu și tiparele!
Astfel victimele devin abuzatori- antrenați inconștient de
modelul parental.
 Modurile parentale- direcționate înspre ceilalți- cuvintele
prin care condamnăm, se pot îndrepta atât înspre interior
cât și înspre exterior.
3. MODURILE DE COPING CU 4 MODALITĂȚI- de
la comportamente submisive și de internalizare în stânga
la comportamente de externalizare și dominare
(supracompensare în dreapta). La mijloc avem
comortamentele mai pasive- Protectorul Detașat sau mai
active- Autoliniștitorul detașat (modalitățile de coping
evitant.
4. Modul adultului sănătos- este cel care poate modifica
reacțiile, le poate adapta la situație și la nevoi și poate
include o perspectivă pe termen lung.
 Fiecare mod este încărcat de emoții și direcționat de
vocile parentale.
 Un copil Vulnerabil combinat cu o voce critică parentală
îndreptată înspre sine va conduce la CAPITULARE.
 Un copil furios, cu o voce parentală îndreptată înspre
ceilalți- SUPRACOMPENSARE.
 Dacă tendința copilului furios de a lupta este blocată de un
părinte care pedepsește- poate apărea PROTECTORUL
DETAȘAT sau Autoliniștitorul detașat
(COMPORTAMENTELE DE MUTILARE).
 Modurile de supracompensare, stimulare și căutare de
atenție pot fi greu de schimbat deoarece au beneficii
secundare.
 Modurile de coping sunt ca și niște mecanisme de coping.
Indivizii trebuie ajutați să identifice modurile de coping și
să le recunoască în viața de zi cu zi. Efectele negative ale
unui mod sunt mai ușor de acceptat după ce terapeutul a
recunoscut niște valențe pozitive ale modului.
 
 CICLURILE DE CIOCNIRE A MODURILOR

1. Pornim de la o situație concretă

2. Identificăm schemele active și amintirile cheie dacă e
posibil.
3. Identificăm modurile de coping (comportamentele) pentru
fiecare persoană.
4. Identificăm emoțiile dominante (activarea modurilor de
copil)
5. Ajutăm fiecare partener să își identifice nevoile
emoționale nesatisfăcute.
5. Găsim o strategie de Adult Sănătos.
 Terapeutul poate educa cuplurile cu privire la nevoile lor
de bază și modalitățile în care acestea pot fi satisfăcute
firesc.
 Modul de a sparge cercul vicios este de a detecta emoțiile
blocate sau neglijate și să le legăm de nevoile emoționale
nesatisfăcute.
 Întrebarea de bază este:
 De ce are nevoie acest mod de copil?
 Ce cere?
 Identificați nevoia și dorința.
 CICLURILE MODURILOR ÎN CUPLU
 Supracompensare- Supracomensare
 Partenerul mai vulnerabil intră în modul de coping
evitant- Detașat- Supracompensare.
 Uneori intră și al doilea partener în evitare – Detașat-
Detașat
 Unul se activează Supracompesare- detașat
 Ambii se activează Supracompensare-
Supracompensare.

 Scopul tratamentului este schimbarea

comportamentului și nu a emoțiilor de bază sau a
gândurilor automate sau a credințelor de bază.
 PAȘI
 Pasul 1: Psihoeducație cu privire la identificarea și
înțelegerea modurilor. Dați cuplurilor o listă cu
modurile și exemple pentru acestea- cu o săptămână
îiante de a lucra cu hărțile sau cardurile.
Pasul 2: De la scheme la moduri-
Pasul 3- Supracomensarea- certurile indică
supracompensarea. La fel și comportamentul grandios
asociat cu narcisismul.
Pasul 4- Evitarea- de la pasivă la activă.
 Pasul 5- Mesajele parentale- dacă sunt crezute- avem
CAPITULARE. Dacă le crede dar se detașează-
DETAȘARE. Dacă persoana privește de sus partenerul
sau îl critică- acceptă vocile- avem
SUPRACOMPENSAREA.
 PASUL 6- Emoțiile de bază- modurile copilului.
 PASUL 7- Perspectiva dezvoltării- poate fi de folos să
estimați vârsta la care modul copilului operează.
 PASUL 8- Nevoi sau dorințe
 PASUL 9 – Adultul sănătos cu nevoile sale:
ATAȘAMENT, ASERTIVITATE, STIMĂ DE SINE,
FERICIRE.
 Găsiți comportamentele eficiente pentru satisfacerea
nevoilor.
 CIOCNIRILE MODURILOR
 EL:
 TRIGGER- Ceartă cu sora care îl critică pe el și pe soția
lui.
 Scheme: Neîncredere/ abuz, Deprivare emoțională,
Subjugare
 Voci parentale internalizate: Ar trebui să fii drăguț și să vă
scuzi pe amândoi. Nu ești bun de nimic. Meriți să fii
singur. Nu meriți să fii respectat.
 Moduri de coping: Subjugare față de alții- pe Modul
COPIL VULNERABIL
 Mod de coping: SUPRACOMPSARE- Pe MODUL
copilului furios- Forțarea partenerei să facă sex mai târziu.
 Nevoia de bază neglijată: atașament și grijă
 Dorința: să fie liniștit prin contact fizic.
 Soluția Adultului Sănătos- În loc să o forțez pe
parteneră la sex voi încerca să îmi conștientizez nevoile
emoționale, să le verbalizez și să fiu răbdător până când
partenera va dori și ea să face sex.
 Rezultat: înțeleg de unde provin reacțiile și că eă nevoie
de curaj pentru a-mi prezenta nevoile în fața partenerei.
 
 EA: 1. Trigger: Comportamentul sexualizat al
partenerului. Amintiri cu comportamentul intimidant al
fratelui și cu scene alternative în care partenerul a forțat-o
sexual.
 2. Scheme: Neîncredere/ Abuz, Deprivare emoțională,
Subjugare.
 3. Voci parentale internalizate- Fii drăguță dar nu avea
încredere în el. Nu te respectă, Vrea doar ceea ce vor
bărbații, sex. Fii pe fază și nu-l lăsa aproape.
 4. Coping- întâi subjugare, apoi retragere- protector
detașat,.
 TEHNICI
 IMAGERIA
 Emisfera dreaptă a creierului este emisfera dominantă în timpul
copilăriei, în consecință este emisfera prin intermediul căreia
copilul mic experimentează experiențele sale formative.
Aceasta este emisfera cel mai puternic legată de sistemul limbic
(sediul emoțiilor), fiind în consecință direct conectată cu cele
mai profunde și puternice emoții ale noastre.
 Mijlocul principal în care emisfera dreaptă organizează și
procesează informațiile despre sine, alții și emoții este cel al
imaginilor.
 Din acest motiv, imaginația este un mijloc important de a
câștiga acces direct la partea de copil vulnerabil a pacientului în
relație cu cei semnificativi.
 Imaginația ghidată este adesea folosită în terapia schemei pentru
a înțelege mai clar și mai în profunzime schemele și modurile.
 Imaginația ghidată presupune să:
 Scoatem la iveală amintiri supărătoare din copilărie sub
forma imaginilor cu privire la experiențele cu mama, tatăl
sau alte persoane importante.
 Să îi cerem pacientului să poarte un dialog cu aceste
persoane.
 Să întrebăm pacientul ce are nevoie din partea persoanelor
semnificative și să înțelegem nevoile în legătură cu
schemele asociate.
 Să cerem pacientului să identifice alte situații curente în
care apar aceleași emoții ca și în imaginile din copilăria
timpurie și să clarificăm astfel legătura dintre amintirile
timpurii și declanșatorii curenți ai schemelor și ai
modurilor.
 Imageria aste de asemena un element important al fazei de
schimbare. RESCRIEREA IMAGINILOR- amintirile dureroase
sunt revizuite astfel încât nevoile pacientului să fie îndeplinite.
 În situațiile în care părinții sau persoanele semnificative din
imaginație nu pot satisface nevoile pacientului, terapeutul intră
în scenă și servește ca și sursă tranzițională de parentaj sănătos.
 Acest din urmă lucru contribuie la dezvoltarea unui atașament
sigur înter pacient și terapeut, o formă de atașament care
conduce la creștere și integrare.
 Tot în această fază pacientul este încurajat să exprime furia față
de persoanele care l-au rănit și este ajutat să lupte pentru
drepturile sale.
 Acest lucru se realizează prin intermediul jocului de rol în cadrul
ședinței.
 Imageria este folosită de asemenea pentru a le permite
pacienților să jelească pierderile din viețile lor și să
depășească trauma.
 În cazul traumei, rescrierea imaginilor implică a lucra
asupra amintirilor traumatizante astfel încât nevoile de
siguranță și protecție să fie satisfăcute mai degrabă
decât pe un proces primar de expunere și
desensibilizare.
 Mai târziu în terapie, când modul adultului sănătos al
pacientului devine mai puternic, acesta intră în scenă
alături de modul copilului vulnerabil și va prelua
controlul în direcția satisfacerii nevoilor copilului.
 BORDERLINE
 EXEMPLU CAZ
 
 Nadia, 29 de ani, caută ajutor după ce nu este capabilă să
muncească mai bine de un an. Se plânge că este prea obosită
pentru a munci şi stă în pat aproape toată ziua. Problemele par să
se fi dezvoltat în urma unui conflict de la locul de muncă. A
început o aventură cu şeful său dar a renunţat la ea pentru că şeful
s-a căsătorit cu cea căreia îi promisese înainte de aventură. S-a
simţit profund dezamagită şi a început o relaţie cu un alt bărbat.
 Nadia spune că şeful a început să se răzbune dându-i foarte mult
de lucru şi criticând-o de faţă cu colegii până când s-a simţit
epuizată. Ea descrie relaţia cu soţul său ca fiind caracterizată de o
serie de certuri şi de ameninţări agresive. Exprimă de asemenea
resentimente faţă de familia ei şi admite că foloseşte mereu
canabis şi alcool.
 Repetă că şi-a dat seama că viaţa nu are nici un sens şi că nu
poate să aibă încredere în oameni. Când este întrebată despre ce
îşi doreşte să obţină în urma tratamentului este vagă,afirmând:
„Trebuie să mă familiarizez cu mine însămi”. Deşi terapeutul s-
a gândit că probabil Nadia suferă de niveluri ridicate de
anxietate, tristeţe şi singurătate, în aparenţă era dură şi dificilă,
facilitând respingerea de către ceilalţi.
 Terapeutul realizează interviul clinic semistructurat pentru axa I
şi II şi diagnostichează TPB, fiindu-i clar faptul că Nadia suferă
de o serie de probleme emoţionale nerezolvate din tinereţea ei şi
din relaţia cu părinţii săi. Terapeutul comunică diagnosticul de
tulburare de personalitate şi Nadia hotărăşte să înceapă o terapie
cognitivă focalizată pe problemele personalităţii sale.
 
 Exemplu: Nadia îşi imaginează o amintire ameninţătoare
din copilărie împreună cu mama sa.
 N: nu pot face nimic, mi-e frică
 T: Poţi să îţi imaginezi că sunt lângă tine?
 N: Da, pot.
 T: Bun, vorbesc cu micuţa Nadia acum, ce ai nevoie, pot
face ceva pentru tine?
 N:Nu spune nimic, pare speriată.
 T:Ok, ascultă ce îi spun mamei tale atunci. Doamnă,
sunteţi mama Nadiei, nu? Trebuie să vă spun că îi
faceţi lucruri groaznice fiicei dvs. I-a fost furată
bicicleta, nu avea ce să facă, are emoţii în legătură cu
asta. E normal, fiecare simte emoţii atunci când pierde
ceva care are importanţă. Dar dvs o umiliţi în faţa
familiei pentru că simte emoţii şi mai mult de atât, o
acuzaţi că ea a contribuit la furt. Spuneţi că ea
întotdeauna a fost rea, a cauzat probleme şi că ea este
cauza problemelor dvs. Dar nu e adevărat, Nadia este
o fată bună. Ar vrea simpatie şi consolare din partea
dvs pentru că sunteţi mama ei şi ea suferă.
 
 Şi dacă nu sunteţi în stare să îi oferiţi ce are nevoie, sau
ceea ce are nevoie orice copil, este destul de
problematic. Dar în orice caz nu ar trebui să o acuzaţi
deoarece dvs aveţi probleme cu gestionarea emoţiilor şi
cu a fi părinte. Deci, terminaţi cu acuzele şi cereţi-vă
scuze pentru asta!
 Nadia, uită-te la mama ta acum, ce face, ce spune?
 Nadia: Arată puţin surprinsă, nu este obişnuită să i se
vorbească astfel, nu ştie ce să spună, spune că trebuie să
primesc o lecţie pentru că ar fi trebuit să ştiu că voi
greşi şi în privinţa bicicletei.
 Terapeutul: ascultă doamnă. Nu are logică ce spuneţi,
Nadia nu avea cum să ştie ce urma să se întâmple şi se
simte tristă pentru că şi-a pierdut bicicleta, iar dacă nu
puteţi să o consolaţi opriţi-vă din vorbit şi ieşiti din
cameră. Ce face acum Nadia?
 N: S-a oprit din vorbit şi s-a aşezat într-un fotoliu.
 T: Cum se simte micuţa Nadia acum?
 N: Mi-e teamă că mă va pedepsi după ce plecaţi.
 T: Pot face ceva pentru a te ajuta? Cere-mi!
 N: Vreau să rămâneţi şi să aveţi grijă de mine.
 T: E ok Nadia, voi sta şi voi avea grijă de tine, ce vrei
să fac?
 N: Să aveţi grijă şi de sora mea.
 T: Să o trimit pe mama voastră de acolo sau să vă iau pe
voi cu mine?
 Nadia: Să ne luaţi cu dvs.
 T:Ok, vă iau cu mine – luăm jucăriile tale preferate şi
plecăm, ajungem la mine acasă şi vă ofer ceva de băut.
 N: Mă simt tristă acum, începe să plângă.
 T: E ok, vrei să te iau în braţe?
 N: Plânge mai tare.
 CARDURILE DE MEMORIE
 Sunt declarații scrise date pacientului pentru momentele
dificile dintre ședințe.
 Sunt dezvoltate de terapeut sau de echipa terapeut-pacient
și sunt declarații pe care un părinte le-ar face unui copil
aflat în stadiul de dezvoltare experimentat de Modul
Copilului Vulnerabil.
 Terapeutul devine astfel obiect tranzacțional. Mesajele și
emoțiile exprimate prin carduri sunt treptat internalizate și
contribuie la dezvoltarea Modului Adultului Sănătos.
Cardurile sunt utile pacienților cu borderline și sunt
dezvoltate pentru fiecare situație potențial dificilă .
 MUNCA CU SCAUNELE
 Pacientul se mișcă între două scaune lăsând să
dialogheze două părți diferite ale sinelui, pe de o parte
schema și pe de alta Adultul Sănătos sau pe de o parte
Modul Protector Detașat și pe de altă parte Modul
Adultului Sănătos.
 Dialogurile pot avea loc și între pacient și persoane
semnificative din viața sa pentru a obține apropierea sau
a practica asertivitatea.
 JURNALELE TERAPIEI SCHEMEI
 Un formular care se completează între ședințe și care
furnizează pacientului un ghid pentru a ajuta pacientul
să își organizeze experiența cu ajutorul celor
învățate în terapie atunci când schemele sau
modurile sunt activate. Reacțiile pe baza schemei sunt
organizate sub formă de gânduri, emoții și
comportamente, schemele de la baza lor, perspective
sănătoase asupra situației și îngrijorări realiste reacții
exagerate și comportament sănătos. Este o sumarizare a
elementelor și stadiilor majore ale procesului de terapie.
ADULTUL SĂNĂTOS- AUTODIALOGUL REALIST

 Va trece şi asta şi vor veni momente mai bune.

 Sunt o persoană de valoare .
 Fac tot ceea ce pot acum, ţinând cont de istoria mea de
viaţă şi de ceea ce ştiu în acest moment.
 Ca şi oricare alt om, pot greşi şi pot învăţa din greşelile
pe care le fac.
 Ceea ce este, este.
 Uită-te la ceea ce am realizat şi încă progresez.
 Nu există eşec ci doar grade diferite de succes.
 Sunt onest şi sincer cu mine.
 E ok să simt şi emoţii negative o vreme.
 Nu sunt lipsit de putere. Pot şi voi face paşii necesari
pentru a ieşi din criză.
 Voi rămâne angajat şi implicat în loc să mă izolez şi să mă
retrag din situaţie.
 Voi privi acest lucru mai degrabă ca pe o oportunitate decât
ca pe o ameninţare. Voi folosi această oportunitate pentru a
învăţa ceva nou, pentru a-mi schimba direcţia, pentru a
încerca o nouă abordare.
 Câte un pas, pe rând.
 Pot rămâne calm atunci când vorbesc cu oameni mai
dificili, diferiţi de mine.
 Ştiu că va fi ok indiferent ce se va întâmpla.
 Oamenii sunt responsabili de reacţiile lor eu de ale mele.
 Această situaţie dificilă sau dureroasă se va sfârşi curând.
 Pot face faţă la orice pentru o vreme.
 Cine îşi va aminti sau cui îi va păsa pe termen lung?
 Este chiar atât de important încât să mă supăr în legătură
cu asta?
 Nu am nimic să-mi demonstrez în această situaţie.
 Opiniile altor persoane sunt doar opiniile lor.
 Oamenii din jurul meu nu sunt perfecţi şi nu voi pune
eu presiune asupra mea aşteptându-mă ca ei să fie
perfecţi.
 Nu pot controla comportamentele celorlalţi oameni
dar am control asupra propriului meu comportament.
 Nu sunt responsabil să îi fac pe alţii să se simtă ok.
 Voi răspunde potrivit şi nu voi fi reactiv.
 Mă simt mai bine atunci când nu fac presupuneri cu
privire la gândurile sau comportamentele celorlalţi.
 Mă voi bucura de viaţă chiar şi atunci când e dificilă.
 Pot distinge lucrurile importante de cele
neimportante.
 Trecutul nu îmi controlează viitorul.
 Aleg să fiu o persoană fericită.
 Sunt respectuos cu ceilalţi şi merit să fiu la rândul meu
respectat.
 Este mai puţin stres dacă aleg să fiu optimist şi să
preiau controlul.
 Sunt dispus să fac ceea ce e de făcut pentru a face ziua
de mâine mai bună.