PLAN DE INTERVENȚIE PENTRU SALVATOR FORMAL
(exemplificare: personajul Tony Whitakker din filmul Tsunami: The Aftermath)
Obiective
ASIGURARE CADRU
PSIHOTERAPEUTIC
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ ÎN
VEDEREA STABILIRII TABLOULUI
CLINIC AL TRAUMEI ȘI STAREA
PSIHICĂ PREZENTĂ
INTEGRAREA PSIHICĂ A
TRAUMEI
Intervenție
(tehnicile folosite sunt indicate cu litere îngroșate)
- Stabiliţi o alianţă psihoterapeutică între psihoterapeut şi client prin
furnizarea de reasigurare, empatie şi siguranţă.
- Explicaţi clientului necesitatea obţinerii unui tablou clinic relevant
pentru istoria evenimentelor cu asigurarea cadrului profesional şi
respectarea confidenţialităţii.
- Investigaţi natura traumei, suportul pe care clientul l-a primit imediat la
momentul traumatic. Evaluaţi şi impactul evenimetului traumatic
asupra clientului.
Technică folosită: psihoeducație în ceea ce privește un proces
psihoterapeutic
- Creaţi un cadru de evaluare iniţială.
- Elaboraţi o baterie de instrumente relevante pentru evalaurea trăirii
unui eveniment traumatic ce conţine itemi despre: istoricul
evenimentului, istoricul stării psihice a clientului înainte de eveniment,
alte evenimente asemănătoare trăite, impactul evenimentului asupra
dimensiunilor fiinţei umane, excluderea simulării etc. (Scala Beck a
depresiei; S.T.A.I., T.S.C.C.)
- Aplicaţi bateria de instrumente.
- Cereţi clientului să explice, în detaliu, care sunt simptomele care îi
cauzează cele mai mari probleme (retrăirea experienţei traumatice,
evenimentul, amorţeala, activarea, sentimentul neputinţei, etc.)
- Efectuarea testelor psihologice pentru a determina natura şi gravitatea
stării psihice prezente. Este important a se evalua posibilitatea unei
simulări.
- Evalurea riscurilor de: autodistrugere, decizii nefundamentate de
carieră, izolare socială, abuz de substanțe.
Technică folosită: evaluarea împreună cu clientul a unor obiective
potrivite, păstrând în minte corelația cu rezultatele din bateria de
teste
- Invitaţi clientul să exploreze în profunzime evenimentul traumatic,
gândurile, imagini, emoţii şi sentimentele asociate lui (Figley, 1988).
- Stimulaţi clientul să repovestească evenimentul în aici-şi-acum,
retrăind şi reamintindu-şi trauma suferită (expunere imaginativă)
(DeRubeis & Crits-Cristoph, 1998).
- Facilitaţi modificarea naraţiunii pentru a ajunge la integrare şi
intensificarea sentimentului de control asupra celor trăite (Horowitz,
1990). Aceasta este modalitatea de a reduce anxietatea asociată
amintirii evenimentului.
- Ajutaţi clientul să găsească un sens în cele întâmplate, unii clienţi simt
această nevoie (Eagle, 1998).
- Stimulaţi clientul să ajungă să controleze cele trăite. Posibilitatea
controlului voluntar asupra celor trăite oferă o senzaţie de stăpânire a
amintirilor intruzive şi o capacitate de a tolera disconfortul.
- Desensibilizare sistematizată (Bowen & Lambert, 1986).
- Flooding (n.t. inundarea) fie in vivo, fie la nivel imaginar, terapie
implozivă (Foy şi co., 1990).
- Persoana este ajutată se se simtă în largul său cu gândurile asociate
1
 traumei. Dacă în timpul explorării, clientul se simte copleşit de emoţiile
prea puternice, se poate utiliza centrarea, cerându-i se acestuia să îşi
imagineze un spaţiu mintal „sigur” în care poate explora lista
problemelor sale, luând câte una pe rând. - Persoana este stimulată să
reducă amintirile intruzive ale traumei.
- Consolidaţi relaţia terapeutică. Este superfluu să amintim că
repovestirea traumei, cu toate că este efectuată în mod treptat, va lăsa
să iasă la suprafaţă sentimente puternice; este, aşadar, utilă să fie
efectuată în profunzime abia atunci când s-a stabilit o alianţă
terapeutică bună, astfel încât pacientul să poată experimenta
posibilitatea de a fi susţinut, ascultat, în timp ce retrăieşte aceste
emoţii puternice (Horowitz, 1986).
- „Dialogul scaunelor” pentru a lucra asupra conflictelor interne ale
clientului (de exemplu, partea care se învinovăţeşte pe sine însuşi
pentru cele întâmplate şi partea care se simte neputincioasă cu privire
la eveniment).
CLARIFICAREA AMINTIRILOR - Facilitarea abordarii clientului în a reexplora detaliile traumatice ale
EVENIMENTULUI TRAUMATIC evenimentului.
- Conceperea unui jurnal unde poate scrie despre incident.
- Când contextul impune clientul face demersuri pentru a obţine
confirmare exactă a evenimentului traumatic prin contactarea
martorilor (alti veterani, fraţi, trecătorilor, etc) şi orice materiale
scrise/video (medical rapoarte, articole de ziar, rapoartelor poliţiei,
etc)
Faceţi apel la imagini ce pot fi stimuli de accesare a memoriei obiective
turistice, sunete, mirosuri, şi sentimente tactile aparute în timpul
evenimentului. Identifica modul în care un flash-back poate apărea
când acestea simţurile sunt declanşate de o expunere neaşteptată în
functionarea de zi cu zi.
Tehnici folosite: axa timpului
EVALUARE MEDICALĂ - Invitaţi persoana să meargă la un doctor pentru o evaluare globală a
COMPLEXĂ stării de sănătate. În anumite cazuri (incidente stradale, dezastre
naturale, etc) pot exista leziuni la nivelul sistemului nervos central şi
periferic, leziuni la nivelul organelor interne, pagube funcţionale ale
organelor de simţ; pe termen lung, pot exista alterări neurovegetative,
imunitare, endocrine, cardiovasculare, etc. (Sgarro, 1997).
EVALUAREA ȘI CONSOLIDAREA - Ajutaţi clientului să înţeleagă importanţa „conformismului”.
COMPLIANȚEI LA - Cereţi clientului să se familiarizeze cu limitele conexe administrării de
TRATAMENTUL medicamente.
FARMACOLOGIC - Monitorizarea şi evaluarea „conformismului”.
- Monitorizarea şi evaluarea eficienţei medicamentelor la nivelul
funcţionalităţii.
- Invitaţi clientul să meargă la un medic sau la un farmacist pentru a
clarifica orice aspecte legate de medicamentele pe care le ia.
- Educaţi clientului cu privire la dezechilibrul chimic asociat depresiei.
- Informaţi cu privire la rolul eşecului legat de „nerespectarea”
tratamentului farmacologic.
- Medicamentele îi pot fi administrate pentru: anxietate, panică,
hiperactivare (clonidina, properenolo, clorazepam); insomnie
(flurazepam, temazepam); agitaţie (lorazepam, haloperidol); simptome
de evitare şi de explozivitate (fluoxetină) (Kent & Gorman, 1997;
Davidson şi co., 1993; Rosen & Bohon, 1990; Blake şi co., 1993; Kaplan

2

EXPLORAREA SENTIMENTELOR
CARE AR PUTEA CONDUCE LA
DISOCIERE
PSIHOEDUCAȚIE CU PRIVIRE LA
MODELELE EXPLICATIVE ALE
TRAUMEI ȘI DEPRESIEI
ELABORAREA UNUI PLAN DE
ACȚIUNE CU FOCUS PE
PREZENT ȘI VIITOR
PROMOVAREA ȘI ÎNCURAJAREA
UNEI ATITUDINI POZITIVE
IDENTIFICAREA ORICĂRUI ABUZ
& Sadock, 1991). Evaluarea necesităţii medicamentelor antidepresive.
De fapt, persoanele cu tulburare cronică consideră că este mai benefică
administrarea antidepresivelor triciclice (imipramina, amitriptilina),
IMAO (fenelzina) şi săruri de litiu. S-a dovedit util, aşadar, un tratament
continuu, pe termen lunc, cu imipramină, în cazul subiecţilor foarte
depresivi: sedare; efecte anticolinergice (gură uscată, constipaţie,
vedere înceţoşată); hipertensiune ortostatică; tahicardie/ aritmie;
fotosensibilitate oculară; diminuarea pragului de atac apoplectic; crize
hipertensive; pierderea greutăţii sau dureri; priaprism.
- Indicaţi clientului să raporteze doctorului orice efect produs de
medicamente.
- La nevoie, recomandaţi clientului participarea la un tratament în cadru
spitalizat.
- Ajutaţi clientul să primească şi să identifice tratamentul şi contextul
potrivit pentru situaţia lui.
Tehnici folosite: jurnal, automonitorizare
- Însoţiţi clientul empatic pâna când în ritmul său se va simţi in siguranţă
şi cu încredere pentru a accesa emoţiile negative.
- Ajutaţi clientul să aducă la lumină sentimentele asociate traumei (furie,
frică, durere, sentiment de vinovăţie) care ar putea conduce la
disociere (Figley, 1988).
Tehnici folosite : interviu nestructurat sau structurat (PDSQ)
- Răspundeţi clientului la întrebări despre tulburare, riscuri, vindecare.
- Identificaţi împreuna cu clientul resursele de vindecare şi soluţionare a
problemelor existente.
- Aplicaţi biblioterapia prin a indica sau oferi clientului materialele
pentru clienţi scrise, audio-video, pentru informare cu privire la
modelele explicative.
- Persoana este invitată să frecventeze un grup omogen cu privire la
evenimentul traumatic.
- Persoana este invitată să contacteze persoane care au trecut printr-o
experienţă similară ei.
Tehnici folosite: psihoeducația, biblioterapia
- Ajutaţi clientul să-şi modifice perspectiva temporală, de la a fi orientată
înspre trecut (înspre eveniment) la a fi orientată spre prezent şi spre
viitor.
- Stimulaţi clientul în a-şi îmbunătăţi capacitatea de a face proiecte şi de
a face alegeri semnificative (Elliot şi co., 1998).
- Identificarea scopurilor şi subdividerea lor în paşi operativi şi
gestionabili, în mod funcţional.
- Clientul este ajutat să-şi dezvolte percepţia propriei capacităţi de
reconstrucţie de la dependenţa negativă, sporind sentimentul de
posesie a unor obiective viitoare.
Tehnici folosite: planul de acțiune, jurnalul
- Explorarea şi restructurarea limbajului intern negativ asociat traumei şi
predicţiilor catastrofale şi a copingului ineficace.
- Stimularea verbalizării speranţelor şi afirmaţiilor pozitive pentru viitor.
- Invitaţi clientul în a face afirmaţii pozitive cu privire la sine însuşi şi la
capacitatea sa de a se confrunta cu stresul propriei vieţi, în ficare zi.
- Identificarea şi activarea resurselor.
Tehnici folosite: afirmații pozitive, vocabular de emoții pozitive
- Evaluarea clientului pentru abuzul de substanţe, drog, alcool;
3
DE SUBSTANȚE
DIMINUAREA REZISTENȚEI LA
PSIHOTERAPIE
CREȘTEREA CAPACITĂȚILOR DE
COPING ȘI ELABORARE DE PLAN
PENTRU CONDIȚIILE CE POT
DECLANȘA RECIDIVA
- Dacă dependenţa chimică este prezentă este important de elaborat un
plan de intervenţie şi medicaţie specific (Răşcanu R., Priceputu M.,
Crăciun B., 2011).
Tehnici folosite: interviul, BASIC ID
- Continuaţi crearea alianţei terapeutice.
- Prin intermediul unei relaţii respectuoase, calde, empatice, se oferă
celuilalt o experienţă emoţională corectivă, reparatorie care atenuează
imaginea negativă cu privire la eveniment și responsabilitatea proprie.
- Continuarea procesului menţinând o atitudine de înţelegere empatică,
de bunăvoinţă, de respect şi de lipsă de judecată faţă de client. Această
atmosferă primitoare şi susţinătoare permite explorarea empatică a
evenimentului (Elliot şi co., 1998).
- Asiguraţi o atmosferă în care clientul să se simtă ajutat şi înţeles.
Trebuie să îşi găsească energia şi încrederea pentru a-şi spune povestea
şi pentru a merge mai departe în reconstrucţia psihică.
- Menţinerea, în acelaşi timp, a unei atitudini ferme: celălalt, cel puţin în
faza de început a terapiei, are nevoie de structură şi claritate (Alon &
Levine Bar-Yoseph, 1994).
- Reasigurarea clientului prin oferirea de informaţii exacte cu privire la
cadrul psihoterapeutic, tipul terapiei şi detalii despre practica
psihoterapetului.
Tehnici folosite: reflectarea
- Prezentare promptă cu suport totodată în ce priveşte durerea şi felul în
care evenimentul traumatizant a adus schimbări în viata clientului.
Evenimente pot apare şi o pregatire pentru acestea este necesară:
prezenţa în instanţă, expunere directa sau indirectă prin intermediul
mass-media. Tehnici de lucru: re-expunerea clientului la stimulii
traumatici (prin desensibilizare sistematică imaginativă, hipnoză,
expunere directă, etc.), în mod structurat şi cu susţinerea terapeutului,
astfel încât la final să diminuăm anxietatea şi să intensificăm controlul
celor trăite, diferenţierea între fantezie şi realitate (Horowitz, 1990;
Foa & Kozac, 1986; Foa şi co., 1989). Continuarea trebuie să fie
graduală, dându-i voie persoanei, de la o şedinţa la alta, să povestească
într-o manieră tot mai detaliată şi în profunzime, episodul traumatic.
- Examinarea împreună cu clientul a resurselor personale de dezvoltare
pe care acesta le are.
- Clientul este ajutat să înţeleagă și să accepte că, în calitate de ființă
umană, este normal să realizeze, pe rând, câte un lucru.
- Clientului i se arată nişte tehnici de relaxare pentru a înfrunta stresul,
atunci când se simte extenuat.
- Persoana este ajutată să-şi îmbunătăţească capacitatea de
concentrare, de exemplu, prin intermediul temelor de memorare.
- Stimularea persoanei în a reduce hipervigilenţa.
- Elaborarea expectanţelor şi scopurilor realiste.
- Persoana este ajutată să identifice priorităţile pe care le are de
înfruntat.
- Stimularea clientului în excluderea beneficiilor secundare de pe urma
proprilor obiective.
- Facilitarea depăşirii lipsei de iniţiativă.
- Încurajarea persoanei să ia decizii, asumându-şi responsabilitatea
pentru ele.
- Oferirea de feedback pozitiv în momentul în care ia decizii.
4
 - Identificarea acelor aspecte ale vieţii şi ale grijii de sine în care deţine
controlul şi a aspectelor în care l-a pierdut.
- Încurajarea exprimării sentimentelor corelate aspectelor vieţii asupra
cărora nu mai are control şi tentativei de a le readuce sub control.
- Planificarea unei reîntăriri a activăţilor sociale.
- Stimularea verbalizării sentimentelor, nevoilor şi dorinţelor.
- Arătarea de tehnici de gestionare a furiei.
- Stress inoculation training (training de inoculare a stresului), în care
sunt prezente elemente de relaxare, joc de rol, modelaj, blocarea
gândurilor şi dialogul cu sine ghidat pentru situaţii pe care persoana
nu reuşeşte să le înfrunte (Resick şi co., 1988). Tehnici de control a
respiraţiei, blocarea gândurilor, restructurarea cognitivă, terapia
implozivă, bio-feedback, dialogul cu sine ghidat, modelaj covert şi joc
de rol (Lyons & Keane, 1989; Veronen & Kilpatrick, 1983).
- Facilitarea identificării limitelor şi graniţelor (Priceputu M. & Craşovan
D., 2010).
GESTIONAREA SIMPTOMELOR - Clientului i se cere un angajament clar în a-şi asuma responsabilitatea
DEPRESIVE îmbunătăţirii calităţii propriei sale vieţi.
- Elaborarea unui plan de îngrijire de sine pentru gestionarea depresiei,
care să includă: structurarea unor activităţi cotidiene; dezvoltarea şi
utilizarea unei reţele sociale de support; o atitudine pozitivă şi
identificarea lucrurilor pozitive din propria viaţă; o conştientizare mai
mare; activitate fizică regulată; alimentarea pe bază de nutrienţi; a
duce o viaţă în conformitate cu propriile valori.
- Reîntărirea clientului atunci când arată atitudini mai mari de grijă de
sine şi de igienă personală zilnică fără ca acestea să fi fost solicitate din
partea celorlalţi.
- Monitorizarea activităţilor care privesc grija de sine şi igiena
personală.
- Clientul este ajutat să elaboreze şi să îşi reducă sentimentul de
vinovăţie ca şi salvator formal și victimă a împrejurărilor.
Tehnici folosite: activarea comportamentală, plan de îngrijire
GESTIONAREA STRESULUI - Clientului i se arată tehnici de relaxare progresivă care să fie efectuate
în fiecare zi, cam 10/20 de minute.
- Bio-feedback (Kleber & Brom, 1992) îl va ajuta pe client sa se
reconecteze la propriul corp şi să conştientizeze conexiunile ce se
produc între fizic şi psihic.
- I se arată clientului tehnici de gestionare a furiei (perna, prosopul)
(Foy şi co., 1990).
- Pacientul este ajutat să îşi diminueze hipervigilenţa.
- Găsirea şi menţinerea unui nivel de activare emoţională suportabilă
(Brown & Fromm, 1986).
- Diminuarea răspunsurilor de alarmare exagerată.
- Reducerea suprageneralizării stimulilor, acest lucru este util, în mod
deosebit, în lucrul cu copiii.
- Clientul învaţă să-şi exprime propriile sentimente într-o manieră mai
deschisă.
- Diminuarea asociaţiilor indirecte cu evenimentul, cauzate de
condiţionare.
- Desenzibilizarea mişcărilor oculare (Blake şi co., 1993; F. Shapiro,
1991b).
- Explorarea sentimentelor de neputinţă, lipsă de control, pericol, frică

5

ACTIVITĂȚI FIZICE ȘI
RECREATIVE
IDENTIFICAREA DE SPRIJIN ÎN
REȚEAUA SOCIALĂ
INTEGRAREA SUPORTULUI
FAMILIAL
ÎMBUNĂTĂȚIREA STIMEI DE
SINE
GRIJA FAȚĂ DE SINE
faţă de lume, care ies la suprafaţă după traumă (Elliot şi co., 1998).
Tehnici folosite: trainingul asertiv
- Planificarea implicării în activităţi fizice şi recreative care să reflecte
intensificarea energiei şi interesului.
- Clientul este asistat şi reîntărit în tentativele sale de a susţine
strategiile de înfruntare a depresiei (de exemplu, mai mult exerciţiu
fizic, implicare socială mai mare, mai puţină centrare interioară, mai
multă asertivitate, o exprimarea mai mare a nevoilor, o exprimare mai
bună a furiei).
Tehnici folosite: plan de activități
- Identificaţi împreună cu clientul persoanele apropiate care pot fi
solicitate pentru suport. Clarificaţi raportarea clientului la aceştia şi
asigura-te că alăturarea lor va avea rezultatul aşteptat.
- Evalauţi împreună cu clientul o gamă completă de posibilităţi, inclusiv
prieteni, familie, lideri, colegii, vecinii, colegii de clasă, etc.
- Elaboraţi şi implementaţi integrarea partenerilor aleşi într-un mod
constructiv. Faceţi demersuri în acest sens, pregătiţi instructajul
potrivit.
- Monitorizaţi şi însoţiţi suportul social.
- Crearea un plan pentru implicarea altor persoane din mediul social
pentru suport.
Tehnici folosite: plan de activități
- Susţinerea familiei.
- Informarea persoanei şi familiei cu privire la PTSD. Familia poate avea
nevoie de ajutor pentru a integra persoana care a suferit o experienţă
neobişnuită, care diferă de celelate, în mod normal, de ceilalţi membri
(Horowitz, 1990; Figley, 1988).
- Efectuarea şedinţelor de psihoterapie de familie cu obiectivul de a crea
suport pentru client, un cadru confortabil de sprijin, înţelegere, si
confort.
- Judecaţi dacă există conflicte maritale sau de familie care sunt
rezultatul PTSD.
- Educarea familiei în ceea ce priveşte modul în care aceasta poate evita
confruntarea şi rezolvarea de alte probleme pâna clientul va rezolva
problemele sale PTSD.
Tehnici folosite (în funcție de diagnostic): educarea familiei;
identificarea nevoilor speciale pe durata manifestă a simptomelor;
implicarea familiei
- Menţinerea unei atitudini de acceptare şi de respect faţă de client.
- Identificarea punctelor sale tari, zestrea sa şi încurjarea clientului în a
le focaliza (Alon & Levine Bar-Yoseph, 1994).
- Stimularea reconstrucţiei situaţiilor trecute în care a eşuat şi să le re-
elaboreze pentru a vede cât de mult poate învăţa din propriile
experienţe.
- Definirea ariilor în care doreşte să îşi modifice propriul comportament
şi lucrul împreună pentru construirea de strategii şi obiective pentru a
ajunge la ţintele finale individuale.
- Planificarea, împreună, a unui sistem de monitorizare a traseului către
obiectivele propuse.
Tehnici folosite: ABC, proiecția, restructurarea cognitivă
- Persoana este încurajată să se răsfeţe cu activităţi relaxante, care pot
induce somnul, precum o baie caldă, masaj, un ceai de plante, o cină
6

DEZVOLTAREA ÎNCREDERII ÎN SINE
REDUCEREA FURIEI ȘI
RECUNOAȘTEREA PROPRIILOR
SENTIMENTE
STABILIZAREA NIVELULUI DE
ANXIETATE
PROCESAREA SENTIMENTELOR DE
VINOVĂȚIE
PROCESAREA SENTIMENTELOR DE
NEPUTINȚĂ
uşoară.
- Procesare gestaltistă a coşmarurilor pentru a ajunge la o diminuare a
lor.
Tehnici folosite:
- Identificarea modelului de funcţioare de dinaintea evenimentului
traumatic.
- Elaborarea unui plan de accesare a starii de bine şi clarificarea
identităţii personale.
- Implementarea planului de adaptare la prezent.
- Identificaţi împreună cu clientul metode de autocontrol şi de exprimare
a furiei într-un mod constructiv: tehnica „Văd, îmi Imaginez, Simt”,
tehnici de asertivitate, elaborarea biletelor/ scrisorilor în care să
exprime ce nu poate verbaliza etc.
- Analiza listei de îngrijorări şi a gradului de realism, importanţă şi a
propriei capacităţi de a controla lucrurile.
- Identificarea problemelor ce pot fi rezolvate de către client şi
elaborarea unui plan de acţiune.
- Descrierea concretă şi amănunţită a felului în care va avea o viaţă
satisfăcătoare atunci când problemele vor fi fost rezolvate.
- Identificarea vinovăţiei şi analizarea modului în care s-a construit
aceasta încă din copilărie.
- Construirea unei imagini realiste propriei participări la evenimentul din
prezent
- Însoţirea clientului în procesuL de asumare a limitelor
- Identificarea resurselor clientului şi a felului în care le-a accesat pe
parcursul vieţii.
- Elaborarea unor liste de proprii realizări şi analiza felului în care a făcut
să fie posibile acestea.
- Utilizarea lui ”ştii dar nu ştii că ştii” în paralela cu abilităţi devenite
deprinderi /automatisme