3.

ABUZUL ŞI TRAUMA LA COPII

ÎNTÂLNIRE SUPLIMENTARĂ
 CUPRINS

1. Introducere: expunere la un eveniment

traumatic
2. Răspunsul copiilor la evenimente
? perspectiva dezvoltării
3. Factori care influențează răspunsul copiilor
3.1. individuali / demografici (vârstă, gen)
3.2. prezenți înaintea evenimentului traumatic
3.3. care țin de evenimentul în sine
3.4. prezenți post-eveniment
 1. EXPUNEREA LA UN EVENIMENT TRAUMATIC

Expunere la un „eveniment traumatic”?

Accepțiunea manualelor de diagnostic:

<6 ani, >6 ani: confruntare directă / indirectă cu eveniment(e) ca:
✓ amenințarea la viața proprie & a altora, deces
✓ vătămarea corporală gravă
✓ violență sexuală
DSM V (APA, 2013); DC: 0-5 (Zero to five, 2016)
1. EXPUNEREA LA UN EVENIMENT TRAUMATIC

„confruntare directă/ indirectă”?

(1) Confruntare directă:

(a) ca victimă
(b) Prin observarea unui astfel de ev/ decesul subit/nenatural al unei persoane
(martor)

(2) Confruntare indirectă: aducerea la cunoștință despre un astfel de eveniment /

observarea consecințelor
 1. EXPUNEREA LA UN EVENIMENT TRAUMATIC
Putem avea un alt fel de „eveniment traumatic”?
➢Orice eveniment în urma căruia se produc modificări psiho-sociale substanțiale

! Repere: cauzează distres semnificativ, interferează cu funcț. socială și școlară

National Institute for Health & Clinical Excellence, 2005; Trickey et al., 2012

Avantaje și dezavantaje ale aderării la conceptualizarea manualelor?

✓Avantaje: măsurăre obiectivă:
✓ legătura eveniment – simptomatologie
✓ copiii aflați „la risc” (prevenție)
✓ Strategii de intervenție specifice

✓Dezavantaje: ignorarea/ minimizarea simptomatologiei relaționate unui alt even. cu impact

negativ asupra dezv. copilului
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
2.1. Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)

1. Expunerea la un eveniment traumatic (<6 ani: figura de atașament în pericol)

! La vârste mici, copiii pot fi mai terifiaţi atunci când sunt martori ai stărilor de panică
experienţiate de adult

Exemplu studiu – copilul expus la violență interparentală (Smith et al., 1997)

▪ majoritatea copiilor: distres emoțional intensitate ridicată
▪ Mamele au descris reacțiile copiilor utilizând termeni ca „extrem de înfricoșați,”
„isterici,” “înmărmuriți” sau „plâns frenetic”
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA
EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
2.1. Tulburarea de stres posttraumatic (6+, 6- ani)

2. Simptome intruzive asociate evenimentului (≥1):

1. Amintiri intruzive, involuntare ale evenimentului
2. Vise recurente – teme legate de eveniment (coșmaruri fără conținut recognoscibil)
3. retrăiri ale evenimentului
4. Distres prelungit la stimuli care amintesc de eveniment

3. Evitarea stimulilor asociați, eforturi de evitare a stimulilor & gândurilor despre eveniment

DSM 5 (APA, 2013)

2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
4. Modificări la nivel afectiv & cogniții:
✓ Incapacitatea de a-și aminti aspecte importante ale
evenimentului
✓ Stări emoționale negative: ex. furie, frică; interes
diminuat în participarea la activități; incapacitatea
persistentă de a resimți emoții pozitive
✓ Convingeri iraționale despre sine, lume – frecvent
autoînvinovățiri

„Sunt un copil rău”

„Mi s-a întâmplat asta pt că sunt un copil rău”;
„lumea este periculoasă” DSM 5 (APA, 2013)
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC

4. Modificări la nivel afectiv & cogniții:

Sub 6 ani:
✓ Incapacitatea de a-și aminti aspecte importante ale evenimentului,
✓ Stări emoționale negative: ex. furie, frică; interes diminuat în participarea la activități;
incapacitatea persistentă de a resimți emoții pozitive diminuarea expresivității em. pozitive
✓ Convingeri iraționale despre sine, lume – frecvent autoînvinovățiri – izolare socială

DSM 5 (APA, 2013)

 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC

5. Modificări la nivel de arousal și reactivitate:

➢Comportament iritabil, crize de furie – agresivitate

➢Hipervigilență, tresăriri exagerate
➢Probleme de concentrare
➢Insomnie, întreruperi ale somnului
DSM 5 (APA, 2013)
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
✓Studiu: 6500 adolescenți:
✓62% au raportat expunerea la un ev. traumatic: violență interpersonală, accidente,
vătămări corporale grave, dezastru natural, moartea subită a cuiva drag;
McLaughlin et al., 2013

✓ Review-uri: 40–68% - 1 potențial eveniment, 37% mai multe

Simonelli, 2013
Meta-analize:
✓populație de aprox. 3000 de copii & adolescenți expuși:
✓30-35% simptomatologie tulb. Stres posttraumatic (TSPT)
Dalgleish, Meiser-Stedman, & Smith, 2005; Trickey et al., 2012

Care ar fi posibila explicație?

Ce se întâmplă cu restul copiilor?
2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC

Perspectiva 1

Expunerea la un eveniment
potențial traumatic e necesară
dar NU suficientă pt dezvoltarea
simptomatologiei TSPT la copii.

! Factori de risc X protecție

 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
Perspectiva 1

! Factori de risc X protecție

Celelalte tipuri de răspuns:

2. Reziliența

✓ reacţii tranzitorii (preocupare accentuată, somn neliniştit)

✓ emoţii pozitive despre sine, viitor
✓ abilități bune de autoreglare
✓ funcţionare psihologică și socială sănătoasă

Cloitre, Morin, & Linares, 2005

 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
3. Creșterea posttraumatică
✓îmbunătăţirea funcţionării psihologice într-unul sau mai
multe domenii ca urmare a evenimentului

 „shift-uri” în gândirea despre sine, în modul în care se

raportează la ceilalți

 Conștientizarea noilor posibilități + înțelegerea mai

profundă a scopurilor personale
 Îmbunătățirea relațiilor interpersonale
 Compasiune
 Reziliență crescută pt evenimente viitoare Tedeshi & Calhoun, 2004
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
Creștere posttraumatică ↔TSPT?

La copii: asocieri pozitive medii între

simptomatologia TSPT și creșterea posttraumatică
Meta-analiză: Shakespeare-Finch & Lurie-Beck, 2014

✓nu se află la poluri opuse - continuum de reacții la evenimentul traumatic

✓Simptomatologia TSPT poate coexista cu schimbarea percepțiilor despre
sine, viață, lume
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
Perspectiva 2
✓Lipsa de simptome PTSD ≠ reziliență
✓Alte consecințe

Exemple?
Simptome circumscrise în alte categorii DSM:
✓Anxietate de separare
✓Izolare socială / depresie
✓ADHD
✓Tulburări de conduită ✓ + Efecte specifice
✓Tulburări de anxietate
✓ Efecte doar pe termen lung:
✓Tulburări alimentare
✓Tulburări de atașament ex. copilul expus la violență interparentală
Cook et al., 2005; van der Kolk et al., 2009
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
Impactul: pervaziv și vizibil și în alte arii interelaționate:

Exemplu: traume interpersonale timpurii (abuz, pierderi traumatice, disfuncții/ întreruperi în

relație cu fig de atașament):
✓ Deficite în autoreglarea emoțională
✓ Probleme de conduită și atenționale
✓ Stimă de sine scăzută, devalorizare și relații sociale deficitare

Tulburarea traumatică din perioada dezvoltării

(Developmental Trauma Disorder) – diagn. propus
pt DSM 5
van der Kolk, 2005; van der Kolk et al., 2009; Schmid, Petermann, Fegert, 2013
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
! Nevoia unui diagnostic/ unei evaluări individualizate din persp.
dezvoltării

1. Impactul evenimentelor traumatice? diferit, în funcţie de perioada de dezvoltare în care se află

copilul.

2. Consecinţele? mai pervazive, afectând multiple arii de funcţionare: cognitivă, socială,

emoţională, fizică

✓ Alterări la nivelul structurilor frontale – responsabile de autoreglarea cognitivă și emoțională

(Ford, 2009)
✓ deficite la nivelul funcțiilor executive:
✓ memorie de lucru, autocontrol, inhibiție cognitivă, viteza procesării (după control SES; 10 ani; DePrince,
Weinzierl, & Combs, 2009)
✓ Flexibilității cognitive (abuz/neglijență; 12-17 ani; Stann et al., 2012)
 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
Trasee specifice
Ex. Expunere la violența interparentală – delincvență juvenilă – violență

În perioada copilăriei – post-expunere

✓ Reacționează mai violent în conflicte cu covârstnicii
Ballif-Spanvill et al., 2004
✓ Sunt mai frecvent implicați în bullying
Baldry, 2003

Longitudinal: 229 copii expuși la violență domestică (cel

puțin 6 ani)
✓ Urmăriți 5 ani după – dacă au dosare de delincvență juvenilă
✓ De 2X mai predispuși spre a fi cercetați pt acte de violență

Herrera & McCloskey, 2001

 2. RĂSPUNSUL COPIILOR LA EVENIMENTE CU POTENȚIAL TRAUMATIC
5. Trasee specifice

Ex. Expunere la violența interparentală – delincvență juvenilă – violență

În perioada adultă
Probabilitate mai mare de a:
✓fi agresori
✓fi într-o relație abuzivă (abuzator, abuzat, abuz reciproc)
Capaldi et al., 2012; Lichter & McClosky, 2004, Schumacher et al., 2001; Wallace, 2002

! transmiterea intergenerațională - Efect puternic care se menține după controlul:

victimizării fizice directe, mediul aversiv, SES
Gilman, Fitzmaurice, Decker, & Koenen, 2010
 3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA EV. TRAUMATIC

(1) factori (3) factori

individuali – care țin de
(gen, vârstă, evenimentul
IQ) în sine

(4) factori
(2) factori prezenți
prezenți după
înaintea eveniment
evenim.
Stres post-traumatic, internalizare

Meta-analize: N = 32 238 copii

Trickey, Siddaway, Meiser-Stedman, Serpell, & Field, 2012
 3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA EV. TRAUMATIC

1. Genul – efect mic

Fetele par a fi mai afectate decât băieţii
(1) factori ✓ Reacții acute mai intense – predispun spre TSPT (Pine & Cohen, 2002), mai
predispuse la ruminație (Ehlers & Clark, 2000) – simptome internalizare
individuali –
✓ manifestarea mai multor simptome de internalizare (băieţi: simptome de
(gen, vârstă, IQ)
externalizare – ADHD, agresivitate – şi probleme de relaţionare)

2. Vârsta* – PTSD - doar manifestări diferite

3. Inteligența – scăzută f de risc (mediu), inteligența ridicată
(verbală)– important f. de reziliență
*dezvoltarea cognitivă
3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA EV. TRAUMATIC

(2) factori ✓Statutul socio-economic scăzut – risc

prezenți
înaintea ✓Stima de sine crescută – reziliență
evenim.
✓Resurse personale și sociale care ajută la adaptarea
post-traumă (Legua et al., 2005)

✓Probleme psihologice (depresie, anxietate)

✓Evenimentele de viață negative (ataș. întrerupt)
✓Probleme psihologice ale părintelui
 3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA EV. TRAUMATIC

1. Severitatea evenimentului. Cel mai imp predictor (efecte

mari)
(3) factori care
țin de ! Nu măsurătorile obiective, ci:
evenimentul în (1) Frica resimțită în timpul evenimentului
sine (2) Perceperea amenințării la viață
2. Recurența
✓Evenimente repetate
✓Mediu toxic, multipli factori de risc
✓ruminație, strategii de coping dezadaptative (Meiser-Stedman et al.,
2009)

3. Natura evenimentului (ex. catastrofă naturală vs violență) – risc TSPT +

depresie și/sau anxietate
3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA EV. TRAUMATIC

✓efecte mari

1. Atribuiri ale responsabilității - depresie

(4) factori
prezenți 2. Metode de coping: supresia, distragerea
după 3. Suport social scăzut
eveniment
4. Izolarea socială – depresie, PTSD, anxietate

Trickey, Siddaway, Meiser-Stedman, Serpell, & Field, 2012

Alți factori relaționați – Bibliografie (ex. cultura)