FIȘA 1

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

Criterii de diagnosticare
A. Un pattern comportamental inhibat, retras din punct de vedere emoţional faţă de îngrijitorii
adulţi, manifestat prin următoarele:
1. Copilul caută foarte rar sau minimal alinare atunci când este îndurerat.
2. Copilul răspunde foarte rar sau minimal la alinare atunci când este îndurerat.
B. O tulburare socială şi emoţională persistentă caracterizată de cel puţin două dintre
următoarele:
1. Receptivitate socială şi emoţională minimă.
2. Afect pozitiv limitat.
3. Episoade de iritabilitate inexplicabilă, tristeţe sau frică, evidente chiar şi timpul interacţiunilor
fără caracter ameninţător cu îngrijitorii adulţi.
C. Copilul a experimentat un pattern extrem de îngrijire insuficientă, evidenţiat de cel puţin una
din următoarele:
1. Neglijare sau privare socială, prin nesatisfacerea nevoilor emoţionale fundamentale de
confort, stimulare şi afecţiune de către îngrijitorii adulţi.
2. Schimbări repetate ale îngrijitorilor primari care limitează oportunitatea formării
ataşamentelor stabile.
3. Creşterea într-un mediu neobişnuit care limitează drastic oportunitatea de a forma ataşamente
selective.
D. Îngrijirea menţionată în Criteriul C este presupusă a fi responsabilă pentru comportamentul
tulburat menţionat în celelalte Criterii.
E. Nu sunt îndeplinite criteriile pentru tulburările din spectrul autismului.
F. Tulburarea este evidentă înaintea vârstei de 5 ani.
G. Copilul a atins o vârstă de dezvoltare de cel puţin 9 luni.
 FIȘA 2

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

Criterii de diagnostic
A. Un pattern comportamental în care copilul abordează în mod activ şi interacţionează cu
adulţi necunoscuţi şi prezintă cel puţin două dintre următoarele:
1. Reticenţă redusă sau inexistentă faţă de abordarea şi interacţionarea cu adulţi necunoscuţi.
2. Comportament verbal şi fizic excesiv de familiar (incompatibil cu limitele sociale implică
sancţiuni în funcţie de cultură şi vârstă).
3. Copilul prezintă un impuls redus sau absent în ceea ce priveşte întoarcerea la îngrijitorul adult
în urma aventurării în locuri necunoscute.
4. Disponibilitatea de a însoţi un adult necunoscut cu ezitare minimă sau absentă.
B. Comportamentele din Criteriul A nu sunt limitate la impulsivitate (ca în deficitul de atenţie
sau în tulburarea hiperactivă), ci includ comportamente sociale dezinhibate.
C. Copilul a experimentat un pattern extrem de îngrijire insuficientă, evidenţiat de cel puţin una
din următoarele:
1. Neglijare sau privare socială, prin nesatisfacerea nevoilor emoţionale fundamentale de
confort, stimulare şi afecţiune de către îngrijitorii adulţi.
2. Schimbări repetate ale îngrijitorilor primari care limitează oportunitatea formării
ataşamentelor stabile (ex: schimbări frecvente în asistenţa maternală).
3. Creşterea într-un mediu neobişnuit care limitează drastic oportunitatea de a forma ataşamente
selective.
D. Îngrijirea menţionată în Criteriul C se presupune a fi responsabilă pentru comportamentul
tulburat din Criteriul A.
E. Copilul a atins o vârstă de dezvoltare de cel puţin 9 luni.
 FIȘA 3

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

Criterii de diagnosticare
Notă: Criteriile se aplică adulţilor, adolescenţilor şi copiilor de peste 6 ani.
A. Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic (moarte sau ameninţare cu moartea, răni
grave, violenţă sexuală) în una dintre următoarele modalităţi:
1. experimentând direct evenimentul traumatic;
2. fiind martoră la un eveniment care i s-a întâmplat altcuiva;
3. aflând că evenimentul traumatic i s-a întâmplat unui membru apropiat al familiei sau unui
prieten. În cazul morţii sau ameninţării cu moartea a unui membru al familiei sau al unui
prieten, evenimentul trebuie să fi fost violent sau să fi avut caracter de accident.
4. experimentând o expunere repetată sau extremă la detaliile aversive ale evenimentelor
traumatice (ex: primii respondenţi care colectează rămăşiţe umane, ofiţeri de poliţie expuşi la
detaliile abuzurilor asupra copiilor)
Notă: Criteriul A4 nu se aplică în cazul expunerii prin intermediul televizorului, internetului, filmelor sau altor
imagini, în afara contextului de lucru.
B. Prezenţa unuia (sau mai multora) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu
evenimentul traumatic, care apar în urma manifestării acestuia:
1. 1. Amintiri dureroase recurente, involuntare şi intruzive ale evenimentului traumatic.
Notă: În cazul copiilor mai mari de 6 ani, aspecte ale evenimentului pot fi reproduse prin joc, în mod repetitiv.
2. Vise dureroase recurente al căror conţinut este legat de eveniment.
Notă: În cazul copiilor, poate fi vorba de coşmaruri fără conţinut reconoscibil.
3. Reacţii disociative (flashback-uri) care îl fac pe individ să simtă sau să acţioneze ca şi cum
evenimentul traumatic s-ar întâmpla din nou. Astfel de reacţii pot apărea în mod continuu,
cele mai extreme cazuri implicând o pierdere completă a conştiinţei contextului prezent.
4. Suferinţă psihologică intensă sau prelungită indusă de expunerea la anumiţi indici care
simbolizează sau sunt asemănători unui aspect al evenimentului traumatic.
5. Reacţii psihologice pronunţate induse de expunerea la anumiţi indici care simbolizează sau
sunt asemănători unui aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu evenimentul traumatic, evidenţiată prin:
1. Evitarea sau eforturile de evitare ale amintirilor, gândurilor sau sentimentelor dureroase
asociate cu evenimentul traumatic.
2. Evitarea sau eforturile de evitare ale persoanelor, locurilor, conversaţiilor, activităţilor,
obiectelor, situaţiilor care amintesc de evenimentul traumatic.
D. Alterările negative în cogniţie şi dispoziţie, asociate evenimentului traumatic, care încep sau
se agravează după ce evenimentul a avut loc, fapt evidenţiat prin una (mai multe) din
următoarele:
1. Incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al evenimentului.
2. Convingeri negative sau aşteptări persistente şi exagerate de la propria persoană, de la ceilalţi
şi de la lume.
3. Percepţii deformate persistente în legătură cu cauza sau consecinţele evenimentului traumatic,
care îl fac pe individ să se considere sau să îi considere pe ceilalţi vinovaţi.
 4. Stare emoţională negativă persistentă.
5. Interes sau participare scăzute în mod pronunţat faţă de/la anumite activităţi.
6. Sentimente de detaşare sau înstrăinare de ceilalţi.
7. Incapacitate persistentă de a experimenta emoţii pozitive.
E. Alterările pronunţate în ceea ce priveşte excitabilitatea şi reactivitatea, asociate evenimentului
traumatic, care încep sau se agravează după ce evenimentul a avut loc, fapt evidenţiat prin
una (mai multe) din următoarele:
1. Comportament iritabil şi accese de furie, exprimate sub forma actelor de agresivitate verbală
sau fizică.
2. Comportament necugetat sau auto-distructiv.
3. Hipervigilenţă.
4. Reacţii exagerate de spaimă (ex: tresăriri).
5. Probleme de concentrare.
6. Tulburări de somn (ex: dificultăţi în a adormi sau în a rămâne adormit, somn neodihnitor).
F. Durata tulburării (criteriile B, C, D, E) este superioară unei luni.
G. Tulburarea provoacă clinic suferinţă semnificativă sau deteriorare funcţională în domeniul
social, ocupaţional etc.
H. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor psihologice ale unei substanţe (medicament, alcool)
sau altei condiţii medicale.
 FIȘA 4

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

Criterii de diagnosticare
A. Copilul a fost expus unui eveniment traumatic (moarte sau ameninţare cu moartea, răni
grave, violenţă sexuală) în una dintre următoarele modalităţi:
1. experimentând direct evenimentul traumatic;
2. fiind martor la un eveniment care i s-a întâmplat altcuiva, în special unui îngrijitor primar.
Notă: nu include a fi martor prin intermediul internetului, televizorului, filmelor, imaginilor.
3. aflând că evenimentul i s-a întâmplat unui părinte sau unui îngrijitor.
B. Prezenţa unuia (sau mai multora) dintre următoarele simptome intruzive asociate cu
evenimentul traumatic, care apar în urma manifestării acestuia:
1. Amintiri dureroase recurente, involuntare şi intruzive ale evenimentului traumatic.
Notă: Amintirile spontane şi intruzive pot să nu fie resimţite ca încărcate de suferinţă şi pot fi exprimate doar
prin joc.
2. Vise dureroase recurente al căror conţinut este legat de eveniment.
Notă: În unele cazuri, este imposibil de constatat că evenimentul traumatic ar fi asociat cu conţinutul
înspăimântător al visului.
3. Reacţii disociative (flashback-uri) care îl fac pe copil să simtă sau să acţioneze ca şi cum
evenimentul traumatic s-ar întâmpla din nou. Astfel de reacţii pot apărea în mod continuu,
cele mai extreme cazuri implicând o pierdere completă a conştiinţei contextului prezent.
Astfel de recreeri ale evenimentului traumatic pot apărea în cadrul jocului.
4. Suferinţă psihologică intensă sau prelungită indusă de expunerea la anumiţi indici care
simbolizează sau sunt asemănători unui aspect al evenimentului traumatic.
5. Reacţii psihologice pronunţate induse de expunerea la anumiţi indici care simbolizează sau
sunt asemănători unui aspect al evenimentului traumatic.
C. Unul (mai multe) dintre următoarele simptome, reprezentând fie evitarea persistentă a
stimulilor asociaţi cu evenimentul traumatic, fie alterări negative ale cogniţiei şi dispoziţiei
asociate cu evenimentul traumatic, trebuie să fie prezent, ulterior desfăşurării evenimentului
sau agravându-se în urma acestuia:
Evitare persistentă a stimulilor:
1. Evitarea sau eforturile de evitare ale activităţilor, locurilor sau stimulilor psihici care provoacă
amintirea evenimentului traumatic.
2. Evitarea sau eforturile de evitare ale persoanelor, conversaţiilor sau situaţiilor interpersonale
care amintesc de evenimentul traumatic.
Alterări negative ale cogniţiei şi dispoziţiei:
1. Frecvenţă crescută a stărilor emoţionale negative (frică, oroare, furie, vină, ruşine).
2. Interes sau participare scăzute în mod pronunţat faţă de/la anumite activităţi, inclusiv în ceea
ce priveşte jocul.
3. Comportament social introvertit.
4. Incapacitate persistentă de a exprima emoţii pozitive.
D. Alterările pronunţate în ceea ce priveşte excitabilitatea şi reactivitatea, asociate evenimentului
traumatic, care încep sau se agravează după ce evenimentul a avut loc, fapt evidenţiat prin
una (mai multe) din următoarele:
 1. Comportament iritabil şi accese de furie (cu foarte puţină sau fără provocare), exprimate sub
forma unor acte de agresivitate verbală sau fizică faţă de persoane sau obiecte (inclusiv crize
extreme de isterie).
2. Hipervigilenţă.
3. Reacţii exagerate de spaimă (ex: tresăriri).
4. Probleme de concentrare.
5. Tulburări de somn (ex: dificultăţi în a adormi sau în a rămâne adormit, somn neodihnitor).
E. Durata tulburării este superioară unei luni.
F. Tulburarea provoacă clinic suferinţă semnificativă sau deteriorare funcţională în relaţia cu
părinţii, fraţii, cei de aceeaşi vârstă sau alţi îngrijitori, precum şi în parcursul şcolar.
G. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor psihologice ale unei substanţe (medicament, alcool)
sau altei condiţii medicale.

FIȘA 5

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

 Criterii de diagnostic
A. Expunere la moarte reală sau ameninţare cu moartea, vătămare serioasă sau abuz sexual
survenite în unul sau mai multe dintre modalităţile expuse:
1. Expunere directă la evenimentul traumatic
2. A fi martor direct la evenimentul traumatic petrecut altor persoane
3. A afla că evenimentul traumatic s-a întâmplat unui membru apropiat al familiei sau unui prieten
apropiat.
Notă: în cazul unei morţi reale sau a unei ameninţări cu moartea survenite în cazul unui membru al familiei sau prieten
apropiat, evenimentul să fi fost violent sau accidental
4. A experimenta expuneri repetate sau extrem de marcante legate de evenimentul traumatic (ex: a
fi responsabil de strângerea rămăşiţelor umane, poliţişti expuşi în mod repetat la detalii legate de abuzul copiilor).
Notă: acest criteriu nu se aplică la expunerile prin canalele media, televiziune, filme sau fotografii, ci doar în cazul în care
expunerea are legătura cu munca
B. Prezenţa a 9 (sau mai multe) dintre următoarele simptome din oricare dintre cele 5 categorii
privind intruziunea, starea afectivă negativă, disocierea, evitarea şi hiperstimularea,
debutând sau înrăutăţindu-se după ce a survenit evenimentul traumatic.
Simptome de intruziune
1. Amintiri generatoare de suferinţă ale evenimentului traumatic, care survin recurent, involuntar
şi în mod intruziv.
Notă: la copii pot apărea jocuri repetitive în care sunt puse în scenă teme sau aspecte ale evenimentului traumatic.
2. Coşmaruri recurente cu conţinut sau afect legat de traumă.
Notă: la copii, pot apărea vise înfricoşătoare, fără conţinut recognoscibil.
3. Reacţii disociative (ex flash-back-uri) în care persoana se simte sau acţioneaza ca şi când
evenimentul traumatic se petrece din nou. (Asemenea reacţii pot surveni pe un continuum, în care expresia
cea mai înaltă este reprezentată de pierderea completă a contactului cu prezentul.)
Notă: La copii, repunerea în act a traumei poate surveni în joc.
4. Distres psihologic sau reacţii fiziologice marcante ca răspuns la stimuli interni sau externi care
simbolizează sau evocă un aspect al evenimentului traumatic.
Stare afectivă negativă:
5. Incapacitate persistentă de a experimenta emoţii pozitive (ex: incapacitate de a fi fericit, satisfăcut sau
iubitor).
Simptome disociative:
6. Un simţ alterat al realităţii înconjuratoare sau a sentimentului de sine (ex: a se vedea pe sine din
perspectiva altei persoane, încetinirea timpului, confuzie/uluire).
7. Incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al evenimentului traumatic (tipic datorat amneziei
disociative şi nu altor factori, cum ar fi leziuni craniene, alcool sau droguri).
Simptome de evitare:
8. Eforturi de a evita amintirile generatoare de distres, gânduri sau sentimente despre / în mod
strâns legate de evenimentul traumatic.
9. Eforturi de a evita stimuli amnezici externi (persoane, locuri, discutii, activităţi, obiecte, situaţii) care
antrenează amintiri, gânduri sau sentimente legate sau asociate cu trauma, generatoare de
distres.
Simptome de hiperactivare:
10. Tulburări de somn (ex: dificultăţi de a adormi sau de a rămâne adormit, somn neodihnitor).
11. Comportament iritabil sau ieşiri nervoase (cu puţină provocare sau deloc) exprimate, în mod tipic, ca
agresiuni verbale sau fizice împotriva oamenilor sau a obiectelor.
 12. Hipervigilenţa.
13. Probleme de concentrare.
14. Reacţii exagerate.
C. Durata perturbării (simptomele de la criteriul B) este între 3 zile şi o lună după expunere.
Notă: Simptomele debutează imediat dupa traumă, însă persistenţa lor între 3 zile şi o lună
este necesară pentru a întruni criteriile de diagnosticare.
D. Perturbarea cauzează distres semnificativ clinic sau /şi funcţionalitate socială, ocupatională,
sau în alte arii de funcţionare.
E. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanţe (ex: medicament sau
alcool) sau unei alte condiţii medicale (leziuni cerebrale) şi nici nu poate fi explicată mai bine
printr-un episod psihotic de scurtă durată.

FIȘA 6

Identificați diagnosticul corespunzător: ________________________________

 Criterii de dignostic
A. Dezvoltarea de simptome emoţionale şi comportamentale ca răspuns la un factor sau factori
de stres identificabili, ce apar în 3 luni de la producerea acţiunii acestor factori.

B. Aceste simptome sau comportamente sunt semnificative clinic şi sunt evidenţiate de

următoarele:
1. Stres puternic, care este disproporţional cu severitatea şi intensitatea factorilor de stres, ţinându-
se seama, în acelaşi timp, de contextul extern şi factorii culturali ce pot influenţa severitatea
simptomelor şi manifestarea lor.
2. Incapacitate semnificativă de funcţionare în aria socială, ocupaţională sau în altele la fel de
importante.
C. Tulburarea determinată de stres nu indeplineşte criteriile unei alte tulburări mentale şi nu
este doar o exacerbare a unei tulburări mentale deja existente.

D. Simptomele nu reprezintă o stare normală de afectare.

E. Odată ce factorul stresant sau consecinţele sale încetează, simptomele nu persistă mai mult de
6 luni.